Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

17. Când Dumnezeu a spus…

Scris la: 28 august 2019

Când Dumnezeu a spus să îți aduci aminte

de Mark Finley

 

John era un creștin devotat. El și soția lui erau credincioși și voiau să facă voia lui Dumnezeu. Participând la o serie de seminarii ținute de mine, despre profețiile din Biblie, au aflat adevăruri noi, pe care nu le mai auziseră niciodată. În mintea lor au luat naștere o mulțime de întrebări, iar Sabatul biblic în special i-a pus pe gânduri. Erau convinși că acesta era adevărul, dar pastorul lor i-a făcut să își pună întrebări serioase. Au început să se îndoiască. Păreau încurcați și aveau nevoie de răspunsuri la întrebări. Studiind Bibla împreună, au început să aibă o înțelegere mai profundă a adevărului. Au găsit răspunsuri pertinente la întrebările lor. Îndoielile au dispărut și au descoperit bucuria și binecuvântarea păzirii Sabatului.

Poate că și tu ai întrebări referitoare la Sabat. Poate că îți este greu să înțelegi unele pasaje biblice. Scriptura ne dă răspunsuri clare la întrebările noastre. De fapt, Domnul ne invită, în întreaga Biblie, să punem întrebări și ne dă răspunsuri clare în Cuvântul Său. Isus a declarat: „Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.“ (Ioan 17:17) Petru adaugă: „Ci sfințiți in inimile voastre pe Hristos ca Domn. Fiți totdeauna gata să răspundeți oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândețe și teamă.“ (1 Petru 3:15)

Apostolul Pavel îl sfătuiește pe Timotei să „împartă drept Cuvântul adevărului.“ (2 Timotei 2:15) Isaia, profet din Vechiul Testament, întreabă: „Pe cine vrea el să înveţe înţelepciunea? […] Căci dă învăţătură peste învăţătură, învăţătură peste învăţătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puţin aici, puţin acolo.“ (Isaia 28:9-10)

Cu alte cuvinte, vezi tot ce spune Biblia cu privire la o anumită temă. În studiul unui subiect, nu lua doar un text greu de înțeles. Dacă vrei să înțelegi cu adevărat ce spune Biblia referitor la un subiect, studiază-l de la Geneza la Apocalipsa. Permite-i Duhului Sfânt să vorbească minții tale prin învățăturile Scripturii.

Întreabă-te: care sunt dovezile în această privință? Ce învață majoritatea pasajelor? Niciodată nu îngădui ca un lucru neclar să umbrească ceea ce este clar. Dacă este un text pe care nu îl înțelegi, lasă ca pasajele clare din Biblie să îl explice. Nu neglija pasajele și versetele biblice care sunt foarte clare, doar pentru a te agăța de ceva ce nu e clar și pentru a apăra o doctrină care ți-a fost predicată în trecut.

Iată patru principii de urmat în descoperirea adevărului:

  1. Citește Biblia cu o minte deschisă, dispus să faci tot ceea ce îți spune Hristos. (Ioan 7:17)
  2. Cere-i lui Dumnezeu să îți dea Duhul Sfânt ca să îți arate adevărul. (Matei 7:7; Ioan 16:13)
  3. Compară toate pasajele scripturistice relevante pentru o anumită temă. (1Corinteni 2:13)
  4. Pune în practică adevărul pe care ți-l arată Dumnezeu, iar El îți va descoperi mai mult. Nu aștepta să descoperi tot adevărul deodată și abia apoi să îl pui în practică. (Ioan 12:35)

 

Dacă citim Cuvântul Său cu sinceritate, El ne va descoperi adevărul și ne va lumina mințile. Duhul Sfânt ne va conduce. Probabil ai întrebări, dar Dumnezeu are răspunsurile. Citind întrebările cele mai frecvente, prezentate în paginile următoare, și răspunsurile biblice pe care le-am oferit, mă rog ca Dumnezeu să îți dea înțelepciune și înțelegere.

