Adam, Eva şi Noe faţă în faţă cu genetica modernă
E o surpriză pentru majoritatea oamenilor să audă că există numeroase dovezi că rasa umană se trage din doi oameni, doar cu câteva mii de ani în urmă (Adam şi Eva), că a existat o serioasă reducere a populaţiei în trecutul recent (în vremea Potopului) şi că a existat o singură dispersare a oamenilor în lume după aceea (Turnul Babel).[1] Îi surprinde şi mai mult să afle că mare parte dintre aceste dovezi provin de la oamenii de ştiinţă evoluţionişti. De fapt, o mărturie a istoriei biblice a fost oferită de genetica modernă. Este evidentă pentru oricine, dacă ştie unde să caute!
Pentru scopurile noastre, cele mai importante locuri unde trebuie să căutăm sunt cromozomul Y (care se găseşte la bărbat şi este transmis din tată în fiu) şi ADN-ul mitocondrial (un inel mic de ADN pe care îl moştenim de la mamele noastre; bărbaţii nu îl transmit copiilor lor). Aceste două bucăţi de ADN înregistrează nişte lucruri uimitoare despre trecutul nostru.
În ultimele decenii s-a adunat o cantitate uriaşă de informaţii, cantitate care ne permite să răspundem la întrebări pe care nu am fi putut nici măcar să le luăm în considerare înainte. Instrumentele geneticii moderne ne permit să răspundem în mod precis la întrebări referitoare la istorie, deoarece genele noastre poartă în ele înregistrări care ne spun de unde am venit şi cum am ajuns unde suntem. Instrumentele care ne stau la dispoziţie sunt puternice.
Facerea şi genetica
Sunt două pasaje concise în relatarea Facerii pe care le putem folosi pentru a trage nişte concluzii referitoare la istoria genetică a omenirii. Vă rugăm să reţineţi că nu putem folosi aceste pasaje pentru animale (pentru că nu ştim câte din fiecare fel au fost create iniţial) sau pentru vreo specie de înotătoare („care mişună în ape” – Facerea 1:21). Aceste afirmaţii se pot aplica doar oamenilor:
„Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie” (Fac. 2:7)
„Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; şi, dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne. Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam.” (Fac. 2:21–22)
Aceste afirmaţii simple au implicaţii profunde. Ele limitează cantitatea de diversitate pe care ar trebui să o găsim la oamenii care trăiesc astăzi. Biblia spune că rasa umană a pornit de la doar doi oameni. Dar cât de diferiţi erau acei doi oameni? Există o posibilitate contrariantă ca Eva să fi fost o clonă a lui Adam. Clonarea înseamnă prelevarea de ADN de la un organism şi folosirea lui pentru a face o copie aproape perfectă a originalului. Aici, Dumnezeu ia o bucată de carne, cu celule, organe şi, cel mai important, cu ADN-ul lui Adam, şi o foloseşte pentru crearea unei femei. Bineînţeles, ea nu putea fi o clonă perfectă pentru că era femeie! Dar dacă Dumnezeu a avut un genom şi l-a folosit pentru a o crea pe Eva? Tot ce ar fi avut de făcut era să lase la o parte cromozomul Y al lui Adam, să dubleze cromozomul X şi iată femeia instant!
Nu ştim dacă Eva era din punct de vedere genetic identică cu Adam. Singurul motiv pentru care aduc asta în discuţie este faptul că noi avem două posibilităţi în modelul biblic de istorie genetică a omenirii: unul sau două genomuri iniţiale. Fiecare dintre rezultate este totuşi foarte diferit de majoritatea modelelor populare evoluţioniste [2], dar noi vom discuta gama de posibilităţi pe care ni le permite Biblia.
Genomul tău este ca o enciclopedie (literal vorbind). Şi, ca orice enciclopedie, genomul se împarte în volume numite cromozomi, dar ai două copii ale fiecărui volum (cu excepţia cromozomilor X şi Y, femeile au doi de X, iar bărbaţii au un X şi un Y). Imaginaţi-vă că faceţi o comparaţie între două copii ale aceluiaşi volum puse una lângă alta şi găsiţi un cuvânt într-o anumită propoziţie ortografiat diferit în fiecare volum (poate „mână” şi „mînă”). Se poate vedea că, dacă Eva a fost o clonă a lui Adam, ar fi existat două posibile variante în genom. Dacă Eva nu a fost o clonă, totuşi ar fi fost patru posibilităţi în genom (pentru că fiecare din cromozomii iniţiali vin în patru copii). Aceasta totuşi permite destul de multă diversitate până la urmă, dar restricţionează variaţia la 2, 3 sau 4 citiri originale.
