Orga cântã linistit “Atâta har”, iar un sicriu acoperit cu flori se miscã încet pe culoarul bisericii. În jur, rude si prieteni îsi sterg lacrimile de la ochi, siguri de un lucru: o persoanã dragã nu mai este printre ei.
Moartea este o realitate pe care nu o poate evita nimeni, totusi majoritatea oamenilor nu sunt siguri ce înseamnã moartea si ce urmeazã dupã ea. Cele mai de seamã religii ale lumii învatã diferite lucruri cu privire la viata de dupã moarte – fericire vesnicã, chin etern sau un cerc fãrã sfârsit de reîncarnãri. În acelasi timp, multi sceptici si atei nu se asteaptã la nimic altceva decât la inexistentã.
Nu e de mirare cã oamenii urãsc moartea si se tem de ea. Moartea îi desparte de cei dragi, sfârãmã familii si nu oferã nicio sigurantã cu privire la vreo reîntâlnire în viitor. Dar ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre moarte? S-ar putea sã fii surprins sã afli ce spune Biblia despre acest subiect important, pentru cã nu e neapãrat ceea ce cred si învaþã multi crestini.
Apostolul Pavel a simtit cã trebuie si putem sã fim siguri cu privire la ce se întâmplã dupã moarte. El le-a scris tesalonicenilor: “Nu voim, fratilor, sã fiti în necunostintã despre cei ce au adormit, ca sã nu vã întristati ca ceilalti, care n-au nãdejde.” (1 Tesaloniceni 4:13) Putem sti ce se întâmplã dupã moarte? Putem sti când vom deveni nemuritori? Biblia spune cã putem!

Sufletul nu este nemuritorConceptia popularã – împãrtãsitã probabil de multi dintre cei care pierd pe cineva drag – este cã fiinta umanã este alcãtuitã din douã pãrti: un trup fizic si un “duh” sau “suflet”, care supravietuieste dupã moartea trupului. Majoritatea oamenilor cred cã dupã moarte trupul rãmâne în mormânt, în timp ce “sufletul” merge la cer sau în iad, în functie de cum a trãit persoana pe acest pãmânt. De asemenea, multi cred cã acest “suflet” poate sã intre în contact cu cei vii.
Totusi, aceastã idee popularã – cã omul este alcãtuit dintr-un trup fizic si un suflet nemuritor – nu este deloc biblicã. Este o conceptie veche, pãgânã, care a fost adoptatã de biserica crestinã dupã ce a fost scrisã Biblia. Dar Scriptura explicã diferit felul în care este alcãtuitã fiinta umanã.
În Biblie cuvântul suflet este tradus din termenul ebraic nephesh si din grecescul psyche. (Vechiul Testament a fost scris în ebraicã, iar Noul Testament în greacã.) Nu existã un echivalent exact prin care sã fie tradus cuvântul nephesh, dar el nu are sensul de o identitate nemuritoare, independentã, care continuã sã trãiascã dupã ce trupul moare. Cuvântul evreiesc ruach, traduc “suflet”, are si sensul de “suflare” sau “vânt.”
Conceptul de suflet nemuritor a fost introdus în crestinism de greci. Asadar, astãzi, când citim cuvintele suflet sau duh în Biblie, ne gândim la conceptul grecesc de suflet nemuritor. Dar când au folosit cuvintele nephesh, ruach sau psyche scriitorii Bibliei nu au avut în minte acest concept.
În niciuna din cele 1600 de ocazii în care sunt folosite în Biblie cuvintele suflet si duh nu sunt descrise “nemuritoare.” În schimb, Biblia ne spune cã Dumnezeu este singurul nemuritor: “ nemuritorul, nevãzutului si singurului Dumnezeu” (1 Timotei 1:17), “singurul care are nemurirea” (1Timotei 6:15,16).
Singura modalitate prin care oamenii pot ajunge nemuritori – sã trãiascã vesnic – este prin darul lui Dumnezeu. Acesta este darul mântuirii care vine prin Isus Hristos, care “a nimicit moartea si a adus la luminã viata si neputrezirea, prin Evanghelie” (2 Timotei 1:10). Isus le-a promis “viata vesnicã” tuturor ce cred în El. (Ioan 3:16)
Apostolul Pavel a descris asta în felul urmãtor: “Iatã, vã spun o tainã: nu vom adormi toti, dar toti vom fi schimbaþi, într-o clipã, într-o clipitã din ochi, la cea din urmã trâmbitã. Trâmbita va suna, mortii vor învia nesupusi putrezirii si noi vom fi schimbati. Cãci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, sã se îmbrace în neputrezire si trupul acesta muritor sã se îmbrace în nemurire. Când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrãca în neputrezire si trupul acesta muritor se va îmbrãca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: ” (1 Corinteni 15:51-54)

