Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

Daniel 19.O TEOFANIE / Lori Balogh

Scris la: 15 aprilie 2009
19.
O TEOFANIE
-CAPITOLUL 10-
 
 
 
              Ultima parte a Cartii lui Daniel este alcatuita dintr-un prolog (cap.10 ), un cuprins ( cap. 11 ) si un epilog ( cap.12 ). Capitolul 10 al cartii nu este o profetie, o descoperire a viitorului, ci o teofanie                         
( o descoperire a lui Dumnezeu intr-o forma omeneasca ).
              In Biblie gasim mai multe asemenea teofanii. Iata doua exemple:
              1. Geneza cap.18 ne vorbeste despre intalnirea lui Avraam cu Domnul, insotit de doi ingeri, la stejarii lui Mamre, putin inainte de distrugerea Sodomei si Gomorei. Versetul 2 ne spune ca “Avraam a ridicat ochii si s-a uitat si iata ca trei barbati stateau in picioare langa el…” Din contextul relatarii intelegem ca unul din cei trei barbati era Domnul in persoana, ceilalti doi fiind ingeri.
              2. Iosua 5, 13-15 ne prezinta un alt caz de teofanie. Domnul i se descopera lui Iosua in chip de luptator, avand titlul de “Capetenia ostirii Domnului”. Faptul ca Iosua s-a inchinat in fata Lui dovedeste ca Iosua era constient ca statea in prezenta unei Persoane divine.
              In anumite momente ale istoriei mantuirii, Dumnezeu S-a descoperit copiilor Sai intr-o forma umana. Scopul pentru care El a procedat in felul acesta este complex:
              1. Dumnezeu a dorit sa-i intareasca in credinta pe anumiti copii ai Sai, in momentele in care acestia aveau cea mai mare nevoie.
              2. Oamenii au avut uneori o nevoie stringenta de a sti ca Dumnezeu este langa ei, desi nu-L puteau vedea. In anumite situatii, Dumnezeu a raspuns acestei nevoi.
              3. Oamenii credintei au trecut adesea prin momente de criza. In astfel de momente, o descoperire a lui Dumnezeu, o asigurare a prezentei Sale le-a fost de cel mai mare ajutor.
              4. Alteori, in intelepciunea Sa, Dumnezeu a dorit sa-i pregateasca pe copiii Sai pentru evenimente viitoare. In astfel de situatii, o descoperire a Sa, intr-o forma umana, le-a fost de mare ajutor .
              De fapt, teofania nu este altceva decat o manifestare a iubirii lui Dumnezeu care doreste sa-Si asigure fiii ca toate fagaduintele care incep cu “Eu sunt cu tine” sunt adevarate. Teofania este materializarea frumoasei fagaduinte din Isaia 57, 15:
              “Caci asa vorbeste Cel Prea Inalt, a carui locuinta este vesnica si al carui Nume este sfant: “Eu locuiesc in locuri inalte si in sfintenie, dar sunt cu omul zdrobit si smerit ca sa inviorez duhurile smerite si sa imbarbatez inimile zdrobite.”
              Daniel 10, 1- 3: Cadrul istoric
              Este vorba de anul al treilea al domniei lui Cirus, respectiv primavara anului 535 i.Chr. Primul decret al lui Cirus cu privire la reconstructia Templului fusese deja dat ( anul 538 i.Chr. ). Toti evreii imprastiati prin Imperiul Medo- Persan si care au dorit, au putut sa se repatrieze pentru a-si reconstrui Templul si a restabili inchinarea adevaratului Dumnezeu. Cu toate acestea, Daniel n u se bucura, ci era in jale. Timp de trei sapatamani a postit- din a 4-a zi pana in a 24-a zi a primei luni iudaice- incluzand si cele sapte zile ale saptamanii azimilor care urmau Pastelor.
              In toata aceasta perioada Daniel, aflat la o varsta inaintata ( aproximativ 90 de ani ), a cautat un loc retras langa fluvial Tigru, unde putea sa-L caute mai linistit pe Dumnezeu.
