Betel
Cu exceptia Ierusalimului, Betelul („casa lui Dumnezeu”) este mentionat in Vechiul Testament de mai multe ori decat oricare alt oras din Israel. Betel este locul in care Avraam si-a construit cel de-al doilea altar (Gen. 12:8); tot aici, Iacov a avut vedenia cu ingerii care urcau si coborau scara cerului (Gen. 28:12-22) si tot aici s-a reintors dupa douazeci de ani ca sa zideasca un altar, asa cum promisese. Iacov a numit locul Betel, „caci acolo i Se descoperise Dumnezeu.” (Gen. 35:7)
Ieroboam a desacralizat locul pentru ca a inaltat doi vitei de aur ca idoli (1 Imp. 12:29). Potrivit istoricului Iosif Flaviu, generalul sirian Baccides a intarit fortificatiile orasului (1 Macabei 9:50), iar generalul roman Vespasian l-a cucerit in anul 69 d.Hr.. Orasul a fost distrus in urma invaziei arabe din secolul al VII-lea d.Hr..
La inceputul secolului al XX-lea, arheologii au identificat orasul El-Beitin ca fiind Betelul din Biblie. Sapaturile arheologice au confirmat faptul ca orasul a fost locuit incepand cu anul 2000 i.Hr. si ca a fost distrus de un incendiu de proportii in secolul al XIII-lea i.Hr., probabil in perioada marcata de confuzie si dezorganizare a judecatorilor. Orasul a fost reconstruit in secolul al IX-lea, iar apoi distrus de catre asirieni intre anii 724-722 i.Hr.. Totusi, in ultimul timp arheologii sustin ca orasul Betel nu s-ar afla pe actuala vatra a lui El-Beitin, ci pe cea a lui el-Bireh, la cativa km sud-est de Tell-Beitin. Viitoarele sapaturi arheologice ar putea rezolva aceasta dilema.
Sursa: www.cercetatiscripturile.org
