Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

Daniel 16.CORNUL CEL MIC REAPARE / Lori Balogh

Scris la: 15 aprilie 2009
 
 
 
 
16.
CORNUL CEL MIC REAPARE
-CAPITOLUL 8-
 
 
 
              Va propun o noua intalnire cu simbolul “cornului cel mic.” Am facut deja cunostinta cu el in cadrul studiului cap. 7 si, in urma studierii tuturor detaliilor legate de aceasta aparitie misterioasa, am ajuns la concluzia ca el este simbolul unei puteri politico- religioase, care a dominat Europa Evului Mediu timp de mai bine de 12 secole- Roma papala.
              Iata ca in cap. 8 al Cartii lui Daniel ne reintalnim cu simbolul cornului cel mic. Sa reprezinte el oare acelasi lucru? Vom gasi raspunsul pe parcursul studiului prezent.
              Daniel 8, 8- 12; 19- 25: Descrierea cornului cel mic, a lucrarii lui si explicatiile date de inger lui Daniel.
              Inainte de a proceda la fel ca in studiul cap. 7, cand am luat fiecare amanunt legat de cornul cel mic si l-am analizat, este bine sa reamintesc cateva interpretari legate de cornul cel mic, care circula in mediile crestine.
              1. Una din cele mai raspandite interpretari este cea prin care cornul cel mic este identificat prin regele seleucid Antioh Epifanul. In cei 11 ani de domnie ( 175- 164 i.Chr. ), acesta a incercat sa distruga religia si obiceiurile iudeilor, incercari ramase insa fara rezultat, datorita revoltei poporului sub conducerea Macabeilor. Aceasta revolta l-a alungat pe Antioh Epifanul ( Ilustrul ) din Palestina.
              Insusi Iosif Flavius- istoricul evreu de la sfarsitul secolului 1, scriind in cartea sa “Antichitati Iudaice”, aminteste de aceasta interpretare, care , de altfel, nu este corecta din mai multe puncte de vedere.
              2. Interpretarea futurista, care amana aparitia cornului cel mic pana la sfarsitul timpului, cand, se spune , va aparea un Anticrist personal.
              3. Au existat si incercari de a-l identifica pe cornul cel mic prin islam si profetul sau, incercare fara niciun suport biblic, deoarece detaliile pe care ni le ofera profetia cu privire la acest corn mic nu se potrivesc islamului si lui Mohamed.
              Atunci, cine esti, cornule? Sa urmarim cu atentie toate amanuntele pe care ni le ofera profetia si apoi sa incercam sa-l identificam pe baza acestora.
              1. “Dintr-unul din ele” ( vers. 8 si 9 )
              Multi cercetatori ai profetiilor lui Daniel au fost in eroare, crezand ca acest corn mic a iesit dintr-unul din cele patru coarne mari- simbolul celor patru regate care au rezultat in urma impartirii Imperiului Macedonean. Citind cu atentie ver. 8, retinem ca ultima afirmatie pe care o gasim aici este:
“in cele patru vanturi ale cerurilor”, adica in cele patru puncte cardinale. Expresia “dintr-unul din ele” cu care incepe vers. 9, trebuie legata de aceasta ultima afirmatie din vers. 8, deoarece asa cere logica textului.
              Asadar, cornul cel mic este vazut iesind nu din cele patru coarne mari, ci din cele patru vanturi
( puncte cardinale ), amanunt deosebit de important pentru localizarea geografica a puterii reprezentata de acest corn mic. De altfel, in limba ebraica, pronumele “ele” este la genul masculin si se acordeaza cu substantivul ‘vanturi”, care de asemenea este masculin.
              2. “Un corn mic” ( vers. 9 ) Expresia ne sugereaza ca puterea reprezentata prin acest corn mic urma sa fie o putere politica modesta la inceputurile ei, urmand sa creasca ulterior. 
