Bolile cardio-vasculare
Motto: “Pãzeste-ti inima mai mult decât orice cãci din ea ies izvoarele vietii.” (Prov.4:23)
Bolile cardio-vasculare sunt în prezent principala cauzã de morbiditate si mortalitate în lume. Frecventa lor este într-o crestere alarmantã în tãrile în curs de dezvoltare, tãri în care nu existã programe eficiente de profilaxie al acestor boli si în care companiile de tigãri au o libertate fãrã restrictii în promovarea agresivã a produselor pe care le vând unei populatii în general neinformate. Þara noastrã ocupã un loc “fruntas” în aceastã listã neagrã cu un numãr foarte ridicat de bolnavi si decese datoritã acestor boli la vârste din ce în ce mai tinere.
Inima este organul care prin rolul rãu de pompare a sângelui în toate celelalte organe si tesuturi detine pozitia cea mai importantã pentru mentinerea vietii sau pentru încetarea ei. De fapt decesul se declarã întotdeauna abia dup încetarea bãtãilor inimii. De aceea textul din Proverbe 4:23 (“Pãzeste-ti inima mai mult decât orice, cãci din ea ies izvoarele vietii”), desi se referã probabil în primul rând la aspectele spirituale, are cu sigurantã si o deosebitã importantã când îl aplicãm si inimii – organ care pompeazã curentul pãstrãtor al vietii în întregul organism.
Poate din acelasi motiv (pentru cã are un rol central în mentinerea vietii) inima este si organul cel mai frecvent si intens atacat de inamicii vietii.
Despre acesti dusmani care atacã în principal inima si despre modul cum ne putem apãra în fata atacurilor lor vom cãuta sã discutãm în acest articol.
Bolile cardio-vasculare congenitale
Unele boli ale inimii apar, sau sunt diagnosticate încã în viata intrauterinã. Datoritã lor unii fetusi mor înainte de a se naste si sunt avortati, sau se nasc copii cu malformatii grave care duc la moarte imediat dupã nastere sau cu malformatii cardiace mai putin grave care permit viata încã un numãr de ani, însã o viatã în general mult scurtatã si cu numeroase restrictii.
Unele din aceste boli constau în comunicãri anormale între cãmãrutele inimii, defecte valvulare, dezvoltarea insuficientã a orificiilor sau a vaselor (stenoze) sau uneori chiar lipsa unor vase sau orificii care ar trebui sã existe pentru o bunã functionare.
Desigur o datã nãscut un copil cu astfel de malformatii, tratamentul este corectia chirurgicalã a acestor malformatii. În prezent se fac interventii chirurgicale pe cord la vârste foarte mici, chiar la nou nãscuti chiar si în tara noastrã. Unele malformatii cardiace beneficiazã de corectia efectuatã cât mai timpuriu, iar pentru altele se poate astepta pânã când copilul mai creste, momentul optim fiind stabilit de medicii cardiologi în urma unor investigatii aprofundate.
Cauzele aparitiei unor astfel de boli sunt în general agresiunile chimice (medicamente sau substante toxice), fizice (radiatii ionizante) sau virale (frecvent rubeola) suferite de femei însãrcinate mai ales în primele 3 luni de sarcinã. Fumatul, alcoolul si drogurile sunt cele mai frecvente cauze care prin substantele toxice ce actioneazã asupra noului organism în dezvoltare produc adesea malformatii. Mai rar existã si cazuri în care malformatii apar ca urmare a unui defect genetic transmis de la pãrinti la fãt. Consanguinitatea (cãsãtoria între rude apropiate) creste acest risc de aparitie a malformatiilor.
Având în vedere cele expuse mai sus tinerii care vor sã aibã copiii sãnãtosi nu vor fuma, nu vor consuma alcool sau droguri nu vor folosi nici un fel de medicamente fãrã avizul medicului, mai ales în primele 3 luni de sarcinã, vor evita zonele aglomerate sau vor folosi chiar masca pentru a se feri de viroze, mai ales în primele 3 luni de sarcinã, nu vor face examinãri radiologie fãrã o indicatie urgentã din partea medicului (cãruia sã i se spunã cã femeia este însãrcinatã), nu vor lucra în medii radioactive.
