Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

Daniel 17.CELE 2300 DE ZILE SI CELE 70…/ Lori Balogh

Scris la: 15 aprilie 2009
17.
CELE 2300 DE ZILE SI CELE 70 DE SAPTAMANI
-CAPITOLELE 8 SI 9 –
 
 
 
              In ocazia precedenta am studiat simbolul cornului cel mic, asa cum este prezentat in cap. 8. Am inteles ca, spre deosebire de cap. 7, unde cornul cel mic reprezinta Roma papala, in cap. 8 cornul cel mic simbolizeaza Roma in ambele ei faze: intai Roma pagana, apoi cea papala, religioasa.
              Am studiat pe rand amanuntele profetiei legate de acest corn mic si am vazut faptele pline de aroganta ale acestei puteri, care s-a inaltat pana la “ostirea cerurilor” ( poporul lui Dumnezeu din toate timpurile ), persecutand acest popor. Apoi am vazut cum cornul cel mic s-a inaltat pana la “Capetenia ostirii “ ( Domnul Christos ), smulgandu-I “jertfa necurmata”, respectiv prerogativele Sale de Mare Preot in Sanctuarul ceresc; cum acest corn a surpat temelia Templului ceresc, facand ca lucrarea lui Christos in cer sa devina ineficienta, pusa in umbra, pentru o mare multime de oameni.
              Daca tinem cont ca Roma papala reprezinta un imens imperiu spiritual, avand circa 1,07 miliarde de credinciosi ( dupa Anuarul pontifical al Bisericii Catolice din 2002 ), care accepta invataturile cornului cel mic, ajungem la concluzia ca pentru a sasea parte din omenire Mantuitorul mijloceste in zadar in Sanctuarul din cer. Daca mai adaugam la acestia si pe cei 1, 4 miliarde de musulmani, apoi pe cei peste 800 milioane de hindusi si milioanele de pagani din intreaga lume, ne intrebam: Cati oameni accepta, cred si privesc la lucrarea de Mare Preot a Mantuitorului in Templul ceresc? Pentru cati dintre oameni jertfa si mijlocirea lui Christos vor fi eficiente ?  
              Dar lucrul cel mai trist si dureros este faptul ca biserica crestina, cea care trebuia sa fie depozitara adevarului lui Dumnezeu, tocmai ea, prin traditiile ei, prin invataturile straine si omenesti pe care le predica de la amvoane, pune in umbra Persoana si lucrarea Mantuitorului din zilele noastre.
              Reintorcandu-ne la Cartea lui Daniel, ne vom concentra acum atentia asupra unui pasaj din cuprinsul ei care ne vorbeste despre timp.
              Daniel 8, 13- 16 
              Inainte de a deslusi care este perioada de timp pe care o are in vedere profetia, trebuie sa intelegem ce s-a intamplat cu Daniel in timpul viziunii primite in cap. 8 si care e legatura intre capitolele 8 si 9 ( cu atat mai mult cu cat intre cap. 8 si cap.9 este o distanta in timp de aproximativ 13 ani ).
              Dupa descrierea lucrarii cornului cel mic, Daniel aude un dialog intre doua persoane ceresti. Una din aceste fiinte intreaba:
              “In cata vreme se va implini vedenia despre desfiintarea jertfei necurmate si despre uraciunea pustiirii? Pana cand va fi calcat in picioare Sfantul Locas si ostirea ? “ ( vers. 13 )     
              Sau, altfel spus, pe ce perioada de timp se intinde aceasta viziune care culmineaza cu lucrarea teribila a cornului cel mic?
              Cea de-a doua fiinta cereasca raspunde:
              “Pana vor trece 2300 de seri si dimineti; apoi Sfantul Locas va fi curatit.” ( vers. 14 )
              Interesant de observat este faptul ca, desi una din fiinte o intreba pe cealalta despre perioada de timp, raspunsul este dat profetului. “Si el mi-a zis… “ ( vers. 14 pp. ) De ce lucrul acesta si ce semnificatie poate avea ?
