Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

8. SABATUL – UN TEST ?

Scris la: 10 august 2019

 

 Vei trece testul? Ești dispus să pui deoparte din timpul tău pentru a avea relația pe care Dumnezeu vrea să o aibă cu tine?

Probabil ți-ai dat seama că majoritatea omenirii nu I-a fost ascultătoare lui Dumnezeu în ce privește ziua de Sabat. Majoritatea oamenilor Îl ignoră total pe Dumnezeu și nu le pasă de ziua de odihnă în care pot să I se închine și să Îl cinstească.

Poate că te numeri printre cei cărora li s-a spus că porunca Sabatului a fost transferată de la ziua a șaptea a săptămânii, sâmbăta, la prima zi a săptămânii, duminica. Sau poate că ți s-a spus că nu mai trebuie ținută deloc.

Din nefericire, creștinătatea în general a întors spatele poruncii a patra – considerând Sabatul depășit, împlinit de Isus Hristos, înlocuit cu duminica și negat de zecile de argumente care au fost aduse împotriva lui de-a lungul secolelor. Nu ar trebui însă să fim surpinși de faptul că ziua Sabatului este atât de disprețuită, căci Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că „umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să se supună.“ (Romani 8:7)

Dar tu? Care este poziția ta cu privire la cea mai ignorată poruncă a lui Dumnezeu în lumina instrucțiunilor clare din Cuvântul Său? Adevărul simplu este că nu vei găsi nicăieri în Biblie vreun verset în care să scrie că ziua lăsată de Dumnezeu de la creațiune ca zi de odihnă și închinare a fost schimbată sau desființată. Majoritatea confesiunilor nu se împotrivesc celorlalte nouă porunci, dar puține sunt dispuse să asculte de voia lui Dumnezeu când e vorba de porunca a IV-a.

Este important să observăm ce a spus Dumnezeu când le-a descoperit Sabatul Său israeliților în Exodul 16, când i-a hrănit cu mană în pustie. Spre deosebire de celelalte zile ale săptămânii, sâmbăta ei nu trebuiau să iasă să culeagă mană, căci nu avea să fie. Ci trebuiau să strângă o cantitate dublă cu o zi înainte, ca să se pregătească pentru Sabat.

Să citim intenția lui Dumnezeu: „ca să-l pun la încercare şi să văd dacă va umbla sau nu după legea Mea.“ (versetul 4) Sabatul a fost, într-adevăr, o poruncă-test și așa a rămas până în ziua de azi. În timp ce celelalte porunci sunt în general considerate drepte și adecvate, cine păzește Sabatul este adesea ridiculizat și chiar marginalizat. Așadar această poruncă ne poate arăta cine este dispus să asculte de Dumnezeu până la capăt. Ești dispus?

Rareori se întâmplă ca o confesiune să își schimbe doctrina. Dar cu ajutorul și îndrumarea lui Dumnezeu, poți să-ți schimbi convingerile religioase și să începi să trăiești conform învățăturilor Lui. Ar fi bine să te întrebi: dacă Dumnezeu a sfințit Sabatul la creațiune, dacă l-a pus printre cele Zece Porunci, dacă Isus Hristos, ucenicii și biserica primară l-au ținut (așa cum arată Noul Testament și istoria), nu este evident că Dumnezeu vrea ca și tu să îl ții?

Vei trece testul? Ești dispus să dai o parte din timpul tău pentru a clădi relația pe care vrea Dumnezeu să o aibă cu tine?

 

Instrucțiuni: de la apus la apus, odihna divină de Sabat

 

Prea mulți dintre noi avem un ritm de viață foarte agitat, încercând cu disperare să ne îndeplinim toate îndatoririle. Nu e de mirare că ne înstrăinăm de partenerul de viață, de familiile noastre și chiar de Creator. Dar știați că Dumnezeu are pentru viețile noastre grăbite și trudite, un remediu prea puțin înțeles?

