Apocalipsa capitolul 13
1. Apoi am stătut. Indicaţia textuală (vezi cap. 1:3) favorizează redarea “apoi el a stat”. Dacă această redare este adoptată, ar fi potrivit să facem legătura între propoziţia “apoi el a stătut pe nisipul mării” cu cap. 12:17, aşa cum este redat în câteva ediţii greceşti şi versiuni engleze (vezi versiunea Revised Standard Version). Persoana a treia “el” face referire la balaur, care stă pe nisipul mării aşteptând ridicarea fiarei, pe care are în plan să o învestească cu puterea şi autoritatea sa (cap. 13:2). Dacă se adoptă redarea “apoi am stătut”, Ioan descrie
simplu avantajul punctului din care a văzut fiara ridicându-se.
Nisipul mării. Aici marea reprezintă fără îndoială noroade, gloate, neamuri şi limbi (vezi Apoc. 17:1,2,8 cf. Dan. 7:2).
Din mare o fiară. Pentru semnificaţia fiarelor în profeţia simbolică vezi Dan. 7:3. Pentru identificarea acestei fiare vezi Apoc. 13:2. Fiara aceasta se ridică “din mare”. Fiara care apare în v. 11 se ridică “din pământ”. Una se ridică dintr-un loc foarte populat (vezi mai sus la “nisipul mării”); alta se ridică dintr-un loc aproape lipsit de populaţie (vezi v. 11).
Zece coarne. Unii identifică aceste coarne cu cele ale balaurului (vezi cap. 12:3). Alţii limitează aplicaţia acestor
coarne la naţiunile prin care puterea reprezentată de fiară şi-a exercitat voinţa şi autoritatea (vezi cap. 12:3).
Şapte capete. Unii identifică aceste capete cu cele ale balaurului, dar şi cu cele ale fiarei din cap. 17 (vezi cap. 12:3). Alţii văd în aceste capete diferite organizaţii politice prin care noua fiară lucrează după ce balaurul cu cele şapte capete renunţă la “puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare” (cap. 13:2). Pentru un comentariu asupra numărului şapte vezi cap. 1:11.
Cununi. Gr. diadeµmata, “coroane împărăteşti” (vezi cap. 12:3). Aceste cununi împărăteşti pe capete confirmă identificarea coarnelor cu puteri politice.
Hulă. Gr. blaspheµmia, însemnând “batjocură”, “calomnie” atunci când este direcţionată spre oameni, şi vorbire lipsită de respect atunci când este direcţionată spre Dumnezeu. Al doilea sens este fără îndoială predominant aici. Despre nume se spune că erau puse pe capete. Ele reprezintă fără îndoială titluri blasfemiatoare adoptate de fiară (vezi Dan. 7:25).
2. Leopard… urs… leu. Aici este fără îndoială o aluzie la simbolismul din Dan. 7. Dintre fiarele văzute de Daniel, prima era ca un leu, a doua ca un urs, a treia ca un leopard. Fiara văzută de Ioan avea caracteristicile fizice preluate de la toate acestea trei. Acest lucru denotă fără îndoială faptul că fiara din Apocalipsa posedă caracteristicile proeminente ale împărăţiilor Babilonului, Persiei şi Greciei. Unii au menţionat faptul că prin aluzia pe care Ioan o face la aceste puteri le prezintă într-o ordine inversă apariţiei lor în istorie, aşa cum le vedea privind retrospectiv din zilele sale.
Balaurul. Vezi cap. 12:3.
I-a dat puterea lui. Deşi în sens primar îl reprezintă pe Satana, într-un sens secundar balaurul reprezintă Imperiul Roman (vezi cap. 12:3). Puterea ce a urmat Imperiului Roman, şi care a primit de la balaur “puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare” este în mod cert Roma papală. “Din ruinele Romei politice s-a
ridicat marele imperiu moral în ‘uriaşa formă’ a Bisericii Romane” (A. C. Flick, The Rise of the Mediaeval Church [1900], p. 150).
Această identificare este confirmată în specificaţiile din următoarele versete. În spatele acestei acţiuni era Satana, căutând să extermine biserica. Atunci când a realizat că eforturile sale de a anihila pe urmaşii lui Hristos prin persecuţie s-au dovedit ineficiente, el şi-a schimbat tacticile şi a căutat să atragă biserica departe de Hristos prin înfiinţarea unui vast sistem religios contrafăcut. În loc de a lucra direct prin păgânism, balaurul a lucrat acum în spatele unei faţade de aşa-zisă organizaţie creştină, sperând astfel să-şi ascundă identitatea.
Scaunul lui de domnie. Gr. thronos, “tron”. Papii s-au aşezat pe tronul cezarilor. Capitala sistemului papal era aceeaşi cu cea ocupată de Imperiul Roman în ascendenţa sa.