              De ce oare Daniel nu s-a intors in Palestina in urma decretului lui Cirus? Oare lui nu-i era dor sa-si revada patria in care copilarise si unde putea ajuta si el la reconstructia Templului? Desigur ! Batranului Daniel ii era dor de tara lui, pamantul fagaduintei. Dar interesele poporului sau cereau ca el sa ramana la curtea imparateasca, in slujba imparatului, unde era nevoie de o puternica influenta in favoarea poporului iudeu.
              De ce era trist si ingrijorat Daniel? Erau mai multe motive:
              1. In urma decretului de repatriere a lui Cirus, un numar neasteptat de mic de iudei au hotarat sa se intoarca in Palestina. Robia babiloniana fusese o robie blanda, ceea ce a facut ca iudeii sa prinda radacini in tot cuprinsul imperiului. Isi zidisera case, intrasera in legaturi de rudenie cu popoarele Babilonului, incepusera sa prospere in afaceri si, ca urmare, multi dintre ei nu au avut puterea sa renunte la confortul dobandit acolo. Erau constienti ca repatrierea insemna o viata grea, de munca si primejdii de tot felul.
              2. Cei care se reintorsesera in Palestina treceau prin incercari grele. Samaritenii puneau mari piedici lucrarilor de reconstructie a Templului, astfel ca, in al doilea an dupa repatriere, din cauza presiunii si amenintarilor samaritenilor, lucrarile s-au oprit ( Ezra 4 ).
              3. In ultima viziune primita ( cap. 8 si 9 ) Daniel a inteles ca Mesia cel asteptat urma sa fie respins de poporul iudeu si o noua “uraciune a pustiirii” urma sa apara. Daniel era framantat cu privire la ce putea sa insemne aceasta noua putere potrivnica lui Dumnezeu si poporului Sau.
              Avand astfel de ganduri si framantari sufletesti, Daniel avea nevoie de revelatia unui Mesia biruitor. El Il vazuse pe Mesia “starpait” in viziunea din cap. 8 si 9, vazuse Sanctuarul calcat in picioare, jertfa necurmata smulsa, vazuse poporul lui Dumnezeu prigonit si calcat in picioare de puterea cornului cel mic. Iar acum vedea poporul sau amenintat din nou cu distrugerea.
              Daniel avea nevoie de o teofanie. Si Dumnezeu nu intarzie sa vina in sprijinul copilului Sau credincios.
              Postul lui Daniel a fost un regim strict pe care el si l-a impus singur pentru a se putea concentra mai bine asupra legaturii cu Dumnezeu. Daniel marturiseste ca “n-a mancat deloc bucate alese”. Cu siguranta ca, in pozitia pe care o detinea la curtea lui Cirus, Daniel avea toate facilitatile unei asemenea pozitii. Probabil ca el avea si un bucatar care-i pregatea hrana zilnica, insa in cele trei saptamani de post, el renunta la aceste privilegii. 
              S-ar putea discuta daca Daniel consuma sau nu carne, daca era vegetarian sau nu. Textul pare sa indice ca Daniel s-a abtinut de la hrana cu carne doar in timpul celor trei saptamani de post. Nu avem mai multe informatii in acest sens. Insa, cel putin odata pe an, cu ocazia Pastelor, Daniel, ca orice iudeu credincios, trebuia sa manance din mielul pascal.
              Cu privire la “vinul” de care aminteste Daniel, nu imi imaginez ca batranul Daniel ar fi consumat bauturi alcoolice, pentru ca apoi el sa primeasca viziuni din partea cerului, sa stea de vorba ce ingerul Gabriel si sa fie numit de cer “om preaiubit si scump.”Bautura alcoolica nu are nimis de-a face cu sfintenia pe care Daniel o dovedea in toate aspectele vietii. “Vinul” de care vorbeste Daniel era de fapt must nefermentat, o bautura des folosita de iudei.