În ultimele decenii societatea noastră a suferit schimbări uimitoare. Se pare că toți trăim într-un ritm nebunesc, într-o grabă eternă pentru a le face pe toate. Progresul tehnologic, care ne-a promis că vom avea mai mult timp liber, se pare că nu face altceva decât să ne ia din timp și să ne fie și mai dificil să ne îndeplinim îndatoririle.

Adesea suntem prea grăbiți. Simțim că am pierdut contactul cu partenerul de viață, cu familia, cu lumea din jurul nostru și, poate cel mai mult, am pierdut contactul cu Dumnezeu.

Această Ființă care a creat universul și pe noi toți, nu ne-a lăsat să bâjbâim în căutarea scopului Său pentru viețile noastre. Ci El i-a inspirat pe autorii Bibliei să scrie adevărul pentru noi: „din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, cari pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus. Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvîrşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.“ (2Timotei 3:15-17) „Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.“ (Ioan 17:17)

În Biblie ni se spune că în urmă cu câteva mii de ani, Dumnezeu i-a oferit unui popor un set de legi, făgăduindu-le că vor fi binecuvântați dacă vor asculta de ele. „Să urmaţi în totul calea pe care v-a poruncit Domnul Dumnezeul vostru, să umblaţi, ca să trăiţi şi să fiţi fericiţi, şi să aveţi zile multe în ţara pe care o veţi lua în stăpînire.“ (Deuteronom 5:33)

Legea dată de Dumnezeu este rezumată în cele Zece Porunci. Ele sunt ghidul nostru pentru această viață, arătându-ne cum să avem o relație bună cu Creatorul și cu semenii noștri.

Printre aceste porunci, cel mai greșit înțeleasă și aplicată este porunca lui Dumnezeu de a ne aminti de ziua de odihnă și de o sfinți (Exodul 20:8). Mulți consideră Sabatul o relicvă demodată a istoriei, o idee interesantă cândva în trecut, dar cu totul nerealizabilă în iureșul contemporan. Unii cred că Sabatul este duminica și că dacă petrec o oră-două la biserică duminică dimineața, au împlinit porunca a patra.

Alții sunt de părere că Isus a desființat orice zi de odihnă sau nevoia de a ne închina într-o anumită zi și că putem să alegem orice moment ca sfânt pentru Dumnezeu.

Întrebările și opiniile referitoare la această poruncă se pare că sunt nenumărate. A ținut Isus Sabatul pentru că era evreu sau de fapt a încălcat porunca Sabatului pentru a ne arăta că suntem eliberați de legea vechi-testamentară, atrăgând astfel dorința conducătorilor religioși de a-L omorî? A arătat apostolul Pavel, care a scris cele mai multe din cărțile Noului Testament, că Sabatul nu mai e necesar pentru creștini sau l-a apărat?

A fost Sabatul condamnat și schimbat în biserica primară sau păzit? A sfințit Dumnezeu Sabatul atunci când i-a creat pe Adam și Eva sau l-a pus deoparte ca zi sfântă la ieșirea evreilor din Egipt, cu peste 2.000 de ani mai târziu? A fost Sabatul schimbat din ziua a șaptea a săptămânii în altă zi și, dacă da, când s-a întâmplat lucrul acesta?

În primul rând, de ce a poruncit Dumnezeu ziua de odihnă? A făcut-o oare cu un scop? Dacă da, care este acesta? Este Sabatul relevant pentru omenire astăzi? Și lista întrebărilor continuă.

De ce atâta confuzie în privința uneia din cele zece legi și principii de bază pe care le-a oferit Dumnezeu omenirii? De ce există atâta polemică în jurul acestei porunci, în timp ce majoritatea oamenilor, inclusiv pastorii și bisericile lor, nu se împotrivesc ținerii celorlalte nouă?

Nu trebuie să cauți prea mult pentru a descoperi răspunsurile la aceste întrebări. Ele se găsesc pe paginile Bibliei și ale istoriei. Și le discutăm și în această broșură. Alăturați-vă nouă în această călătorie prin Biblie, pentru a descoperi odihna divină de Sabat.

