Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

Cartea lui Daniel – o solie pentru timpul nostru

Scris la: 15 aprilie 2009
      \"\" In prezentarea precedenta am avut ocazia doar sa deschidem poarta inimii si a gandirii noastre spre cuvantul profetic al cartii profetului Daniel. Aceasta carte, inca din vremea in care a fost scrisa, cu 600 de ani i.Hr. a fost randuita de Dumnezeu sa fie o carte ale caror solii sa stea pecetluite pana la vremea noastra, vremea sfarsitului. Datorita importantei uriase pe care aceste solii le prezinta pentru crestinii de azi, tocmai de aceea doresc ca aceasta carte sa devina obiectul studiului, meditatiei si rugaciunilor noastre. Acum ne gasim cu studiul nostru la inceputul capitolului 1 la primele versete. Din punct de vedere istoric ne aflam in anul al 3-lea al domniei la Ierusalim a lui Ioiachim, imparatul lui Iuda. In acel an, dupa cum am citit in versetul 2, Domnul a dat in mainile lui Nebucadnetar, imparatul Babilonului, pe Ioiachim, o parte din vasele templului si o parte din floarea poporului din tinerii de vita nobila, drept captivi de razboi. Printre tinerii din primul val de captivi se numarau si Daniel si cei trei prieteni ai sai – Anania, Misael si Azaria. Ca sa intelegem bine profetiile cartii lui Daniel este necesar sa retinem faptul ca istoria poporului Israel in relatia lui cu Dumnezeu de-a lungul anilor, de la imparatul Saul si pana acum la Ioiachim, a determinat impartirea profetilor si a soliilor lor in doua mari grupe:
     O grupa este formata din acei profeti care au adresat solii din partea lui Dumnezeu in vremurile dinainte de captivitatea babiloniana, pe cand Israel era inca sub guvernarea lui Dumnezeu. Desi de multe ori se dovedise necredincios fata de Dumnezeu, totusi Israel ramasese subiectul dragostei si preocuparilor speciale ale lui Dumnezeu. Din aceasta grupa fac parte profeti ca Isaia, Ieremia, Ezechiel si unii din profetii mici cum sunt Osea, Amos si Mica. Israel era atunci recunoscut de Dumnezeu, cel putin in parte, datorita semintiilor lui Iuda si Beniamin, ca fiind poporul Sau ales. Dar dupa o vreme, chiar si poporul acestor semintii, cu sediul la Ierusalim, si-au stricat umblarea lor cu Dumnezeu si, mai mult decat atat, au depasit cu stricaciunea, idolatria si apostazia lor pe toate celelalte zece semintii ale regatului lui Israel. Tronul lui Dumnezeu care fusese asezat candva la Ierusalim, a fost uzurpat. Se parea ca Dumnezeu epuizase toata rabdarea, mila si apelurile Sale parintesti fata de poporul Sau. Tocmai acestui fapt se datoreaza acel raport atat de trist din versetul 2: "Domnul a dat in mainile lui pe Ioiachim". "Moara lui Dumnezeu macina incet dar extrem de fin", zice un vechi proverb, si cat de adevarate s-au dovedit a fi aceste cuvinte cu Israel! Cat de adesea uitam acest adevar. Cat de adesea uitam ca desi Dumnezeu este cu adevarat un Dumnezeu al dragostei, al milei si indelungii rabdari, El este totusi un Dumnezeu al dreptatii, al adevarului si al judecatii. De aceea, iata, Dumnezeu a luat pe Israel, poporul legamintului Sau si l-a dat acum in mana imparatului Babilonului ingaduindu-i sa bea cupa amara a infrangerii, rusinii, durerilor de nedescris si robiei. Tocmai poporul Sau caruia ii fusesera date fagaduintele cele mai mari, care primise Legea Domnului ca sa faca din ea lumina neamurilor din jur, si care intrase in mostenirea nespus de binecuvantata a Canaanului, acum devenise rob al unui regat pagan. Cine si-ar fi putut imagina asa ceva? Istoria poporului Israel de atunci este o lectie pentru generatia sfarsitului. Curand acelasi Dumnezeu, care n-a precupetit in dragostea Sa pentru noi sa retina nimic pentru mantuirea noastra, ci a dat pe propriul Sau Fiu sa moara pe Golgota pentru noi, Se va ridica sa judece intreg pamantul. Si Biblia ne spune prin pana inspirata a apostolului Petru ca judecata sta sa inceapa chiar de la Casa lui Dumnezeu, de la biserica lui Christos, de la noi crestinii. De aici apoi decurge o alta avertizare si o intrebare legitima a apostolului: "Si daca incepe cu noi, care va fi sfarsitul celor care nu asculta de Evanghelia lui Dumnezeu?" (1 Petru 4,17). \"\"Semnal de alarma atat pentru mine cat si pentru tine prietene, care inca nu te-ai predat lui Dumnezeu in supunere si ascultare. Noi, tu si eu impreuna cu intreaga lume din jurul nostru stam in preajma teribilului ceas al judecatilor divine. Acum este vremea potrivita sa ne intoarcem spre Dumnezeu din toata inima, sa ne indreptam caile si faptele dupa voia Sa si sa umblam in lumina sfanta a Legii Sale.