Bolile valvulare ale inimii sunt defecte ale valvelor atrio ventriculare sau ale valvelor dintre ventricule si vasele emergente (pulmonarã, respectiv aorta), defecte ce determinã o muncã crescutã a muschiului inimii (miocard) pentru a pompa cantitatea necesarã de sânge în organism sau defect al valvei care permite regurgitarea unei pãrti de sânge pompat (asemenea unei pompe defecte) astfel încât inima trebuie sã depunã un efort suplimentar pentru a pompa o cantitate crescutã de sânge pentru ca procentul de sânge care ajunge în organele si tesuturile periferice sã asigure necesarul de oxigen si substante nutritive.
Cauzele acestor boli valvulare sunt multiple. Unele, despre care am discutat deja sunt cele congenitale. Altele sunt produse de reumatismul articular acut, boalã care apare în copilãrie sau la adultul tânãr ca reactie a organismului fatã de o proteinã care intrã în structura unei bacterii (un streptococ), bacterie care determinã amigdalita purulentã.
Reumatismul articular acut se manifestã prin aparitia unor tumefactii intens dureroase la nivelul articulatiilor mari însotite de febrã si alterarea stãrii generale frecvent cu imobilizare la pat a bolnavului. O parte din acesti bolnavi fac complicatii cardiace care se agraveazã în timp cu trecerea anilor. Foarte frecvent în tara noastrã pânã în urmã cu 20-30 de ani, în prezent reumatismul articular acut este din ce în ce mai rar (probabil datoritã unor conditii de igienã mai bune care împiedicã transmiterea streptococului si datoritã folosirii unui tratament antibiotic eficient în tratarea amigdalitelor) si ca urmare si bolile valvulare reumatice sunt din ce în ce mai rare. Alte cauze de boli valvulare cuprind anumite boli infectioase, sifilisul, anumite boli degenerative care afecteazã în general vârste înaintate, infectii ale valvelor, cardiopatia ischemicã, traumatisme ale cordului, etc.
Tratamentul bolilor valvulare este în esentã chirurgical prin înlocuirea valvei defecte cu o valvã artificialã sau corectia chirurgicalã a valvei defecte, însã operatia nu se face în general imediat, pentru multe din aceste boli tratamentul medicamentos de sustinere a muschiului cardiac, regimul alimentar cu foarte putinã sare si evitarea efortului fizic putând asigura bolnavului o calitate a vietii satisfãcãtoare încã multi ani. În general însã mai devreme sau mai târziu soseste si momentul când tratamentul medicamentos este depãsit si medicii indicã interventia chirurgicalã care prelungeste viata încã multi ani si asigurã o calitate bunã a vietii.
Endocardita bacterianã
O complicatie redutabilã a bolii valvulare care duce frecvent la deces dacã nu este tratatã corespunzãtor este endocardita bacterianã, care este datoratã infectãrii endocardului valvelor cordului cu diferiti agenti microbieni. Aceste boli manifestate în general prin febrã de lungã duratã (sãptãmâni), scãdere ponderalã, agravarea insuficientei cardiace la bolnavi cu boli valvulare si în cele din urmã decesul, necesitã tratament antibiotic de lungã duratã si adesea chiar interventia chirurgicalã pentru înlocuirea valvei defecte.
Hipertensiunea arterialã este poate cea mai frecventã si cea mai neglijatã boalã cardiovascularã. Adesea asimptomaticã cresterea valorilor tensiunii arteriale nu este cunoscutã sau nu este luatã în seamã cu seriozitate de cãtre bolnavi si totusi acesta este unul dintre cei mai importanti factori de risc alãturi de fumat pentru infarctul miocardic si pentru accidentele vasculare cerebrale, boli cu repercusiuni severe asupra duratei de viatã si asupra calitãtii vietii persoanelor care depãsesc perioada acutã a bolii.
