Odată, o fetiţă mică stătea jos pe covor şi se juca lângă bunica sa, care cu o bucată de pânză prinsă într-un gherghef într-o mână şi cu acul în cealaltă lucra la o broderie cu flori şi arbori. Şi de acolo de jos, văzând numai noduri şi aţe fără nici un rost , fetiţa se întreba în gând ” oare ce se întâmplă cu bunica mea de face lucruri atât de urâte când e ştiu că ea are numai lucruri frumoase în casă? De ce lucrează de atâta timp la pânza aceasta fără nici un sens? Cu siguranţă că bunica a îmbătrânit sau poate nu mai vede aşa de bine!” Şi se jucă mai departe gândindu-se cum să-i spună bunicii adevărul până când o întrerupse glasul domol al acesteia:” Fetiţa mea, am terminat. Hai să-ţi arăt ce am făcut. Vrei!??
Fără să mai aştepte o altă invitaţie fetiţa urcă imediat în poala bunicii şi…surpriză ! În faţa sa apăru imediat un peisaj parcă mai frumos decât celelalte, cu flori, cu arbori şi iarbă verde şi cu o apă albastră care semăna cu cerul senin. Mirată peste poate fetiţa întrebă:
-Bunico, nu înţeleg un lucru. Când ai schimbat broderia la care lucrai? Asta e aşa de frumoasă pe când cealaltă…
Bunica o întrerupse:
-Fetiţa mea! Ceea ce vedeai tu de acolo de jos era aceeaşi broderie. Dar de unde priveai tu nu puteai să vezi partea asta care este terminată. Dar de aici de sus se vede altfel şi de fapt aceasta este faţa cea adevărată. Nu contează ce se vede de jos ci numai ceea ce rămâne în final.
Când a crescut mare şi a trebuit să treacă prin situaţii delicate, fetiţa, acum o persoană în toată firea a zis” Doamne, de ce se întâmplă toate aceste lucruri? Eu nu mai înţeleg nimic!
Şi atunci a auzit un glas care i-a spus:
-De acolo de jos tu nu poţi înţelege modul în care Eu îţi brodez cursul vieţii aşa cum e mai bine pentru tine. Dar dacă vei avea răbdare să înţelegi lucrurile şi credinţă în mine atunci când vei fi cu mine aici sus vei vedea că totul merge spre binele tău şi nimic nu se face la întâmplare. Şi după aceea nimic nu ne mai poate împiedica să fim împreună.
Sursa: www.cercetatiscripturile.org