              Din relatarea facuta de Daniel rezulta ca acesta era atat de socat si impresionat de cele ce vazuse si auzise in derularea viziunii din cap. 8 incat s-a blocat complet. Ar fi vrut sa puna el intrebarea, insa cuvintele nu-i veneau pe limba. Fiinta cereasca ce pune intrebarea cu privire la timp nu face altceva decat sa preia gandul lui Daniel si sa-l exprime in cuvinte. Iata motivul pentru care cea de-a doua fiinta ii raspunde lui Daniel, deoarece intrebarea era, de fapt, a inimii lui.
              Apoi, in versetele 15 si 16, ingerul Gabriel primeste insarcinarea de a-i talcui viziunea lui Daniel, lucru pe care Gabriel il face imediat. Ii talcuieste simbolurile berbecului, al tapului, al cornului cel mare de pe capul tapului, al celor patru coarne crescute in locul lui, apoi ii explica simbolul cornului cel mic, subliniind de trei ori ca vedenia priveste timpul sfarsitului ( vers. 17- 26 )
              Care a fost reactia batranului profet ?   Daniel a cazut lesinat, fara cunostinta , chiar in timp ce ingerul ii explica semnificatia viziunii ( vers. 18 ). Impresia asupra mintii lui a fost atat de puternica incat Daniel nu a mai suportat continuarea expicatiei, ingerul fiind nevoit sa intrerupa talcuirea ( vers. 26- 27 ).
               De ce impresia a fost atat de puternica? Daniel cunostea principiul zi- an de interpretare a perioadelor profetice, caci era familiarizat cu profetiile lui Ezechiel si Ieremia. Cand ingerul Gabriel i-a vorbit de 2300 de seri si dimineti pana la curatirea Sanctuarului, Daniel a stiut ca este vorba de o perioada lunga de timp pana la reabilitarea acestuia. Neintelegand ca profetia se referea la Sanctuarul ceresc, nu la Templul din Ierusalim, Daniel nu a putut suporta acest gand si a lesinat.
               In acest punct al talcuirii data de inger, acesta este nevoit sa o intrerupa, urmand sa o reia mult mai tarziu, cand Daniel va fi pregatit sa o suporte. Si acest moment a fost stabilit de Providenta sa fie abia peste 13 ani, cu ocazia rugaciunii rostite de profet si redata in cap. 9 al cartii.
              Daniel 9, 1- 16:
              Asadar trecusera 13 ani intre timp. Babilonul cazuse sub puterea medo- persilor, iar imparat peste Babilon era Darius Medul, unul din generalii marelui Cirus, imparatul Persiei. Daniel era nespus de framantat cu privire la soarta poporului sau, a Ierusalimului care se afla in ruine, a Templului care , de asemenea era in ruina, acolo nemaiaducandu-se jertfe de peste o jumatate de secol.
              Studiind cartea profetului Ieremia ( cap. 25 ), Daniel a inteles ca in planul lui Dumnezeu era sa treaca 70 ani de robie, dupa care poporul iudeu urma sa fie eliberat, iar Ierusalimul si Templul urmau sa fie reconstruite.
              Daniel 9, 17- 19:
              Daniel se roaga, asa cum o facuse mereu, dar de data aceasta, el se roaga in mod special pentru ca Dumnezeu sa- Si aduca aminte de poporul Sau, de Ierusalim si de Templu. O cerere speciala a profetului este aceea ca rezidirea Ierusalimului si a Templului sa devina o realitate.
              Daniel 9, 20- 23: Raspunsul cerului la rugaciunea lui Daniel
              Este demna de observat viteza cu care cerul raspunde la rugaciunea sincera si fierbinte a copiilor lui Dumnezeu.
              “Cand ai inceput tu sa te rogi, a iesit cuvantul si eu vin sa ti-l vestesc; caci tu esti prea iubit si scump. Ia aminte dar si intelege vedenia!”( vers. 23 )
              Ingerul ii spune lui Daniel sa ia aminte si sa inteleaga vedenia. Care vedenie? Din relatarea cap. 9 nu rezulta ca lui Daniel i s-ar fi dat o alta vedenie dupa cea descrisa in cap. 8 si primita cu circa 13 ani in urma.
