A fi asemenea muntilor – Cugetari

A fi asemenea muntilor – Cugetari


• Trebuie să fii asemenea munţilor, neclintit când bate vântul, fără să iei seama la ploile ce vin torenţial asupra ta încercând să te abată din cale.
• Trebuie să fii asemenea rocii de granit pe care nimic nu o poate sfărâma, care rezistă temperaturilor extreme, apei şi vântului, care nu se clatină din locul ei chiar dacă toate puhoaiele cerului s-ar năpusti asupra ta.
• Eşti puternic sau slab în funcţie de ceea ce contempli, de ceea ce se proiectează în mintea ta şi de ce proiectezi exterior la rândul tău în plan material, prin ceea ce faci, şi în plan spiritual, prin ceea ce gândeşti sau cugeţi.
• Gândurile alcătuiesc materia primă din care se constituie realitatea interioară, iar ţesătura lor este puternică sau slabă după cum ele îşi trag seva, originea, din energia primordială ce a dat naştere întregului univers, a acelei puteri manifestate prin cuvintele Creatorului asemenea uneltelor iscusite ale unui maestru artist lucrând cu repeziciune şi precizie o operă de artă de o valoare infinită.
• Natura este cel mai bun învăţător în disciplinarea interioară, în devenirea fizică şi spirituală, precum şi în oferirea de modele practice pe care să le urmezi cu consecvenţă de-a lungul vieţii cu scopul de a deveni ascultător dar şi de neclintit, asemenea forţelor ce o compun în mâna Autorului ei.
• Toate forţele naturii ascultă de legile lor. Tot astfel şi tu eşti dator să urmezi calea pe care Marele Autor a stabilit-o pentru tine, fiindcă procedând astfel vei ajunge să fii de neînfrânt pe drumul care duce spre universul cel veşnic.
• Când te uiţi la un munte, te impresionează înălţimea şi deschiderea sa într-o nobleţe ce rămâne calmă, imperturbabilă şi impunătoare indiferent de priveliştea norilor şi a cerului care mereu se schimbă, oferindu-ţi astfel o pildă de răbdare şi statornicie indiferent de vreme.
• Adevărata putere se află în interiorul lucrurilor, dincolo de forma lor exterioară fiind asemenea unui râu, ce izvorăşte din adâncuri aducând o energie mereu proaspătă şi întotdeauna reînnoită, conferind forţa de integrare în devenirea ce se derulează la scara întregului univers sub călăuzirea continuă a Marelui Autor.
• Să fii asemenea munţilor ce nu se clatină, ci rămân ferm întemeiaţi pe vecie a cum i-a aşezat Marele Autor. De aceea, să nu îţi abaţi privirea spre nimic altceva, decât spre albastrul cerului şi să laşi în urmă, în vale, să se rostogolească toţi bolovanii şi toate stâncile ce nu stau strâns legate de tine prin unirea tainică a granitului topit şi încremenit în matca timpului. Toate acestea reprezintă nimic altceva decât putere şi tărie în sensul cel mai autentic al cuvântului.
• Chiar dacă în jurul tău este confuzie şi haos, să nu uiţi niciodată că poţi fii asemenea munţilor ce se întind de-a lungul orizontului şi ating bolta albastră cu crestele lor semeţe unind ce este în ceruri cu ceea ce este pe pământ.
• Iar dacă ţi se pare prea grea şi prea amară existenţa de care ai parte, atunci doar îndrăzneşte să îţi ridici privirile către cer cu speranţă şi încredere, fiindcă prin acest gest vei fi surprins să vezi ulterior cum se ridică un munte puternic în interiorul fiinţei tale, iar o energie plină de vitalitate şi iubire ce va sfărâma cătuşele oricărei încercări prin care treci.
• Şi dacă fruntea îţi mai rămâne plecată în faţa ghilotinei timpului, iar dacă stropii de sudoare îşi curg amestecat cu sânge de pe tâmple, să nu uiţi niciodată că muntele din tine nu va putea fi clintit cât timp privirea gândului îţi va rămâne ancorată ferm într-o încleştare mută de albastrul infinitului ce stă deasupra ta.
• Ar fi mai simplu să cadă toate stelele din cer pe pământ, decât să se prăbuşească un om în inima căruia se află un munte de granit călit în arşiţa zilei şi frigul nopţii, întărit prin puterea pe care ţi-o conferă încrederea, speranţa şi adevărul.
• Să nu fii şes niciodată, să nu fii vale pe care o calcă oricine în picioare, ci mereu să fii un munte în inima ta, să îţi tragi puterea şi seva din cuvintele Creatorului şi din natura pe care El ne-a pus-o la îndemână pentru a învinge în cumplita luptă a vieţii.
• Iar la final de drum terestru să îţi aduci aminte că orice munte ce îşi are obârşia în nădejdea cerească nu are cum să piară, ci doar se metamorfozează într-o înălţime eternă unindu-se cu veşnicia.
• A fi asemenea unui munte este prin urmare o taină ce nu poate fi pătrunsă niciodată pe deplin în cuvinte, dar care se înalţă şi creşte cu cât te gândeşti mai mult la ea, se adânceşte până când cuprinde întreaga lume, iar eu-l tău ajunge să fie topit de căldura luminii ce vine asupra ta când îndrăzneşti să te ridici la demnitatea de a fi om şi de a uni astfel cerul şi pământul ca expresie a gestului primordial al creaţiei.
• Şi fie furtuna cât de mare, fie puhoaiele pline de apă şi noroi, fie tunetele înspăimântătoare să sune amarnic, şi fie orice ar mai fi, tot nu vor reuşi să răstoarne un munte ce se sprijină într-un mod atât de paradoxal şi de practic, nu pe pământ, ci chiar pe cer.
• Te uimesc poate aceste cuvinte, însă nu ar trebui să fie aşa, fiindcă întotdeauna eternitatea s-a exprimat în primul rând vertical printr-o înălţime ce nu o poţi pătrunde şi o adâncime ce nu poate fi măsurată, iar minunea cea mai mare este că acest infinit a fost pus chiar în sufletul tău, în inima ta şi nu vei putea fi fericit până când nu îl vei lăsa să se exprime prin gânduri, cuvinte şi gesturi ce vor desena în oceanul timpului iubirea de absolut, dorinţa de nepătruns şi fiorul inexprimabil al comuniunii eterne.
Octavian Lupu
Sursa: confluente.ro