              Daniel 10, 4- 9 :
              Daniel se afla pe malul Tigrului, plimbandu-se si meditand, urmat la o oarecare distanta de cativa oameni din suita lui. La ce anume medita el? Cu siguranta ca la motivele care l-au determinat sa posteasca si sa se roage timp de trei saptamani. Si, in timp ce batranul de 90 de ani cugeta la soarta poporului sau, la Ierusalimul aflat in ruine, la Templul distrus, la viziunea neinteleasa din cap. 8 si 9, asemenea fulgerului, o fiinta maiestoasa, asemanatoare celei din Apocalipsa cap. 1, i se aseaza in fata. Era Insusi Mesia, in gloria pe care o avea inaintea intruparii Sale, dar imbracat in hainele de Mare Preot din ziua cea mare a ispasirii.
              De unde stim ca Persoana maiestoasa era Insusi Domnul Christos? Descrierea Lui este identica cu cea pe care o gasim in Apocalipsa 1, 13- 18, pasaj care se refera in mod clar la Persoana Mantuitorului. Nu poate fi nicio indoiala ca in ambele situatii avem de-a face cu Una si Aceeasi Persoana divina- Domnul Christos.
              Reactia lui Daniel in fata acestei descoperiri este o descriere sugestiva a modului in care reactioneaza omul muritor in fata gloriei lui Dumnezeu: puterile l-au parasit (slabiciunea ), culoarea fetei i s-a schimbat ( paloarea ), fata i s-a slutit ( desfigurat ), si-a pierdut orice vlaga si a cazut lesinat la pamant. Intrebarea care se pune este urmatoarea: Daca Daniel, omul lui Dumnezeu, cel pe care cerul l-a numit “om prea iubit si scump” si despre care nu ni se spune ca ar fi avut vreo slabiciune sau ca ar fi facut vreun pacat anume, nu a putut suporta slava prezentei divine, cum ar putea sa o suporte pacatosul de rand? Apocalipsa 6, 15 -17 ne spune ce vor face pacatosii nepocaiti in fata descoperirii slavei lui Dumnezeu, la a doua venire a lui Christos: vor fugi la munti si vor incerca sa se ascunda in stanci.
              Asadar, Daniel se afla in fata unei teofanii. Pe drumul Damascului, Saul din Tars este si el martor al unei teofanii- i se descopera Christos in persoana. Cele doua teofanii au ceva in comun: Din toti cei prezenti pe malul Tigrului, doar unul a vazut Persoana divina si acesta a fost Daniel. La fel, din suita care il insotea pe Saul, doar acesta a vazut Persoana Mantuitorului. Ceilalti? Au simtit ca ceva supranatural se intampla si ca, desi nu vedeau pe nimeni, au simtit ca acolo se afla o Persoana divina. S-au ingrozit si au fugit.
              De ce nu au vazut toti cei prezenti ceea ce au vazut Daniel si Saul? Raspunsul il gasim intr-un din fericirile rostite de Mantuitorul :
              “Ferice de cei cu inima curata caci ei vor vedea pe Dumnezeu.” Matei 5, 8
              Daniel 10, 10- 11:
              Dumnezeu tine cont de slabiciunea omeneasca si ori de cate ori copiii Sai cad slabiti, lesinati in fata descoperirii unei fiinte ceresti, tot El este Cel care-i intareste. Cand trei din ucenicii Domnului au cazut cu fetele la pamant, inspaimantati, pe Muntele schimbarii la fata , in fata lui Iisus glorificat, Mantuitorul le-a zis: “Sculati-va, nu va temeti!” (Matei 17, 7 ) Cand apostolul Ioan L-a vazut pe Domnul Christos in viziune, a cazut la pamant, ca un mort. Insa Domnul Si-a asezat mana asupra lui, zicandu-i: “Nu te teme!” ( Apocalipsa 1, 17 ).
              La fel se intampla si in cazul lui Daniel: o mana cereasca il atinge, il ridica si il intareste.
              Cine e persoana care-i vorbeste lui Daniel ? Cel care-i vorbeste lui Daniel e altcineva decat Mihail- este ingerul Gabriel, port-vocea lui Dumnezeu pentru multi pamanteni. Acest inger este cel care i-a luat locul lui Lucifer, este ingerul care sta direct in prezenta tronului lui Dumnezeu, cel care are misiuni speciale in cadrul Planului Mantuirii.