Vine asta în întâmpinarea dovezilor? Absolut! Majoritatea locurilor variabile în genom vin în două versiuni şi aceste două versiuni sunt împrăştiate în lume. Există nişte locuri cu un grad mare de variabilitate care par să contrazică asta, dar majoritatea sunt datorate mutaţiilor care au apărut la diferite subpopulaţii după Babel.
Există totuşi indicaţii că Eva nu poate să fi fost o clonă. Grupa de sânge ABO este exemplul de manual al unei gene cu mai mult de două versiuni.[3] Există trei versiuni principale ale genei grupei de sânge (A, B şi O) Oricum, mulţi dar nu toţi oamenii cu grupa O au ceva ce seamănă foarte mult cu un A mutant (mutaţia împiedică producerea trăsăturii A în celulele externe), deci iată o genă cu mai mult de două versiuni, dar una dintre principalele versiuni este clar o mutaţie. Aceasta este valabil pentru multe alte gene, deşi acestea sunt de obicei excepţii. Punctul important de reţinut este că, în esenţă, toata variaţia genetică la oamenii de astăzi a putut încăpea în doi oameni, dacă nu luăm în considerare mutaţiile care au apărut după dispersarea noastră pe glob. Asta este o surpriză pentru mulţi.
Potopul şi genetica
Ca şi în povestea Facerii, sunt doar câteva versete în Potop care ne ajută la modelul nostru. Dar cum am văzut mai devreme, aceste versete sunt profunde. La aproximativ zece generaţii de la Facere, a avut loc o mare şi bruscă reducere a populaţiei. Dintr-un număr neştiut de oameni, întreaga populaţie a lumii a fost redusă la doar opt suflete, cu doar trei cupluri care se puteau înmulţi.
„Şi a intrat Noe în corabie şi împreună cu el au intrat fiii lui, femeia lui şi femeile fiilor lui, ca să scape de apele potopului.” (Fac. 7:7)
„Iar fiii lui Noe care au ieşit din corabie erau: Sem, Ham şi Iafet… Aceştia sunt cei trei fii ai lui Noe şi din aceştia s-au înmulţit oamenii pe pământ.” (Fac. 9:18–19)
Putem face multe deducţii importante pornind de la aceste afirmaţii. De exemplu, pe baza Facerii 7 şi 9, câţi cromozomi Y erau pe Arcă? Răspunsul este: unul. Da, erau patru bărbaţi, dar Noe a dat cromozomul său Y fiecărui fiu al lui. Dacă nu a existat o mutaţie (ceea ce este foarte posibil), fiecare dintre fii a dus mai departe acelaşi cromozom Y. Nu ştim în ce măsură mutaţia a apărut înainte de Potop. În timpul perioadelor lungi de viaţă ale patriarhilor antideluvieni, este rezonabil să presupunem că s-au produs mutaţii într-o mică măsură. Dar toată creaţia, inclusiv genomul uman, fusese blestemată, astfel încât s-ar putea să nu fie foarte înţelept să tragem concluzia că nu a avut loc nici un fel de mutaţie înainte de Potop. Măsura în care s-a produs mutaţia ar putea fi o chestiune în discuţie, totuşi, deoarece dacă ea a apărut, Potopul ar fi trebuit să şteargă orice urmă a ei (orice urmă în cazul cromozomului Y).
Câte linii de ADN mitocondrial erau pe Arcă? Răspunsul este: trei. Da, erau patru femei, dar Biblia nu spune că soţia lui Noe a avut copii după Potop (în acest caz fete). Şi reţineţi afirmaţiile din Facerea 9:19: „Aceştia sunt cei trei fii ai lui Noe şi din aceştia s-au înmulţit oamenii pe pământ”. Aceasta este o indicaţie clară că soţia lui Noe nu a mai contribuit cu altceva la populaţia lumii. Cu nici o interdicţie în ceea ce priveşte căsătoriile între fraţi, totusi,[4] una sau mai multe dintre nurori ar fi putut fi fiicele ei, dar asta nu schimbă faptul că, la o primă vedere, ne aşteptăm la un maxim de trei linii mitocondriale în populaţia actuală a lumii. Există o şansă ca acestea să fie mai puţine, dacă a existat mutaţie într-o mică măsură înainte de Potop sau dacă unele dintre nurori au fost rude apropiate. Cel mult, nu aşteptăm mai mult de patru.