              3. “S-a marit nespus de mult spre miazazi , spre rasarit si spre tara cea minunata. (vers.9 )
              Asadar este vorba, conform acestui detaliu profetic,de o putere occidentala, care urma sa se extinda spre sud, spre est si spre Palestina.
              4. “S-a inaltat pana la ostirea cerurilor, a doborat o parte din ostirea aceasta si din stele si le-a calcat in picioare.” ( vers. 10 )
              Dumnezeu se prezinta pe Sine in Vechiul Testament ca fiind “Domnul Ostirilor”. Unii au tras de aici o concluzie gresita si anume ca Dumnezeul V.T. este un Dumnezeu al razboiului. Sensul expresiei este insa cu totul altul. Scriitorii V.T. folosesc deseori cuvantul “ostire” pentru a reda multimea corpurilor ceresti create de Dumnezeu, ca de exemplu:
              Astfel au fost sfarsite cerurile si pamantul si toata ostirea lor.” Geneza 2, 1
              “Cerurile au fost facute prin Cuvantul Domnului si toata ostirea lor prin suflarea gurii Lui.” Psalmul 33, 6
              Deci un prim sens al Numelui “Domnul Ostirilor” este cel de Creator al intregului univers cu multimea corpurilor lui ceresti. Dar mai exista un sens- acela de Domn al poporului Sau din toate timpurile, fie iudei, fie crestini ( Filipeni 3, 20 ; Cantarea Cantarilor 6, 10 ). Acest al doilea sens al Numelui lui Dumnezeu de “Domnul Ostirilor” este confirmat de inger, in explicatiile pe care i le ofera profetului Daniel.
              Cornul cel mic “va nimici pe cei puternici si chiar pe poporul sfintilor” ( vers. 24 ).
              In concluzie, expresia “ostirea cerurilor” se refera la poporul lui Dumnezeu din toate timpurile, despre care Pavel spune ca are cetatenia in cer ( Filipeni 3, 20 ). Doborarea unei parti a acestei “ostiri a cerurilor” si a stelelor, precum si calcarea lor in picioare face referire la spiritul persecutor al cornului cel mic.
              5. “S-a inaltat pana la capetenia ostirii” ( vers. 11 )
              Daca “ostirea cerurilor” reprezinta poporul lui Dumnezeu din toate timpurile, cine poate fi “capetenia ostirii”? In cautarea raspunsului, de un ajutor deosebit este pasajul biblic din Iosua 5, 13- 15:
“Pe cand Iosua era langa Ierihon, a ridicat ochii si s-a uitat. Si iata ca un om statea in picioare inaintea lui, cu sabia scoasa din teaca in mana. Iosua s-a dus spre el si i-a zis: “Esti dintre ai nostri sau dintre vrajmasii nostri?” El a raspuns: “Nu , ci Eu sunt Capetenia ostirii Domnului si acum am venit.” Iosua s-a aruncat cu fata la pamant , s-a inchinat si I-a zis: “Ce spune Domnul meu robului sau ?” Si Capetenia ostirii Domnului i-a zis lui Iosua: “Scoate-ti incaltamintele din picioare, caci locul pe care stai este sfant.” Si Iosua a facut asa. “
             Va rog sa remarcam: 1. Iosua se inchina Capeteniei ostirii
                                                2. Iosua isi scoate incaltamintea din picioare datorita sfinteniei locului in care se afla. Este o situatie similara cu cea a lui Moise in fata rugului aprins ( Exod cap.3 ).
              Avand in vedere ca Legea lui Dumnezeu interzice inchinarea in fata unei alte fiinte decat Persoanele divine ( ingeri puternici au refuzat inchinarea oamenilor: Apocalipsa 19, 10; 22, 8-9 ), gestul lui Iosua de a se inchina in fata Capeteniei ostirii dovedeste faptul ca el era constient ca se afla in fata unei Persoane divine. Dar care din cele trei Persoane care alcatuiesc Trinitatea este Capetenia ostirii Domnului?
