Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

Daniel 10.PARALELE PROFETICE / Lori Balogh

Scris la: 15 aprilie 2009
 
10.
PARALELE PROFETICE
-CAPITOLUL 5-
 
 
 
 
              Vom face acum inca un popas in studiul cap. 5 al Cartii lui Daniel, de data aceasta oprindu-ne asupra unor semnificatii mai profunde, care se ascund dincolo de faptele istorice.
              Am facut precizarea ca acest capitol este unul istoric, ceea ce inseamna ca nu gasim in cuprinsul lui niciun indiciu profetic. Cu toate acestea, citind Noul Testament, indeosebi Evangheliile, Epistola lui Pavel catre Tesaloniceni si Apocalipsul, studiind evenimentele viitoare care preced revenirea in glorie a Mantuitorului, observam ca autorii Noului Testament fac deseori referire la caderea Babilonului si la evenimentele petrecute si descrise in cap. 5.
              Paralela intre cele petrecute in Babilonul antic si cele ce se vor petrece in Babilonul spiritual al zilelor din urma este atat de evidenta incat putem afirma ca acest cap.5 , desi nu este un capitol profetic, el devine un fel de parabola, o ilustrare a ceea ce va fi in final, cu istoria omenirii. Adica, ceea ce s-a intamplat in mic in Babilonul antic se va repeta, la scara mondiala, in mare, in Babilonul spiritual.
              Sa urmarim cateva elemente ale acestei paralele.
              1. NUMELE BABILONULUI
              In mod normal, despre Babilon nu ar mai trebui sa se scrie in Noul Testament, decat ca despre o cetate in ruine, cu o istorie trecuta si atat. La data cand au fost scrise cartile Noului Testament-in primul secol al erei crestine-Babilonul istoric, asa cum il gasim zugravit in Cartea lui Daniel, nu mai exista demult. El devenise o gramada de ruine printre care fiarele pustiei se plimbau in voie, exact asa cum profetizasera Isaia si Ieremia ( Isaia 13, 19- 22; Ieremia cap. 50- 51 ). Astazi, Babilonul este o gramada de ruine intr-un pustiu nelocuit; doar o halta numita Babel ne indica faptul ca acolo a fost candva falnica cetate a haldeilor.
              Cu toate acestea, in Noul Testament se vorbeste mult despre Babilon. Si nu se vorbeste la trecut, ci la prezent si viitor. Ca un exemplu, la finalul primei sale epistole, apostolul Petru le adreseaza credinciosilor un salut in care apare numele Babilonului:
1 Petru 5, 13: “Biserica aleasa cu voi, care este in Babilon, va trimite sanatate.”
Trebuie precizat ca, la data aceea, Babilonul istoric nu mai exista! Daca ne referim la Apocalipsa, scrisa si ea spre sfarsitul primului secol crestin, gasim aici o multime de referinte cu privire la un Babilon spiritual care urma sa se dezvolte in viitor. (capitolele 14, 16, 17 si 18 )
              De unde acesta situatie? Ne reamintim de visul imparatului Nebucadnetar din cap. 2. in care Daniel, inspirat de Duhul lui Dumnezeu, ii spune imparatului: “Tu esti capul de aur” Spunand acestea, Daniel se refera, de fapt, la Imperiul Babilonian, in care Nebucadnetar a domnit mai mult de jumatate din istoria lui. Daca chipul din visul imparatului reprezinta istoria omenirii, pana la finalul ei si daca       Babilonul este capul de aur al acestui chip, aceasta ne spune ceva: Asa dupa cum intr-un corp viu capul este cel ce conduce orice activitate, la fel in istoria omenirii, principiile Babilonului sunt cele care conduc istoria.
              Chiar daca Babilonul fizic a cazut, devenind o garmada de ruine numai bune de vizitat si cercetat de catre arheologi, principiile lui continua sa existe si sa lucreze in imperiile care i-au urmat pana astazi.
              Cand Petru le scria credinciosilor din primul secol de salutul bisericii din Babilon, el se referea la Roma pagana, care a preluat principiile vechiului Babilon de alta data. ( vezi Biblia, traducerea abatelui Crampon, in l. franceza, nota de subsol la 1 Petru 5, 13 )            
              Care sunt principiile dupa care s-a condus Babilonul istoric si dupa care se calauzeste intrega lume de azi?