 

Întrebări frecvente referitoare la Legea lui Dumnezeu, partea I

Nu ești singur în căutarea adevărului. Zeci de mii de oameni și-au pus și își pun aceleași întrebări, al căror răspuns îl găsesc în Cuvântul lui Dumnezeu. Așadar citește mai departe.

Nu a venit Isus să desființeze cele Zece Porunci și să stabilească o nouă lege a iubirii? În Matei 22:37-40 scrie: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta,  […] să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.“ Nu ne cere Isus doar să Îl iubim pe Dumnezeu și pe aproapele nostru? Acestea sunt noile porunci.

Poate te va surprinde să afli că aici Dumnezeu face un rezumat al legii date în Vechiul Testament. În Deuteronom 6:5 scrie: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta […]“; iar Leviticul 19:18 adaugă: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.“ Dumnezeul Vechiului Testament este un Dumnezeu al iubirii veșnice (Ieremia 31:3). La Matei 22:40, Isus declară: „În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii.“ Primele patru porunci arată cum pot oamenii să își demonstreze în mod palpabil dragostea față de Dumnezeu. Ultimele șase arată cum să își arate dragostea față de semeni. Isus nu a venit să strice Legea, ci să o împlinească (Matei 5:17). El a arătat cum trebuie ținută legea: din dragoste. El a venit pentru a lărgi înțelesul legii (Isaia 42:21) Isus arată că dragostea este împlinirea legii. (Romani 13:10) El adaugă: „Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele.“ (Ioan 14:15)

 

Declară Pavel că cei mântuiți prin credință nu trebuie să țină legea?

Pavel spune că suntem mântuiți nu prin credință, ci prin har, prin credință. Credința este mâna care primește mântuirea oferită gratis de Isus. Credința nu duce la neascultare, ci la ascultare. Pavel declară lămurit: „Deci, prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.“ (Romani 3:31) În Romani 6:1, 14, 15 el adaugă: „Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul? Nicidecum!“

 

Este adevărat că în Vechiul Testament oamenii erau mântuiți prin ținerea legii, iar în Noul Testament mântuirea e prin har?

Atât în Vechiul, cât și în Noul Testament, mântuirea este prin har, prin credință. Dumnezeu nu are două metode de mântuire. Tit 2:11 spune: „Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat.“ În Vechiul Testament, oamenii erau mântuiți prin Hristos care avea să vină. Fiecare miel jertfit arăta către venirea lui Mesia. (Geneza 3:21; 22:9-13) În Noul Testament, oamenii sunt mântuiți prin Hristos care a venit. Isus este singurul mijloc de mântuire. (Fapte 4:12)

 

Deoarece suntem sub noul legământ, oare trebuie să ținem legea lui Dumnezeu?

Noul legământ este, de fapt, mai vechi decât vechiul legământ. A fost dat de Însuși Dumnezeu în grădina Eden, când a promis că va veni Mesia, pentru a distruge stăpânirea pe care o are Satana asupra rasei umane. Noul legământ conține făgăduința mântuirii din păcat, prin Isus Hristos. El ne mântuiește! El pune principiile legii în inima noastră. Dragostea devine motivația ascultării. În viața credinciosului apare o putere nouă. (Evrei 8:10; Ezechiel 36:26; Psalmi 40:8) Sub legământul cel vechi, poporul Israel a promis că va asculta poruncile lui Dumnezeu, prin propria lor putere. Ei au declarat: „Vom face tot ce a zis Domnul!“ (vezi Exodul 19:8; 24:3, 7) Toate încercările de conformare exterioară față de legea lui Dumnezeu au ca rezultat un eșec frustrant. Legea, pe care noi nu o putem ține prin propria noastră putere, ne condamnă. (Romani 3:23; 6:23) Sub noul legământ, noi aparținem unui alt Domn – Isus Hristos. Avem o inimă nouă și un nou statut în ochii lui Dumnezeu. (Ioan 1:12; 2Corinteni 5:17; Romani 8:1)

 

            Deoarece Pavel declară: „Nimeni dar să nu vă judece cu privire la […] o zi de Sabat“ (Coloseni 2:16-17), nu e oare păzirea Sabatului nenecesară?