              Un studiu atent al Scripturii ne va duce la o singura concluzie: Iisus Christos. El a fost Cel care, in repetate randuri, a intervenit in istoria poporului lui Dumnezeu, uneori intrupandu-Se temporar ( ca in cazul lui Iosua, al vizitei celor trei barbati la Avraam, etc ). Aceasta interpretare este confirmata de intreaga Scriptura: 1. Apocalipsa 12, 7- 17: Mihail este capetenia ingerilor
                              2. Daniel 10, 13: Mihail este una din capeteniile de seama.
                              3. Daniel 10, 21: Mihail este numit “Voievodul vostru”, al poporului lui Dumnezeu.
                              4. Daniel 12, 1: “Marele Voievod Mihail” ( Mihail, in limba ebraica inseamna Cel asemenea lui Dumnezeu. Acesta este inca un argument ca Mihail, Capetenia ostirii Domnului, este nimeni altul decat Domnul Christos.
              De altfel, insusi ingerul Gabriel, cel care ii expica lui Daniel unele aspecte ale profetiei, confirma acest lucru in versetul 25 al cap. 8: Cornul cel mic “se va ridica impotriva Domnului domnilor”. Faptul ca Domnul domnilor este Iisus Christos reiese clar din Apocalipsa 19, 11- 16.
              6. “I-a smuls jertfa necurmata” ( vers. 11 )
              Expresia “jertfa necurmata” apare in legatura cu ceremoniile de la Sanctuar, mai precis spus, in legatura cu serviciul zilnic : – Painea trebuia pusa necurmat pe masa punerii inainte ( Numeri 4, 7 )
                                             – Candelele sfesnicului trebuiau sa arda necurmat ( Exod 27, 20 )
                                             - Tamaia trebuia adusa zilnic pe altarul din Sfanta, dimineata si seara
                                                                                                                                  ( Exod 30, 7- 8 )                      
                                             - In fiecare dimineata si seara se aducea “jertfa necurmata”- un miel
                                                                                                                                  (Numeri 28, 3. 4. 6 )
                                             – Focul trebuia sa arda necurmat pe altarul din curtea Sanctuarului
                                                                                                                                ( Levitic 6, 13 )
              In concluzie, cornul cel mic urma sa smulga “Capeteniei ostirii” ( lui Christos ) rolul de Mijlocitor intre Dumnezeu si om.
              7. “I-a surpat locul locasului lui celui sfant” ( vers. 11 )
              Textul ebraic spune: “Si temelia Sanctuarului Sau a fost aruncata la pamant.” Sensul acestei vorbiri metaforice este dat de faptul ca acest corn mic va face ineficienta lucrarea in Sanctuarul ceresc, locul de unde izvorasc neprihanirea si dreptatea. Cornul cel mic urma sa atace chiar centrul activitatii lui Dumnezeu din Sanctuarul ceresc, in favoarea iertarii pacatelor si a mantuirii oamenilor. El urma sa atace chiar baza lucrarii de mijlocire a Mantuitorului in favoarea pacatosilor.
              8. “Cornul a aruncat adevarul la pamant si a izbutit in ce a inceput”( vers. 12 )
              Textul ne arata clar atitudinea cornului cel mic fata de adevar, adica suma invataturilor biblice despre Dumnezeire, despre mantuire, despre Legea divina, inchinare, lucrarea Domnului Christos, etc. Cornul cel mic urma sa arunce la pamant adevarul descoperit in Scripturi, punand in loc traditii omenesti.
              Dupa ce am trecut in revista cateva detalii care ne sunt date in legatura cu cornul cel mic, urmeaza identificarea acestuia: Cornul cel mic din cap.8 este Roma in ambele ei faze: pagana si papala.( spre deosebire de cap. 7 in care cornul cel mic reprezinta doar Roma papala.)