Câte linii de cromozomi X erau pe Arcă? Asta depinde. Dacă îi numeri pe toţi obţii opt. Dacă din întâmplare soţia lui Noe a transmis mai departe acelaşi cromozom X fiecăruia dintre cei trei fii (probabilitate de 25%), atunci au fost şapte. Dacă Noe a avut o fiică după Potop (nu este de aşteptat, dar este posibil), ar putea fi nouă linii de cromozomi X. În orice caz, este vorba despre o cantitate considerabilă de material genetic. Şi cum cromozomii X se recombină (la femei), ne uităm în mod potenţial la o cantitate uriaşă de diversitate genetică în cromozomii X ai lumii.
Vine asta în întâmpinarea dovezilor? Absolut! Se dovedeşte că cromozomii Y sunt similari în întreaga lume. Conform spuselor evoluţioniştilor, nu a fost găsit nici un cromozom Y „ancestral” (de ex. cu mutaţii considerabile sau diferit în mare măsură).[5] Aceasta este o dilemă pentru evoluţionişti şi ei trebuie să recurgă la căutarea unei „excepţii reproductive” la bărbaţi, mai degrabă decât la femei, grade mari de „conversie a genelor” în cromozomul Y sau poate o „maturare selectivă” care a şters toate celelalte linii masculine.[6] Pentru modelul biblic, este o corelaţie frumoasă şi o putem lua ca atare.
Dovezile din ADN-ul mitocondrial se potrivesc cu modelul nostru la fel de clar ca şi datele cromozomului Y. După cum reiese, sunt trei linii de ADN mitocondrial principale găsite în întreaga lume. Evoluţioniştii au numit aceste linii „M”, „N” şi „R”, aşa că ne vom referi la ele folosind aceleaşi nume. Ei nu spun că acestea provin de pe Arcă. Pretind că au derivat din linii mai vechi găsite în Africa, dar asta pe baza unei serii de presupuneri. Se dovedeşte de asemenea că M, N şi R diferă doar prin câteva mutaţii. Asta ne dă indicaţii despre cantitatea de mutaţii care au avut loc la generaţiile dinaintea Potopului.
Să presupunem că au existat zece generaţii de femei de la Eva la doamnele de pe Arcă. M şi N sunt separate de aproximativ opt mutaţii (o mica fracţiune din cele 16.500 de litere din genomul mitocondrial). R diferă de N doar printr-o mutaţie. Aceasta indică încărcătură de mutaţie care a apărut înainte de Potop. Pornind de la presupunerea că mutaţiile apar în egală măsură în toate liniile, aproximativ patru mutaţii separă pe fiecare, pe M şi N de Eva (poate patru mutaţii în fiecare linie în zece generaţii). Dar ce putem spune despre R? Este foarte asemănător cu N. Au fost N şi R surori, sau poate mult mai strâns înrudite una cu alta decât erau cu M? Nu vom şti niciodată, dar cu siguranţă este fascinant să ne gândim la asta.
Încă o dovadă îşi face apariţia din cantitatea de diversitate genetică care a fost găsită la oamenii din toată lumea. În esenţă, s-a găsit mult mai puţin decât a prezis majoritatea (evoluţionişti!). Lipsa generală de diversitate între oameni este motivul pentru care modelul „Din Africa” afirmă că omenirea a trecut printr-o micşorare uriaşă a populaţiei, până aproape de dispariţie, până la aproximativ 10.000 (şi poate doar 10008) de supravieţuitori. Oricum, motivul acestei lipse de diversitate este dublu. În primul rând, rasa umană a pornit de la doi oameni, în al doilea rând rasa umană nu este atât de bătrână şi nu a acumulat multe mutaţii, în ciuda ratei mari a mutaţiei. În al treilea rând, chiar a existat un eveniment de reducere, Potopul lui Noe!