Stăpânire mare. Papalitatea a exercitat control în probleme politice şi religioase, dar şi asupra conştiinţelor oamenilor.
3. Unul din capetele ei. Vezi v. 1.
Rănit. Gr. sphazoµ, “a ucide”, “a tăia”. Cuvântul este tradus prin “junghiat” în cap. 5:6. Expresia poate fi tradusă prin “lovit de moarte”. Adventiştii cred că această predicţie şi-a găsit dramatică ei împlinire în anul 1798 când Bertier, aflat în fruntea armatei franceze, a intrat în Roma, a declarat sfârşitul conducerii politice a papalităţii şi l-a luat pe papa prizonier în Franţa, unde mai târziu acesta a şi murit (vezi Dan. 7:25; vezi GC 439).
În orice caz acest incident a marcat numai punctul culminant al unei lungi serii de evenimente. Declinul puterii papale începuse cu mulţi ani înainte (vezi Note adiţionale la Dan. 7). Apariţia Reformaţiunii protestante a fost un
eveniment semnificativ în această serie.
Rana. Gr. pleµgeµ, “lovitura”, sau rana produsă de o lovitură. Oricare dintre sensuri poate fi adoptat în acest text. “Rana de moarte” poate fi atât o lovitură ce produce moartea, cât şi rana ce produce moartea.
Fusese vindecată. În anii ce au urmat revoluţiei din Franţa viaţa papalităţii a cunoscut o revitalizare treptată. Papalitatea a mai suferit un nou atac în 1870 când i-au fost luate Statele Papale. Un eveniment semnificativ a avut loc în 1929 când Tratatul Lateran a restaurat puterea lumească papei, căruia i s-a dat conducerea asupra Cetăţii Vaticanului, o secţiune din oraşul Romei cam de 108 acri. În orice caz profetul a avut viziunea unei mult mai mari restaurări. El a văzut rana de moarte complet vindecată, aşa cum implică termenul grecesc. După această vindecare el a văzut că “toţi locuitorii pământului”, cu excepţia câtorva i se vor închina fiarei (v. 8; cf. GC 579). Acest lucru este încă în viitor. Deşi papalitatea primeşte închinare de la anumite grupuri, mari mulţimi de oameni nu-i acordă ascultare şi respect. Însă acest fapt se va schimba. Fiara din v. 11 “făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei a cărei rană de moarte fusese vindecată” (v. 12).
Şi tot pământul se mira. Sau, “întreaga lume era uimită”. Faptul că puterea papală va putea să se refacă era aproape incredibil.
4. Au început să se închine balaurului. A se închina fiarei însemna de fapt a se închina balaurului, căci fiara nu este altceva decât agentul vizibil al balaurului, împlinitorul planurilor balaurului. Era unei papalităţi refăcute va fi caracterizată de o perioadă când spiritismul este în mod deosebit activ. Prin intermediul spiritismului Satan lucrează “cu toate amăgirile nelegiuirii” (2 Tes. 2:10). Prin romano-catolicism, spiritism şi protestantismul apostaziat, Satana intenţionează să aducă întreaga lume într-o închinare adresată lui însuşi. El va avea succes cu excepţia unei nobile rămăşiţe care va refuza să asculte cererile sale (Apoc. 12:17; 13:8).
Puterea. Gr. exousia, “autoritatea”. Vezi v. 2.
Să se închine fiarei. Vezi mai sus la “au început să se închine balaurului”.
Cine se poate asemăna? Probabil o parodie la expresiile similare despre Dumnezeu (vezi Exod. 15:11; Ps.35:10; 113:5).
Se poate lupta. În mod evident a rezista pretenţiilor fiarei înseamnă război. Sugestia este că fiara conduce prin forţă armată, iar rezistenţa va fi sortită zădărniciei. În cele din urmă Hristos şi oştirile cerului vor fi biruitoare în lupta împotriva fiarei ce va fi aruncată de vie “în iazul de foc, care arde cu pucioasă (cap. 19:20).
5. Vorbe mari. Pentru o exemplificare a pretenţiilor papale pline de mândrie vezi Dan. 7:25. Specificaţiile din Apoc. 13:5–7 identifică clar puterea simbolizată de fiară cu cea reprezentată de cornul cel mic al celei de-a patra fiare din Dan. 7. Între elementele paralele pot fi notate următoarele: (1) Fiara din Apoc. 13 are o “gură care rostea vorbe mari şi hule” (v. 5); cormul cel mic din Dan. 7 avea de asemenea “o gură care vorbea cu trufie” (v. 8). (2) Fiara avea să “lucreze patruzeci şi două de luni” (Apoc. 13:5; vezi cap. 12:6); cornul cel mic avea să lucreze “o vreme, două vremi şi o jumătate de vreme” (vezi Dan. 7:25). (3) Fiara avea să “facă război cu sfinţii şi să-i biruiască” (Apoc. 13:7); cormul cel mic “a făcut război sfinţilor şi i-a biruit” (Dan. 7:21).