            Pasajul din Coloseni 2:16-17 este unul din cel mai greșit înțelese pasaje din Biblie. Unul din principiile interpretării biblice este că nu poți îngădui ca un verset care pare neclar să te determine să nu mai faci ceea ce înțelegi. Învățătura Scripturii cu privire la Sabat este clară. El a fost dat la creațiune. (Geneza 2:1-3). Isus l-a păzit (Luca 4:16), Pavel de asemenea (Fapte 13:42-44) și va fi ținut și în cer (Isaia 66:22, 23). Biblia menționează două tipuri de Sabat: Sabatul zilei a șaptea și sabatele anuale. Sabatul zilei a șaptea, întemeiat la creațiune și parte a celor Zece Porunci, ne amintește săptămânal de Creatorul nostru cel iubitor și atotputernic.

Sabatul anual este legat în special de istoria poporului Israel. La Coloseni 2:16, 17 se specifică: „Nimeni dar să nu vă judece … cu privire la o zi de Sabat, care sunt umbra lucrurilor viitoare …“ Evrei 10:1 face legătură între legea umbrelor și jertfele animalelor. Ezechiel 45:17 folosește aceleași expresii, în aceeași ordine ca în Coloseni 2:16, 17 și conectează totul cu sistemul ceremonial de sărbători și sacrificii (daruri de mâncare, daruri de băutură, ospețe, luni noi și sabate, înspre reconcilierea casei lui Israel). În Leviticul 23:5-32 se vorbește despre sabatele ceremonial (Paștele – vers. 5; azimile – vers. 6; pârga secerișului – vers. 10; cele dintâi roade – vers. 17; trâmbițele – vers. 24; Ziua Ispășirii – vers. 27-30; acestea sunt numite sabate.)

Aceste sabate anuale aveau legătură strânsă cu evenimentele care prefigurau moartea lui Hristos și a doua Sa venire. Ele fuseseră desemnate de Dumnezeu ca simboluri are lui Mesia. Leviticul 23:37 folosește același limbaj ca cel din Coloseni 2:16-17 pentru a descrie aceste sabate ceremoniale. Leviticul 23:38 face distincție între sabatele ceremoniale și Sabatul zilei a șaptea: „Afară de aceasta să păziţi Sabatele Domnului.“ Dar după venirea lui Hristos, aceste sabate ale legii ceremoniale și-au găsit împlinirea în El. Sabatul zilei a șaptea continuă să ne amintească de Dumnezeul Creator, care ne-a făcut. Poporul lui Dumnezeu ține Sabatul ca un semn distinctiv al relației cu El. (Aposcalipsa 14:12; Ezechiel 20:12, 20)

 

Dar la Romani 14:5 scrie că „unul socoteşte o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui.“ Ce importanță are o anumită zi?

Uneori, pe lângă ce spune un verset biblic, este la fel de folositor să observăm și ce nu spune. Versetele 5 și 6 nu zic nimic despre închinarea în Sabat. Ele pur și simplu vorbesc despre cum socotește fiecare o zi. Este o supoziție nefondată să spunem că această zi specifică este Sabatul. Romani 14:1 stabilește tonul întregului pasaj, arătând că discuția se concentrează asupra „părerilor îndoielnice“ adică asupra disputelor cu privire la chestiuni îndoielnice. Este Sabatul zilei a șaptea, pus deoparte de Dumnezeu la Creațiune (Geneza 2:1-3) și așezat în centrul legii morale (Exodul 20:8-11) o chestiune îndoielnică?

Bineînțeles că nu! Cheia acestui pasaj se află în Romani 14:6, unde scrie: „Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă; pentru că aduce mulţămiri lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă; şi aduce şi el mulţămiri lui Dumnezeu.“ Aici este vorba de zile de post, nu de zile de Sabat. Unii creștini iudei credeau că era un merit special să postești în anumite zile. Ei îi judecau pe alții după propriile lor standarde. Fariseii posteau de două ori pe săptămână și se făleau cu lucrul acesta (Luca 18:12). În Romani 14, Pavel arată că postul sau mâncatul într-o anumită zi ține de conștiința fiecărei persoane și că nu are legătură cu porunca lui Dumnezeu.