Turnul Babel şi genetica
Turnul Babel a fost povestea de seară preferată a multor generaţii. Dar e ea mai mult decât un basm? Este posibil să existe dovezi care să susţină această poveste despre rebeliune şi judecată? Ca şi istorisirile despre Facere şi Potop, sunt doar câteva versete care se aplică modelului nostru de genetică. Dar ca şi celelalte, aceste versete sunt pe atât de profunde pe cât sunt de simple.
„În vremea aceea era în tot pământul o singură limbă şi un singur grai la toţi.” (Fac. 11:1)
„Şi au zis iarăşi: „Haidem să ne facem un oraş şi un turn al cărui vârf să ajungă la cer şi să ne facem faimă înainte de a ne împrăştia pe faţa a tot pământul!” (Fac. 11:4)
Se pare că ei aveau o cultură omogenă, dar ce fac oamenii în această situaţie? Te-ai aştepta ca ei să se amestece după bunul plac. Erau limba şi barierele culturale cele care i-au fi putut împiedica pe fiii lui Sem să se căsătorească cu fiicele lui Iafet? S-ar fi căsătorit fiicele lui Ham de bună voie cu fiii unuia dintre cei trei bărbaţi? Observaţi în Facerea 11:4 că ei ştiau despre posibilitatea de a se împrăştia şi de a se separa unul de altul şi în mod conştient au făcut invers! Oricum, asta a fost împotriva poruncii exprese a lui Dumnezeu care le spusese să se împrăştie (să populeze pământul). Astfel, El a luat problema în propriile mâini.
„Haidem, dar, să Ne pogorâm şi să amestecăm limbile lor, ca să nu se mai înţeleagă unul cu altul. Şi i-a împrăştiat Domnul de acolo în tot pământul şi au încetat de a mai zidi cetatea şi turnul.” (Fac. 11:7–8)
Sunt implicaţii însemnate care pornesc de la povestea Turnului Babel. În primul rând, explică uimitoarea legătură culturală a oamenilor vechi – cum ar fi construcţia de piramide, legende despre potop şi genealogii străvechi comune şi păgâne care leagă oamenii de figurile biblice (de ex., multe dintre casele regale păgâne ale Europei de nord duc înapoi la Iafet, fiul lui Noe. [9])
Creşterea dramatică a populaţiei lumii în ultimele decenii este un fapt bine cunoscut. Din perspectivă biblică, populaţia actuală se potriveşte cu uşurinţă în modelul standard de creştere a populaţiei, folosind parametri foarte conservatori. [10] De fapt, începând cu 6 oameni şi dublând populaţia la fiecare 150 de ani reiese mai mult decât populaţia din acest moment (o rată de creştere de mai puţin de 0,5% pe an). Populaţia ar fi crescut repede dată fiind măsura în care populaţia de după Potop a restabilit agricultura, creşterea animalelor, industria şi civilizaţia. Deci trebuie să ne punem întrebarea: „De ce sunt atât de puţini oameni în lume azi?” Răspunsul este că lumea este tânără şi că nu suntem aici de mii de ani.
Când a apărut dispersarea? Cel mai bun indiciu al nostru legat de eveniment vine din Facerea 10:25. Referindu-se la un descendent de a cincea generaţie a lui Sem, un bărbat numit Peleg, citatul spune „că în zilele lui s-a împărţit pământul”. La ce se referă asta? Multă lume crede că asta se referă la o împărţire a suprafeţei pământului (plăcile tectonice). Asta ar putea fi adevărat, dar ar presupune o cantitate mare de activitate geologică după Potop şi asta se presupune că ar fi apărut într-un timp istoric ale căror evenimente nu au fost înregistrate. Interpretarea pe care o susţin este că acest pasaj se referă la împărţirea oamenilor la Babel. La doar câteva versete după referirea la Peleg, fragmentul revine cu o altă referinţă la împărţirea de la Babel. Aceasta se potriveşte atât cu contextul, cât şi cu ştiinţa. În context, Peleg este asociat cu Babel.
Cât de mare era populaţia la momentul acela? Ne-am aştepta la o creştere rapidă a populaţiei, dar nu putem şti sigur. Sunt numiţi 16 fii care li s-au născut celor trei fraţi Sem, Ham şi Iafet. Dacă presupunem că tot atâtea fete, Noe a avut 30 de copii. La această rată de creştere, ar fi fost aproximativ 150 de copii în generaţia lui Şelah, aproximativ 750 în a lui Eber şi aproximativ 3.750 în generaţia lui Peleg. Bineînţeles, aceste generaţii se suprapun, aşa că să zicem că erau între 1.000 şi 10.000 de oameni în viaţă pe vremea lui Babel. Asta se potriveşte foarte bine cu datele disponibile. Este o rată mare de creştere, dar războaiele şi bolile au făcut totuşi victimele lor.