              Daniel 10, 12:
              Adesea ne intrebam de ce Dumnezeu nu ne asculta cererile si rugaciunile noastre. Un raspuns posibil il gasim chiar in aceste cuvinte ale lui Gabriel: “ti-ai pus inima sa intelegi si sa te smeresti inaintea Dumnezeului tau.” Cand cautam cu sinceritate sa cunoastem voia lui Dumnezeu si cand suntem dispusi sa o acceptam pentru noi, atunci cererile noastre sunt ascultate din prima zi.
              Daniel 10, 13:
              Versetul da la o parte perdeaua si ne ajuta sa vedem in spatele evenimentelor pamantesti realitatea unui conflict supranatural intre fortele binelui si ale raului. Mai inainte ca Daniel sa se framante si sa posteasca pentru soarta Templului, a Ierusalimului si a poporului sau, cerul era deja interesat de aceste lucruri si lucra in favoarea celor credinciosi. Este vorba de o lupta intre ingerul Gabriel, in ajutorul caruia vine, la un moment dat, Mihail, si “capetenia imparatiei Persiei. Sa identificam pe protagonistii acestei lupte!
              Gabriel- inger de o putere deosebita, inlocuitorul lui Lucifer, dupa alungarea acestuia din prezenta lui Dumnezeu; ingerul care sta chiar in prezenta tronului divin si care primeste misiuni speciale in cadrul Planului Mantuirii. Este cel care i-a explicat lui Daniel viziunea din cap. 8 si 9, privitoare la cele 2300 de zile si la cele 70 de saptamani. Este ingerul trimis la Maria pentru a-i aduce vestea nasterii Mantuitorului, cel trimis la Elisabeta, pentru a-i aduce vestea nasterii lui Ioan Botezatorul.
              Mihail ( in ebraica: “Mi-ka-el”= Cine este ca Dumnezeu? , Cel asemenea cu Dumnezeu )
Cine este acest Mihail? Un inger obisnuit, un inger de rang inalt, sau un arhanghel? Ceea ce ne este spus despre Mihail intrece cu mult pozitia pe care o ocupa un om sau un inger in creatiunea lui Dumnezeu:
              1. El este superior celui mai puternic inger –Gabriel ( Daniel 10, 21; 8, 16 )
              2. El este Comandantul suprem si Ocrotitorul poporului lui Dumnezeu ( Daniel 12, 1 )
              3. El este Arhanghel- comandantul suprem al ingerilor ( Iuda 9; 1 Tesaloniceni 4, 16 )
              4. El conduce marea lupta impotriva lui Satana si a ingerilor lui ( Apocalipsa 12, 7 )
              5. El aduce invierea si pronunta sentinta de indreptatire a omului pacatos ( Iuda 9; Zaharia 3, 1- 10 )
              6. El primeste inchinare in timp ce Gabriel o refuza ( Iosua 5, 13- 15 )
              In concluzie, Mihail nu poate fi alcineva decat Christos in persoana.
              Capetenia imparatiei Persiei. La prima vedere probabil ca am fi tentati sa afirmam ca e vorba de imparatul Persiei- Cirus. Daca privim mai profund lucrurile, constatam ca aceasta capetenie nu este un om. Capetenia imparatiei Persiei trebuie sa fie o persoana de un rang cat de cat apropiat de cel al Capeteniei ostirii Domnului ( Daniel 8, 11 ), care este o fiinta supranaturala, cereasca- Domnul Christos. Aceasta capetenie a Persiei trebuie sa fie un inger cazut, un demon care castigase o influenta devastatoare asupra imparatilor Persiei.
              “Caci noi n-avem de luptat impotriva carnii si sangelui, ci impotriva capeteniilor, impotriva domniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti.” Efeseni 6, 12
              Traducerile mai recente ale Bibliei vorbesc nu despre capetenia imparatiei Persiei, ci de ingerul imparatiei Persiei”, ceea ce ne aduce mai multa claritate.
