Barosul Domnului– 2 Cor.4:17
Anii de lepădare de sine, de lipsă, de încercare, de suferinţă şi de persecuţii pe care Pavel i-a îndurat, el îi numeşte o clipă. Suferinte usoare (light)? La prima vedere pare o contradictie în această alăturare de termeni. Suferinta presupune întotdeauna durere. Frumusetea acestei polarizări nu stă atât de mult în comparatia pe care o reuseste scriitorul, ci în forta mesajului.
În acest paralelism apare un cuvânt care aduce un potop de lumină pentru întelegerea mesajului: gr. baros, de unde provine acelasi cuvânt românesc baros (ciocan mai mare care sfărâmă). Sensul folosit în acest verset este acela de greutate, greutatea vesniciei, care contrastează cu suferintele usoare. Lucrătorii viei tocmiti în primele ceasuri se lamentează privind greutatea (gr. baros) suferintei slujirii când se compară cu cei care care au lucrat putin (usor): ‘‘Aceştia de pe urmă n-au lucrat decît un ceas şi la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, cari am suferit greul (baros) şi zăduful zilei.’’ (Mt. 20:12).
În vechime, atunci când se construiau corăbiile, pentru a pluti în sigurantă, fără să fie spulberate de vânt, se puneau astfel de greutăti-ancore. Limanul ceresc va fi patria doar acelora care pe acest pământ străin au stiut ce înseamnă biruintă prin greutăti, care n-au naufragiat si scufundat pentru că greutătile din viata lor si-au făcut lucrarea. Isus stie ce înseamnă fiecare lovitură si ne asigură că toate sunt usoare în comparatie cu ceea ce ochiul n-a văzut si urechea n-a auzit. Întristarea dovedeşte falimentul înţelepciunii omeneşti, punându-l pe credincios în situaţii dificile, unde propria sa stângăcie şi nevoie de Dumnezeu devin evidente.
”Încercările sunt lucrătorii lui Dumnezeu, rânduiţi pentru desăvârşirea caracterului. Oricât de mari ar fi privaţiunile şi suferinţele creştinului, oricât de întunecoasă şi de grea ar părea calea Providenţei, el trebuie să se bucure în Domnul, cunoscând că totul lucrează spre binele său” .
Depinde cu ce le comparăm!
Nitulescu Daniel