              Concluzia fireasca este aceea ca ingerul Gabriel se refera la vedenia din cap.8, dandu-i de inteles lui Daniel ca el a venit sa continue explicatia din punctul in care profetul lesinase,.
              Daniel 9, 24- 27: Ce legatura este intre profetia celor 2300 seri si dimineti din cap. 8, 14 si cea a celor 70 saptamani din cap. 9, primita de Daniel cu 13 ani mai tarziu?
              In Daniel 8, 1-2, Daniel face de trei ori referire la “vedenia” din acest capitol si de fiecare data foloseste acelasi cuvant ebraic-“hazon”: “ In anul al treilea al domniei imparatului Belsatar, eu, Daniel, am avut o vedenie (hazon ), afara de aceea pe care o avusesem mai inainte. Cand am avut vedenia   (hazon ) aceasta, mi s-a parut ca eram in capitala Susa, in tinutul Elam; si in timpul vedeniei ( hazon ) mele, ma aflam langa raul Ulai.” ( Daniel 8, 1-2 ) Daniel descrie apoi ce a vazut in aceasta vedenie (hazon ): berbecul, tapul, cornul cel mic si asa mai departe. Astfel “hazon” se refera la intrega viziune din cap. 8.
              In contrast cu aceasta, atunci cand vorbeste in mod specific despre cele 2300 de zile, Daniel foloseste pentru viziune un cuvant diferit:”mareh. “Iar vedenia (mareh ) cu serile si diminetile, de care a fost vorba, este adevarata… Eu, Daniel, am stat lesinat si bolnav mai multe zile; apoi m-am sculat si mi-am vazut de treburile imparatului. Eram uimit de vedenia ( mareh ) aceasta, si nimeni nu stia.” ( Daniel 8, 26-27 )
              Astfel, in Daniel 8 avem doua cuvinte traduse prin “vedenie”: “hazon”, pentru intreaga viziune si “mareh”, pentru profetia celor 2300 de zile din cap. 8, 14, parte pe care Daniel nu a inteles-o.
              In Daniel cap.9 aceste cuvinte apar din nou, atunci cand ingerul Gabriel i se arata lui Daniel: “Pe cand vorbeam eu inca in rugaciunea mea, a venit repede in zbor iute omul Gavriil, pe care-l vazusem mai inainte intr-o vedenie ( hazon ) si m-a atins…Cand ai inceput tu sa te rogi, a iesit cuvantul si eu vin sa ti-l vestesc; caci tu esti preaiubit si scump. Ia aminte dar la cuvantul acesta si intelege vedenia (mareh ).” (Daniel 9, 21- 23 ).
              Care “mareh” sa o inteleaga? Este una singura:”mareh” a celor 2300 de zile, pe care Daniel nu o intelesese. Este evident, astfel, ca explicatia din Daniel 9, 24-27 este legata de profetia celor 2300 de zile din capitolul precedent. Gabriel a venit sa-i dea lui Daniel intelegerea cu privire la “mareh” a celor 2300 de zile.
              Legatura dintre profetia celor 2300 de zile si cea legata de cele 70 de saptamani reiese si din primele cuvinte ale ingerului: “70 sapatamani au fost hotarate asupra poporului tau si asupra cetatii tale celei sfinte.” Expresia din limba romana “au fost hotarate” a fost tradus din “chatak”care inseamna “au fost hotarate”, “au fost decretate” sau “au fost taiate”. Intelesul de baza al termenului original, in ciuda diferitelor traduceri ale Bibliei, este acela de “taiate”, “separate”, “retezate” dintr-o parte mai mare, asa cum reiese din majoritatea dictionarelor ebraice ( din nefericire, cuvantul nu mai apare nicaieri altundeva in Biblie, astfel ca nu putem sa ne orientam dupa felul in care este tradus in alta parte a Scripturii ). In ugaritica, o limba asemanatoare ebraicii, cercetatorii au observat ca expresia paralela pentru “chatak” inseamna tot “retezat”, “taiat”.
              Asadar, sensul de baza al acestei expresii este: “70 de sapatamani au fost taiate”.