 

Nu s-au adunat ucenicii în prima zi a săptămânii? (Faptele Apostolilor 20:7)

            Motivul pentru care este menționată această întâlnire este plecarea lui Pavel ziua următoare și minunea pe care o făcuse înviindu-l pe Eutih din morți. Este evident că întâlnirea avusese loc noaptea. Este noaptea primei zile a săptămânii (versetul 8). În vremurile biblice, întâi era noaptea, apoi ziua. (Geneza 1:5)

Sabatul era ținut de vineri seară la apus până sâmbătă seara la apus (Leviticul 23:32; Marcu 1:32). Dacă această întâlnire are loc în noaptea primei zile a săptămânii, atunci este vorba de noaptea dintre sâmbătă și duminică. Pavel fusese cu credincioșii toată ziua de Sabat.

A doua zi, duminică, el avea să plece, așadar întâlnirea se prelungește sâmbătă noaptea. A doua zi, duminică, Pavel merge pe jos până la Asos, apoi pleacă pe mare înspre Mitilene. În New English Bible, în versetul 7 scrie că era vorba de o întâlnire de sâmbătă noaptea, deoarece Pavel călătorea duminica următoare. Dacă Pavel ar fi considerat duminica sfântă, datorită învierii lui Isus, cum putea să călătorească toată ziua, în loc să se închine? Dar Biblia arată că Pavel ținea Sabatul (Fapte 13:42-44; 16:12, 13; 17:2; 18:4).

 

Putem ști cu siguranță care este ziua a șaptea?

Există cel puțin patru lucruri care ne arată că sâmbăta este, fără îndoială, ziua a șaptea:

  1. Biblia. Ea ne arată clar că Isus a fost răstignit în ziua pregătirii (Luca 23:54). Urmașii Săi s-au odihnit, după lege, în ziua Sabatului (Luca 23:56; Marcu 16:1). Majoritatea creștinilor recunosc că Isus a murit vineri, în ziua pregătirii, că S-a odihnit în mormânt a doua zi și că a înviat duminică. Sabatul este ziua dintre vineri și duminică, sau ziua a șaptea – sâmbăta.
  2. Limbile. În mai mult de o sută patruzeci de limbi ale lumii, „sâmbăta“ este derivat al cuvântului Sabbath. Limbile sunt martore ale conservării Sabatului de-a lungul secolelor.
  3. Astronomia. Astronomii cei mai de seamă ai lumii declară că ciclul săptămânal nu a fost niciodată schimbat. Centre cum ar fi Observatorul Naval Regal din Statele Unite și Observatorul Regal Greenwich din Anglia confirmă faptul că ciclul săptămânal a fost mereu constant.
  4. Istoria. Poporul evreu a păstrat cu precizie Sabatul. De mai bine de patru mii de ani, ei țin Sabatul sâmbăta.

 

Eu țin duminica în onoarea Învierii. Ce e rău în asta? Nu a înviat Isus din morți într-o zi de duminică?

Da, este perfect adevărat că Isus a înviat duminica! Dar El nu ne-a poruncit niciodată să ne închinăm în această zi în onoarea Învierii. Așa cum Sfânta Cină simbolizează moartea Sa (1Corinteni 11:24, 26), botezul simbolizează învierea (Romani 6:1-6). Simbolul învierii lui Isus nu este închinarea în ziua soarelui (care a fost introdusă în creștinism din cultul păgân al soarelui), ci frumoasa ceremonie a botezului, ca simbol al unei noi vieți transformate de puterea făcătoare de minuni a Duhului Sfânt. În mormântul din apă al botezului, vechea persoană moare simbolic și este îngropată și învie la o nouă viață cu Hristos.

 

Nu e suficient să păzim o zi din șapte? De ce puneți atâta accent pe Sabat?

