Atelierul de tâmplărie Odată, într-un atelier de tâmplărie şi dis-de-dimineaţă uneltele prezente acolo s-au adunat pentru a-şi alege un conducător. În deschiderea şedinţei s-a dat cuvântul celor prezenţi pentru a putea da glas eventualelor obiecţii. Prima care a luat cuvântul a fost pila care a zis:
– Propun ca de pe lista eventualilor candidaţi să scoatem ciocanul. Este tare de cap si loveşte cu mult prea multă putere. Nu ne trebuie un aşa conducător !
Cel de-al doilea care a vorbit a fost metrul:
-Si eu am ceva de zis. Propun în fata întregii adunări ca nici candidatura pilei sa nu fie luată în consideraţie. Este atât de aspră încât nu merită nici ea o funcţie de conducere !
-Staţi că nu s-a terminat, se auzi vocea fierăstrăului. Nici menghina nu este lipsita de defecte. Se învârte mereu in jurul aceluiaşi punct şi nu are deloc voinţă pentru a învăţa ceva nou. Hotărât, nu !
-„Cine vorbeşte „ – comentă ciocanul ! Nu uita că ai dinţii atât de ascuţiţi încât nici nu ştii cât de uşor poţi răni pe cineva .Fără fierăstrău !
-Are dreptate, zise şi menghina. Dar nici metrul nu este bun de nimic.Este aşa de fix şi de îngust la minte . Sa rămână acolo unde este !
Şi astfel cearta ar fi putut continua la infinit dacă în atelier nu ar fi intrat tâmplarul. S-a schimbat repede în hainele de lucru si apoi a pus pe bancul de lucru o bucată de lemn .Cu metrul într-o mână şi cu fierăstrăul în cealaltă a tăiat lemnul in două .L-a prins apoi în menghină şi cu pila a netezit toate asperităţile până când totul a devenit neted. In final, după ce a prelucrat totul a luat ciocanul şi bătând bucăţile în cuie a terminat de făcut fereastra.
Când ziua de munca s-a terminat, atmosfera din atelier era alta. Uneltele, mulţumite de lucrul făcut gândeau acum diferit . Cea care a luat cuvântul a fost dalta :
-Se spune şi despre mine că am gura cam ascuţita. Este adevărat acest lucru dar atunci când sunt în mâna tâmplarului eu pot să-mi fac treaba şi să finisez bine lemnul .Si am văzut că şi fierăstrăul merge bine când este ascuţit. Iar dacă menghina se mişcă în jurul aceluiaşi punct o face pentru a uni piesele. Ce ne-am face dacă metrul nu ar fi atât de exact şi ciocanul nu ar bate cu putere cuiele şi dacă totul ar rămâne neregulat fără intervenţia pilei ?
Tăcerea care s-a lăsat a arătat că dalta avea dreptate. Ruşinate, uneltele au înţeles că, de fapt, au valoare numai atunci când se lasă folosite de mâna tâmplarului pentru ca împreuna să înfăptuiască ceea ce niciodată nu ar fi fost în stare singure.
Aplicaţie: Numai atunci când ne lăsăm folosiţi de mâna Creatorului nostru putem fi ajunge la împlinire !!
Sursa: www.cercetatiscripturile.org
