Aduceţi copilaşii la Isus
Textul biblic: Luca 18:15-17
Schiţa predicii
I. Introducere
Tema acestei predici este aducerea copiilor la cunoştinţa lui Isus Hristos. Acesta este un subiect vital şi delicat în acelaşi timp şi solicită din partea noastră o atenţie specială.
II. Motive pentru aducerea copiilor la Hristos
A. Hristos a poruncit aceasta.
În textul nostru şi peste tot în NT, Isus ne porunceşte să aducem copiii la El. El nu se referă la aducerea lor la biserică, nici nu sugerează că ar avea nevoie să fie botezaţi sau să primească confirmarea. El vorbeşte doar de cunoaşterea şi primirea Sa de aceşti copilaşi.
B. Părinţii au cea mai mare influenţă. Copilul are încredere în părinţii lui, iar această încredere este un sol fertil pentru instruirea creştină, lucru nu totdeauna posibil atunci când copiii sunt lăsaţi pe seama străinilor sau a instructorilor de la biserică în care poate nu au aceeaşi încredere.
C. Copiii sunt uşor de câştigat. Inimile lor sunt receptive la adevărul religios, nefiind încă împietrite de păcat. Acum se supun cu uşurinţă voii lui Dumnezeu, însă mai târziu se pot răzvrăti.
D. Părintele are cele mai bune ocazii. Părintele cunoaşte firea şi nevoile copilului şi poate observa cel mai uşor apariţia conştiinţei păcatului. Părintelui îi este acordată şansa de a semăna adevărul salvator.
E. Vieţi şi suflete sunt salvate. Când un copil vine la Hristos se creează ocazia unei vieţi de slujire pentru El. Avem tendinţa să ne bucurăm mai mult de întoarcerea la Dumnezeu a unei persoane în vârstă, a cărei viaţă e aproape de sfârşit şi nu mai are multe posibilităţi de slujire decât de convertirea unui copil a cărui viaţă poate deveni o forţă în Împărăţia lui Dumnezeu.
III. Motive pentru prudenţă în evanghelizarea copiilor
A. Sunt uşor de convins. Acesta este unul dintre motivele în favoarea mărturisirii lui Hristos înaintea copiilor, dar şi un motiv pentru prudenţă. Trebuie să avem grijă nu cumva să exagerăm în încercarea de convingere şi entuziasmare a copiilor. Cel mai bine este să îi hrănim cu „laptele Cuvântului”. Copiii trebuie să răspundă chemării lui Hristos, însă ca urmare a înţelegerii planului de mântuire, iar nu în baza emoţiilor sau de teamă.
B. Copiii pot confunda chemarea lui Hristos cu educaţia primită de la părinţi. Venirea la Hristos este o datorie faţă de Dumnezeu, nu faţă de om. Lucrul acesta trebuie să ne fie foarte clar. Copiii trebuie lăsaţi să acţioneze liber. Părinţii să le vorbească din Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la mântuire, mărturisire, biserică, botez, însă fără să îi intimideze astfel încât copii să aibă impresia că prin faptul că nu se predau lui Hristos, se arată neascultători faţă de părinţi.
C. Exemplul părinţilor poate dezminţi mărturisirea lui Hristos. Viaţa şi comportamentul părinţilor se pot dovedi exact opusul mărturiei pe care încearcă să o dea pentru Hristos. Trebuie să trăim fără prihană înaintea copiilor noştri, ca să nu le fim o pricină de poticnire. Ce acuză teribilă dacă vieţile noastre îi vor ţine pe copii departe de cunoştinţa lui Hristos! (Luca 17:2)
IV. Lecţii din Biblie
Luca 17:2; Luca 18:15-17; Deut. 11:18-21; Isaia 38:19; Mat. 17:18; 2Sam. 18:29,33; 2Împ. 4:8-33; Mat. 15:21-28; Luca 9:37-42
V. Ilustraţie
Dr. W.B. Riley povesteşte vizita pe care i-a făcut-o unui păstor. Gazda l-a întâmpinat curtenitor la gară, însă pe drumul lung până la fermă, s-a arătat ciudat de tăcut. Ca şi cum inima i-ar fi fost apăsată de o grea povară. Întrebat de pricina tăcerii sale, bătrânul păstor a plâns de parcă ar fi rămas fără copiii. „Astă-noapte am pierdut 65 din mieii cei mai buni. Au dat iama lupii” Pastorul şi-a exprimat regretul pentru pierderea suferită. „Şi oi câte au ucis?”, l-a întrebat. Păstorul l-a privit surprins. „Nu ştiţi că lupul nu ia niciodată o oaie bătrână atâta timp cât are miei la îndemână?” În aceste zile, „mieii” sunt prădaţi cu cruzime de vrăjmaşul sufletelor. Cine va lucra să aducă mieii şi oiţele la adăpostul pe care numai Hristos îl poate oferi?
Sursa: www.cercetatiscripturile.org