Hule. Vezi v. 1; cf. v. 6, unde aceste hule sunt descrise mai pe larg.
Putere. Gr. exousia, “autoritate”.
Să lucreze. Gr. poieoµ, “să facă”, “să susţină”, “să execute”.
Patruzeci şi două de luni. Vezi cap. 12:6; cf. cap. 11:2.
6. Să-I hulească Numele. Prin asumarea unor titluri divine. Pentru exemple vezi Dan. 7:25.
Cortul. Acesta este al doilea obiect al hulei. Această putere îndrăzneşte să-şi facă un templu pe pământ, atrăgând astfel atenţia oamenilor de la sanctuarul din ceruri, “adevăratul cort” unde Isus slujeşte ca Mare
Preot (Evr. 8:1,2). Însă această putere caută să distrugă lucrarea acestui sanctuar (vezi Dan. 8:11; cf. vs. 12,13). Slujirea cerească a sacrificiului lui Isus este desconsiderată, iar sacrificiul liturghiei de pe pământ este făcut
înlocuitorul acesteia.
Cei ce locuiesc în cer. Acest al treilea aspect al hulei puterii papale aduce atingere locuitorilor din cer. Această referire este făcută probabil cu privire la celelalte persoane ale Dumnezeirii şi cei asociaţi cu Dumnezeu în slujirea pentru omenire. Aceasta s-a împlinit în parte prin pretenţia papală de a avea puterea de iertare a păcatelor, dar şi prin atribuirea de puteri şi virtuţi Mariei care se pot aplica numai lui Hristos. Astfel minţile oamenilor sunt distrase de la lucrarea cerească de mijlocire a lui Isus la confesionalul de pe pământ.
Capul papalităţii a pretins de asemenea şi putere asupra îngerilor lui Dumnezeu. “Într-adevăr, excelenţa şi puterea pontifului roman nu se întind doar asupra sferei lucrurilor cereşti, pământeşti, şi a acelor mai prejos decât pământul, ci chiar asupra îngerilor, faţă de care el este mai mare” (tradus din Lucius Ferraris, “Papa II,” Prompta Bibliotheca, Vol. VI, p. 27; vezi Dan. 7:25).
7. Război cu sfinţii. Limbajul folosit aici este aproape identic cu cel din Dan. 7:21, “cormul acesta a făcut război sfinţilor, şi i-a biruit”. Pentru împlinirea acestei profeţii vezi Dan. 7:25.
Stăpânire. Gr. exousia, “autoritate”.
Orice seminţie. Aceasta face referire la sfera operaţiunilor fiarei, şi se aplică la zilele de înflorire ale papalităţii, probabil în timpul Evului Mijlociu, atunci când exercita asupra Europei o putere aproape de necontestat (vezi Note adiţionale la Dan. 7), dar mai ales atunci când, în viitor, puterea papalităţii va fi cu mult mai mult refăcută (vezi Apoc. 13:3; 17:8).
8. Toţi … i se vor închina. Acest lucru este cu deosebire adevărat despre o anumită perioadă a papalităţii refăcute (vezi v. 3). Felul în care o astfel de adorare universală se va putea întâmpla este descris în vs. 11–
18. Compară cu 6T 14.
De la întemeierea lumii. Această expresie poate fi relaţionată atât cu “scris” cât şi cu “junghiat”. Ambele idei sunt
susţinute de Biblie. Punctul de vedere că numele sunt înregistrate de la întemeierea lumii se găseşte în cap. 17:8, şi amplificat în afirmaţii ca acestea: “Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii” (Mat. 25:34), şi “În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii” (vezi Efes. 1:4).
Pe de altă parte, ideea că Mielul a fost junghiat de la întemeierea lumii este strâns legată de afirmaţia lui Petru: “ …Mielul fără cusur şi fără prihană… El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii” (1 Pet. 1, 19.20 ) Întrucât hotărârea ca Hristos să moară pentru neamul vinovat a fost luată înainte ca această lume să fie creată, şi confirmată la vremea căderii omului (vezi PP 63,64), El poate fi văzut în acest sens ca fiind junghiat de la întemeierea lumii.
Cartea vieţii. Vezi Fil. 4:3.
Mielului care a fost jungheat. Vezi cap. 5:6.