              Taiate din ce? Taiate din ce altceva decat dintr-o perioada mai lunga de timp ce fusese amintita anterior. Singura perioada profetica amintita anterior, mai lunga decat cele 70 de saptamani, este cea a celor 2300 de seri si dimineti, din cap. 8, 14.
              Avem, asadar, doua perioade profetice: una mai lunga- cele 2300 de seri si dimineti (2300 zile ) si una mai scurta- cea a celor 70 de saptamani ( 490 zile ), a doua fiind “taiata, separata, retezata” din prima.
              Dar care este punctul de pornire al celor doua perioade profetice? Pentru cea de-a doua- cele 70 de saptamani- punctul de pornire este clar aratat in versetul 25:
              “Sa stii dar si sa intelegi ca, de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului… “
Deoarece perioada celor 70 de saptamani este taiata din cea a celor 2300 de zile, este firesc sa consideram ca si perioada mai lunga- cele 2300 de zile- are acelasi punct de plecare: porunca pentru rezidirea Ierusalimului.
              Care este data la care incepe derularea celor 70 de saptamani profetice, precum si a celor 2300 de zile profetice?
              Raspunsul ne este data tat de istoria universala, cat si de cea biblica, in cartea profetului Ezra. Istoria consemneaza trei decrete in legatura cu reconstructia Templului si a Ierusalimului:
              1. Primul decret, al lui Cirus, dat in anul 538- 537 i.Chr. si despre care vorbeste Ezra 1, 1
              2. Al doilea decret, al lui Darius 1 ( Histaspe ), in anul 520-519 i.Chr., despre care scrie            Ezra 6, 1-12.
              3. Al treilea decret, al lui Artaxerxes Longimanus, dat in anul al saptelea al domniei lui, respectiv in anul 457 i.Chr. si despre care aminteste Ezra 7, 1- 26.
              Care din cele trei date este punctul de pornire pentru derularea celor doua perioade profetice? Daca am lua in calcul primul decret, cel al lui Cirus, din anul 538 i. Chr., aceasta ar insemna ca, folosin principiul zi- an, sa ajungem la Mesia in jurul anului 55 i. Chr, o data imposibila pentru Iisus. Daca am porni de la cel de-al doilea decret, cel al lui Darius 1, din anul 520 i. Chr., am ajunge la anul 37 i. Chr., de asemenea o data imposibil de acceptat pentru viata si lucrarea lui Iisus.
              Daca citim cu atentie continutul primelor doua decrete, vom observa ca ele se refera strict la reconstructia Templului, adica ele privesc doar restabilirea vietii religioase a poporului iudeu. In acelasi timp, ingerul Gabriel, in explicatia pe care i-o da lui Daniel in cap.9, 25 specifica punctul de pornire al celor doua perioade profetice ca fiind “ darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului”, nu a Templului.  Or, singurul decret din cele trei care se refera la acest aspect este doar cel de-al treilea, cel al lui Aratxerxes Longimanus, din anul 457 i. Chr. Acest decret prevedea rezidirea atat a Templului cat si a Ierusalimului, adica restaurarea deplina a statului iudeu, atat sub aspect religios, cat si sub aspect civil. Decretul lui Artaxerxes prevedea o autonomie deplina a statului iudeu, cu dregatori si functionari iudei.
              Important de retinut: Desi au existat trei decrete, Ezra nu le priveste separat, ci vede in toate cele trei decrete unul singur.
              “Si batranii iudeilor au zidit cu izbanda, dupa proorociile proorocului Hagai si ale lui Zaharia, fiul lui Ido; au zidit si au ispravit dupa porunca Dumnezeului lui Israel si dupa porunca lui Cir, lui Dariu si lui Artaxerxe, imparatul persilor.”        Ezra 6, 14
              Sa observam singularul din expresia “dupa porunca”, nu “dupa poruncile”, cum ar fi de asteptat sa se exprime Ezra. El vedea in toate aceste decrete Providenta divina care a culminat cu ultimul decret, cel al lui Artaxerxes.
              Am aflat pana acum un lucru esential: Punctul de pornire al celor doua perioade profetice    ( cel de 2300 de zile si cel de 70 de saptamani ) este anul 457 i.Chr.