 

Sabatul – la început

Care este originea Sabatului? Cine l-a creat și când? Contează când trebuie ținut? Cine trebuie să îl țină?

În ciuda concepțiilor greșite ale multora, răspunsul Bibliei la aceste întrebări este clar. Trebuie doar să îl înțelegeți!

În ziua a şaptea Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui, pe care o zidise şi o făcuse.“ (Geneza 2:2-3)

Când ne gândim la Sabat, adesea ne vin în minte cele Zece Porunci, pe care Dumnezeu le-a dat israeliților când au ieșit din Egipt, sub conducerea lui Moise. Evenimentele din acea perioadă a istoriei poporului israel – Exodul – au fost extraordinare. Plăgile din Egipt, moartea tuturor întâilor născuți ai egiptenilor, despărțirea Mării Roși, mana din cer ca hrană în pustie și darea celor Zece Porunci lui Moise, pe tablele de piatră, sunt toate întâmplări miraculoase.

Aceste evenimente au fost martore la nașterea unei noi națiuni. Și în mijlocul tuturor acestor începuturi incredibile, Dumnezeu i-a spus poporului Său să își amintească de ceva. „Adu-ți aminte de ziua de odihnă ca s-o sfințești,“ i-a poruncit El poporului Său. (Exodul 20:8)

Le-a amintit de rolul Său de Creator și de faptul că „în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.“ (vers. 11)

Porunca Sabatului a avut un scop spiritual important. I-a arătat poporului că El este Creatorul tuturor lucrurilor. Le amintea în fiecare săptămână că există o putere și o autoritate mai înaltă la lucru în viețile noastre și în viețile tuturor oamenilor. Intenția lui Dumnezeu a fost ca Sabatul să ne amintească de acest lucru.

Dumnezeu a descoperit Sabatul cu ajutorul unor minuni.

Semnificația Sabatului a fost evidentă încă înainte ca Dumnezeu să le dea israeiliților cele Zece Porunci. Cu câteva săptămâni înainte, de pildă, după trecerea Mării Roșii, când israeliții au fost martori nimicirii armatei lui faraon, poporul a intrat în vasta Peninsulă Sinai. După câteva zile, proviziile de hrană ale israeliților, pe care le aduseseră din Egipt, s-au terminat. „Copiii lui Israel le-au zis: <Cum de n-am murit loviţi de mâna Domnului în ţara Egiptului, când şedeam lângă oalele noastre cu carne, când mâncam pâine de ne săturam? Căci ne-aţi adus în pustia aceasta ca să faceţi să moară de foame toată mulţimea aceasta.>“ (Exodul 16:3)

Dumnezeu însă avea deja un plan și a promis să le trimită mană, un aliment miraculos care să îi hrănească și susțină cât timp aveau să fie în pustie. (vers 4:15-18) Dar le-a pus o condiție: aveau să primească mană doar șase zile pe săptămână. În ziua a șaptea avea să le trimită o cantitate de două ori mai mare decât de obicei, iar în ziua a șaptea nimic (versetele 5, 22) Moise a explicat poporului ce i-a spus Dumnezeu: „Mâine este ziua de odihnă, Sabatul închinat Domnului; coaceţi ce aveţi de copt, fierbeţi ce aveţi de fiert şi păstraţi până a doua zi dimineaţa tot ce va rămânea! […] Veţi strânge timp de şase zile; dar în ziua a şaptea, care este Sabatul, nu va fi.“ (vers. 23, 26) Dar unii nu au ascultat: „În ziua a şaptea, unii din popor au ieşit să strângă mană şi n-au găsit.“ (vers. 27)

Care a fost reacția lui Dumnezeu? El a spus: „Până când aveţi de gând să nu păziţi poruncile şi legile Mele? Vedeţi că Domnul v-a dat Sabatul; de aceea vă dă în ziua a şasea hrană pentru două zile. Fiecare să rămână la locul lui şi, în ziua a şaptea, nimeni să nu iasă din locul în care se găseşte.“ (vers. 28-29)

Cu câteva săptămâni înainte de a le da cele Zece Porunci la Muntele Sinai, Dumnezeu le-a spus israeliților că refuză să păzească poruncile și legile Lui! De asemenea le-a zis: „Domnul v-a dat Sabatul.“ Nu a spus: „vă dă“ sau „vă va da“; El le dăduse deja Sabatul, pe care să îl țină în a șaptea zi a săptămânii.