9. Cine are urechi să audă. Vezi cap. 2:7.
10. Duce pe alţii în robie. Indicaţia textuală (vezi cap. 1:3) favorizează omiterea cuvântului “duce”. Fără el
propoziţia poate fi tradusă: “Dacă cineva este destinat [sau, “merge în”] robie. … ” Ideea poate fi privită ca similară expresiei din Ier. 15:2, “La moarte cei sortiţi la moarte. … ”
Versiunea noastră asigură pe copiii persecutaţi ai lui Dumnezeu că cei care îi urmăresc şi îi prigonesc în exil şi moarte vor avea la rândul lor aceeaşi soartă. O împlinire parţială poate fi văzută în luarea ca prizonier şi exilul papei din anul 1798 (vezi Dan. 7:25; vezi Note adiţionale la Dan. 7).
Unii comentatori interpretează v. 10 ca un avertisment adresat creştinilor de a nu recurge la forţă împotriva puterii antihriste.
Sabia. Pentru că a folosit sabia, în cele din urmă fiara va pieri de sabia judecăţii divine. Compară cu afirmaţia
Mântuitorului: “Toţi cei ce scot sabia de sabie vor pieri” (Mat. 26:52).
Răbdarea. Gr. hupomoneµ, “perseverenţă”, “bravură”, “îndurare stăruitoare”. Hupomoneµ vine de la hupo,
“sub” şi menoµ, “a rămâne”. Forma greacă implică mai mult decât o resemnare pasivă; ea denotă o îndurare activă (vezi Rom. 5:3). În timpul războiului cu fiara sfinţii îndură stăruitor.
Credinţa. Gr. pistis, “credinţa”, “încrederea”, “confidenţa”, “credincioşia”. Vezi cap. 14:12; Evr. 11:1; cf. Hab. 2:4. Atât sensul activ cât şi cel pasiv al credinţei se potrivesc contextului, deşi cea mai apropiată paralelă din Apoc. 14:12 pare să solicite sensul activ (vezi comentariile respective).
11. Ridicându-se. Gr. anabainoµ, “a ascende”, “a se ridica”, “a creşte”. În Mat. 13:7 anabainoµ este folosit pentru plantele ce cresc. Forma în greacă a cuvântului atrage atenţia asupra procesului de apariţie. Profetul vede acţiunea derulându-se pe viu.
Din pământ. Prima fiară a ieşit din mare (vezi v. 1). Cele patru fiare din Dan. 7 au ieşit de asemenea din mare (v. 3). Din moment de “marea” reprezintă noroade, gloate, neamuri şi limbi (vezi Apoc. 13:1; 17:1,2,8), “pământul” poate fi considerat rezonabil drept o regiune cu foarte puţină populaţie. Naţiunea astfel reprezentată nu se va ridica deci prin război, cucerire sau ocupaţie, dar se va dezvolta deosebit de mult într-o regiune cu foarte puţini
locuitori.
Comentatorii adventişti au văzut în această a doua fiară un simbol al Statelor Unite ale Americii. Această putere
împlineşte foarte bine specificaţiile profeţiei. Atunci când prima fiară a fost dusă în robie în anul 1798 (vezi cap. 13:10) America creştea în importanţă şi putere. Naţiunea s-a ridicat, dar nu în Lumea Veche sufocată de mulţimi de oameni, ci în Lumea Nouă cu un număr relativ mic de locuitori. (vezi GC 439–441).
O altă fiară. Adică în plus celei deja menţionate (v. 1). Forma în greacă implică ideea că este de acelaşi fel cu prima fiară. Acest lucru va fi confirmat pe măsură ce caracteristicile ei vor fi descoperite. Ea va lucra în strânsă colaborare cu prima fiară.
Două coarne. Acestea pot fi privite ca reprezentând două elemente notabile ale sistemului de guvernământ american, libertatea civilă şi religioasă, ambele garantate în constituţia Statelor Unite ale Americii. Libertatea civilă şi-a găsit expresia în forma republicană de guvernământ, iar libertatea religioasă în protestantism.
Ca ale unui miel. Un simbol al tinereţii şi al intenţiilor paşnice. Alte naţiuni au fost descrise ca fiare sălbatice datorită atitudinilor lor războinice. Această fiară cu coarne ca ale unui miel poate foarte bine indica o naţiune care, la începutul istoriei ei, nu avea astfel de aspiraţii. Grija sa principală era aceea de a trăi paşnic, de a-şi administra propriile sale chestiuni interne şi de a fi un refugiu pentru toţi prigoniţii altor naţiuni.
Vorbea. La timpul continuu, adică era obiceiul său acela de a vorbi asemeni unui balaur. Indicaţia textuală (vezi cap. 1:3) poate fi citată pentru redarea “vorbeşte”. Acest timp prezent este în acord cu următoarele versete care descriu acţiunile fiarei în timpul perioadei când vorbeşte asemeni unui balaur. Descrierea faptelor sale opresive este făcută la un dramatic timp prezent.
