TĂCEREA DIVINĂ
Texte de bază: Isaia 57: 11: ,,Şi Eu tac, şi încă de multă vreme: de aceea nu te temi tu de mine”
Ps. 50: 21: ,,Iată ce ai făcut şi eu am tăcut. Ţi-ai închipuit că Eu sunt ca tine”
Isaia 26:10: ,,Dacă ierţi pe cel rău, el totuşi nu învaţă neprihănirea”.
Ecl. 3: 7: ,,Tăcerea îşi are vremea ei şi vorbirea îşi are vremea ei”
Ps. 83: 11: ,,Dumnezeule, nu tăcea! Nu tăcea!”
Ap. 8:1: ,,Apoi s-a făcut în cer o tăcere de aproape o jumătate de ceas”.
El tace în ceruri, dar atunci când tace pe pământ, de ce o face?
- De obicei, Dumnezeu vorbeşte oamenilor în funcţie de nevoile lor. El vorbeşte blând şi liniştit aşa cum I-au simţit proorocii prezenţa (Moise, Ilie). Alteori, Dumnezeu strigă pentru ca omul afundat în păcat să se trezească. Pentru unii, Dumnezeu vorbeşte, pentru alţii, El strigă (Ps. 50:4), iar în alte cazuri Dumnezeu tace. De ce? Nu mai are argumente? Nu cunoaşte starea omului sau păcatul? Este cumva depăşit de etica circumstanţională, de “înţelepciunea” umană de a ieşi “morali” din orice circumstanţă atenuantă? (împrejurare care contribuie la micşorarea vinei unui inculpat). Care sunt adevăratele motive pentru care Domnul tace? Dumnezeu intervine prin multe căi, ştiind că în inima omului mai este încă un tăciune care fumegă şi un manifest pentru Dumnezeu. Atunci când o persoană tace şi ne iubeşte, ni se pare că e ,,prea slabă de înger”, ,,o luăm peste picior”, persiflăm, chiar ,,ne tragem de şireturi”, că se poate. În ceea ce priveşte tăcerea lui Dumnezeu, cum ne-am manifesta dacă ar fi cu noi?
►În Matei 24, semnele revenirii Domnului Isus vorbesc clar, chiar “strigă” în favoarea mântuirii noastre. Imediat după împlinirea tuturor semnelor urmează o perioadă de timp în care se pare că Dumnezeu tace………aşa cum s-a întâmplat şi între cele două testamente. ,,Când oamenii vor zice pace şi linişte, atunci o prăpădenie neaşteptată va cădea peste ei”….
►Era o zi obişnuită în Sodoma şi Gomora atunci când a căzut foc şi pucioasă peste locuitorii ei – Gen. 19: 23.
►Timp de 120 de ani, Dumnezeu predică prin robul Său Noe…..mai mult decât faptul că a vorbit, nu cunoaştem. Zilele dintre urcarea familiei lui Noe în corabie şi venirea potopului…..au fost zile normale, când soarele răsărea şi apunea….iar roua dimineţii uda toată faţa pământului. Niciun strigăt, nicio minune, nici măcar un miracol, nimic spectacular. Aici rămâne loc numai credinţei, pentru că Dumnezeu tace, şi tace cu desăvârşire. Tu cum reacţionezi la tăcerea Lui?
►În anul 70, atunci când romanii au asediat Ierusalimul, creştinii au fost în prealabil avertizaţi să se retargă la un moment dat din asediu. Dumnezeu le-a vorbit explicit prin proorocii Lui. Însă cei care au vrut să asculte de glasul Său, şi-au scăpat viaţa la munţi. Evreii au început să sărbătorească victoria miraculoasă. Ei ai interpretat tăcerea divină drept victorie. Însă Dumnezeu înştiinţase.
►Între cele două testamente, Vechiul şi Noul Testament, a existat o tăcere profetică de 400 de ani, moment în care proorocii şi Domnul Isus au început să aducă iar mesaje din partea lui Dumnezeu: ,,Pocăiţi-vă căci împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat” (2 Cron. 20: 20).
►Parabola săracului Lazăr şi a bogatului ne ilustrează cel mai fidel valoarea spuselor lui Dumnezeu din Sfintele Scripturi: ,,au pe Moise şi pe prooroci…..să creadă ce le-am spus”.