In capitolul 1 citim, incepand cu versetul 3 in continuare, urmatoarele: "Imparatul a dat porunca lui Aspenaz, capetenia famenilor sai dregatori, sa-i aduca vreo cativa din copiii lui Israel de neam imparatesc si de vita boiereasca, niste tineri fara vreun cusur trupesc, frumosi la chip, inzestrati cu intelepciune in orice ramura a stiintei, cu minte agera si pricepere, in stare sa slujeasca in casa imparatului si pe care sa-i invete scrierea si limba haldeilor. Imparatul le-a randuit pe fiecare zi o parte din bucatele de la masa lui si din vinul din care bea el, vrand sa-i creasca timp de trei ani dupa care aveau sa fie in slujba imparatului. Printre ei erau dintre copiii lui Iuda Daniel, Anania, Misael si Azaria. Capetenia famenilor dregatori le-a pus insa alte nume si anume: lui Daniel i-a pus numele Belsatar; lui Anania, Sadrac; lui Misael, Mesac; si lui Azaria, Abed-Nego. Daniel s-a hotarat sa nu se spurce cu bucatele alese ale imparatului si cu vinul pe care-l bea imparatul si a rugat pe capetenia famenilor dregatori sa nu-l sileasca sa se spurce. Dumnezeu a facut ca Daniel sa capete bunavointa si trecere inaintea capeteniei famenilor dregatori. Capetenia famenilor a zis lui Daniel: "Ma tem numai de domnul meu imparatul, care a hotarat ce trebuie sa mancati si sa beti, sa nu cumva sa vada fetele voastre mai triste decat ale celorlalti tineri de varsta voastra, si sa-mi puneti astfel capul in primejdie inaintea imparatului". Atunci Daniel a zis ingrijitorului caruia ii incredintase capetenia famenilor privegherea asupra lui Daniel, Hanania, Misael si Azaria: "incearca pe robii tai zece zile si sa ni se dea de mancare zarzavaturi si apa de baut. Sa te uiti apoi la fata noastra si la a celorlalti tineri care mananca din bucatele imparatului si sa faci cu robii tai dupa cele ce vei vedea". El i-a ascultat in privinta aceasta si i-a incercat zece zile. Dupa cele zece zile ei erau mai bine la fata si mai grasi decit toti tinerii care mancau din bucatele imparatului. Ingrijitorul lua bucatele si vinul care le erau randuite si le dadea zarzavaturi. Dumnezeu a dat acestor patru tineri stiinta si pricepere peste tot felul de scrieri si intelepciune; mai ales insa a facut pe Daniel priceput in toate vedeniile si in toate visele". Si versetul 20 spune astfel: "In toate lucrurile care cereau intelepciune si pricepere si despre care-i intreba imparatul, ii gasea de zece ori mai destoinici decat toti vrajitorii si cititorii in stele care erau in toata imparatia lui".