Ca un balaur. Este un izbitor contrast între înfăţişarea şi acţiunile acestei fiare. La înfăţişare este amabilă şi pare inofensivă, dar în acţiune se dovedeşte persecutoare şi crudă, aşa cum se descoperă în vs. 12–18. Când profeţia este aplicată la Statele Unite ale Americii devine imediat evident faptul că împlinirea acestei predicţii este în viitor. America astăzi continuă să menţină principiile libertăţii garantate de constituţia sa. Felul în care o schimbare a politicii va avea loc este desfăşurat în profeţia de faţă. Schimbarea vine în legătură cu criza finală ce precede cu puţin timp momentul când “împărăţia lumii” trece “în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său ( Apoc. 11:15; cf. Ps. 2:2; Dan. 2:44; 7:14,27).
12. Puterea. Gr. exousia, “autoritatea”. Acest verset este o amplificare a propoziţiei “vorbea ca un balaur” (v. 11). Împlinirea este în viitor (vezi v. 11). În culmea puterii sale, prima fiară, papalitatea (vezi v. 2), a exercitat o autoritate larg răspândită atât în chestiuni religioase cât şi politice (vezi Dan. 7:8). Pentru ca a doua fiară să exercite toată autoritatea primei fiare, va trebui să intre pe tărâmul religios şi să caute dominaţia în închinarea religioasă. Pentru ca America să facă acest pas va trebui să aibă loc o completă schimbare a actualei politici de garantare a deplinei libertăţi religioase cetăţenilor săi. Un astfel de pas este prezis aici (vezi 5T 451).
Schimbarea în politică va veni fără îndoială într-o manieră inocentă. Repetate încercări au fost făcute pentru a introduce în aplicare legi stricte de impunere a duminicii ca zi de odihnă – la început pe motive religioase, mai recent pe aşa-zise considerente sociale – penalizându-i pe cei care păzeau o altă zi. Oricât de nevinovată ar părea, orice încercare de a stabili prin lege o zi religioasă violează principiul fundamental al libertăţii religioase. Această profeţie prezice că duminica, o instituţie a papalităţii (vezi Dan. 7:25), va fi într-o zi introdusă prin lege drept zi sfântă sub ameninţarea sancţiunilor economice pentru toţi cei care vor ţine sabatul (vezi Apoc. 13:12–18; cf. p. 977; 1T 353,354; GC 604,605).
Înaintea ei. Adică în prezenţa ei. Prima fiară care a fost lovită de moarte s-a întors la viaţă şi este încă o dată implicată în afacerile lumii. Agentul şi promotorul său este cea de-a doua fiară.
Făcea ca pământul. Adică locuitorii pământului. Mişcarea descrisă aici este mai mult decât o chestiune naţională, sunt atinse proporţii internaţionale (cf. GC 562,579; TM 37; 6T 18,19,352,395; 7T 141).
Să se închine. Profeţia anunţă aici instituirea unor măsuri religioase, a căror ascultare va fi văzută ca un act de închinare, prin faptul că închinătorul, prin ascultarea de ele aprobă autoritatea primei fiare în chestiunile religioase. O aluzie la natura acestei instituiri este găsită în cap. 14:9–12. Aceste versete pun în contrast pe sfinţi cu închinătorii fiarei şi ai icoanei acesteia şi menţionează că una dintre caracteristicile discriminatorii ale sfinţilor este păzirea poruncilor lui Dumnezeu (v. 12).
Conform lui Daniel puterea reprezentată de fiară s-a gândit “să schimbe vremurile şi legea” (cap. 7:25). Istoria menţionează cea mai îndrăzneaţă încercare de schimbare a legii divine în înlocuirea sabatului Domnului cu ziua duminicii (vezi Dan. 7:25). Este posibil în acest caz să vedem o aplicaţie specifică aici la un decret civil cerând păzirea duminicii, o instituţie a papalităţii, şi interzicerea păzirii sabatului celor Zece Porunci. Astfel oamenii pot fi aduşi “să se închine fiarei dintâi”. Ei vor pune şi vor asculta de porunca acestei fiare mai presus de cea a lui Dumnezeu în chestiunea privitoare la ziua de închinare. Vezi mai multe în Apoc. 13:16,17. Vezi GC 422–450; 6T 352.
Chestiunea zilei de închinare este, bineînţeles, numai un singur element al adorării universale pe care “fiara” o va primi (vezi v. 8). Ceea ce se are aici în vedere este o mişcare universală sub conducerea Satanei, care caută să-şi asigure pentru sine supunerea locuitorilor pământului. El va avea succes în încercarea de a uni diferite elemente religioase şi de a-şi asigura loialitatea oamenilor faţă de noua organizaţie făcută după modelul mai vechi (vezi v. 14). El este puterea din spatele “fiarei”. El este adevăratul antihrist care va încerca să se facă pe sine asemeni lui Dumnezeu (vezi 2 Tes. 2:9,10; cf. GC 593; TM 62; 6T 14; 9T 230).