→ Ilustraţie: înainte de a accepta adevărul din Biblie, mă rugam Domnului să îmi scrie pe cer că Sabatul e ziua de odihnă. Nu s-a întâmplat niciodată!
Citate importante:
* ,,Mă tem că nici chiar tunetele de pe Sinai nu te-ar mişca din loc” (Moses Hull)/ T1,429.
* ,,Toate tunetele şi fulgerele de pe muntele Sinai nu-i va mişca pe aceia care nu se lasă mişcaţi de adevărurile simple ale Cuvântului lui Dumnezeu şi nici solia unui înger nu-i va trezi”/Exp. & Viziuni,51.
*,, Tunetele Cuvântului lui Dumnezeu îl trezesc din letargie. Dumnezeu a văzut că este bine să-mi descopere nevoile şi greşelile poporului Său. Oricât a fost de dureros, eu le-am prezentat fidel celor care s-au abătut, greşelile şi mijloacele de remediere, după porunca lui Dumnezeu”/ T4, 14.
Comportamentul şi tăcerea Domnului Isus.
- ,,Faţă de toate acuzaţiile aduse împotriva Sa (Pilat), n-a răspuns nici un cuvânt. Întreaga Sa comportare dădea pe faţă o evidentă nevinovaţie. El stătea nemişcat în faţa valurilor ce tălăzuiau în jurul Lui. El rămânea tăcut, dar tăcerea Lui era elocventă”/H.H.L., 726.
- ,,Tăcerea Domnului Hristos faţă de Irod a fost cea mai aspră mustrare pe care o putea rosti”/ H.L.L.,731.
De ce Domnul Hristos, după înviere, nu a făcut o vizită inoportună la marii preoţi ca să le dovedească că e viu şă să producă o adevărată revoluţie la Ierusalim? De ce nu le-a oferit mai multe dovezi ca să se convertească?????
- Când omul lui Dumnezeu tace!
Dumnezeu îşi transmite soliile şi mesajele de încurajare şi pocăinţă prin slujitorii Săi: Ez. 33: 6-10. Dacă omul lui Dumnezeu, din cauza comodităţii personale, nu transmite solia lui Dumnezeu cu dragoste şi de la Duhul Sfânt, oamenii cred că ,,merge şi aşa” sau ,,Dumnezeu a devenit ca unul dintre noi” (Is. 57: 11). Îl coborîm pe Dumnezeu la nivelul neamului omenesc căzut în păcat.
De multe ori ne purtăm cu surorile şi cu fraţii noştri care se află în vreun păcat ca şi ,,cu un ou de găină” (nu cumva să spun ceva, că se supără pe mine, o să îmi întoarcă spatele, să nu se spargă oul). Până la urmă, la ce rezultat se ajunge?
Trebuie remarcat totuşi diferenţa colosală între a spune unei persoane greşeala pe care a făcut-o ca pe un contraatac intr-un conflict şi a spune cu har şi cu Duhul Sfânt, ca o dovadă de iubire faţă de cel care a greşit (Prov. 12:26). Decât să spui pe un ton irascibil şi la mânie, mai bine renunţi. Cel mai mult mă tem de clasa de oameni de tipul ,,eu şi Dumnezeu”, oameni care pretind că au o relaţie cu Dumnezeu pe care ceilalţi nici măcar nu o visează; resping orice formă de autoritate, povaţă sau mustare. ,,Eu şi Domnul”, dar noi ai cui suntem şi cui slujim?
E.G.White: ,,Dumnezeu nu conduce un individ izolat, ci un grup unit de oameni prin Duhul Sfânt”. Este foarte potrivit să amintim despre Matei 18, înţelegând de aici că, trebuie să îi spun aproapelui meu greşeala, cu speranţa că îl voi câştiga.
Alte texte favorabile: 1 Împ. 13: 4; Isaia 50: 2
Apel: Tăcerea lui Dumnezeu nu este un defect divin, ci este încă o dovadă de har şi iubire pentru noi păcătoşii, ca să ne întoarcem la El. Nu interpretaţi tăcerea divină asemenea celei umane. Să nu credeţi că Dumnezeu a devenit ca unul din noi. El este sfânt, veşnic, atotputernic. El e Mântuitorul nostru.
Treziţi-vă când El tace, când El vorbeşte sau strigă !
Amin!
Nitulescu Daniel
