Bolile respiratorii
Motto: “Domnul Dumnezeu a fãcut pe om din tãrâna pãmântului , i-a suflat în nãri suflare de viatã si omul s-a fãcut astfel un suflet viu.” (Geneza 2:7).
Vom continua prezentãrile printr-o serie de studii ale bolilor în functie de organele si sistemele pe care le afecteazã. Începem cu bolile respiratorii.
Din textul citat la începutul articolului vedem cã primul lucru pe care l-a fãcut omul atunci când Dumezeu i-a dãruit viata a fost sã respire. Desi multe alte lucruri sunt importante pentru sãnãtate (alimentatia, apa, îmbrãcãmintea, odihna, etc.) nici unul nu este atât de important ca respiratia unui aer sãnãtos. Cu totii ne dãm seama cã fãrã alimente putem trãi multe zile (chiar câteva luni) , fãrã apã putem trãi câteva zile, însã fãrã aer viata se mãsoarã în câteva minute.
Chiar dacã poate nu suntem în situatia de a ne lipsi de aer, totusi foarte multi dintre noi acceptãm sã respirãm un aer viciat care va afecta sãnãtatea noastrã peste un numãr de ani. Teama de “curent” si “rãcealã” ne face adesea sã închidem usile si geamurile camerelor si sãlilor de adunare unde frecvent se aflã un numãr mare de persoane, si în scurt timp concentratia de bioxid de carbon provenind din respiratia acestor persoane creste si primele care sunt afectate sunt celulele creierului. “Neglijarea unei bune ventilatii este cauza, în cea mai mare parte, a somnolentei si trândãviei care rãpesc succesul la atâtea predici si îngreuiazã si vatãmã strãduintele învãtãtorului.” (M.M.239). “A trãi în camere închise si neaerisite bine, unde aerul este greu si stricat va slãbi întregul organism. Corpul devine prin aceasta foarte sensibil la rãcealã si o micã rãcealã dã nastere la boalã.” (M.M.239).
Chiar dacã un curent de aer rece poate fi dãunãtor, rãul produs este în general mult mai mic fatã de rãul produs de miile de situatii când suntem nevoiti sã respirãm aer viciat pentru cã ne temem noi sau alte persoane de o eventualã rãcealã. Dumnezeu a lãsat ca si în natura Sa aerul sã fie în miscare. Vântul face aceasta spre binele si nu spre rãul nostru. Persoanele care petrec putin timp în aer liber au de suferit si mai mult din acestã cauzã.
Durerile de cap apar mai mult din lipsã de aer, decât din cauza unei bune ventilatii, iar pierderea cunostintei este frecvent întâlnitã la persoane de orice vârstã care rãmân mult timp în spatii închise, lipsite de aer curat. Cred cã noi, ca popor, ar trebui sã facem o reformã si în aceastã privintã si sã ne educãm pe noi însine si copiii nostri sã accepte cu bucurie curentul de aer produs prin deschiderea ferestrelor pentru a beneficia de aer curat pentru respiratie. De fapt în urma discutiilor cu fratii din alte tãri se pare cã teama de “curent” îi caracterizeazã doar pe români si rusi.
Dupã aceastã relativ lungã, dar extrem de necesarã introducere vom prezenta bolile respiratorii. Vom vedea în cele din urmã cã cea mai mare parte din bolile respiratorii sunt produse de un aer viciat, fie cã este un aer care contine microorganisme (bacterii sau virusi care produc bolile), fie aer poluat de fumul de tigarã sau gazele de esapament ale masinilor sau fumul fabricilor (care generazã cancere si bronsite cronice), fie cã este vorba de aerul poluat cu praf care produce silicoza, antracoza sau alte forme de pneumoconioze. Mai rar anumite boli respiratorii cum ar fi anumite forme de astm pot fi produse si din alte cauza (cum ar fi alergii alimentare sau medicamentoase).
Virozele respiratorii (faringite, laringite, bronsite, pneumonii virale) sunt poate cele mai frecvente boli respiratorii. Aproape toti oamenii sunt afectati o datã sau chiar de douã ori pe an de acest tip de boli transmisibile prin aerul care transmite agentul patogen (virusul) de la persoanele bolnave la altele sãnãtoase. În general nu sunt boli grave si nu necesitã tratament medicamentos (rareori doar pentru scãderea febrei prea mari), chiar dacã simptomele (tuse, nas înfundat si febrã moderat crescutã) sunt foarte supãrãtoare. Cu tratament sau fãrã tratament evolutia si durata lor este aproximativ aceeasi.
Desigur, simptomele se pot ameliora cu anumite mijloace simple (ceaiuri, aburi pentru decongestionarea mucoasei nazale, bãi fierbinti la picioare), iar pentru febrã se recomandã hidratarea prin consumul unor cantitãti mai mari de lichide si eventual împachetãri cu cearceaf umed sau medicatie antitermicã când febra este foarte ridicatã (depãseste 39 – 40 grade C). Oricum se recomandã ca în perioada febrilã bolnavul sã stea în casã si sã nu facã efort fizic pentru cã existã uneori riscul de a apãrea miocardite care pot fi fatale. Dacã febra ridicatã depãseste 3-4 zile, probabil cã boala nu este viralã si pentru stabilirea diagnosticului si tratamentului este necesar consultul medicului.