13. Semne. Gr. seµmeia (vezi cap. 12:1). Aici se descoperă mijlocul prin care prinţul întunericului îşi va asigura supunerea locuitorilor pământului. Aceste semne mari vor înşela pe oameni făcându-i să creadă că noua organizaţie, icoana (vezi cap. 13:14), are asupra ei binecuvântarea lui Dumnezeu.
Până acolo. Ultima propoziţie din acest verset este explicativă pentru prima. Între semnele pe care le face sunt câteva deosebite, care atrag atenţia oamenilor. Coborârea de foc din ceruri poate fi o încercare de contrafacere a miracolului de la muntele Carmel (1 Împ. 18:17–39). Aşa cum semnul din vechime a fost dovada puterii adevăratului Dumnezeu, tot la fel fiara va face să pară că Dumnezeu susţine toate acţiunile ei. Adventiştii de ziua a
şaptea consideră că aceste miracole vor fi produse prin intermediul spiritismului (vezi GC 588). Satana, pretinzând că este Dumnezeu, va căuta să-şi susţină pretenţiile cu ajutorul unor minuni incontestabile (vezi 2 Tes. 2:9,10; 9T 16).
14. Amăgea. Isus a avertizat cu privire la “Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi” care vor veni şi “vor face semne
mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi” (Mat. 24:24). Pavel a spus că antihristul va lucra în zilele din urmă cu “tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase, şi cu toate amăgirile nelegiuirii” (2 Tes. 2:9,10). În pregătirea Armaghedonului “duhuri de draci care fac semne nemaipomenite” se vor duce “la împăraţii pământului întreg” (Apoc. 16:14). În general, lumea de astăzi nu crede în minuni. Ceea ce anumite grupuri consideră a fi miracole, este atribuit de către aceşti sceptici circumstanţelor norocoase, iuţimii de mână sau fraudei. Ştiinţa fizică nu are loc în programul său pentru supranatural. Satana este foarte încântat de această necredinţă generală vizavi de miracole. Se potriveşte perfect planului său de a înşela.
Versetele 13 şi 14 ale capitolului 13 descoperă faptul că la vremea potrivită el va folosi puterile sale supranaturale tocmai cu scopul deosebit de a înşela. “Aici nu sunt prezise simple înşelătorii” (GC 553). Oamenii, incapabili de a explica miracolele Satanei, le vor atribui puterii lui Dumnezeu. Întreaga lume va fi sub stăpânire. Vezi 9T 16; GC 589, 624; EW 88.
Icoană. Gr. eikoµn, “o asemănare”, “un chip”. În 2 Cor. 4:4 şi Col. 1:15 se vorbeşte despre Hristos ca fiind eikoµn-ul lui Dumnezeu. Este scopul Planului de mântuire acela de a-l transforma pe om în eikoµn-ul lui Hristos. Un eikoµn implică un arhitip şi în multe aspecte este asemănător arhetipului său.
O icoană a primei fiare va fi o organizaţie funcţionând în mare după aceleaşi principii ca şi organizaţia fiarei. Printre principiile pe baza cărora a operat prima fiară se numără şi cel al folosirii braţului armat secular în susţinerea instituţiilor religioase. În mod asemănător a doua fiară va renega principiile sale privitoare la libertate. Biserica se va ridica deasupra statului în încercarea de a impune dogmele sale. Statul şi biserica se vor uni, iar rezultatul va fi pierderea libertăţi religioase şi persecutare minorităţilor disidente. Compară cu Apoc. 13:12; vezi
GC 443–448.
Rana de sabie. Vezi v. 3.
15. Să dea suflare. Gr. pneuma, “spirit”, “vânt”, “suflare”. Icoana simbolică pe care Ioan a văzut-o în viziune a devenit animată de puterea făcătoare de minuni a celei de-a doua fiare. Noua organizaţie începe să lucreze şi, asemeni predecesoarei ei, ameninţă cu exterminarea pe cei care refuză să i se supună.
Să vorbească. Primul lucru pe care acest nou chip îl face este acela de a “vorbi”, fără îndoială prin intermediul legilor şi hotărârilor.
Să facă. Vorbind la nivel oficial prin legile sale, icoana le pune imediat în aplicare. Din moment ce acestea sunt legi religioase, ele vor trece dincolo de convingerile personale ale multora. Se va face uz de forţă pentru împlinirea acestor hotărâri.
Să fie omorâţi. Aceasta este istoria veacurilor. Legislaţia în chestiuni religioase a fost urmată întotdeauna de persecuţie. Aşa s-a întâmplat în Evul Mediu: ca mărturie stau masacrele asupra albigenzilor, valdenzilor şi a altora – duse la îndeplinire, pentru mai multă siguranţă, de autorităţile civile, dar iniţiate de biserica dominantă a vremii. În încercarea sa de a face ca toţi locuitorii pământului să se închine primei fiare (vezi v. 8), cea de-a doua fiară va emite un decret ameninţând cu moartea pe toţi aceia care-şi vor menţine loialitatea faţă de Dumnezeu (vezi GC 615; PK 605, 606).
