Ar trebui adventistii de ziua a saptea sa „ii atace” pe catolici?
Un creştin nu atacă pe alţi oameni şi nici biserici. Atacarea oamenilor sau organizaţiilor religioase doar pentru că cineva nu este de acord cu acestea poate deveni cu uşurinţă sau poate părea cel puţin a fi bazată pe ură şi, ca urmare, probabil, ar putea fi considerată o acţiune motivată de ură. Adventiştii trebuie să fie văzuţi ca “oameni care iubesc oamenii” şi nu ca propagatori ai urii.
Din nefericire, există indivizi greşit informaţi – uneori dezechilibraţi – situaţi la marginile adventismului care cred că treaba lor este de ataca pe catolici, pe Papa, precum şi închinarea şi doctrina catolică. Ei uită (sau probabil că nu au ştiut niciodată) că o mare parte din moralitatea şi învăţătura catolică este biblică şi noi suntem de acord cu acestea.
Desigur, noi ştim de asemenea că există destule elemente care ne separă, multe dintre ele datorându-se sistemului papal monocratic, liturghia ca jertfă unică împreună cu jertfa lui Hristos pe cruce şi rolul Fecioarei Maria şi a altor sfinţi. Fără îndoială avem dreptul şi datoria de a face cunoscute cu putere doctrinele şi interpretarea noastră profetică. Cu toate acestea, nu trebuie să recurgem la atacuri împotriva catolicilor. Trebuie să recunoaştem cu sinceritate faptul că la Conciliul Vatican II, cu peste o treime de secol în urmă, Biserica Catolică a făcut schimbări pozitive.
Trebuie să ne aducem aminte că o mare parte a polemicilor interconfesionale au au luat naştere în ultima parte a sec. XIX când era la modă, în unele regiuni din SUA, să ataci Biserica Catolică, în bună parte datorită intoleranţei şi a istoriei persecuţiilor, a doctrinelor sale nebiblice şi a valurilor de imigranţi irlandezi şi a altor catolici care au ajuns în America.
Exista chiar şi o mişcare politică anti-catolică, Partidul Know-Nothing (Nu Ştii Nimic). Exista un slogan propagandistic împotriva “Romului (băutură alcoolică, n. trad.), Rebeliunii şi Romanismului”. În ciuda unui cadru social atât de potrivnic, Ellen G. White a sfătuit : “Nu trebuie să căutăm cu tot dinadinsul să atacăm cu duritate pe catolici.
Printre catolici sunt mulţi creştini sinceri….Nu criticaţi pe alţii; nu-i condamnaţi.” Ea a mai spus: “noi îl întristăm pe Domnul nostru Isus Hristos prin asprimea, prin atacurile noastre necreştineşti.” Ea a recunoscut că a fost “rănită” de “numeroasele atacuri dure …îndreptate împotriva catolicilor”(Counsels to Writers and Editors – Sfaturi pentru scriitori şi redactori, pag. 63, 64).
Privind înainte pe coridoarele timpului ea a prezis în 1896 că în viitor “s-ar putea să avem mai puţine de spus în anumite direcţii, în ceea ce priveşte puterea romanistă şi papalitatea” (Ibid., pag.65). Cu peste o sută de ani mai târziu ceea ce a spus ea pare a fi destul de adevărat – “în anumite direcţii”.
Sursa: www.adventist.ro