              Sa urmarim din nou cele opt criterii de identificare enuntate mai sus si sa observam cum se regasesc ele in putrea reprezentata de Roma pagana si apoi cea papala.
              1. Cornul cel mic urma sa apara dintr-unul din cele patru puncte cardinale, nu din cele patru coarne ( regate ) care au aparut prin impartirea Imperiului lui Alexandru Macedon. Istoria confirma acest amanunt geografic: Roma a aparut in afara regatelor nascute din Imperiul Greco- Macedonean.
              2. Un corn mic la inceput- o putere modesta la inceputurile existentei ei, amanunt valabil atat in dreptul Romei pagane, cat si a celei papale.
              3. Expansiunea cornului cel mic spre rasarit, spre miazazi si spre Palestina dovedeste ca aceasta putere este una occidentala. Roma a fost o putere occidentala, extinzandu-se mult spre Africa de Nord, Siria, Asia Mica, Grecia si Palestina. Toate aceste teritorii se afla la rasarit si miazazi de Roma.
              4. Cornul urma sa se inalte pana la “ostirea cerurilor,” doborand-o la pamant- Persecutia poporului lui Dumnezeu.
              Spiritul de persecutie a caracterizat atat Roma pagana, cat si cea papala. In timpul unor imparati romani ca Diocletian, Nero sau Decius, biserica crestina a cunoscut cele mai crunte persecutii. Colosseum-ul din Roma este si astazi martor al al persecutiilor pornite de Roma pagana impotriva crestinilor. Insa nici Roma papala nu s-a lasat mai prejos in ceea ce priveste persecutarea celor care doreau sa se inchine lui Dumnezeu dupa propria lor constiinta libera. Evul Mediu a fost martorul a milioane de crestini torturati in beciurile Inchizitiei, sau arsi pe rugurile intolerantei religioase.
              5. Cornul cel mic urma sa se inalte pana la Capetenia ostirii- Domnul Christos.
              Roma pagana a implinit acest detaliu profetic prin arestarea, judecarea si crucificarea Mantuitorului, sub autoritatea guvernatorului roman Pontiu Pilat.
              In ceea ce priveste Roma papala, aceasta inaltare pana la Capetenia ostirii s-a materializat prin luarea prerogativelor lui Christos. In ce fel? Iata , spre exemplificare , trei exemple de insusire de catre Roma papala a unor prerogative care-I apartin doar lui Christos:
              1. Preotia lui Christos din Sanctuarul ceresc a fost inlocuita cu preotia pamanteasca a bisericii.
              2. Mijlocirea lui Christos a fost inlocuita cu mijlocirea Mariei si a sfintilor.
              3. Titlul de “Imparat al imparatilor” si “Domn al domnilor”care-I apartine doar lui Christos a fost luat de papa.
              Iata un citat din lucrarea “Promta Bibliotheca” a lui Lucius Ferraris, un teolog romano- catolic:
              “Numai singur papa merita sa fie numit “cel prea sfant”, pentru ca numai el singur este vicarul lui Christos, care este fantana si izvorul a toata sfintenia…( Biblia ne invata ca Vicarul lui Christos este Duhul Sfant. Vezi Ioan 14, 16 ) 
              El ( papa ) este de asemenea, divinul monarh si imparat suprem si regele regilor. De aceea papa este incoronat cu o tripla coroana ( tiara ) in calitate de rege al cerului, al pamantului si al locurilor mai jos decat pamantul…
              Adesea superioritatea pontifului roman nu se exercita numai asupra lucrurilor ceresti, a celor pamantesti sau a celor de sub pamant, dar chiar si asupra ingerilor, caci el este mai mare…Astfel ca, daca ar fi posibil ca ingerii sa apostazieze de la credinta sau sa gandeasca contrar ei, ei ar putea fi judecati si excomunicati de catre papa… Caci el este de o asa mare demnitate si putere incat formeaza unul si acelasi tribunal cu Domnul Christos. “
              In jurul anului 1400, Petrus de Ancharno a facut urmatoarea marturisire:
              “Papa poate modifica Legea divina deoarece puterea sa nu este a unui om, ci a lui Dumnezeu si el actioneaza in locul lui Dumnezeu pe pamant, avand deplina libertate de a lega si dezlega oile sale.”