              A) Sfidare la adresa lui Dumnezeu
              Sa nu uitam ca Babilonul lui Nebucadnetar a fost construit pe ruinele turnului Babel, despre care citim in Geneza cap.11 ca a reprezentat o sfidare la adresa lui Dumnezeu. Creatorul poruncise oamenilor care s-au nascut dupa tragedia potopului sa se raspandeasca pe toata fata pamantului. Totusi oamenii au sfidat porunca si s-au oprit in tara Sinear ( Sumerul din cartile de istorie ) si au incercat sa construiasca un turn si o cetate cu numele Babel, pentru a nu fi imprastiati pe toata fata pamantului.
              Mai tarziu, cand Nebucadnetar primeste visul profetic din cap. 2, el sfideaza vointa divina si ridica un chip in intregime din aur, ca un gest de razvratire fata de cele ce ii descoperise Dumnezeu.
              In cap. 4 al cartii, Nebucadnetar sfideaza din nou sfaturile pline de iubire date de Dumnezeu prin Daniel si zice: “ Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care mi l-am zidit eu ca loc de sedere imparatesca, prin puterea bogatiei mele si spre slava maretiei mele?” ( Daniel 4, 30 )
              In cap. 5 al cartii, Belsatar, ultimul imparat al Babilonului, cu ocazia banchetului oferit celor o mie de demnitari ai imparatiei sale, Il sfideaza din nou pe Dumnezeul cel viu, poruncind sa fie aduse vasele sfinte folosite in cadrul srviciilor de la Templul din Ierusalim. In aceste vase, puse deoparte pentru serviciile din Templu, el a turnat vinul Babilonului, inchinat idolilor pagani. Sfidarea l-a costat scump pe Belsatar, caci in acea noapte el si-a pierdut viata, iar Babilonul a cazut in mainile persilor lui Cirus.
              B) Aroganta fata de alte popoare si in mod deosebit fata de poporul lui Dumnezeu, a fost un alt principiu dupa care s-a calauzit Babilonul si care s-a transmis pana astazi puterilor care i-au urmat.
              C) Prigoana pornita de Babilon impotriva celor care nu gandeau ca el, impotriva celor care nu credeau si se inchinau asemenea lui.
              Sa ne reamintim de trimiterea celor trei tineri evrei credinciosi in cuptorul aprins ( Cap. 3 ) si de aruncarea lui Daniel in groapa cu lei ( cap. 6 ).
              Toate aceste principii dupa care s-a calauzit Babilonul istoric au continuat sa lucreze si in imperiile care i-au urmat:
              – Medo- Persia ( vezi istoria redata in cartea Esterei )
              – Grecia ( Antioh Epifanul si persecutia impotriva evreilor )
              – Roma pagana, in timpul careia a fost rastignit Insusi Mantuitorul, iar urmasii Sai crunt persecutati
              – Roma papala, cu atitudinea sa de sfidare a Legii lui Dumnezeu, aroganta fata de alti crestini si persecutarea a milioane de crestini care s-au inchinat lui Dumnezeu dupa propria constiinta libera si nu dupa dogmele impuse de Roma.
              Aceste principii vor continua sa lucreze in Babilonul spiritual , in toate aliantele politice si religioase ce se vor forma, pana in ziua in care Imparatia lui Hristos ( piatra din cap. 2 care se va desprinde fara ajutorul vreunei maini omenesti ) va sfarama uriasul chip al istoriei omenesti.
              2. PARALELA INTRE OSPATUL DAT DE BELSATAR, URMAT DE CADEREA BABILONULUI SI EVENIMENTELE FINALE URMATE DE SFARSITUL LUMII.