În joc nu sunt doar două zile, ci și doi domni. Prin înșelăciune, Satana a lucrat prin intermediul religiei apostaziate pentru a schimba legea lui Dumnezeu (Daniel 7:25). El a aruncat adevărul la pământ (8:12). A făcut o gaură în legea divină, iar Dumnezeu ne cheamă să o reparăm, păzind Sabatul Său (Isaia 58:12, 13). Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni (Fapte 5:29). A ne închina în ziua a șaptea înseamnă a accepta autoritatea Creatorului, care a poruncit ce zi să păzim (Exodul 20:8-11). Dacă acceptăm conștient o zi falsă de închinare, acceptăm o instituție întemeiată doar prin apostazia oamenilor. Întrebarea care se pune este: Cui îi slujim – lui Dumnezeu sau oamenilor? (Romani 6:16). Dacă sărbătoresc ziua mea de naștere cu o zi înainte sau după, asta nu schimbă data nașterii mele. Ziua de naștere a lumii noastre este Sabatul biblic, ziua a șaptea. Este un memorial al Creatorului nostru cel iubitor. Nu poate fi înlocuită cu altă zi.

 

A fost Petru primul papă? Ce a vrut să spună Isus prin cuvintele: „pe această piatră voi zidi biserica Mea“ (Matei 16:18)?

Cezarea lui Filip era un centru de filozofie greacă, logică romană și religie tradițională iudaică. Isus S-a așezat pe Sine Însuși contra fundalului celui mai mare sistem religios și filozofic, punând întrebarea: „Cine zic oamenii că sunt Eu?“ (vers. 13) După ce i-au răspuns: „Ioan Botezătorul,…. Ilie, ….. Ieremia…..“ (vers. 14), El a întrebat: „Dar voi, […] cine ziceţi că sunt?“ (vers. 15) Isus dorea să le mărească credința. Aștepta să audă de pe buzele lor că El este Mesia. Petru a răspuns pe loc: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu.“ (vers. 16) Această declarație putea fi inspirată doar de Duhul Sfânt. Isus confirmă credința lui Petru, declarând: „tu eşti Petru (greceşte: Petros) şi pe această piatră (greceşte: petra) voi zidi Biserica Mea, şi porţile locuinţei morţilor nu o vor birui.“ (vers. 18) (în traducerea engleză KJV, în prima paranteză scrie: Petros, o piatră care poate fi mișcată, iar în a doua: această temelie neclintită – declarația că Eu sunt Hristosul) Biserica este zidită pe Isus Hristos. El este piatra din capul unghiului, lepădată de zidari (1 Petru 2:4-8) Petru a înțeles bine că Piatra aceasta era Isus.

Pavel lămurește această chestiune la 1Corinteni 10:4, declarând: „stânca era Hristos.“ Iar David spune: „Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; de la El îmi vine ajutorul. Da, El este Stânca şi Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina.“ (Psalmi 62:1-2) Nu există nicio altă temelie (1Corinteni 3:11), în afară de Isus. Porțile iadului nu vor învinge niciodată biserica. Petru a înțeles greșit misiunea lui Isus. Mântuitorul i-a zis: „Înapoia Mea, Satano!“ (Matei 16:23), vrând să spună că Satana îl influența. Nu, biserica nu a fost zidită pe slăbiciunea lui Petru, ci pe puterea lui Isus. Petru a descoperit singur acest adevăr minunat. Isus a devenit izvorul puterii lui, centrul vieții lui și temelia pe care a stat.

 

Care sunt „cheile împărăției cerurilor“ pe care i le-a dat Isus lui Petru și celorlalți ucenici? (Matei 16:19)

Cheile închid și deschid uși. Isus a zis: „Eu sunt calea […]. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.“ (Ioan 14:6)

„În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este supt cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.“ (Fapte 4:12) Toată Scriptura mărturisește despre Isus. (Ioan 5:39) Cărturarii și fariseii puseseră mâna pe „cheia cunoștinței“ în ce privește Mesia (Luca 11:52). Ei închiseseră cerul. „Cheile“ pe care i le-a dat Petru erau cuvintele, învățăturile Sale referitoare la cum pot obține oamenii iertarea păcatelor, eliberare de condamnare și pace prin sângele Său și moartea pe crucea de pe Calvar. Cunoașterea lui Isus, Mesia cel făgăduit, deschide cerul (Isaia 22:22).