Când te peţeşte moartea
Când spunem “pomană”, fireşte ar trebui să ne gândim la milostivire lipsită de mânjeala emulaţiei. Gong-ul memento mori (adu-ţi aminte că eşti muritor), îl trăim şi îl simţim în fiecare lacrimă, duel şi zbatere a firii. De mii de ani hommo sappiens tremură în faţa unui inamic: Moartea. Când se simte slab, vrea să o înduioşeze, alteori, îi râde în faţă. Cum? Pregătindu-i o pomană pe cinste. De parcă moartea s-ar vinde pe o binefacere de ochii lumii!
În cultura ortodoxă, pomană presupune timpul postmortem. Sunt şi excepţii. Sătenii din Vădastra, Olt, îşi fac pomana din timpul vieţii, preotul le cântă ca la mort şi sfinţeşte bucatele. Obiceiul se încheie cu o petrecere mare, ca la nuntă. Rar se întâmplă să dai mâna cu „mortul”, să stai cu el la masă, să-l lauzi şi să şi audă, să te prinzi cu el la horă, fără să uiţi nicio clipă că eşti la pomana lui. Îşi fac pomana după pofta inimii, cu lăutari ce cântă trei zile la rând. Vădăstrenii dau de pomană şi ceasuri, că şi pe lumea cealaltă vor vrea să numere orele. Toţi sătenii din Vădastra trăiesc cu Moartea de mână până la sfârşitul cel adevărat. Învaţă să o ia în râs, să o calce în picioare în hore vesele, să o facă să crape de ciudă că nu-i poate prinde nepregătiţi.
Moartea poate fi biruită doar prin moartea şi viaţa Fiului lui Dumnezeu în viaţa noastră. Hristos a biruit boldul morţii! Pomana făcută în timpul vieţii cu fanfară şi lăutari o lasă pe moarte la fel de rece! Răsplata a primit-o viul-mort de la trâmbiţă, camera TV, rude, prieteni şi vecini: “Dar tu, când faci milostenie, nu suna cu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii, în sinagogi şi în uliţe, pentru ca să fie slăviţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata. Tu, când faci milostenie, să nu ştie stânga ce face dreapta, pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti” (Matei 6:2-3). Biblia nu spune nimic despre nevoia vreunui ceas pentru cronometrarea veşniciei.
Împărăţia lui Dumnezeu a început deja în inimile noastre prin lucrarea tainică a Duhului Sfânt. Să tragi moartea pe sfoară cu o pomană cred că este echivalent cu a opta minune a lumii, şi ultima. Putem opta între: ”să ne batem joc de moarte” încingând o horă cu ea, sau să ne refugiem sub Cruce, plângându-ne păcatele şi cerând biruinţă în Numele lui Isus. Alegeţi pe Isus! Alminteri, moartea ne va râde în faţă!
Daniel Niţulescu
