Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

12. A Fost Legea Desfiinţată_ ?

Scris la: 18 august 2019

 

A fost Legea lui Dumnezeu desființată în Noul Testament?

Biblia arată clar că legea lui Dumnezeu nu a fost abolită în Noul Testament

Dacă Sabatul ar fi fost desființat în Noul Testament, nu ar trebui să existe numeroase pasaje care să clarifice acest lucru? La urma urmelor, desființarea uneia din cele Zece Porunci nu ar fi ceva neînsemnat!

Isus Hristos a spus că „nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege,“ până nu se „împlinește“ scopul ei. (Matei 5:18) Diferite pasaje, chiar și capitole întregi din Noul Testament arată clar care era scopul anumitor practici, cum ar fi jertfele de animale și închinarea la templu: „Dacă dar desăvârşirea ar fi fost cu putinţă prin preoţia leviţilor – căci supt preoţia aceasta a primit poporul Legea, – ce nevoie mai era să se ridice un alt preot <după rânduiala lui Melhisedec>, şi nu după rânduiala lui Aaron? Pentru că, o dată schimbată preoţia, trebuia numaidecât să aibă loc şi o schimbare a Legii. În adevăr, Acela despre care sunt zise aceste lucruri, face parte dintr-o altă seminţie, din care nimeni n-a slujit altarului. Căci este vădit că Domnul nostru a ieşit din Iuda, seminţie despre care Moise n-a zis nimic cu privire la preoţie. Lucrul acesta se face şi mai luminos când vedem ridicându-se, după asemănarea lui Melhisedec, un alt preot, pus nu prin legea unei porunci pământeşti, ci prin puterea unei vieţi nepieritoare. Fiindcă iată ce se mărturiseşte despre El: <Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec>. Astfel, pe deoparte, se desfiinţează aici o poruncă de mai înainte, din pricina neputinţei şi zădărniciei ei – căci Legea n-a făcut nimic desăvîrşit – şi pe de alta, se pune în loc o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu.“ (Evrei 7:11-19; vezi 8:1-6; 9:1-15; 10:1-18)

Dar poruncile lui Dumnezeu rămân. Ultimele cărți ale Noului Testament sunt epistolele lui Ioan, scrise cam între anii 85 și 95 d.Hr., și Apocalipsa, scrisă în jurul anului 95 d.Hr. Fuseseră cele Zece Porunci desființate deja la acea dată? Iată ce scrie Ioan, ucenicul pe care îl iubea Isus (Ioan 21:7): „Şi prin aceasta ştim că Îl cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui. Cine zice: <Îl cunosc> şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos şi adevărul nu este în el.“ (1Ioan 2:3-4)

Ioan a definit păcatul ca încălcarea legii lui Dumnezeu: „Oricine face păcat, face şi fărădelege; şi păcatul este fărădelege.“ (1Ioan 3:4)

El știa că legea lui Dumnezeu este legea iubirii, definind atât dragostea noastră unii față de ceilalți, cât și dragostea față de Dumnezeu: „Cunoaştem că iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea că iubim pe Dumnezeu şi păzim poruncile Lui. Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele.“

Intenția legii lui Dumnezeu a fost, de la început, dragostea, așa cum a învățat Isus: „Şi dragostea stă în vieţuirea după poruncile Lui. Aceasta este porunca în care trebuie să umblaţi, după cum aţi auzit de la început.“ (2 Ioan 6)

Cartea Apocalipsei de asemenea declară că trebuie păzite poruncilor lui Dumnezeu și a fost inspirată de Isus Hristos Însuși: „Descoperirea lui Isus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimeţând prin îngerul Său la robul Său Ioan.“ (Apocalipsa 1:1) La Apocalipsa 12:17 se descriu evenimentele de dinaintea revenirii lui Hristos și se arată cum Satana încearcă să îi distrugă pe cei din Biserica lui Dumnezeu: „Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus Hristos.“ (Apocalipsa 12:17)

În Apocalipsa 14:12, despre sfinți se spune că  „păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.“ Credința și păzirea poruncilor lui Dumnezeu merg mână în mână, așa cum a arătat și Pavel: „Deci, prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.“ (Romani 3:31)

În ultimul capitol al Bibliei, Isus Hristos a dat bisericii Sale un mesaj final: „Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui. […] Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate!“ (Apocalipsa 22:12, 14; în engleză: „ferice de cei ce împlinesc poruncile Lui.“)

Declarații surprinzătoare despre Sabat și duminică

 

Conducătorii multor confesiuni creștine recunosc deschis că sâmbăta este Sabatul biblic și că păzirea duminicii nu are suport biblic.

