Benjamin Franklin ( 1706 – 1790 )
La 17 ianuarie 2006 s-au împlinit 300 de ani de la naşterea lui Benjamin Franklin.
Drept recunoştinţă pentru meritele lui nesfârşite, americanii au scris cu litere de aur pe soclul monumentului ce i s-a ridicat, următoarele cuvinte : „Acesta este omul care a smuls fulgerul din înălţimea cerului şi sceptrul din mâinile tiranilor”. Şi, într-adevăr, aceste cuvinte înconjoară ca într-un cerc de raze activitatea acestui bărbat care s-a ridicat din clasa de jos a societăţii.
Benjamin Franklin s-a născut la 17 ianuarie 1706, lângă Boston, Statele Unite. Tatăl său era un mic fabricant de săpun, cu o numeroasă familie, Benjamin fiind cel de-al 17-lea copil. Deşi nu a putut deveni preot deoarece nu avea cu ce-şi plăti taxa şcolară, el nu s-a descurajat niciodată.
A mers pe la diferite meserii, doar, doar va alege ceva care să-i placă, însă în sufletul său era aprins dorul de fapte mari. Băiatului îi plăcea să citească orice carte care-i cădea în mână. Cartea a fost călăuza sigură care a vegheat alături de el, îmbogăţindu-i sufletul şi care l-a făcut un exemplu de virtute pentru orice tânăr care năzuieşte spre bine şi frumos.
La vârsta de 15 ani ajunsese un jurnalist apreciat, colaborând la un ziar care se tipărea în tipografia fratelui său. Lucrul acesta l-a continuat mult timp fără să fie cunoscut, având ocazia să vină în contact cu lumea învăţată a oraşului Filadelfia şi, deseori să ia parte la discuţii animate.
Ceea ce l-a caracterizat pe Franklin toată viaţa a fost modestia, pe care n-a părăsit-o niciodată. Iată ce spunea el despre felul său de exprimare: „Dacă exprim o părere care ar putea fi contrazisă, totdeauna mă exprim într-un ton modest şi evit expresii ca: sigur, evident etc, care ar putea să dea impresia că mă încăpăţânez pentru o părere dinainte concepută. Mai întotdeauna folosesc expresii ca: eu îmi închipui, eu cred, sau mi se pare de cutare că ar fi aşa, pentru următoarele motive, sau cutare lucru e aşa dacă nu mă înşel. Acest obicei mi-a adus bogate succese atunci când eram pus în situaţia de a convinge pe alţii că părerea mea e cea mai bună şi când îi determinam să ia anumite măsuri. Dacă aş fi folosit expresii pretenţioase şi tari, aş fi provocat rezistenţă şi duşmănie şi nu atingeam scopul urmărit”.
Câtă fineţe şi spirit de observaţie la un tânăr de 17 ani. Mereu a năzuit. N-a rămas şi nu s-a mulţumit cu un lucru mic. „Tot mai sus” era deviza lui. Pentru că era deseori bătut de fratele său, într-o zi şi-a luat lucrurile şi a fugit de acasă.
Însă purtarea fratelui său nedreaptă a născut în sufletul său ura contra nedreptăţii şi a tiraniei. A trecut prin prea multe dezamăgiri, însă nu s-a dat niciodată bătut. Ajuns la Londra, a învăţat arta tipografiei şi a citit numeroase cărţi. S-a gândit la toate câte a trăit până atunci şi şi-a făcut un plan de viaţă de la care să nu se abată şi să ajungă la perfecţiunea morală.
Iată ce spunea acest tânăr la 24 de ani: „Doream să-mi petrec viaţa fără să fac nici o greşeală. Fiindcă cunoşteam sau credeam că pot cunoaşte binele şi răul, nu înţelegeam de ce nu pot să fac binele şi să mă feresc de rău. Când mă străduiam din toate puterile să mă feresc de o greşeală cădeam în alta, fără să-mi dau seama. Aşa m-am convins că numai interesul de a fi deplin virtuos nu era de ajuns ca să preîntâmpin căderea în păcat. Că trebuie să rupem cu deprinderile rele, să ne formăm altele mai bune şi să ne întărim în ele, altfel niciodată nu vom putea fi siguri de o statornică îndreptare a conduitei noastre”. Aşa a ajuns să-şi impună o viaţă liniştită, plină de fapte bune, prin care îşi câştigă iubirea oamenilor. A fost cel care a pus temelia primei biblioteci din America, fiind convins că progresul unei ţări este în strânsă legătură cu mijloacele de cultură.
A contribuit la înfiinţarea unui spital, la instruirea primei organizaţii de pompieri pentru a ocroti oraşul de numeroasele incendii care aduceau jale în multe familii.
În cercetările sale ştiinţifice a observat că toate corpurile cu vârful ascuţit au însuşirea de a atrage fluidul electric. Pentru a se convinge că trăznetul nu este altceva decât fluidul electric, a făcut un zmeu, din acelea cu care se joacă copiii, dar nu de hârtie, ci de pânză de mătase în capul căruia a pus o vergea de fier, iar în capătul de jos al sforii a legat o cheie.
Într-o zi cu furtună a înălţat zmeul şi apropiind degetul de cheie a simţit o puternică lovitură şi a observat ţâşnind o scânteie. Prin această dovadă s-a arătat că trăznetul este electric şi paratrăznetul fu descoperit. Descoperirea aceasta, din 1752, l-a făcut cunoscut în toată lumea, iar Academia din Londra l-a ales membrul ei şi i-a dat „medalia de aur pentru ştiinţă”.
Franklin, în misiunea sa din Londra, datorită înţelepciunii şi tatălui, a putut să răspundă la toate întrebările care i-au fost puse de către parlamentul englez, putând să dea tonul hotărâtor că poporul american nu mai vrea să fie subjugat şi doreşte libertatea. A reuşit să se ridice la cel mai înalt post de onoare, acela de liberator al patriei sale, să-şi conducă cu cinste poporul în lupta lui pentru proclamarea independenţei, la 4 iulie 1776.
În lucrarea noastră de slujire, adeseori punem întrebări lui Dumnezeu, de ce trecem prin anumite încercări şi uităm să ne punem ţinte înalte. Este dorinţa lui Dumnezeu de a ne umple cu bucurie şi pace atunci când ne încredem în El pentru că dragostea pe care o răspândeşte în fiinţa noastră este o putere care dă viaţă atât nouă, cât şi celor din jur.
Material de: Aurelia Edu