Pneumoniile bacteriene sunt bolile produse de bacterii care afecteazã parenchimul pulmonar. Infectiile de acest tip sunt boli în general grave care pot ucide bolnavul, mai ales când rezistenta acestuia este scãzutã (cum ar fi cazul copiilor si al bãtrânilor, atunci când nu primesc un tratament antibiotic adecvat). Uneori infectiile bacteriene ale plãmânilor netratate la timp produc abcese pulmonare (pungi de puroi în plãmâni), pleurezii purulente sau gangrene pulmonare, boli foarte grave si foarte greu de tratat cu doze foarte mari de antibiotic. Acest tip de boli necesitã consult medical si tratament în spital.
Bronsitele cronice sunt boli inflamatorii ale cãilot respiratorii adesea cu suprainfectii bacteriene, produse de aerul poluat (fum de tigarã, fumul fabricilor, gazele de esapament din orasele aglomerate cu multe autovehicule), adesea pe un fond genetic mostenit. Evitarea expunerii la frig si a aerului poluat previne sau amânã aparitia acestor boli chiar la persoanele predispuse, iar la cele deja bolnave amelioreazã simptomatologia. În perioada de acutizare este necesarã adesea folosirea antibioticelor si a altor medicamente.
Astmul bronsic cuprinde un grup de boli caracterizate prin constrictia în crizã a bronsiilor mici, crize determinate de factori alergici, infectiosi, sau iritanti la persoane în general predispuse printr-o mostenire geneticã.
S-a constatat cã atât brositele cronice, cât si astmul bronsic au apãrut cu o frecventã crescutã la persoanele ai cãror pãrinti au fost fumãtori. Tratamentul astmului constã în primul rând în înlãturarea factorilor care produc crizele. Urmãrind cu atentie împrejurãrile în care s-au produs crizele, sau prin anumite investigatii se pot depista acesti factori si prin înlãturarea lor se poate obtine ameliorarea semnificativã sau chiar vindecarea bolii. În cazul când acesti factori nu sunt depistati sau dacã nu se pot înlãtura din motive diferite, poate independent de vointa omului, boala devine cronicã, marcând întreaga viatã a persoanei si necesitând tratament prelungit, chiar medicamentos pentru ameliorarea simptomatologiei.
Cancerele laringian, bronsic si pulmonar sunt produse în cea mai mare parte de fumul de tigarã. Atât timp cât acest viciu nu era foarte rãspândit, frecventa cancerului pulmonar era foarte rarã. În prezent existã tendinta ca acest tip de cancer sã ocupe locul întâi în ce priveste morbiditatea si mortalitatea prin cancer. Alte cauza mai rare însã, de cancere pulmonare sunt expunerea la substante radioactive (mineri din mine de uraniu) sau contactul cu anumite substante chimice cum ar fi azbestul (în fabricile de materiale ignifuge) sau cromatii (folositi în tãbãcirea pieilor), situatii care se întâlnesc deci în anumite profesii.
În general tratamentul este dezamãgitor, pentru cã adesea diagnosticul este pus atunci când tumora nu se mai poate opera si un cancer pulmonar inoperabil diagnosticat corect, sunã a condamnare la moarte între 6 si 12 luni cu tratament medicamentos, cu iradiere sau cu tratament alternativ naturist. De aceea avantajul prevenirii fatã de tratare a acestui tip de boalã este infinit mai mare.
Pneumoconiozele (silicoza, antracoza) sunt boli produse prin alterarea parenchinului pulmonar de cãtre particulele de praf de bioxid de siliciu sau de cãrbune sau alte substante chimice care se depun în plãmâni declansând un rãspuns inflamator al organismului care duce treptat la fibrozarea plãmânilor si instalarea insuficientei respiratorii si în cele din urmã moartea.
De remarcat cã în unele forme de pneumoconioze, cum ar fi silicoza, evolutia si agravarea bolii declansate continuã (desigur mai lent) chiar si dupã scoaterea din mediul poluat (ex.minerii care sunt pensionati) ducând la moarte prematurã.
Este evident cã aceste boli sunt aproape în totalitate boli profesionale si câstigul obtinut în bani trebuie bine cântãrit sã vedem dacã meritã o astfel de scurtare a vietii atunci când ne alegem profesiunea. Mijlocele de protectie care reduc expunerea la aceste pulberi nocive nu sunt, în general perfecte, sau sunt incomode si inconstienti multi muncitori nu le folosesc asumându-si riscuri foarte mari pe termen lung.
Tuberculoza, o boalã microbianã care afecteazã cu predilectie plãmânii a fost prezentatã deja în numãrul anterior al revistei.
Concluzia celor prezentate în acest articol poate fi prezentatã sub forma unui îndemn: Respirati adânc aer curat, faceti miscãri în aer liber în mijlocul naturii, deschideti ferestrele si obloanele, evitati locurile unde atmosfera este poluatã (mai ales spatiile închise) si veti beneficia de o bunã sãnãtate a aparatului respirator si chiar sãnãtatea întregului organism va fi influentatã în bine. Dacã vã temeti de “curent” încercati sã-l suportati si veti vedea cã nu este chiar asa de dãunãtor pe cât v-ati închipuit.
Vã urez tuturor sã respirati doar aer curat întreaga viatã asa cum l-a dat Dumnezeu primilor nostri pãrinti.
Dr. Rãileanu Valerian
