7
Catolicii și protestanții recunosc adevărul cu privire la Sabat și duminică
Declarații catolice
Biserica Romano-Catolică este conștientă că în Biblie este sfințit Sabatul zilei a șaptea. Mai mult chiar, ea recunoaște și se laudă cu faptul că stabilirea duminicii ca zi de închinare se întemeiază doar pe autoritatea ecleziastică a Bisericii Romano-Caolice și nu pe autoritatea Scripturii. Iată câteva declarații faimoase ale unor reprezentanți ai acestei biserici cu privire la Sabatul zilei a șaptea și prima zi a săptămânii – duminica:
„Dacă citiți Biblia de la Geneza la Apocalipsa, nu veți găsi niciun verset care să autorizeze sfințirea duminicii. Scriptura poruncește păzirea sâmbetei, zi pe care noi nu o ținem.“ (Cardinalul Gibbon, Credința părinților noștri, 1892, p. 111)
„Duminica este o instituție catolică și argumentele pentru ținerea ei pot fi apărate doar cu ajutorul principiilor catolice. … În toată Scriptura nu există niciun singur pasaj care să justifice transferul închinării săptămânale a bisericii de la ultima zi a săptămânii la prima.“ (Catholic Press [Sydney Australia], 25 August 1900)
„Sărbătoarea duminicii, ca toate celelalte sărbători, a fost dintotdeauna de origine umană și nu a fost niciodată intenția apostolilor sau a bisericii primare să stabilească o poruncă divină în această privință și să transfere legea Sabatului asupra dumincii. Această schimbare a început probabil deja la sfârșitul secolului al II-lea, căci se pare că în acea perioadă deja se considera păcat să muncești duminica.“ Church History, Neander – Traducerea lui Rose, p. 186)
Biserica Romano-Catolică se laudă că a schimbat, doar prin propia-i autoritate, ziua de închinare de la sâmbătă la duminică. „Întrebare: Care zi este Sabatul? Răspuns: Sâmbăta este Sabatul. Întrebare: De ce ne închinăm duminica, și nu sâmbăta? Răspuns: Ținem duminica în locul sâmbetei pentru că Biserica Catolică, la Conciliul de la Laodicea (336 d.Hr.) a transferat solemnitatea sâmbetei asupra duminicii. Întrebare: Cum puteți dovedi că Biserica [Romano-Catolică] are autoritatea să stabilească sărbători? Răspuns: Dacă nu ar avea această putere, nu ar fi făcut lucrul cu care toate religile moderne sunt de acord – nu ar fi înlocuit păzirea sâmbetei, ziua a șaptea, cu păzirea duminicii, prima zi a săptămânii, schimbare pentru care nu există niciun temei în Scriptură.“ (Doctrinal Catehism, p. 147 și The Convert’s Catechism of Catholic Doctrine, p. 50, ediția din 1927).
În Biblie, Dumnezeu ne spune că El este autoritatea supremă în univers și pe pământ. Apostolul Pavel scrie: „în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de supt pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.“ (Filipeni 2:10-11) Însă Biserica Catolică declară că autoritatea ei este mai presus de cea a Bibliei: „Duminica este semnul autorității noastre. Biserica este mai presus de Biblie, iar dovada acestui lucru este transferul autorității Sabatului [asupra duminicii].“ (Catholic Record London, Sept. 1, 1923) Iată încă o declarație a acestei autorității: „Bineînțeles că Biserica Catolică pretinde că schimbarea [la duminică] îi aparține. … Și este un semn al autorității ecleziastice în domeniul religios.“ (H. F. Thomas, cancelarul cardinalului Gibbons)
Din moment ce Dumnezeu nu a dat niciodată vreunui om sau biserici această autoritate, Biserica Catolică și-a însușit-o singură. Ea nu doar că susține că deține această autoritate, ci se și laudă că a făcut ca întreaga omenire să se supună autorității ei. Să citim: „Fraților, păziți-vă de nenumăratele secte și confesiuni dezbinate. Arătați-mi măcar una care deține sau susține că deține puterea de a obliga conștiința oamenilor prin stabilirea de porunci. Există o singură biserică de acest fel pe fața pământului: Biserica Catolică; ea are putere asupra conștiinței, Îl obligă pe Dumnezeu și stabilește durerea din iadul de foc. Să luăm, de pildă, ziua pe care o ținem – duminica. Ce drept au bisericile protestante să țină această zi? Niciun drept! Poate veți zice că ascultă porunca <Adu-ți aminte de ziua de odihnă ca s-o sfințeșri.> Dar, conform Bibliei și istoriei, nu duminica este Sabatul.