              In anul 1512, la al 5-lea Conciliu de la Lateran, s-a facut urmatoarea declaratie cu privire la papa:
              “Voi sunteti pastorul, voi sunteti doctorul, voi sunteti directorul, voi sunteti gospodarul, in final tu esti un alt Dumnezeu pe pamant.” ( o cuvantare a lui Cristopher Marcellus )
              6. Cornul cel mic urma sa smulga jertfa necurmata din mainile Capeteniei ostirii- Domnul Christos .
              Cu privire la “smulgera jertfei necurmate” din mainile “Capeteniei ostirii,”exista cel putin trei interpretari: 1. In cazul in care cornul cel mic se considera a fi regele seleucid Antioh Epifanul, atunci smulgerea jertfei necurmate este asociata cu incercarea acestuia de a distruge serviciile religioase de la Templu, intre anii 167- 164 i.Chr. Acesta interpretare are multe lacune si nu merita luata in seama.
                      2. In cazul in care cornul cel mic se considera a fi Roma pagana, atunci smulgerea jertfei necurmate ar putea insemna distrugerea Ierusalimului si a Templului, in anul 70 d.Chr., punanad capat serviciilor religioase . Aceasta interpretare nu raspunde la toate problemele legate de cornul cel mic.
                      3. Cornul cel mic din cap. 8 reprezinta atat Roma pagana, cat si Roma papala- este interpretarea cea mai plauzibila. Daca Roma pagana a nimicit Templul din Ierusalim, punand capat serviciilor religioase, Roma papala a continuat sa smulga Domnului Christos slujba de Mare Preot pe care o are de indeplinit in Sanctuarul din cer. ( vezi Evrei 7, 25; 8, 1-2; 1 Ioan 2, 1 ) .
              Smulgerea jertfei necurmate de catre papalitate se manifesta prin:
                     1. Asezarea autoritati papei in locul autoritatii lui Christos
                     2. Asezarea ierarhiei preotesti deasupra masei credinciosilor , despre care Biblia afirma ca toti “sunt o semintie aleasa, o preotie imparateasca, un neam sfat, un popor pe care Dumnezeu si l-a castigat ca sa fie al Lui…” ( 1 Petru2, 9 )
                     3. Inlocuirea neprihanirii prin credinta in Christos cu un sistem de neprihanire prin fapte conceput de biserica.
                     4. Practica spovedaniei si a jertfei liturgice in locul lucrarii de mijlocire a Domnului Christos, in calitatea Sa de Mare Preot. Aceste practici au abatut atentia oamenilor de la jertfa si lucrarea lui Christos spre lucrarea preotilor pamantesti.
              7. Cornul cel mic urma sa surpe locul locasului sfant al Capeteniei ostirii- El va face ineficienta temelia Sanctuarului ceresc, locul de unde izvorasc dreptatea si neprihanirea.
              In mod literal, Roma pagana a distrus Templul din Ierusalim, in anul 70 d.Chr. In mod figurat, Roma papala a subminat Sanctuarul ceresc, punand in umbra lucrarea pe care Mantuitorul o desfasoara acolo.
              8. Cornul cel mic va arunca adevarul la pamant- sustinerea unor traditii si porunci omenesti, in detrimentul poruncilor divine.
              Cand Biblia ne invata ca adevarata zi de inchinare lasata de Dumnezeu, inca de la Creatiune, este Sabatul zilei a saptea, iar papalitatea, in ciuda lipsei oricarui temei scripturistic, sustine duminica drept zi de odihna si inchinare, nu inseamna acest lucru ca adevarul este aruncat la pamant?