16. Şi a făcut ca toţi. Toţi oamenii sunt afectaţi de această legislaţie. Evident doar o rămăşiţă credincioasă refuză să se supună (vezi v. 8; cf. cap. 12:17).
Semn. Gr. charagma, “o însemnare”, “o ştampilă”, “un semn”. Aici este vorba evident de un semn al loialităţii faţă de fiară, un element special care denotă faptul că cel ce îl poartă se închină fiarei dintâi, a cărei rană de moarte a fost vindecată (v. 8). Comentatorii adventişti înţeleg prin acest semn nu un însemn literal ci unul al supunerii care identifică pe cel ce îl are drept loial puterii reprezentate de fiară. Controversa la acea vreme va fi concentrată
asupra legii lui Dumnezeu, şi în special asupra celei de-a patra porunci (vezi cap. 14:12). De aceea păzirea duminicii va constitui un astfel de semn, dar nu înainte de momentul în care puterea fiarei va fi refăcută, iar păzirea duminicii în locul păzirii sabatului va deveni lege.
Adventiştii susţin că simultan, solia celui de-al treilea înger va avertiza împotriva primirii acestui semn (cap. 14:9–11). Această solie, strigată cu un glas puternic (cap. 18:1–4), va da o lumină oamenilor cu privire la chestiunile aflate în litigiu. Atunci când problemele vor fi arătate în mod clar oamenilor, iar aceştia vor alege fără îndoială să susţină o instituţie a fiarei, păzind-o şi neascultând de porunca sabatului lui Dumnezeu, ei îşi vor arăta astfel supunerea lor faţă de puterea fiarei şi vor primi semnul acesteia.
Mâna dreaptă sau pe frunte. Faptul că acest semn se pune pe mână sau pe frunte poate indica ideea că este afectată nu numai munca omului (mâna), ci şi credinţa acestuia. Expresia poate indica de asemenea şi două clase – cei ce ascultă de decretul fiarei numai din interes, şi cei care o fac din convingere personală.
17. Cumpăra sau vinde. Această cumplită măsură va fi luată ca o încercare de a se asigura supunerea faţă de poruncile icoanei. Dar această măsură zadarnică (vezi cap. 14:1,12). Măsura va aduce fără îndoială un decret cu privire la pedeapsa capitală (vezi cap. 13:15).
Semnul. Vezi v. 16.
Adică numele. Acest fapt implică ideea că semnul văzut de Ioan în viziune era numele fiarei. Relaţia dintre ele poate fi comparată cu cea dintre sigiliul lui Dumnezeu şi Numele Lui: sigiliul era pus pe fruntea sfinţilor (cap. 7:2), aceiaşi sfinţi despre care mai târziu Ioan declară că “aveau scris pe frunte Numele Său [al Mielului] şi Numele Tatălui Său” (cap. 14:1). Compară cu cap. 14:11.
Indicaţia textuală poate fi citată pentru redarea “adică”, deşi în manuscrisul P, cel mai vechi manuscris grecesc existent al Apocalipsei, apare redarea “sau”. Dacă este aşa, atunci expresiile “semnul”, “numele fiarei”, “numărul numelui ei” relaţionate prin conjuncţia “sau” pot indica un grad de afiliere cu fiara sau icoana acesteia. Dumnezeu condamnă orice fel de asociere cu fiara (cap. 14:9–11).
Numărul numelui ei. Vezi v. 18.
18. Aici e înţelepciunea. Compară cu expresia: “aici este mintea plină de înţelepciune” (cap. 17:9). Înţelepciunea care se cere aici este fără îndoială cea la care face referire Pavel în Efes. 1:17. Numai
prin iluminare divină vor putea oamenii să înţeleagă tainele Cuvântului lui Dumnezeu (vezi 1 Cor. 2:14).
Pricepere. Sau, “inteligenţă”. Cei care doresc să cunoască înţelesul numărului criptic pot înţelege.
Să socotească. Sau, “calculeze”.
Numărul fiarei. Ar trebui notat că fiara a fost deja definitiv identificată (vezi vs. 1–10). Numărul furnizează doar o dovadă ce confirmă acest lucru.