 

Conducătorii multor biserici creștine recunosc deschis că sâmbăta este Sabatul biblic și că nu există suport biblic pentru păzirea duminicii. Să citim câteva din declarațiile lor cum că schimbarea a fost făcută de către Biserica Romano-Catolică și nu pe temeiul Bibliei.

Declarații catolice

Nu scrie nicăieri în Biblie că Hristos sau apostolii ar fi poruncit schimbarea Sabatului de la sâmbătă la duminică. Avem porunca lui Dumnezeu, dată lui Moise, de a sfinți Sabatul, adică ziua a șaptea a săptămânii, sâmbăta. În ziua de azi, majoritatea creștinilor țin duminica, pentru că aceasta ne-a fost dată de către biserică [romano-catolică], fără temei biblic.“ („To Tell You the Truth“,  The Catholic Virginian, 3 octombrie 1947, p. 9)

„Dar deoarece în Biblie se menționează sâmbăta, nu duminica, nu este ciudat că ceilalți creștini, care pretind că se bazează doar pe Scriptură, și nu pe biserică, țin duminica în loc de sâmbătă? Da, se contrazic pe ei înșiși; dar această schimbare a fost făcută cu aproximativ 15 secole înainte de apariția protestantismului, și când s-a născut protestantismul, acest obicei era general acceptat. Ei au continuat obiceiul, chiar dacă se bazează pe autoritatea Bisericii Catolice, și nu pe un text explicit din Biblie.“ (Dr. John O’Brien, Faith of Millions, pp. 543-544)

„Dacă citiți Biblia de la Geneza la Apocalipsa, nu veți găsi niciun verset în care să se autorizeze sfințirea duminicii. Scriptura poruncește sfințirea sâmbetei, zi pe care noi nu o ținem niciodată.“ (James Cardinal Gibbons, Faith of our Fathers, ediția a 88-a, p. 89).

„Întrebare: Care zi este Sabatul?

Răspuns: Sâmbăta este Sabatul.

Întrebare: De ce ținem duminica în locul sâmbetei?

Răspuns: Ținem duminica în locul sâmbetei pentru că Biserica Catolică, la Conciliul de la Laodicea, a transferat solemnitatea sâmbetei asupra duminicii.“ (Peter Geiermann, The Convert’s Catechism of Catholic Doctrine, 1957, p. 50).

 

Protestanții urmează tradiția Romei

„Sabatul a fost păzit în Eden și nu și-a pierdut niciodată obligativitatea. Porunca a patra începe cu locuțiunea verbală <adu-ți aminte>, arătând că Sabatul exista deja atunci când Dumnezeu a scris legea pe tablele de piatră, la Sinai. Cum poate lumea să susțină că această poruncă a fost desființată, iar celelalte nouă sunt încă valabile?“ (Dwight L. Moody, Weighed and Wanting, pp. 47-48).

Anglicanii/episcopalii: „Unde scrie în Scriptură că trebuie să ținem prima zi a săptămânii? Ni se poruncește să ținem ziua a șaptea; nu scrie nicăieri să păzim prima zi. … Motivul pentru care sfințim prima zi a săptămânii în locul zilei a șaptea este același pentru care respectăm multe alte lucruri, nu din pricina Bibliei, ci pentru că biserica a poruncit așa.“ (Isaac Williams, Plain Sermons on the Catechism, 1882, Vol. 1, pp. 334, 336).

Baptiștii: A fost și este o poruncă referitoare la sfințirea Sabatului, dar acea zi de Sabat nu este duminica. Însă replica dată, cu o doză de triumf, este că Sabatul a fost transferat din ziua a șaptea în prima zi a săptămânii. … Unde se poate găsi dovada acestui transfer? În Noul Testament nici într-un caz. Nu există nicio dovadă biblică pentru schimbarea Sabatului din ziua a șaptea în prima zi a săptămânii.