              Cand Biblia ne invata ca adevaratul botez este cel al omului matur, capabil sa aleaga in mod constient calea adevarului, iar papalitatea sustine botezul copiilor mici, prin stropire si nu prin scufundare, asa cum s-a practicat in biserica primara, nu inseamna acest lucru aruncarea adevarului la pamant ?
              Cand Biblia ne invata ca Domnul Christos S-a adus o singura data jertfa pentru pacat ( Evrei 9, 28 ), iar papalitatea pretinde ca la fiecare slujba liturgica ( Mesa ) preotul repeta jertfa Mantuitorului, transformand painea si vinul in trupul si sangele lui Christos ( transubtantiatie ), nu inseamna aceasta a arunca adevarul la pamant ?
              Cand Biblia ne invata ca singurul vicar al lui Christos pe pamant este Duhul Sfant (Ioan 14,16 ), iar papaliataea isi atribuie titlul de “Vicarius Filii Dei”( Vicarul Fiului lui Dumnezeu ), nu inseamna acest lucru a arunca adevarul la pamant ?
              Cand Biblia ne invata ca avem un singur mijlocitor intre Dumnezeu si om- Iisus Christos ( 1 Timotei 2, 5 ), iar papalitatea ii invata pe oameni despre mijlocirea sfintilor, a fecioarei si a preotilor, nu inseamna aceasta a arunca adevarul la pamant?
              Exemplele pot continua. O seama de doctrine nebiblice, precum nemurirea sufletului, inchinarea ala fecioara Maria, mijlocirea omeneasca, purgatorial, statutul de egalitate sau chiar de superioritate al traditiei fata de Scriptura, pretentia preotilor de a fi un “alter Christus”   ( un alt Christos ), cu pretentia de a ierta pacatele oamenilor si a repeta , in cadrul liturghiei duminicale, jertfa lui Christos, si multe altele au calcat in picioare adevarul biblic.
              Iata un exemplu recent: In catedrala Turin din Italia se afla asa-zisul giulgiu al lui Christos . Acest giulgiu a fost adus de Geoffrey de Charny, un cruciat francez, in 1349, dupa o “batalie sfanta.” El a raporata Vaticanului ca a gasit panza in care a fost inmormantat Iisus. Patru decenii mai tarziu, un arhiepiscop a declarat ca giulgiul este un fals. Totusi dezbaterea asupra autenticitatii lui a continuat si continua si azi. In 1997 giulgiul a fost vizitat de peste un million de pelerini. Desi dovezile ca giulgiul este un fals sunt evidente, papa a gasit o solutie inedita: Desi recunoaste ca autenticitatea giulgiului este discutabila, el recomanda ca oamenii sa-l accepte, fie ca e adevarat, fie ca nu.
              “Trebuie sa acceptam acest giulgiu si sa nu ne mai intrebam atata daca este autentic sau nu.”
                                                                                             Papa Ioan Paul al 2-lea
              Concluzii: Studiul Carti lui Daniel este o provocare pentru intelectul si sufletul oricarui urmas al lui Christos. Cu 2600 ani in urma, Dumnezeu ne-a descoperit lucruri care s-au petrecut in istoria lumii si a bisericii si care inca se mai petrec sub ochii nostri.
              De ce am neglija a ceasta “pagina” a scrisorii de dragoste a lui Dumnezeu pentru noi?
           Vorbind despre Cartea lui Daniel, Mantuitorul a spus: “Cine citeste sa inteleaga!”(Matei 24,15 )
            Asadar, sa o citim si o vom intelege, caci asa ne-a promis Cel care a inspirat aceasta Apocalipsa a Vechiului Testament.
 
 
              Lori Balogh

______________________________

de Lori Balogh. Copyright © 2007 – Articole Crestine. Toate drepturile rezervate. Folosirea acestui material se poate face urmand instructiunile din Ghidul de folosire.