              Sa revenim acum la Daniel 8, 13- 14! La intrebarea: “In cata vreme se va implini vedenia despre desfiintarea jertfei necurmate si despre uraciunea pustiirii? Pana cand va fi calcat in picioare Sfantul Locas si ostirea?” exista si un raspuns: “Pana vor trece 2300 de seri si dimineti, apoi Sfantul Locas va fi curatit.”
            Doua observatii se cer facute: 1. Deoarece viziunea din cap..8 incepe cu berbecul, simbolizand Imperiul Medo-Persan, este de asteptat ca perioada celor 2300 de seri si dimineti sa inceapa in perioada dominatiei persane.                             2. De asemenea, deoarece Sanctuarul este centrul viziunii din cap. 8, impreuna cu lucrarea de Mare Preot a lui Christos, este de asteptat din nou ca perioada celor 2300 de seri si dimineti sa inceapa cu niste evenimente legate de restaurarea Templului si a poporului lui Dumnezeu.
              Ambele observatii corespund perfect cu punctul de plecare pe care deja l-am aflat din cap.9- anul 457 i.Chr.- an in care, din porunca lui Artaxerxes Longimanus, imparatul Persiei, Templul din Ierusalim a fost restaurat, impreuna cu Ierusalimul si cu redarea autonomiei depline a statului iudeu.
              “2300 de seri si dimineti”
              In raportul creatiunii din Geneza ni se spune , la sfarsitul fiecarei zile, ca “a fost o seara si apoi o dimineata; aceasta a fost ziua intai”, a doua, a treia etc. (Geneza 1, 5. 8; 13. 19. 23. 31 ). Reiese din raportul Genezei ca expresia “o seara si o dimineata” se refera la o zi literala, de 24 h. Asadar, expresia “2300 de seri si dimineti” inseamna 2300 de zile. Problema care se pune in acest punct al studiului nostru este aceea ca intr-o profetie escatologica ( privitoare la evenimentele finale ale istoriei ), asa cum este cazul profetiilor din Cartea lui Daniel si din Apocalipsa, zilele nu sunt reale , ci profetice. Conform principiului de interpretare a perioadelor profetice , supranumit “principiul zi-an”, cele 2300 de zile profetice sunt echivalente cu 2300 de ani reali. ( vezi studiul 13, despre cornul cel mic, Numeri 14, 34; Ezechiel 4, 6; Levitic 25, 8 ).
              Cu privire la principiul zi-an, este bine de stiut ca nu adventistii au descoperit acest principiu de interpretare a perioadelor profetice. In secolul al 9-lea, invatatul iudeu Nahawendi a ajuns la concluzia ca cele 2300 de zile din profetia lui Daniel reprezinta 2300 de ani reali. Pe la anul 1292, Arnold de Vilanova, un medic vestit care a tratat regi si papi, afirma si el ca cele 2300 de zile reprezinta de fapt 2300 de ani. Printre primii care au sustinut principiul de interpretare zi-an a fost staretul Italian Gioacchino da Fiore ( Ioachim de Floris ), un precursor al Reformei. Acest mod de socotire a timpului profetic a devenit un standard pentru adeptii miscarilor antipapale: valdenzii, wiclefitii, husitii, precum si toti protestantii de dupa secolul al 16-lea.
              Daca cele 2300 de zile ar fi literale, ar rezulta o perioada de sase ani si patru luni, perioada care s-ar incheia pe la anul 450 i.Chr., an in care nu s-a implinit nimic din cele prezise de profetie. Daca la aceasta mai adugam si intreita subliniere a ingerului Gabriel ca profetia priveste vremea sfarsitului, avem un argument in plus sa consideram ca perioada celor 2300 de seri si dimineti reprezinta de fapt o perioada de 2300 de ani reali.
              Daca punctul de plecare al celor 2300 de zile-ani este anul 457 i.Chr., rezulta ca perioada se incheie in anul 1844.
              Ce s-a intamplat in anul 1844, la sfarsitul perioadei de 2300 de ani?