Mai este un verset în această secţiune pe care trebuie să îl discutăm:
„Acestea sunt neamurile, care se trag din fiii lui Noe, după familii şi după naţii, şi dintr-înşii s-au răspândit popoarele pe pământ după potop” (Fac. 10:32)
La Babel nu s-au separat generaţiile după limbă. Dumnezeu a folosit limba ca să le separe în funcţie de genealogia paternă! Aceasta are o însemnătate monumentală şi este cheia înţelegerii istoriei geneticii umane.
Vedeţi implicaţiile acestui simplu verset? La Babel, Dumnezeu nu a separat naţiunile în funcţie de limbă, ci a folosit limba ca să le separe în funcţie de genealogia paternă! Aceasta are o însemnătate monumentală şi este cheia înţelegerii istoriei geneticii umane. Sortarea după tată duce la linii cromozomiale specifice în diferite locaţii geografice. Din moment ce bărbaţi şi femei din aceeaşi familie se amestecau cum voiau înainte, aceasta a condus şi la un amestec de linii mitocondriale. Este ca şi cum Dumnezeu a pus toţi oamenii pe o foaie uriaşă şi a apăsat butonul „Sortează după tată”. Apoi a luat acea listă şi a folosit-o pentru a împărţi şi separa popoarele.
Am văzut deja că cromozomii Y au puţină variaţie între ei. Acum adăugăm faptul că această mică variaţie este aproape întotdeauna specifică zonei geografice. Asta înseamnă că după ce au fost separate popoarele în funcţie de cromozomul Y, au apărut mutaţii la diverse linii. Deoarece liniile au fost trimise în anumite zone geografice, mutaţiile sunt specifice zonei geografice. Actuala distribuţie a liniilor cromozomilor Y este o confirmare uimitoare a modelului biblic.
ADN-ul mitocondrial (mtADN) aduce o altă confirmare. Am aflat deja că sunt trei linii principale de mtADN. Adăugăm faptul că aceste trei linii sunt distribuite în lume mai mult sau mai puţin aleatoriu. De asemenea, diferitele mutaţii în fiecare din cele trei familii principale de mtADN sunt şi ele specifice zonei geografice.[11] Cu alte cuvinte, pe măsură ce aceste trei linii mitocondriale amestecate au fost duse mai departe cu dispersarea cromozomului Y, fiecare linie din fiecare zonă a început să adune noi mutaţii, exact cum am prevăzut.
Harta evolutivă a migraţiilor este izbitor de apropiată de istorisirea Bibliei a unei singure dispersări a oamenilor de la Babel. Teoria evoluţionistă „Din Africa” ne spune că a existat o singură dispersare a oamenilor, având centrul lângă Orientul Mijlociu şi călătorind prin Orientul Mijlociu cu trei linii mitocondriale diferite, cu oameni care călătoreau în grupuri mici prin teritorii care înainte nu fuseseră locuite, iar toate acestea s-au întâmplat în trecutul recent. Toate ideile din acea listă sunt lucruri redate clar în istorisirea Turnului Babel din Biblie.
După Potop
Ultima referinţă semnificativă rămasă în Biblie, care ne va ajuta să ne construim modelul nostru de istorie genetică a omenirii, se numeşte Tabla Naţiunilor. Se găseşte în Facerea capitolele 9 şi 10. Tabla Naţiunilor este o înregistrare a triburilor post-Babel, din cine au descins ele şi unde s-au dus. Dacă Biblia este o sursă istorică exactă, unii s-ar putea aştepta să poată găsi o cantitate semnificativă de dovezi pentru Tabla Naţiunilor în datele genetice. Adevărul nu este atât de simplu, totuşi, şi este important să reţinem câteva lucruri. În primul rând, povestirea a fost scrisă de cineva din Orientul Mijlociu şi dintr-o perspectivă a Orientului Mijlociu. Este incompletă deoarece sunt zone uriaşe ale lumii despre care nu se discută (Africa sub-sahariană, Europa de Nord, majoritatea Asiei, Australia, Americile şi Oceania). Reflectă, de asemenea, un instantaneu în timp. A fost scrisă după ce a început dispersarea, dar nu neapărat înainte ca aceasta să se termine. Într-adevăr, multe s-au schimbat în anii care au urmat. Grupuri de oameni au migrat, culturi au dispărut, limbi s-au schimbat, culturi separate s-au unit etc. Istoria omenirii e plină de reflux şi flux în funcţie de cum s-au amestecat sau s-au luptat oamenii, cum au rezistat invaziilor sau au fost cuceriţi. Istoria omenirii de la Babel încoace este foarte complicată. Genetica modernă poate răspunde unor întrebări importante, dar răspunsurile referitoare la detalii fine s-ar putea să ne scape pentru totdeauna.