Poruncindu-le israeliților „Adu-ți aminte de ziua de odihnă ca s-o sfințești“ (Exodul 20:8) și spunându-le că refuză să păzească poruncile și legile lui încălcând Sabatul înainte de a ajunge la Muntele Sinai („Atunci Domnul a zis lui Moise: <Până când aveţi de gând să nu păziţi poruncile şi legile Mele?>“ Exodul 16:28), El le-a atras atenția către săptămâna creațiunii.

 

Dumnezeu a pus deoparte ziua a șaptea

În cartea Genezei citim că Dumnezeu a creat pământul, apoi l-a umplut cu plante și animale, pregătind astfel un cămin uimitor de frumos pentru primul bărbat și prima femeie, Adam și Eva. Aici descoperim adevărata origine a Sabatului: „În ziua a şaptea Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui, pe care o zidise şi o făcuse.“ (Geneza 2:2-3; subl. ns.)

Această zi era diferită de celelalte zile ale săptămânii creațiunii. Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit-o. Cuvântul a sfinți înseamnă a pune deoparte ca sfânt. Dumnezeu a pus deoparte ziua a șaptea, făcând-o sfântă. În aceste două versete se menționează de trei ori faptul că Dumnezeu nu a lucrat în această zi. Se accentuează faptul că a fost ziua lui de odihnă. Este odihna de Sabat a lui Dumnezeu.

Unii nu sunt de acord cu această interpretare, spunând că nu aceasta este originea poruncii zilei de odihnă și observând că aici nu este amintit cuvântul Sabat. Totuși, termenului ebraic tradus „s-a odihnit“ este o formă a cuvântului shabath, rădăcina lui „Sabat.“ Shabath înseamnă „a înceta“ sau „a se odihni“ și de aici capătă cuvântul „Sabat“ înțelesul de „zi de odihnă.“ Parafrazând relatarea din Geneza 2, putem spune că „Dumnezeu a săbătuit în ziua a șaptea de toată lucrarea Lui.“ Limba ebraică este clară și echivocă.

 

Dumnezeu a făcut Sabatul pentru omenire

Este uimitor faptul că, în ciuda acestor argumente, unii cred că asta nu dovedește că Sabatul a existat de la săptămâna creațiunii, susținând că nu a fost instituit înainte de a fi dat israeliților la Muntele Sinai și că a fost destinat doar pentru poporul Israel – și doar pentru o perioadă limitată.

Dar Isus a dărâmat această ipoteză. „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat“, le-a explicat El unora care înțelegeau greșit intenția și scopul acestei zile. (Marcu 2:27)

El a clarificat principiul care stătea la baza zilei Sabatului, care le scăpase atâtor oameni de-a lungul secolelor: Scopul Sabatului nu era impunerea unei poveri obositoare sau interzicerea unei liste de activități, ci era creat pentru om! A fost sfințit – făcut sfânt – după ce Dumnezeu i-a creat pe Adam și Eva în ziua a șaptea a creațiunii, iar a doua zi creând Sabatul și punându-l deoparte: „Apoi Dumnezeu a zis: <Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele cari se mişcă pe pământ.> Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: ,,Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.> Şi Dumnezeu a zis: <Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ, şi orice pom, care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră.> Iar tuturor fiarelor pământului, tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor cari se mişcă pe pământ, cari au în ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde.> Şi aşa a fost. Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse şi iată că erau foarte bune. Astfel a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.“ (Geneza 1:26-31; vezi mai departe: 2:1-3)

Pentru Isus Sabatul era o binecuvântare, nu povara insuportabilă în care îl transformaseră învățătorii legii de pe vremea Lui. Fiți atenți la cuvintele folosite de El. Sabatul nu fusese dat doar pentru poporul Israel, ci El a spus că fusese făcut pentru om – pentru toată omenirea – iar păzirea lui nu trebuia să fi o practică fără însemnătate la care erau obligați oamenii și care le provoca doar necazuri și greutăți.