              A) “Pace si liniste”
              Ce faceau Belsatar si conducatorii cei mai importanti ai Babilonului in timp ce tara se afla in razboi, iar cetatea era inconjurata de armatele vrajmase? Se distrau, se imbatau si traiau ca si cand nimic grav nu se intampla. Nabonid, tatal lui Belsatar, pierduse deja o lupta importanta cu persii, in urma careia pierduse cetatea Sippar, aflata la circa 80 km nord de Babilon, lasand in felul acesta calea deschisa spre capitala. Cu toate acestea, imparatul, ministrii, conducatorii religiosi, dregatorii, oamenii de cultura si arta, oamenii de stiinta spun in cor: “Nu este nicio primejdie; Babilonul nu va cadea niciodata. Nu va inspaimantati, caci va fi pace si liniste!”
              Aceeasi atitudine o vor avea conducatorii lumii si conducatorii religiosi ai Babilonului spiritual al ultimelor zile ale istoriei lumii, in ciuda tuturor dovezilor si semnelor din cer, din natura si din societate ca sfarsitul e aproape.
              “Cat despre vremi si soroace, n-aveti trebuinta sa vi se scrie, fratilor. Pentru ca voi insiva stiti foarte bine ca ziua Domnului va veni ca un hot noaptea. Cand vor zice :”Pace si liniste!”, atunci o prapadenie neasteptata va veni peste ei , ca durerile nasterii peste femeia insarcinata; si nu va fi chip de scapare.” 1 Tesaloniceni 5, 1- 3
              Apostolul Pavel vorbeste aici despre sfarsitul lumii, facand aluzie la cele scrise in Daniel cap. 5. Sa observam cateva amanunte:
              -Expresia “ca un hot noaptea” ne vorbeste despre surpriza pe care o va trai omenirea la revenirea lui Hristos. De remarcat ca Babilonul istoric a cazut intr-o noapte, aceea din 12 octombrie 539 i. Hr., intr-un moment in care se astepta cel mai putin. Surpriza pregatita de Cirus, care a deviat apele Eufratului, intrand in cetate pe albia uscata a lui, a fost una covarsitoare pentru babilonieni.
              -Expresia “o prapadenie neasteptata” o intareste pe prima, intarind ideea de surpriza. Babilonienii nu se asteptau ca cetatea sa cada in mainile vrajmasului atat de usor si rapid.
              -Expreia “pace si liniste” ne vorbeste de falsa siguranta in care se scaldau babilonienii de alta data si care va caracteriza si omenirea la finele istoriei sale.
              “Cand rationamentul filozofic va inlatura teama de judecatile lui Dumnezeu, cand invatatorii religiosi vor arata spre ani multi de pace si prosperitate si lumea va fi absorbita de vartejul afacerilor si placerilor, sadind si cladind, petrecand si casatorindu-se, respingand avertismentul lui Dumnezeu, atunci o distrugere neasteptata va veni peste ei si nu vor scapa.”     Patriarhi si Profeti pag. 114
              “Cand pretinsul popor al lui Dumnezeu se va uni cu lumea, traind ca ea, alaturandu-se in placeri oprite, cand luxul lumii devine luxul bisericii, cand lumea e cufundata in placeri ca de nunta si doreste infocata dupa multi ani de prosperitate, atunci, deodata, ca licarirea fulgerului din cer, va veni sfarsitul viziunilor frumoase si al sperantelor amagitoare.” Tragedia Veacurilor pag. 338 engl.
              Oare nu traim aceste clipe? Conducatorii lumii privesc cu incredere spre un viitor luminos al omenirii, in care progresele stiintei si tehnicii vor asigura omului pace si prosperitate, o viata din ce in ce mai lunga si mai lipsita de griji, cu un confort din ce in ce mai mare, visand la placeri noi si un “dolce far’ niente”, fara sa observe ca Babilonul spiritual este inconjurat tot mai mult de ostile ceruilui si, in curand, el va cadea pentru a face loc Imparatiei vesnice a lui Hristos.
              B) Ecumenism
              In versetul 1 al cap. 5 ni se spune ca imparatul Belsatar a dat un ospat celor 1000 de mari demnitari ai imparatiei sale. Cine erau acestia? Erau reprezentantii politici si religiosi ai tuturor popoarelor subjugate de Babilon. Toti se afla la aceeasi masa a Babilonului, mananca cot la cot si beau din acelasi vin al Babilonului. Diferentele dispar, disputele sunt parasite, se trece peste deosebirile culturale, religioase, lingvistice. Toti isi dau mana sub privirile imparatului Babilonului.