Mie mi se pare inexplicabil că Isus, în timpul celor trei ani petrecuți cu ucenicii, discutând adesea pe tema Sabatului ….. nu a făcut nicio referire la schimbarea zilei de odihnă; și că în cele patruzeci de zile după înviere, nu a făcut nicio aluzie la acest subiect….

Bineînțeles că știu prea bine că duminica a început să fie ținută la începutul erei creștine. … Dar păcat că este stigmatizată ca o zi păgână și botezată cu numele de zi a soarelui, adoptată și aprobată de apostazia papală și transmisă ca moștenire sacră protestantismului.“ (Dr. Edward Hiscox, la o conferință pastorală din New York, 13 nov. 1893, așa cum apare în New York Examiner, Nov. 16, 1893).

Nu a existat niciodată o schimbare formală, scripturistică de la Sabatul zilei a șaptea evreiesc la prima zi a săptămânii a creștinilor.“ (William Owen Carver, The Lord‘s Day in Our Day, 1940, p. 49)

Congregaționaliștii: „Este destul de evident că indiferent de strictețea și credincioșia cu care ținem duminica, noi nu ținem Sabatul…. Sabatul a fost întemeiat la porunca specifică a lui Dumnezeu. Dar pentru păzirea duminicii nu avem o asemenea poruncă.“ (Dr. R.W. Dale, The Ten Commandments, 1884, p. 100).

Ucenicii lui Hristos: „Prima zi a săptămânii este în mod comun numită Sabat. Aceasta este o greșeală. Sabatul Bibliei era ziua de dinaintea primei zile a săptămânii. Prima zi a săptămânii nu este nicăieri în Scriptură numită Sabat. De asemenea, este o greșeală să vorbim despre schimbarea Sabatului din sâmbătă în duminică. În Biblie nu există niciun verset care să indice o astfel de schimbare.“ (Alexander Campbell, First Day Observance, pp. 17, 19).

Luteranii: „Dar greșesc atunci când predică faptul că duminica ar fi luat locul Sabatului vechi-testamentar și că ar trebui ținută la fel cum era ținută ziua a șaptea de către copiii lui Israel…. Aceste biserici greșesc predicând asta, căci Biblia nu sfințește prima zi a săptămânii în locul Sabatului. În Noul Testament pur și simplu nu există nicio lege care să prevadă asta.“ (John Theodore Mueller, Sabbath or Sunday, pp. 15-16).

Metodiștii: „Să luăm subiectul Sabatului. În Noul Testament există indicii despre cum a început biserica să păzească prima zi a săptămânii ca zi de închinare, dar nu există niciun pasaj în care să li se spună creștinilor să țină această zi sau să transfere Sabatul iudaic în această zi.“ (Harris Franklin Rall, Christian Advocate, 2 iulie 1942, p. 26).

Prezbiterienii: Sabatul este o parte a Decalogului – a celor Zece Porunci. Faptul acesta în sine stabilește perpetuitatea acestei instituții…. Dacă nu se poate dovedi că întreaga lege morală a fost abrogată, Sabatul rămâne valabil …. Învățătura lui Hristos confirmă perpetuitatea Sabatului.“ (T.C. Blake, D.D., Theology Condensed, pp. 474-475).

 

Contează la Dumnezeu?

Isus Hristos i-a condamnat pe conducătorii religioși de pe vremea Lui, spunând: „‘Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături cari nu sunt decît nişte porunci omeneşti.’ Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea.> El le-a mai zis: <Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră.>“ (Marcu 7:7-9)

Conform celor spuse de Isus, este posibil să te închini lui Dumnezeu într-un mod greșit – adică în zadar. Dumnezeu nu ne lasă să alegem felul în care să ne închinăm Lui – ci numai dacă vrem să ne închinăm conform instrucțiunilor Lui sau nu. Ce să credem atunci cu privire la cei care ignoră poruncile lui referitoare la Sabat, înlocuind această zi cu alta?