              Recitind versetele 13 si 14 din cap. 8 intelegem ca la sfarsitul celor 2300 de ani urmau sa se intample cateva lucruri importante:
              1.Desfiintarea jertfei necurmate urma sa inceteze. Lucrarea de mijlocire a lui Christos ca Mare Preot in Templul ceresc urma sa fie scoasa din intunericul Evului Mediu la lumina cunostintei oamenilor. Incepand cu acest an, atentia oamenilor urma sa fie indreptata spre Sanctuarul ceresc si la lucrarea pe care Domnul o face acolo in favoarea noastra.
              2. Sfantul Locas-Templul ceresc- urma sa nu mai fie calcat in picioare de puterea cornului cel mic, ci lucrarea importanta ce se desfasoara in el sa fie proclamata in intreaga lume.
              3. Ostirea, adica poporul lui Dumnezeu , urma sa nu mai fie persecutat. Se incheiea cu Evul Mediu intunecat, cu crimele si atrocitatile lui, cu intunericul spiritual in care cornul cel mic-puterea papala- a tinut natiunile Europei.
              4. Sanctuarul ceresc urma sa fie curatit.
              Ce inseamna curatirea Sanctuarului ceresc? Pentru a intelege acest lucru, trebuie sa privim la ceea ce se petrecea in Templul pamantesc din vechime, care, dupa cele afirmate de apostolul Pavel, reprezenta o “umbra’ a celui ceresc. ( Evrei 8, 5; 9, 23 )
              Slujbele care se faceau in Templul pamantesc erau de doua feluri: unele erau slujbe zilnice, care se faceau in curte si in prima despartitura , in Sfanta, iar altele erau slujbe anuale, oficiate in a doua despartitura- Sfanta Sfintelor. Slujba anuala era una singura si se oficia in ziua a zecea a lunii a saptea iudaice, numita si ziua ispasirii ( Levitic 23, 26-32 ).
              Ziua ispasirii era o zi de o solemnitate deosebita, deoarece in aceasta zi se facea ispasirea pacatelor si curatirea Sanctuarului pamantesc de toate pacatele marturisite, adunate peste an acolo. In cadrul ceremoniei, un loc special il aveau cei doi tapi; unul pentru Domnul si unul pentru Azazel. Tapul pentru Domnul era sacrificat, iar marele preot intra cu sangele lui in a doua despartitura a Sanctuarului pentru a face ceremonia de curatire a acestuia. Apoi, marele preot aseza in mod simbolic toate pacatele marturisite ale poporului din cursul intregului an si depozitate in Sanctuar asupra tapului pentru Azazel – simbol al lui Satana. Apoi tapul, incarcat cu toate pacatele marturisite, era gonit in pustie, unde pierea mancat de fiarele salbatice.
              Ziua ispasirii era o zi solemna, o zi de judecata a poporului. Cel care neglija acesta lucrare si care nu-si marturisea pacatele, ramanea in afara harului lui Dumnezeu.
              Toate aceste slujbe insa nu erau decat niste “umbre”, niste simboluri ale adevaratei slujbe savarsite de Mantuitorul nostru in Sanctuarul ceresc.
              “Deoarece chipurile lucrurilor care sunt in ceruri au trebuit curatite in felul acesta, trebuia ca insesi lucrurile ceresti sa fie curatite cu jertfe mai bune decat acestea…” ( Evrei 9, 23- 24 )
               In anul 1844, anul in care se incheia perioada profetica de 2300 de ani, in Templul ceresc a inceput marea lucrare de curatire a lui. Mantuitorul a intrat in cea de-a doua desprtitura a Templului, in Sfanta Sfintelor, acolo unde se afla chiar tronul lui Dumnezeu, acolo unde se afla cel mai sfant loc din univers ( vezi st.14, Scena judecatii, Daniel 7, 9- 14 ). In anul 1844, Iisus Christos a inceput lucrarea de ispasire a pacatelor marturisite si adunate acolo, in memoria Sanctuarului ceresc. Aceasta inseamna o lucrare de judecata de cercetare. Dupa cum, pentru evrei, ziua ispasirii era o zi de de o maxima solemnitate, caci se hotara soarta vesnica a fiecarui credincios,la fel, incepand cu anul 1844 omenirea a intrat in cea mai solemna perioada de timp, in care se hotaraste soarta vesnica a fiecarui suflet omenesc.