              Iata cum cortina este ridicata de mana Providentei pentru ca noi sa vedem in spatele evenimentelor pamantesti o lupta crancena dusa intre ingerul lui Dumnezeu si demonul care stapanea peste gandirea, vointa si inima conducatorilor persani. Acest demon incerca sa-l determine pe Cirus sa revoce decretul de eliberare a poporului iudeu. Mihail insa vine in ajutorul ingerului Gabriel si biruieste fortele raului, asa cum facuse si in cer ( Apocalipsa 12, 7 ). Frontul pe care se dadea lupta crancena intre fortele binelui si cele ale raului era inima imparatului persan.
              O idee importanta pe care o retinem din vers.13 este libertatea pe care o are omul de a accepta sau de a respinge vointa lui Dumnezeu. Atat Domnul Christos car si Satana se lupta pentru a influenta deciziile imparatului Persiei, insa niciunul nu-l poate obliga pe acesta sa ia o decizie sau alta. Satana ar vrea sa forteze, dar nu i se permite, in timp ce Mantuitorul ar putea sa forteze, dar nu o face. Iubirea lui Dumnezeu garanteaza libertatea de alegere a fiecarui om, permitandu-i sa spuna fie “Da!” , fie “Nu!”
              Versetul 13 ne garanteaza ca, in final, planurile lui Dumnezeu se vor implini, chiar daca ele suporta uneori amanari din cauza impotrivirii fortelor intunericului.
              Daniel 10, 14: Rezultatul interventiei lui Mihail pe langa inima si vointa imparatului persan a fost acela ca Cirus a refuzat sa dea curs cererilor samaritenilor de oprire a lucrarilor de reconstructie a Templului. Aceste lucrari au putut continua in ciuda impotrivirilor din exterior.
              Vers. 14 este vital pentru intelegerea cap.11. Profetia care urma sa-i fie data lui Daniel se ocupa de poporul lui Dumnezeu de-a lungul perioadei de 2300 de ani, din vremea lui Daniel si culminand cu eliberarea lui in timpul sfarsitului. Profetia incepe cu Israelul trupesc si se incheie cu cel spiritual.
              Daniel 10, 15- 21: Batranul Daniel are de doua ori nevoie sa fie intarit de catre inger. Cata delicatete si intelegere din partea cerului fata de un batran de peste 90 de ani, slabit si neputincios!
Si tot de doua ori, batranului Daniel i se ofera privilegiul de a fi numit “om prea iubit si scump”.
              Noi ce am fi dispusi sa dam pentru ca cerul sa puna si in dreptul nostru acest frumos calificativ? Ar merita sa dam o masina? Dar o casa? Si totusi Dumnezeu nu ne cere asa ceva: El ne cere inima. Daniel a fost dispus sa-I dea Mantuitorului sau inima sa si a fost rasplatit din belsug pentru aceasta.
              Vers.20 ne arata ca lupta dintre bine si rau urma sa continue si sub dominatia Imperiului Grec. Urmau sa vina zile grele sub seleucizi si ptolemei. In marea lupta dintre bine si rau nu exista concedii, pensie, armistitiu, bilete de voie, pauze. Lupta va continua pana in marea zi a revenirii lui Christos.
              Tu si eu, de care parte a baricadei ne vom afla in acea zi? Ramane de vazut.
              Concluzii:
              Cap.10 este unul din cele mai incurajatoare pasaje biblice. Chiar daca simtim in propria noastra viata ca lupta dintre fortele binelui si cele ale raului este acerba, avem asigurarea ca nu suntem lasati singuri. Intreg cerul este de partea celui ce vrea sa faca voia lui Dumnezeu.
              Daniel a avut privilegiul unei teofanii. Oricine poate avea acest privilegiu, cu o conditie insa: sa aibe un caracter asemenea lui Daniel.
              “Ferice de cei cu inima curata, caci ei vor vedea pe Dumnezeu.”    Matei 5, 8 
 
 
 
                               Lori Balogh

______________________________

de Lori Balogh. Copyright © 2007 – Articole Crestine. Toate drepturile rezervate. Folosirea acestui material se poate face urmand instructiunile din Ghidul de folosire.