Ziua a șaptea a fost făcută pentru om, creată pentru folosul și bunăstarea omenirii! Ideea aceasta este confirmată și în alte traduceri ale Bibliei: „Sabatul a fost făcut pentru binele ființelor umane.“ (Good News Bible) „Sabatul a fost făcut de dragul omului.“ (New English Bible) „Sabatul a fost făcut în slujba omului.“ (The Williams New Testament) „Sabatul a fost făcut pentru folosul oamenilor.“ (New Living Translation)

Isus a înțeles scopul legii lui Dumnezeu și al Sabatului – care trebuia să fie o binecuvântare și de folos omenirii. Vorbind prin Moise, Dumnezeu i-a spus lui Israel: „Căci îţi poruncesc azi să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui şi să păzeşti poruncile Lui, legile Lui şi rânduielile Lui, ca să trăieşti şi să te înmulţeşti, şi ca Domnul, Dumnezeul tău să te binecuvinteze în ţara pe care o vei lua în stăpânire.“ (Deuteronom 30:16; subl. ns.)

După ce i-a condus pe israeliți timp de 40 de ani prin pustie, chiar înainte de intrarea în Țara promisă, Moise a rezumat experiența poporului. El și-a dat seama cât de minunată și unică era legea pe care o primiseră de la Dumnezeu: „Iată, v-am învăţat legi şi porunci, cum mi-a poruncit Domnul, Dumnezeul meu […],“ le-a spus el. „Să le păziţi şi să le împliniţi; căci aceasta va fi înţelepciunea şi priceperea voastră înaintea popoarelor, cari vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi şi vor zice: <Acest neam mare este un popor cu totul înţelept şi priceput!> […] Şi care este neamul acela aşa de mare încât să aibă legi şi porunci aşa de drepte, cum este toată legea aceasta pe care v-o pun astăzi înainte?“ (Deuteronom 4:5-8; subl. ns.)

 

Sabatul este o binecuvântare pentru toți cei care aleg să asculte

Fără îndoială că intenția lui Dumnezeu a fost ca Sabatul să fie o binecuvântare pentru toți cei care aveau să îl folosească așa cum plănuise El. Instrucțiunile pe care le-a dat referitoare la această zi erau concise, dar relevante pentru scopul ei. Să vedem câteva dintr ele: „Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile, şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit -o.“ (Exodul 20:8-11)

Vedem că în Sabat toți membrii casei trebuiau să se oprească din munca lor – chiar și robii, musafirii și animalele. În ziua a șaptea toți trebuiau să se odihnească de munca de fiecare zi. Sunt amintiți pe nume toți cei din casă: părinții, fii, fiicele, robii și musafirii. Deoarece nimeni nu lucra în Sabat, atunci puteau petrece mare parte din ziua de Sabat cu ceilalți membri ai familiei sau ai casei.

Porunca ținerii Sabatului în toate familiile este întărită în Leviticul 23, unde Dumnezeu enumeră toate sărbătorile religioase pe care le-a instaurat – sărbătorile și adunările Sale sfinte. De asemenea, declară lămurit că Sabatul este ziua Sa sfântă, nu a lui Moise sau Israel: „Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: <Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: ,Iată sărbătorile Domnului, pe cari le veţi vesti ca adunări sfinte, iată sărbătorile Mele: șase zile să lucraţi; dar ziua a şaptea este Sabatul, ziua de odihnă, cu o adunare sfântă. Să nu faceţi nicio lucrare în timpul ei: este Sabatul Domnului, în toate locuinţele voastre.‘>“ (vers. 1-3; subl. ns.)