Atât limitarea capacitãtii de efort a unui bolnav care a avut un infarct miocardic cât si paralizia sechelarã dupã un accident vascular cerebral sunt urmãri de o gravitate deosebitã a unor boli la care hipertensiunea arterialã a “lucrat” pe ascuns multi ani. Cel mai frecvent hipertensiunea arterialã asa numitã esentialã, apare ca urmare a asocierii mai multor factori pe un fond genetic mostenit. Aceasta înseamnã cã urmasii unor pãrinti cu hipertensiune arterialã au sanse crescute de a avea hipertensiune arterialã. Dar adesea ei mostenesc, în afarã de structura geneticã care favorizeazã aparitia acestei boli si anumite obiceiuri în alimentatie, îndeosebi consumul alimentar crescut de sare si grãsimi, sedentarismul asociat frecvent cu obezitatea si un stil de viatã agresiv, în stres continuu, factori care stau la originea unor valori crescute de tensiune arterialã initial tranzitorii si apoi permanente si care cresc continuu cu trecerea anilor determinând în cele din urmã evenimentele grave pe care le-am amintit mai sus.
Iatã de ce controlul periodic al tensiunii arteriale meritã fãcut mãcar o datã pe an pentru cei care au tensiunea arterialã normalã si mult mai frecvent pentru cei care au tensiunea arterialã ridicatã si urmeazã un tratament. Valorile tensiunii arterialã peste 140/90 mm Hg sunt considerate anormale pentru orice vârstã. Dacã pentru valorile usor crescute ale tensiunii arteriale sunt suficiente mãsuri de tratament fãrã medicamente (reducerea sãrii din alimentatie, scãderea greutãtii corporale, folosirea unei cantitãti crescute de vegetale în alimentatie, exercitiu fizic zilnic – alergare, mers pe jos în ritm alert) pentru valorile ridicate ale tensiunii arteriale este necesarã asocierea tratamentului medicamentos care sã aducã tensiunea arterialã la valori normale. În felul acesta se înlãturã un factor important de risc pentru boli grave (infarct miocardic, insuficientã cardiacã, paralizie, insuficientã renalã, aterosclerozã cerebralã, etc.)
Cardiopatia ischemicã cuprinde un grup de boli (angina pectoralã, infarctul de miocard, cardiopatia ischemicã nedureroasã, etc.) caracterizate prin obstructia partialã sau totalã a arterelor coronare (arterele care irigã miocardul). Aceste boli sunt cauza cea mai frecventã de mortalitate în lume, si inclusiv în tara noastrã. Frecventa lor, gravitatea lor si efectele asupra unor persoane în general tinere care mor sau devin inapte pentru muncã a determinat ca guvernele sã instituie programe speciale pentru prevenirea acestor boli, programe care au ca scop reducerea factorilor de risc principali care determinã aparitia acestor boli. O atitudine corectã în aceastã privintã a determinat în SUA scãderea frecventei acestor boli în ultimii ani.
Factorul de risc cel mai grav si mai frecvent întâlnit este fumatul. Acest factor de risc afecteazã atât pe fumãtorii activi, cât si pe cei pasivi, care includ membrii familiei fumãtorului, colegii de serviciu, persoanele nefumãtoare care sunt angajate în baruri, restaurante sau alte locuri unde se fumeazã si unde nefumãtorii sunt expusi agresiunii lipsite de cel mai elementar bun simt din partea fumãtorilor (mijloace de transport în comun, scoli (!), spitale (!), cabinete medicale (!), etc.).
O legislatie corectã si aplicarea ei corectã pentru a stãvili reclamele agresive ale fabricatiilor de tigãri si atitudinea indolentã a fumãtorului, cât si o educatie si informare corectã a tinerilor, atât în familie, cât si în scoli, vor avea, cu sigurantã, un impact pozitiv în viitor. Despre hipertensiunea arterialã ca factor de risc pentru cardiopatie ischemicã, în general, si pentru infarctul miocardic, în special, am vorbit deja.