              Cuvantul lui Dumnezeu ne spune ca acelasi ecumenism se va realiza si in zilele din urma ale istoriei omenirii, cand locuitorii pamantului, bogati si saraci, liberi si robi, conducatori religiosi din toate bisericile, fortele politice din intreaga lume se vor uni pentru a realiza un “chip al fiarei. Ei vor ajunge intr-un consens deplin in ceea ce priveste un mod unic de inchinare fata de Dumnezeu, lucru ce va fi impus prin forta. Cei ce nu se vor supune, vor fi persecutati si considerati indezirabili pentru noua societate omeneasca. Vezi Apocalipsa 13, 12. 14. 16; 16, 13; 17, 13.
              Ce vedem astazi in lume? Tendintele spre un ecumenism asemanator cu cel din Babilonul de alta data:- Congresul Mondial al Bisericilor, miscare crestina la care adera un numar tot mai mare de biserici, promovand ecumenismul.
              – Prapastia dintre catolicism si protestantism, cele doua mari religii crestine aflate pana nu demult pe pozitii ireconciliabile,a inceput sa dispara, prin tot mai multe punti de legatura.
              – Tendintele tot mai evidente in lumea de azi de a-l considera pe papa drept unicul salvator al omenirii din dezastrul care se prefigureaza .
              C) Vase sfinte cu vinul Babilonului in ele.
              Ce a oferit Babilonul oaspetilor sai in vasele sfinte ale Templului lui Iehova? Vinul Babilonului, acel vin fermentat, care le-a luat spiritul de discernamant si care fusese inchinat idolilor pagani.
              Sa observam ca, din punct de vedere al formelor, ele erau sfinte, caci vasele erau cele din Templul lui Dumnezeu, acolo unde I se aducea o inchinare adevarata. Din punct de vedere al continutului insa, acesta era stricat, caci vinul fermentat, inchinat idolilor pagani, era un simbol al stricaciunii, al alterarii.
              Babilonul spiritual al zilelor din urma, cuprinzand un intreg amalgam de credinte crestine, ofera, in hainele formelor crestine, invataturi pagane, care nu isi au originea nici in Dumnezeu, nici in Cuvantul Sau.
              Dupa anul 321 d. Hr., cand imparatul Constantin cel Mare a decretat schimbarea zilei de odihna saptamanale din sambata in duminica pe tot cuprinsul imperiului, in biserica crestina au patruns tot felul de obiceiuri pagane (vinul Babilonului ), fiind imbracate insa in formele crestine. Au patruns astfel in crestinism obiceiuri si invataturi precum: botezul copiilor mici, botezul prin stropire, cultul icoanelor, al sfintilor si al moastelor, doctrina nemuririi sufletului cu intreg cortegiul de practici ( pomeni, parastase, etc.), cultul fecioarei, doctrina despre iad, rai si purgatoriu, sarbatorirea Craciunului etc.
              Astazi, o intrega crestinatate, fara sa stie, bea din vinul stricat al Babilonului, oferit insa in “vasele” sfinte ale inchinarii la adevaratul Dumnezeu. Vezi Apocalipsa 17, 1- 5, in care femeia desfranata, numita “Babilonul cel mare”- simbol al bisericii apostaziate, ofera lumii un potir de aur ( aurul este simbolul credintei adevarate in Dumnezeu ) plin cu vinul Babilonului,din care beau toti locuitorii pamantului.
              D) Judecarea Babilonului are loc in timpul ospatului.
              In timp ce Belsatar impreuna cu demnitarii sai chefuiau, in timp ce se desfatau cu bucatele si vinul, in timp ce ascultau muzica lasciva si se desfatau privind la dansatoarele frumoase, in ceruri avea loc judecata Babilonului, fara ca ei sa stie nimic.
              In mod asemanator, Cuvantul lui Dumnezeu ne spune ca, inainte de revenirea Mantuitorului si sfarsitul istoriei acestei lumi, lumea va manca, va bea, se va distra, privind cu incredere spre viitor, nestiind ca in cer a inceput judecata lui Dumnezeu. De aceea, inainte ca sa fie rostita cea de-a doua solie ingereasca din Apocalipsa 14, 8, care declara caderea Babilonului spiritual, prima solie ingereasca ii avertizeaza pe locuitorii pamantului ca ceasul judecatii a sosit.