Sabatul nu era doar un ritual religios la cortul întâlniri, ci o zi sfântă pentru fiecare familie din întregul popor.

 

Sabatul le amintea de eliberarea din robie

În Deuteronom 5:12-15, unde sunt repetate cele Zece Porunci, putem găsi mai multe detalii cu privire la intenția lui Dumnezeu: „Ţine ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti, cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău. Şase zile să lucrezi şi să-ţi faci toate treburile. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă a Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici măgarul tău, nici vreunul din dobitoacele tale, nici străinul care este în locurile tale, pentru ca şi robul şi roaba ta să se odihnească întocmai ca tine. Adu-ţi aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului, şi Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos din ea cu mână tare şi cu braţ întins: de aceea ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, să ţii ziua de odihnă.“

În această listă a poruncilor se adaugă încă un aspect al păzirii Sabatului pentru poporul lui Dumnezeu – să își amintească că au fost robi în țara Egiptului și că Domnul i-a „scos din ea cu mână tare şi cu braţ întins.“

Sabatul le amintea săptămânal de originile lor umile ca robi în Egipt și de faptul că Dumnezeu le-a oferit, prin mari minuni, libertatea și i-a format ca popor. Deoarece le oferise eliberare din robie, tot poporul trebuia să se odihnească și să prindă puteri noi în Sabat, iar slujitorii erau menționați în mod specific în această poruncă. Așa cum Dumnezeu le oferise israeliților odihnă și ei aveau obligația de a le oferi odihnă slujitorilor, lucru care amintea din nou de faptul că Sabatul trebuia să fie o binecuvântare pentru toți.

Israeliților li s-a spus să își amintească de aceste evenimente în Sabat. Prin Moise, Dumnezeu le-a amintit adesea cât de aproape de moarte erau și cum El a făcut de multe ori minuni pentru ei.

În același fel, în ziua de azi Sabatul le amintește creștinilor de mântuire și eliberare. Prin harul lui Dumnezeu și jertfa lui Isus Hristos, creștinii sunt eliberați din sclavia spirituală față de păcat și moarte, pentru a-I sluji lui Dumnezeu. (Romani 6:16-23) „Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?“ (vers. 16)

Dumnezeu l-a avertizat în mod repetat pe poporul Său să nu uite niciodată ce a făcut El pentru ei: „Numai ia seama asupra ta […] ca nu cumva să uiţi lucrurile pe cari ţi le-au văzut ochii şi să-ţi iasă din inimă; fă-le cunoscut copiilor tăi şi copiilor copiilor tăi.“ (Deuteronom 4:9)

 

Sabatul – o zi în care să studiem Cuvântul lui Dumnezeu și să ne bucurăm

Dumnezeu de asemenea i-a spus poporului Israel să îi învețe pe copiii lor legile și căile Lui. Imediat după repetarea celor Zece Porunci în Deuteronomul 5, El i-a instruit: „Şi poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi cînd te vei scula.“ (Deuteronom 6:6-7; subl. ns.)

Așadar Sabatul trebuie să fie o zi în care să învățăm despre minunile și poruncile lui Dumnezeu. Munca a fost interzisă în această zi. Iată cum rezumă această poruncă Smith’s Bible Dictionary: „Spiritul Sabatului era deci bucuria, destinderea și mila, ca urmare a comemorării bunătății lui Dumnezeu, în calitatea Sa de Creator și Eliberator din robie….. În această zi era obiceiul ca poporul să …. îi învețe pe copii adevărurile pe care și le aminteau cu ocazia acelei zile – se spune atât de des că aceasta era datoria părinților; era <Sabatul lui Iehova> nu doar la templu, ci și <în toate locuințele.>“ (1884, Sabatul)

Păzit în felul acesta, Sabatul avea să fie într-adevăr binecuvântarea și desfătarea pe care le intenționase Dumnezeu, o zi de odihnă și destindere, alături de Creator – învățând, contemplând și practicând poruncile și învățăturile Lui.