              Dar, fiecare eveniment major din cer are un corespondent pe pamant: Inceputul curatirii Sanctuarului ceresc si al judecatii de cercetare avea sa fie insotita pe pamant de aparitia unei miscari, a unui popor, a unei biserici care sa vestesca lumii ultimele solii ale lui Dumnezeu catre omenire: cele trei solii ingeresti din Apocalipsa cap. 14.
              Prima din cele trei solii avertizeaza lumea de inceputul judecatii lui Dumnezeu, ceea ce corespunde cu inceperea curatirii Sanctuarului ceresc.
              “Temeti-va de Dumnezeu si dati-I slava, caci a venit ceasul judecatii Lui si inchinati-va Celui ce a facut cerul, pamantul, marea si izvoarele apelor…” Apocalipsa 14, 6
              In tot ceea ce face in legatura cu mantuirea neamului omenesc, Dumnezeu are un principiu dupa care actioneaza intotdeauna: “Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fara sa-Si descopere taina Sa slujitorilor Sai, prooroci.”  ( Amos 3, 7 ) Conform acestui principiu divin, curatirea Sanctuarului ceresc si inceputul judecatii preadvente nu putea incepe fara ca Dumnezeu sa nu descopere acest lucru lumii. De aceea, El a trezit in preajma anului 1844 interesul multor oameni pentru studiul Bibliei si mai ales al profetiilor din Daniel si Apocalipsa. Din acest interes s-a nascut o miscare- miscarea adventa. Asa s-a nascut Biserica Adventista de Ziua a Saptea. Aici, in profetia celor 2300 de zile din Daniel 8, 14 se afla actul de nastere al acestei biserici, aici se afla menirea si misiunea ei pe pamant, dar si soli ape care trebuie sa o duca lumii.
              Satana nu a privit cu ochi buni aparitia acestei noi biserici intr-un moment atat de important si de solemn pentru istoria omenirii. In aceeasi perioada de timp, in preajma anului 1844, Satana a adus pe scena lumii o serie de miscari mondiale care sa abata atentia lumii de la adevarul prezent spre o alta directie, spre o linie moarta. Au aprut diversiunile in care Satana este maestru:
              1. Revolutiile de la 1848 care au condus lumea in directia secularismului, al societatii de consum.
              2. In anul 1848 a fost publicat Manifestul Partidului Comunist al lui Karl Marx si Friedrich Engels, care a dus la aparitia ideologiei comuniste si la trecerea unei mari parti din populatia lumii de partea acestei ideologii.
              3. In anul 1859 se pun bazele evolutionismului, prin publicarea lucrarii “Originea Speciilor” a lui Charles Darwin.
              4. In aceeasi perioada, mai precis in anul 1848, apare spiritismul modern, cu o crestere spectaculoasa in anii acre au urmat.
              Asadar, exact in perioada in care miscarea adventa trebuia sa iasa pe scena lumii cu o solie speciala din partea lui Dumnezeu, Satana a incercat sa abata atentia acesteia spre alte directii: secularizarea societatii, communism, evolutionism si spiritism, sub toate formele sale. Insa in ciuda eforturilor disperate ale lui Satana de a umbri miscarea adventa si solia ei, adevarul a fost si este proclamat cu putere pe toate caile: de la inima la inima, prin literatura, prin radio si T.V., prin lucrarea medicala si ADRA, prin evanghelizari publice sau cursuri prin corespondenta, prin internet si telefonul mobil. Insa dincolo de toate aceste mijloace clasice sau moderne de predicare a Evangheliei, Dumnezeu doreste sa proclamam solia Sa prin vietile noastre.
              Iata de ce existam ca biserica!
 
 
                      Lori Balogh

______________________________

de Lori Balogh. Copyright © 2007 – Articole Crestine. Toate drepturile rezervate. Folosirea acestui material se poate face urmand instructiunile din Ghidul de folosire.