              “Si am vazut un alt inger care zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie vesnica, pentru ca s-o vesteasca tuturor locuitorilor pamantului, oricarui neam, oricarei semintii, oricarei limbi si oricarui norod. El zicea cu glas tare: “Temeti-va de Dumnezeu si dati-I slava, caci a venit ceasul judecatii Lui si inchinati-va Celui ce a facut cerul si pamantul, marea si izvoarele apelor!” Apocalipsa 14, 6- 7
              Chemarea la temere de Dumnezeu si la o inchinare adevarata se face omenirii in timp ce ea isi vede de problemele si placerile ei. Ceea ce este insa important de inteles din acest pasaj biblic este faptul ca, in timp ce pe pamant oamenii isi vad de problemele si placerile lor, in cer a inceput deja judecata lui Dumnezeu. Si lumea nu stie lucrul acesta, dupa cum nici Belsatar si ai lui nu stiau ca, in acea ultima noapte, el era judecat de catre cer. Faptul ca judecata lui Dumnezeu incepe inainte de revenirea in glorie a lui Hristos reiese chiar din cuvintele Mantuitorului:
              “Iata, Eu vin curand si rasplata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa fapta lui.” Apocalipsa 22, 12 Rezulta cat se poate de clar din acest pasaj ca, la revenirea Sa, Domnul va aduce rasplata fiecarui om, in functie de o judecata preadventa care trebuie sa aibe loc acum.
              Fie ca stim sau nu, fie ca credem sau nu credem lucrul acesta, astazi traim in timp de judecata. Fiecare gand, fiecare simtamant, fiecare cuvant si fapta ne sunt cantarite in balanta cerului, dupa care se va lua ultima decizie in dreptul fiecaruia:
              “Cine este nedrept , sa fie nedrept si mai departe; cine este intinat, sa se intineze si mai departe; cine este fara prihana, sa traiasca si mai departe fara prihana. Si cine este sfant, sa se sfintesca si mai departe.” Apocalipsa 22, 11
              E) Secarea Eufratului
              Babilonul de alta data a fost cucerit printr-o idee ingenioasa a lui Cirus: El a deviat apele Eufratului care treceau prin Babilon, pentru ca apoi, prin albia secata a acestuia, sa poata intra nestingherit in cetate.
              Interesant de observat este ca, in desfasurarea celor sapte plagi din Apocalipsa 16, plaga a sasea vorbeste de secarea Eufratului. Conform principiului ca Biblia se interpreteaza pe sine insasi, Eufratul simbolizeaza multimile de oameni care au sprijinit Babilonul spiritual al zilelor din urma. Vezi Apocalipsa 17, 15: “Apele pe care le-ai vazut…sunt noroade, gloate, neamuri si limbi.” Secarea Eufratului poate simboliza pierderea sprijinului pe care popoarele lumii il dau acum Babilonului spiritual. Cand locuitorii lumii se vor fi vazut inselati in asteptarile lor, ei se vor intoarce impotriva bisericii apostaziate. ( Apocalipsa 17, 16 )
              F) Imparatii de la rasarit
              Cirus, imparatul persan care a cucerit Babilonul de alta data, a venit din rasarit, a cucerit Babilonul. apoi a dat un decret de eliberare a poporului Israel. Chiar numele sau inseamna “soare”, iar profetul Isaia il numeste “pastorul Meu”, “unsul Domnului”( Isaia 44, 28 ; 45, 1).
              In mod asemanator, la sfarsitul timpului, Domnul Hristos- “Soarele neprihanirii”, Pastorul lui Israel si Unsul lui Dumnezeu- va veni de la rasaritul cerurilor, va nimici Babilonul spiritual al zilelor din urma si Isi va elibera poporul amenintat. Dupa cum Israelul din vechime a parasit curand Babilonul, dupa cucerirea lui de catre Cirus, indreptandu-se spre Canaan, la fel, Israelul spiritual de azi va parasi lumea aceasta, la revenirea Mantuitorului, pentru a locui in Canaanul ceresc.
