Aşteptarea
Stau şi aştept autobuzul ,primele cinci minute nici nu-mi dau seama cănd trec,mă uit în stănga mă uit în dreapta ,mai trece cineva şi timpul trece ,dar autobuzul nu vine ,şi îmi încolţeşte un gănd în minte:şi viaţa unui creştin se aseamănă cu aşteptarea unui autobuz;este ceva asemănător cu aşteptarea lui Hristos şi aşteptarea unui autobz…
Hai să vedem:
Primele cinci minute au trecut fără să-mi dau seama;auzi despre iubirea lui Dumnezeu ,despre posibilitatea de salvare care n-o oferă şi ne hotărăm să începem o viaţă nouă condusă de Dumnezeu ,şi la început totul este frumos ,ceilalţi credincioşi parcă ar fi îngeri ,te implici şi faci tot ce poţi în lucrarea lui Dumnezeu şi timpul trece fără să-ţi dai seama.
Sunt tot în staţie şi timpul trece cred că a trecut un sfert de oră şi autobuzul nu se vede ,încep să-mi pierd răbdarea şi devin tot mai agitat.
Şi în viaţa de creştin după un început frumos încep să apară anumite turbulenţe ,se descoperă că ceilalţi credincioşi au şi ei defecte, ba chiar fac greşeli şi uneori chiar greşesc faţă de noi ,cei mai nou veniţi;apar diferite probleme în viaţa noastră şi deşi le trecem cu ajutorul Domnului rămănem marcaţi…
Mă găsesc în aceaşi staţie şi aştept acelaşi autobuz,deşi încep să mă îndoiesc în mintea mea ,totuşi mai stau să aştept autobuzul meu,dar văd că alte autobuze trec ,ba chiar cu o fecvenţă ridicată, şi încep să mă întreb dacă nu pot să ajung şi cu alt autobuz la destinaţie?
Se întămplă se ne uităm şi la alte religii şi ni se pare că ar fi mult mai uşor ,sau că ar fi o religie mai permisibilă ,şi chiar dacă nu trecem la această religie totuşi mai rămăne ceva în inimă care ne tot înţeapă şi ne trage în jos în relaţia noastră cu Dumnezeu.
M-am săturat de atăta aşteptare ,nu mai vine autobuzul meu ,aşa că plec dezamăgit din staţie…
Uni creştini porniţi pe drumul credinţei după un anumit tip obosesc sau se lasă copleşiţi de greutăţile şi problemele acestei lumi ,abandonează calea cea dreaptă şi încearcă o cale mult mai uşoară şi mai scurtă ,deşi au aşteptat mult timp ,pe ultima sută de metri se opresc…
Aceasta ar fi o variantă posibilă dar haideţi să vedem ce se întămplă în cealaltă variantă:
Stau in staţie şi aştept,şi chiar dacă autobuzul meu întărzie stau şi-l aştept pentru că eu aştept AUTOBUZUL, cel pe care mi-a spus Măntuitorul să-l aştept.
Sunt creştini care indiferent ce se întămplă în viaţa lor ei rămăn consecvenţi la credinţa lor,urmează pe Salvatorul lor orice s-ar întămpla şi pe măsură ce timpul trece au o relaţie tot mai strănsă cu Dumnezeul lor ,iar aşteptarea nici o simţi a trecut un sfert de ora sau o ora ,pentru ei nu contează ,ei se concentrează pe relaţia lor cu Isus şi timpul trece fară să-l simţi,ei deja se găndesc la bucuria pe care o vor avea la întălnirea cu Salvatorul lor.
Chiar dacă Împăratul lor întărzie să vină ei se măngăie cu cuvintele Scripurii care spune :”vremea este hotărătă ,se apropie de împlinire ,şi nu va minţi;dacă zăboveşte aşteapt-o,căci va veni şi se va împlini negreşit”( Habacuc 2;3)
Acest Salvator poate să fie şi al tău şi al meu ,deacea eu rămăn în continuare şi aştept autobuzul ,tu ce faci mai ramăi…sau pleci?
Minel Stoian
Sursa:http://www.adventist.it