Toți știm că duminica este prima zi a săptămânii, iar sâmbăta este ziua a șaptea a săptămânii, Sabatul, ziua de odihnă. Lucrul acesta este recunoscut în toate țările civilízate. Am zis de nenumărate ori că voi da 1.000 de dolari oricui îmi va da vreun argument biblic că duminica este ziua pe care trebuie să o păzim, dar nu m-a contactat nimeni. Dacă cineva din acest oraș îmi arată vreun verset în această privință, mâine voi face public lucrul acesta și îi voi mulțumi. Sfânta Biserică Catolică a schimbat ziua de odihnă din sâmbătă în duminică, prima zi a săptămânii. Și nu doar că i-a obligat pe toți oamenii să țină duminica, ci și i-a anatemizat, la Conciliul de la Laodicea, în 364 d.Hr., pe toți cei care vor ține Sabatul și i-a îndemnat pe toți să lucreze în ziua a șaptea, dacă nu vor să fie făcuți anatema.
De ce biserică ascultă lumea civilizată? Protestanții au cuvinte foarte urâte la adresa noastră – antihrist, fiara în haină stacojie, Babilon etc., și deși susțin că au un respect enorm față de Biblie, prin faptul că sfințesc duminica ei recunosc autoritatea Bisericii Catolice. Biblia spune: <Adu-ți aminte de ziua de odihnă (Sabat) ca s-o sfințești.> Dar Biserica Catolică spune: <Nu! Ci ține prima zi a săptămânii>, iar lumea i se supune.“ (Dintr-un seminar ținut de Părintele T. Enright, preot romano-catolic, fost președinte al Collegiului Redepmtion Father din Kansas, Missouri, seminar publicat în Industrial American, Harlan, Iowa, 9 decembrie 1889.)
Declarații protestante
Și lumea protestantă este conștientă că Sabatul zilei a șaptea este singura zi de odihnă recunoscută în Biblie. Totuși, ei continuă să se închine duminica, zi stabilită de Biserica Catolică doar pe baza autorității umane. Prin urmare, protestanții respectă autoritatea Biserici Romane-Catolice în ce privește închinarea duminica și resping conștient Sabatul zilei a șaptea al lui Dumnezeu. Așa cum se laudă Biserica Catolică, protestanții se supun autorității Romei, începând cu Martin Luther.
„Așa stau lucrurile cu sărbătorirea zilei Domnului, a Paștelui, a Rusaliilor și a celorlalte sărbători și ritualuri asemănătoare. Cei care consideră că stabilirea păzirii duminicii în loc de sâmbătă, prin autoritatea bisericii, a fost lucru necesar, se înșală enorm. Scriptura oferă libertatea de a nu păzi Sabatul, învățându-ne că ceromoniile legii lui Moise nu mai sunt necesare după revelația Evangheliei. Și totuși, pentru că a fost nevoie de stabilirea unei zile, biserica a numit duminica, zi care se pare că i-a convenit mai mult decât Sabatul, pentru ca oamenii să aibă o pildă de libertate creștină și să fie conștienți că păzirea fie a dumincii, fie a altei zile, nu este necesară.“ (Augsburg Confessions, Articolul 15, New York 1850).
„Nu există nicio poruncă referitoare la păzirea primei zile a săptămânii ca Sabat, în locul zilei a șaptea? Niciuna. Nici Hristos, nici apostolii, nici primii creștini nu au sărbătorit prima zi a săptămânii în locul Sabatului zilei a șaptea.“ (New York Weekly Tribune, 24 mai 1900)
„Nu există niciun verset biblic în care prima zi a săptămânii să fie numită Sabat. … Nu există autoritate biblică pentru acest lucru și nici vreo obligație scripturistică.“ (The Baptist Watchman)
„Păzirea primei zile a săptămânii în locul zilei a șaptea se bazează doar pe mărturia bisericii.“ (Hobort Church News [Episcopalian], 2 iulie 1894)
Dovezile covârșitoare din Biblie și istorie arată că Sabatul zilei a șaptea – sâmbăta – este adevărata zi de odihnă și închinare lui Dumnezeu. El Își trimite prezența în această zi. El se întâlnește cu poporul Său în Sabat, ca și în sărbătorile anuale în care a poruncit să ne închinăm Lui.
Acum că știți aceste lucruri și că Dumnezeu vă consideră responsabili pentru cunoștința pe care o aveți, ce veți face? Isus ne poruncește: „Pocăiți-vă și credeți Evanghelia!“ Vreți să vă pocăiți și să vă întoarceți la Dumnezeu sau vreți să continuați în păcatele voastre? În joc este viața voastră veșnică sau moartea voastră veșnică. Întoarceți-vă la Dumnezeu și veți trăi.