       Desigur ca si de data aceasta, un cititor grabit ar putea trece usor peste detaliile acestei intamplari, gandind ca aici este vorba doar de niste oameni si fapte care au ramas undeva ascunse in cutele istoriei. Dar nu. Aici Dumnezeu a asezat o lectie foarte actuala pentru noi, o cauza, o datorie si un apel urgent. Este ceasul din urma al istoriei. Ca si acum 2600 de ani Dumnezeu are nevoie in lumea de azi de barbati si femei care asemenea lui Daniel si prietenii sai trebuie sa ramana statornici in fata valului corupator al lumii, sa ramana neintinati, necorupti de standardele joase ale societatii, cautand mai presus de toate onoarea lui Dumnezeu. Astazi, vorbind in sens figurativ, Ierusalimul este inconjurat de ostile Babilonului. Poporul lui Dumnezeu este impresurat din toate partile de o lume vrajmasa, ostila legii divine, ostila chemarii lui Dumnezeu la o viata sfanta si credinciosa. Din pacate, ici si colo pe fata pamantului , observam ca nu numai o parte din .vasele casei Domnului au cazut in mainile lui Nebucadnetar. Vrajmasul poporului lui Dumnezeu vrea mai mult decat niste vase, fie ele chiar de aur. El vrea sa puna mana pe generatia cea tanara a poporului lui Dumnezeu; Nebucadnetar vrea tineri, tineri fara cusur. Spiritul lui Nebucadnetar este spiritul lumii, este spiritul celui rau, care a lucrat dintotdeauna si care lucreaza si in lumea zilelor noastre. Vrajmasul lui Dumnezeu nu arata nici cel mai slab interes si nu se deranjeaza de fel de tineri si in general de acei crestini, care sunt slabi si plini de cusururi in caracterele lor, care se lasa in voia pornirilor firii lor pamantesti. Lumea de azi este interesata de tineri fara cusur, frumosi la chip, inzestrati cu intelepciune in orice ramura a stiintei, cu mintea agera si pricepere, care sa slujeasca in casa imparatului ,si care sa invete scrierea si limba tarii. Si noi ca parinti, am gandit poate la fel despre copiii nostri. 
     Privind la sansele timpurilor noastre i-am invatat ca o lume de posibilitati le sta deschisa, uitand sa le vorbim suficient de mult si de serios si despre spiritul veacului in care traim si primejdiile care ii pandesc. Vedeti, lumea de azi este atat de preocupata de tinerii poporului lui Dumnezeu incat le deschide larg portile palatelor ei, se ingrijeste de meniul lor zilnic, aloca bugete speciale pentru formarea viitorilor demnitari ai generatiei de maine.
     Nici o cheltuiala nu pare prea costisitoare pentru Nebucadnetar, cand este vorba de educatia unor tineri fara cusur. Nebucadnetar este nespus de grijuliu pentru tinerii din Ierusalim care vrand sau nevrand au fost adusi captivi la curtea sa. El merge pana acolo incat le prescrie nu numai hrana sau vinul cu care sa fie hraniti, ci tot el hotaraste si filozofia vietii lor, limbajul precum si granitele spirituale in care acei tineri urmeaza sa-si traiasca de aici inainte restul vietii. Trei ani de instruire. Nici pe departe ca planurile lui Nebucadnetar sa fie un simplu capriciu regesc. Scopul lui cu acesti tineri a fost vazut clar inca de la inceput. El a cautat sa stearga din istoria acelor tineri pana si numele pe care il purtau. El dorea sa-i dezradacineze de credinta in care si-au petrecut anii copilariei lor. In vechiul Israel, un nume de onoare trebuia sa cuprinda intotdeauna in intelesul lui si numele lui Iehova. Evident, Nebucadnetar a cautat sa inlocuiasca numele lui Dumnezeu din numele acelor tineri cu numele zeitatilor lui. Apostazie calculata in mod milimetric.