Hipercolesterolemia (cresterea cantitãtii de colesterol din sânge) este un factor de risc deosebit de puternic pentru cardiopatia ischemicã. Valorile normale sunt situate sub 220 mg/100 ml. Cauza cea mai frecventã pentru valorile crescute ale colesterolului sau altor fractiuni lipidice în sânge o constituie alimentatia bogatã în grãsimi de origine animalã (unt, smântânã, ouã, carne) si chiar grãsimi vegetale incorect preparate termic (prãjite) sau modificate chimic (margarina). Valori crescute ale grãsimilor, inclusiv ale colesterolului, în sânge pot apare si la persoane foarte tinere datoritã unor defecte genetice, dar acestea sunt în general rare.
Sedentarismul si obezitatea sunt alti factori care cresc riscul aparitiei cardiopatiei ischemice. Un spirit vesel si multumit este un factor protector, iar un caracter pizmas, în concurenta permanentã cu altii, nemultumit mereu de starea sa, murmurãtor, sau în permanent fricã si stres sunt factori de risc importanti pentru cardiopatie ischemicã. ”O inimã veselã este un bun leac, dar un duh mâhnit usucã oasele”, spune Sfânta Scripturã si cuvintele ei se adeveresc.
Pericarditele sunt boli care afecteazã foitele ce învelesc inima prin inflamarea lor datoratã unor infectii sau boli inflamatorii neinfectioase cu aparitia de lichid în pericard sau îngrosarea acestor foite urmatã de limitarea miscãrilor inimii si alterarea functiei de pompã a inimii ca urmare a constrictiei exercitate de pericardul afectat. Acestea sunt boli ceva mai rare si tratamentul trebuie indicat si urmãrit doar de medici datoritã evolutiei în general grave.
Cardiomiopatiile sunt boli ce afecteazã direct muschiul cardiac prin actiunea unor agenti externi, toxici sau virali sau sunt urmarea unor efecte genetice. Deseori chiar sub tratament evolutia este spre agravare ducând la deces prematur. În toate aceste boli pot apare tulburãri de ritm cu gravitate variabilã unele chiar fatale, iar altele fãrã semnificatie gravã. Diagnosticul, cât si tratamentul acestor tulburãri de ritm sunt de competenta medicilor cardiologi.
Toate bolile cardiace care nu se terminã prin deces brusc (moarte subitã) au în general o evolutie progresivã spre agravare în lipsa unui tratament radical care sã vindece boala (tratament care ar fi posibil în cazul unor boli congenitale sau valvulare prin chirurgie cardiacã), rapiditatea evolutiei fiind dependentã de corectitudinea tratamentului medicamentos, de corectitudinea regimului alimentar, de atitudinea corectã fatã de efortul fizic si de asocierea altor boli care pot agrava boala cardiacã (infectii, pneumonii, diabet zaharat, boli endocrine, etc.). Se ajunge astfel la insuficienta cardiacã, situatie în care inima nu mai poate pompa suficient sânge pentru a asigura necesitãtilor organismului. Ca urmare apar edeme ale membrelor inferioare, respiratia devine greoaie chiar la eforturi mici si în cazurile grave chiar în repaus, extremitãtile capãtã o culoare vânãtã, apare lichid în abdomen, etc..
În astfel de situatii restrictia de sare în alimentatie este obligatorie si tratamentul medicamentos bine condus amelioreazã pentru o vreme simptomatologia îmbunãtãtind calitatea vietii pentru o perioadã care variazã în functie de boala de bazã. Despre stopul cardiac (diagnostic si prim ajutor) am scris într-unul din articolele anterioare.
Oricum ar fi, indiferent la ce boalã ne referim si cu atât mai mult la bolile cardiace prevenirea are o mai bunã eficientã si mai bune rezultate decât tratarea acestor boli. De aceea doresc tuturor cititorilor sã aveti o inimã bunã la propriu si la figurat si sã vã pãstrati aceastã inimã bunã întreaga viatã.
Dr.Rãileanu V.