Acesta este un subiect important pentru modelul creaţiei. Lumea nu priveşte Biblia într-o lumină pozitivă. De fapt, o discreditează, deseori cu o ostilitate evidentă. Atacurile sunt de multe ori bazate pe afirmaţia că Biblia nu este credibilă pe baze istorice, iar dacă istoria Bibliei nu este exactă, ce să mai spunem despre teologie? Gândiţi-vă la ce i-a spus Iisus lui Nicodim în Evanghelia după Ioan 3:12: „Dacă v-am spus cele pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede cele cereşti?” Mulţi oameni de azi nu văd istoria în Biblie: prin urmare, implicaţiile spirituale sunt nesemnificative pentru ei. Ce s-ar întâmpla cu Creştinismul dacă istoria Bibliei s-ar dovedi a fi adevărată până la urmă?
Referinţe şi note
[1]. Vezi Nelson, J.W., Genetics and Biblical demographic events, Journal of Creation [fost TJ] 17(1):21–23, 2003; http://creation.com/genetics-and-biblical-demographic-events
[2]. Cea mai frecventă versiune a teoriei „Din Africa” afirmă că oamenii au trăit în Africa (ca Homo erectus) pentru aproape un milion de ani. Acum câteva zeci de mii de ani (datele diferă de la autor la autor), a survenit ceva brusc care a redus populaţia la 10.000 de persoane sau mai puţin. Oamenii moderni provin din acel eveniment, numărul nostru a crescut şi s-a diversificat puţin şi apoi am părăsit Africa şi am colonizat restul lumii.
[3]. Criswell D., ABO Blood and Human Origins, Acts & Facts 37(2):10, 2008; <www.icr.org/article/3647>; Sarfati, J., Blood types and their origin (Countering the Critics), Journal of Creation (numit atunci CEN Technical Journal) 11(1):31–32, 1997.
[4]. Interdicţiile de căsătorie cu rudele apropiate au fost date prima oară în Levitic 18 şi 20, la aproape 2.500 de ani de la Facere. Da, Avraam, Isaac şi Iacov s-au căsătorit cu rude apropiate din familia lor.
[5]. Jobling, M.A., Tyler-Smith, C., The human Y chromosome: an evolutionary marker comes of age, Nature Reviews 4:598–612, 2003.
[6]. Garrigan, D. and Hammer, M.F., Reconstructing human origins în the genomic era, Nature Reviews 7:669–680, 2006.
[7]. Carter, R.W., The Neutral Model of evolution and recent African origins, Journal of Creation 23(1):70–77, 2009.
[8]. Harpending, H.C., et al., The genetic structure of ancient populations, Current Anthropology 34:483, 1993.
[9]. O serie din cinci părţi a fost publicată în Journal of Creation (numit atunci CEN Technical Journal) la începutul anilor 1990. Vezi Cooper, W.R., The early history of man: Part 1. The table of nations. CEN Tech J 4:67–92, 1990.
[10]. Batten, D., Where are all the people? Creation 23(3):52–55, 2001; http://creation.com/where-are-all-the-people. Puteţi face propria simulare în Excel, folosind formula N = Noekt, unde No = populaţia de început (6), k = rata de creştere anuală (experimentaţi cu diferite rate şi vedeţi ce se întâmplă) şi t = timpul (în ani).
[11]. Torroni, A., et al., Harvesting the fruit of the human mtDNA tree, TRENDS în Genetics 22(6):339–345, 2006.
Dr. Robert Carter
Traducere şi adaptare de Bogdan Mateciuc
