Biserica accepta sau condamna homosexualitatea?
Mai înainte de toate trebuie să arătăm că există o deosebire între “a fi homosexual” şi “practicarea unui stil de viaţă homosexual”; unii oameni refuză să facă această distincţie. Există multe dispute privind întrebarea dacă o persoană se naşte cu predispoziţie homosexuală (teoria genelor) sau aceasta este o tendinţă dobândită (teoria experienţei). Deşi se pare că majoritatea experţilor sunt în favoarea primei opinii, o concluzie finală încă nu există. Probabil că adevărul constituie o combinaţie a ambelor teorii.
Este clar că Biblia (folosind cuvinte dure, care astăzi nu ar fi considerate corecte din punct de vedere politic) condamnă practica homosexuală numind-o “perversiune sexuală” şi “oroare ruşinoasă” (Romani 1, traducerea Phillips). Dar Scriptura nu acuză nicăieri o persoană homosexuală de păcat doar pentru că acea persoană este homosexuală prin înclinaţie mai mult decât condamnă orice persoană pentru că este ispitită să păcătuiască.
Condamnarea apare atunci când se acţionează pe baza înclinaţiei de a păcătui. Există, desigur, activişti homosexuali care nu acceptă această distincţie şi susţin că homosexualii au “dreptul” să acţioneze potrivit înclinaţiilor lor sexuale şi că nerecunoaşterea “acestui drept” înseamnă atât a judeca cât şi a discrimina.
Homosexualitatea este una dintre multele manifestări de tulburare a înclinaţiilor şi relaţiilor umane cauzate de păcat. Cauza probabilă a apariţiei sale la un individ se pare că este o combinaţie de diverşi factori, care este încă parţial înţeleasă de ştiinţa medicală sau genetică. Fără îndoială că actele de homosexualitate voluntară anulează simbolismul bogat al unităţii complementare şi dătătoare de viaţă dintre un bărbat şi o femeie în cadrul căsătoriei.
Biserica trebuie să-şi deschidă braţele sale iubitoare pentru toţi oamenii, inclusiv pentru homosexuali, nu pentru a afirma un stil de viaţă alternativ, ci pentru a oferi ajutor şi înţelegere pastorală tuturor celor care sunt “împovăraţi” (Matei 11:28). Nimeni nu trebuie să se simtă ostracizat de Biserică, dar în acelaşi timp Biserica trebuie să apere principiile morale atunci când ajută oamenii să-şi rezolve problemele legate de tendinţele pervertite. Mustrarea lui Pavel adresată galatenilor este potrivită în această situaţie: “Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor” (5:22).
În concluzie, deşi nu acceptăm activităţile homosexuale, noi trebuie să-i apărăm pe homosexuali şi pe lesbiene de aşa-numita “incriminare a homosexualilor”, de violenţă, de orice formă de discriminare nedreaptă şi de orice remarci maliţioase care aduc atingere demnităţii intrinseci a fiecărei fiinţe umane.
NOTA:
Aceaasta întrebare și răspunsul aferent este preluat din cartea „101 Intrebări pe care și le pun adventiștii” scrisă de John Graz și Bart Beach. Întrebările din această carte sunt reale, trimise de către membri ai Bisericii. Cu toate acestea, răspunsurile nu se consideră a fi replici oficiale.
John Graz şi Bert Beach nu au pretenţia de a oferi soluţii infailibile sau de a reprezenta ultimul cuvânt. Însă, având în vedere experienţa bogată în cadrul denominaţiunii, pe cea de conducători şi educaţia lor, ei au oferit răspunsuri bine gândite şi interesante la multe întrebări şi probleme propuse.
Sursa: www.adventist.ro