Încă din cele mai timpurii zile ale creştinismului s-a discutat foarte mult asupra semnificaţiei acestui 666. Unul din cei mai timpurii scriitori care s-au ocupat de acest subiect a fost Irineu (c. 130–c. 202 d.Hr.). El a identificat fiara cu antihristul, şi a crezut că valorile numerice ale literelor numelui lui însumate vor da 666. El a sugerat numele Teitan, un nume uneori considerat divin, ca fiind foarte aproape. El a mai sugerat şi un altul, cu o mai mică
probabilitate, Lateinos, acesta fiind numele ultimei împărăţii văzute de Daniel. În acelaşi timp el a avertizat că “este deci mult mai sigur, şi mai puţin sortit hazardului, să aşteptăm împlinirea profeţiei, decât să facem presupuneri şi să socotim orice nume care s-ar putea sugera, întrucât pot fi găsite multe nume care poartă numărul menţionat” (Against Heresies v. 30. 3; ANF, vol. 1, p. 559).
Din vremea lui Irineu, numărul 666 a fost aplicat multor nume. Numărul în sine nu poate identifica fiara întrucât sunt numeroase nume a căror sumă valorică a literelor să dea 666. În orice caz, pentru că fiara a fost deja identificată, numărul 666 trebuie să aibă o legătură cu această putere. Altfel nu ar fi nici un motiv concludent ca, la acest moment al descrierii profetice, îngerul să-i dea lui Ioan informaţiile conţinute în v. 18.
O interpretare care a câştigat popularitate în perioada următoare Reformaţiunii a fost aceea că 666 era valabil pentru Vicarius Filii Dei, însemnând “vicarul Fiului lui Dumnezeu”, unul din titlurile pentru papa de la Roma. Valoarea numerică a literelor componente ale acestui titlu totalizează 666 după cum urmează:
VICARIU(U=V)S FILII DEI
5+1+100+1+5 1+50+1+1 500+1 = 666
Această interpretare a fost bazată pe identificarea papei ca fiind antihristul, un concept istoric al Reformaţiunii. Principalul exponent al acestei interpretări a fost Andreas Helwig (c. 1572–1643; vezi L. E. Froom, The Prophetic Faith of Our Fathers, vol. 2, p. 605–608). Începând cu vremea lui mulţi au adoptat această interpretare. Întrucât acest comentariu identifică fiara cu papalitatea, acceptă şi acest punct de vedere cu privire la fiara deja prezentată, deşi recunoaşte că pot fi implicate mult mai multe lucruri în criptogramă decât oferă această
interpretare.
În ceea ce priveşte titlul Vicarius Filii Dei, revista catolică Our Sunday Visitor, din 18 aprilie 1915, răspundea la întrebarea: “Care sunt literele despre care se spune că sunt pe coroana papei, şi ce înseamnă, dacă au totuşi vreo însemnătate? – “Literele înscrise pe mitra papei sunt acestea: Vicarius Filii Dei, care sunt traducerea latină pentru Vicarul Fiului lui Dumnezeu. Catolicii susţin că biserica, care este o societate vizibilă, trebuie să aibă un cap vizibil” (p. 3). Ediţia din 15 noiembrie 1914 a admis că literele latine adunate dau un total de 666, dar a mers mai
departe declarând că multe alte nume dau acest total. În ediţia din 3 august 1941, pagina 7, subiectul Vicarius Filii Dei a venit din nou în discuţie, iar afirmaţia care s-a făcut a fost aceea că acest titlu nu este înscris pe tiara papei. Tiara, se afirma, nu poartă nici un fel de inscripţie (p. 7). Lucrarea Catholic Encyclopedia face deosebire între mitră şi tiară descriind tiara ca un ornament non-liturgic, iar mitra ca un obiect purtat pentru funcţiile liturgice. Dacă
inscripţia Vicarius Filii Dei apare pe tiară sau pe mitră este dincolo de problema care ne interesează. Titlul este după cum se ştie aplicat papei, şi este suficient pentru intenţiile profeţiei.
Număr de om. Fiara reprezintă o organizaţie umană.
Şase sute şaizeci şi şase. Există anumite indicaţii textuale pentru redarea 616. În orice caz, redarea 666 este dovedită pe deplin.
COMENTARII ALE Ellenei White LA CAPITOLUL 13
Versete Referinţe în Spiritul Profetic
2 GC 54, 445, 578; SR 331
2, 3 GC 439
3 GC 579; 6T 14
5–7 GC 54, 439; SR 331
8 AA 229; GC 579; PP63 10, 11 GC 439
11 GC 440; TM 117; 5T 452; 9T 229
11, 12 GC 441, 442, 578
11–17 DA 122
13 EW 59, 87; GC 612
13, 14 GC 553; SR 395
14 GC 441, 443, 445, 578; 5T 698
15–17 EW 36, 67, 282; GC 635; LS 117; PK 605; 1T 204, 354; 4T 251;
5T 213, 450, 473
16 GC 604; PK 189; 9T 16
16, 17 GC 445, 450, 579; SR 382; 5T 81, 216, 525; 6T 17, 130; 8T 117; 9T 232
17 5T 152