      Desi de la Daniel si pana la noi s-au perindat peste 2 milenii, spiritul lumii a ramas acelasi – de a face educatia tinerilor pentru ca acestia sa fie in slujba imparatului. Daniel si prietenii sai pareau la inceput sa fi fost niste abandonati ai cerului, insa in ciuda oricaror aparente defavorabile, ei au luat hotararea sa onoreze pe Dumnezeu, sa refuze orice compromis cu lumea si sa asculte de glasul voiei divine. Si cat de mult a fost rasplatita credinciosia lor. Nu numai ca numele lor au fost inscrise pentru vesnicie in cartile din ceruri iar ei au ajuns sa fie cunoscuti pretutindeni pe pamant de-a lungul mileniilor si pana astazi, dar mai este ceva. Daniel a devenit un canal prin care Dumnezeu a descoperit lumii evenimentele viitorului. El a devenit apoi obiectul protectiei speciale a lui Dumnezeu atunci cand a fost aruncat in groapa cu lei, asa cum vom vedea in capitolele urmatoare. Iar prietenii sai au fost scosi nevatamati din cuptorul cu foc.In plus, ei au fost rasplatiti de Dumnezeu prin aceea ca le-a deschis calea spre pozitiile si raspunderile cele mai inalte in imperiu. Notati va rog, trei mari rasplatiri: descoperiri profetice, protectie speciala si asigurarea unor pozitii inalte in societate. Iubiti tineri care cititi aceste randuri, recunoasteti, oare nu sunt acestea lucrurile pe care le asteptati de la viata: popularitate,succes, faima ? Oare nu ravniti si voi sa urcati culmile succesului in profesia pe care v-ati ales-o, sa ocupati o pozitie inalta in societate? O, sunt sigur ca acum, cand stiti secretul succesului lui Daniel si al prietenilor sai veti alege si voi ca si ei sa traiti o viata de stransa legatura cu Dumnezeu, o viata curata, credincioasa, fara nici un compromis cu pacatul. Nu uitati ca in orice incercare si proba exista un Dumnezeu in cer care conteaza pe fiecare dintre voi si care este gata sa rasplateasca credinciosia voastra. Cuvantul ne spune astfel: "Dumnezeu a dat, a dat acestor patru tineri stiinta si pricepere si intelepciune" . 
       Dar lectia aceasta nu este numai pentru cei tineri, ci si pentru cei mai inaintati in varsta. A trai fara compromis cu pacatul, aceasta este voia lui Dumnezeu. Noul Testament, spre deosebire de ce gandese cei mai multi crestini ai zilelor noastre, nu acorda nici o ingaduinta pentru o viata mai joasa decat standardele legii celor zece porunci. Noul Testament este cum nu se poate mai explicit in chemarea divina de a nu ne conforma tiparelor lumii si a ne desparti de tot ce este intinat. Ascultati ce scria apostolul Pavel in Romani 12,1:

     "Va indemn dar fratilor, pentru indurarea lui Dumnezeu, sa aduceti trupurile voastre ca o jertfa vie, sfanta, placuta lui Dumnezeu. Aceast va fi din partea voastra o slujba duhovniceasca. Sa nu va potriviti chipului veacului acestuia, ci sa va prefaceti prin inoirea mintii voastre ca sa puteti deosebi bine voia lui Dumnezeu cea buna, placuta si desavarsita".

      Si tot apostolul Pavel scriind crestinilor din Corint in 2 Corinteni 6,14 face urmatorul apel foarte solemn: "Nu va injugati la un jug nepotrivit cu cei necredinciosi, caci ce legatura este intre neprihanire si faradelege? Sau, cum poate sta impreuna lumina cu intunericul? Sau, ce legatura are cel credincios cu cel necredincios? Iesiti din mijlocul lor si despartiti-va de ei, zice Domnul. Nu va atingeti de ce este necurat si va voi primi". Nimic nu este mai daunator pentru viata unui crestin si pentru viata unei biserici, decat a te lasa tarat de valul lumii pe fagasul unei vieti intinate plina de compromisuri sau conflicte cu glasul lui Dumnezeu. Noi crestinii, ne spune apostolul Petru in 1 Petru 2,9 "am fost chemati de Dumnezeu din intunericul acestei lumi la lumina cea minunata a Evangheliei ca sa alcatuim un popor sfant, o preotie imparateasca, pentru ca sa vestim puterile minunate ale lui Dumnezeu". In trecut preotii care slujeau la templu aveau datoria sa se fereasca de orice lucru intinat. Acum preotia levitica a fost transferata asupra noastra. Dumnezeu conteaza pe noi si aseaza pe umerii nostri aceeasi raspundere de a fugi de orice