              G) Supravietuitorii
              Scena salii de ospat, dupa intrarea armatelor medo- persane in Babilon, trebuie sa fi fost jalnica: cadavre jefuite, mese rasturnate, vin amestecat cu sange… Se pare ca toti au fost ucisi, cu exceptia lui Daniel care supravietuieste dezastrului. Desi batran, avand peste 80 ani, desi avusese o functie imporatanta in imparatia care tocmai a cazut, Daniel este crutat. Dumnezeul in care s-a increzut intreaga sa viata l-a ocrotit si in aceasta imprejurare. Mai mult chiar, in noua imparatie care se ridica, Daniel e ridicat la rangul de prim-ministru.
              In mod asemanator, in urma pedepselor care vor cadea peste Babilonul spiritual, multi oameni vor pieri si scene de neimaginat vor fi vazute. Acum nu ni le putem imagina, insa stim un singur lucru: Asemenea lui Noe in timpul potopului, asemenea lui Lot in Sodoma, a lui Daniel in Babilon, a evreilor in Egipt in timpul plagilor, copiii lui Dumnezeu vor fi ocrotiti de ingeri puternici. Slabi cum sunt, ei sunt preaiubitii Domnului, comoara Sa de pret de pe acest pamant, pe care doreste sa o duca in cer, langa Sine.
              “Tata, vreau ca acolo unde sunt Eu sa fie impreuna cu Mine si aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca sa vada slava Mea, slava pe care Mi-ai dat-o Tu.” Ioan 17, 24
              Concluzii: Babilonul va cadea, oricate eforturi vor face conducatorii lumii. Se vor sfarsi curand ospetele Belsatarilor de azi; se va sfarsi cu sfidarea Legii lui Dumnezeu; se va sfarsi cu pacatul, cu persecutia celor credinciosi; se va sfarsi cu suferinta si moartea.Curand, poporul lui Dumnezeu va fi eliberat si condus spre Canaanul ceresc pentru a trai o viata cat viata lui Dumnezeu.
              Noi de ce parte vom fi ?
              Pentru iudeii care au trait in captivitatea Babilonului a existat o porunca clara din partea lui Dumnezeu: “Iesiti din Babilon, poporul Meu, si fiecare sa-si scape viata!” Ieremia 51, 45
              In anul 539 i.Hr., cand iudeii din Babilon au auzit ca medo-persii se indreapta spre cetate, cei care au ascultat de porunca au iesit si si-au salvat viata. Dumnezeu, in mila Sa, le-a dat timp pentru a putea parasi Babilonul. Inaintarea armatelor lui Cirus a fost intarziata de moartea unui cal alb, un cal sacru, la trecerea unui rau. Faptul a fost interpretat de Cirus ca un semn ceresc ca trebuie sa se opreasca. In acest an de ragaz, iudeii care au ascultat de porunca lui Dumnezeu au avut timp sa se refugieze. Cei care nu au ascultat, au pierit in invalmaseala cuceririi cetatii.
              Azi, prin glasul apostolului Ioan, autorul Apocalipsei, Dumnezeu ne da o porunca asemanatoare: “Apoi am auzit din cer un glas care zicea: Iesiti din mijlocul ei ( din Babilonul spiritual ), poporul Meu, ca sa nu fiti partasi la pacatele ei si sa nu fiti loviti cu urgiile ei! “ Apocalipsa 18, 4
              Mai este cineva care iubeste Babilonul acesta, lumea aceasta cu pacatele si placerile ei de o clipa? Mai e cineva care inca nu s-a dezlipit de idoliii moderni ai acestei lumi, care inca prefera sa stea la mesele oferite de Belsatarii zilelor noastre?
              Porunca ne someaza: “Iesiti!” Inca mai e har. Inca se mai poate salva sufletul. Maine poate fi prea tarziu…
 
 
 
      Lori Balogh

______________________________

de Lori Balogh. Copyright © 2007 – Articole Crestine. Toate drepturile rezervate. Folosirea acestui material se poate face urmand instructiunile din Ghidul de folosire.