intinaciune a trupului si a spiritului. Noi suntem chemati sa stralucim in intunericul acestei lumi asemenea unor lumini si sa respingem orice compromis cu tiparele si gusturile lumii. Noi trebuie sa reactualizam pentru zilele noastre si in familiile noastre tiparele lui Dumnezeu cu privire la mancare, imbracaminte, distractii, munca, odihna, cheltuirea banilor si intrebuintarea timpului si a tuturor darurilor divine. Lumea din jurul nostru trebuie sa vada in orice crestin un om deosebit, distins, cu totul diferit de ceilalti oameni, un om a carui viata este conforma cu voia lui Dumnezeu cea buna, placuta si desavarsita. Solia acestei prelegeri este pentru noi crestinii, pentru noi cei credinciosi. Daca nu sunteti crestini, desigur ca veti simti ca aceste apeluri nu va privesc de fel. Dar, daca sunteti crestini, crestini cu adevarat, cum ati putea sa nu luati in serios chemarea lui Dumnezeu la o viata curata, sfanta, conforma cu poruncile Domnului ? Accentuez: Nevoia cea mare a bisericii crestine in aceste zile este aceea de separare de lume, de despartire, de sfintire si curatire. De abia atunci biserica va fi eficienta in marea ei misiune de a evangheliza lumea. Desigur ca este cu totul nepopular sa te separi astazi, cand toata crestinatatea discuta ideea ecumenisinului, a unirii bisericilor. Desigur ca este neplacut sa cazi in dizgratia lumii, sa suferi o scadere brusca a popularitatii si avantajelor pe care lumea ti le ofera atunci cand alegi sa mergi in pas cu ea. Dar, ce cautam noi mai mult: aplauzele lumii, avantajele vremelnice, popularitatea si ferirea de suferinte, sau aprobarea lui Dumnezeu? Trebuie sa fim atenti ca nu cumva in dorinta noastra de a place lumii, tocmai noi sa pierdem acel unic motiv al existentei noastre rostit de Iisus: "Voi sunteti lumina lumii". \"\"
     Stand fata in fata cu exemplul celor patru tineri captivi din Babilon sa recunoastem astazi inaintea lui Dumnezeu micimea credintei noastre, micimea standardelor vietii noastre, micimea statorniciei si credinciosiei noastre. Acei patru tineri cu riscul propriei lor vieti au luat marea hotarare sa nu se spurce cu bucatele si vinul de la masa imparatului. Ei si-au luat riscul sa gandeasca diferit, sa aleaga ceva diferit, sa actioneze diferit. Da, cu adevarat, a fi credincios asa cum vrea Dumnezeu inseamna sa risti, inseamna sa-ti iei crucea in fiecarre zi si sa umbli cu Iisus.
      Cu multi ani in urma am cunoscut un tanar elev de liceu care incerca sa-si deschida viata in fata Evangheliei si sa faca loc in viata sa lui Iisus. Acela a fost un tanar care a stiut sa riste. Problema vietii lui era destul de complicata. Desi tatal sau se tragea dintr-o familie crestina, acesta nu cultivase nici un interes pentru religie. Fiecare intalnire cu prietenul meu era de fapt o noua ocazie de studiu, o noua treapta de urcat cu Dumnezeu. Ce era uimitor pentru mine de fiecare data cand ne intalneam era repeziciunea cu care prietenul meu prindea, intelegea, asambla si primea adevarurile lui Dumnezeu. In mod intentionat am lasat la urma unele dintre cele mai grele probe la care Dumnezeu il punea acum la incercare… Dar, laudat sa fie Dumnezeu ca intr-o seara, imediat dupa studiu, ca si in celelalte seri de mai inainte, prietenul meu a luat hotararea de a continua sa mearga cu Dumnezeu si cu adevarul Sau, coste aceasta oricat l-ar costa. Azi sunt fericit sa va spun ca acel tanar a ramas un barbat de valoare in aceasta lume, un stalp in biserica, un exemplu pentru familia sa, intr-un cuvant – un adevarat Daniel.
      O Doamne, da-ne si noua harul si puterea in aceste zile de pe urma sa fim deosebiti de lume, sa ne purtam cu vrednicie pe calea adevarurilor Tale, sa fugim de necuratia care este in lume si sa fim prin lumina Evangheliei Tale lumini in lumea de azi. Implineste aceasta rugaciune. Te rugam in numele Domnului nostru Iisus Christos. Amin !

 

______________________________

de Octavian Cureteu. Copyright © 2007 – Articole Crestine. Toate drepturile rezervate. Folosirea acestui material se poate face urmand instructiunile din Ghidul de folosire.