Prima minciunãNemurirea nu este starea naturalã a sufletului uman – este un dar oferit oamenilor prin moartea lui Isus pe cruce. Este un dar pe care îl vom primi la a doua venire a lui Hristos, când vom învia.
De ce atunci asa de multi crestini cred cã la moarte “sufletele noastre nemuritoare” merg direct în cer sau în iad si rãmân acolo pentru vesnicie? Aceastã conceptie gresitã si-a avut începutul odatã cu prima minciunã din istoria omenirii – cuvintele pe care le-a spus sarpele Evei, în grãdina Eden. Eva i-a spus sarpelui cã Dumnezeu le ceruse sã nu mãnânce din pomul cunostintei binelui si rãului.
- Nu e adevãrat, a sâsâit sarpele. “Hotãrât, cã nu veti muri. Dar Dumnezeu stie cã, în ziua când veti mânca din el, vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu, cunoscând binele si rãul.” (Geneza 3:1-5).
De fapt ºarpele a fost cel care a minþit când a declarat: “Hotãrât cã nu veþi muri.”
Dumnezeu plãnuise sã le ofere oamenilor darul vietii vesnice, dar odatã ce ei au ales sã nu asculte, acest dar ar fi devenit periculos. În schimb, fiintele umane erau destinate mortii. Totusi, Satana i-a spus Evei cã oamenii nu sunt muritori – nu sunt destinati mortii. si de-atunci, de-a lungul istoriei, majoritatea oamenilor au crezut aceastã minciunã.
Dumnezeu ne spune cã Dumnezeu “a fãcut pe om din þãrâna pãmântului, i-a suflat în nãri suflare de viatã, si omul s-a fãcut astfel un suflet viu.” (Geneza 2:7) Trupul uman împreunã cu suflarea de viatã înseamnã un suflet viu.
Când omul moare, acest proces este pur si simplu inversat. Trupul, fãrã suflarea de viatã, nu mai este un suflet viu. În Biblie nu se gãseste ideea cã atunci când închidem ochii pentru ultima oarã sufletul nostru se îndreaptã cãtre un stadiu superior.
Cartea Eclesiastului clarificã acest lucru: “Cei vii, în adevãr, mãcar stiu cã vor muri; dar cei morti nu stiu nimic si nu mai au nici o rãsplatã, fiindcã pânã si pomenirea li se uitã. si dragostea lor, si ura lor, si pizma lor, de mult au si pierit, si niciodatã nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare. …. Tot ce gãseste mâna ta sã facã, fã cu toatã puterea ta! Cãci, în locuinta mortilor, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuialã, nici stiinþã, nici înþelepciune!” (Eclesiastul 9:5,6,10)
În viasa Sa pe acest pãmânt, Isus a vorbit despre moarte ca despre un “somn”, ca si apostolul Ioan (vezi Ioan 11:11-14) si Pavel (vezi 1 Tesaloniceni 4:13-16). În moarte, ca si în somn, nu suntem constienti si nu putem comunica. si nimeni în afarã de Dumnezeu – nici un mediu spiritist – nu are puterea sã ne trezeascã din acest somn.
Data viitoare când vezi un cortegiu funerar, nu mai trebuie sã te întrebi dacã mortul se chinuie în focul iadului sau se ridicã înspre cer, privind la cei dragi care suferã lângã sicriul sãu. Odatã ce s-a dus suflarea de viatã, mortul se odihneste într-un somn fãrã vise – un somn care nu va fi deranjat pânã când va veni Isus si îi va aduce la viatã pe cei care asteaptã venirea Sa.
Iar atunci vom deveni nemuritori!

Autor Mihai Bala

În ultima vreme, dezbaterile online dintre atei şi creştini se axează asupra ideii de “suflet nemuritor” (sau “spirit indestructibil”). Dacă toate lucrurile fizice din lumea asta pot fi explicate raţional (cauză-efect), sufletul nemuritor pare a fi singurul argument în favoarea existenţei Divinităţii. Apologeţii creştini se simt obligaţi să apere acest concept cu dinţii, spre satisfacţia ateilor, care în acest domeniu au argumente mult mai solide.
“Sufletul nemuritor este o născocire a religiei”, spun ei, “întrucât tot ce ţine de spiritualitatea umană – gândurile, sentimentele, moralitatea – sunt produse fizice ale creierului. Dacă afectezi un anumit lob din creier, omul devine irascibil; dacă afectezi altul, îşi pierde memoria. Când creierul moare, identitatea omului s-a pierdut. Unde mai rămâne loc pentru sufletul nemuritor?”

Bloggerii creştini, în loc să admită că nu au răspunsul la aceste întrebări, construiesc tot felul de “straw-men”, sofisme peste sofisme, care îi dezgustă pe bună dreptate pe cei din tabăra atee.
Pentru mine, este evident că spiritul uman este un produs al corpului, la fel cum software-ul unui computer este produsul hardware-ului. Dacă omul moare, a murit şi spiritul lui! Gândurile, sentimentele şi caracterul uman sunt pierdute.

Totodată, nu consider această realitate un argument împotriva existenţei lui Dumnezeu. Este o gândire extrem de naivă să Îl cauţi pe Dumnezeu în golurile de ştiinţă. “Cum, nu crezi în Dumnezeu?” Atunci cum explici fenomenul X?” Dimpotrivă, faptul că ştiinţa reuşeşte să explice logic fenomenele naturale, constituie o dovadă în favoarea existenţei unui Gânditor care le-a conceput.
Aşa stau lucrurile şi în cazul discuţiei despre spirit. Nu există în interiorul omului vreun organ supranatural, invizibil, ca o antenă prin care omul poate intra în contact cu Divinitatea. Suntem alcătuiţi exclusiv din materie (“ţărână eşti, şi în ţărână te vei întoarce”), dar tocmai aici este dovada existenţei Divinităţii: deşi părţile componente sunt cărămizi de lut, rezultatul final este o fiinţă spirituală: o fiinţă care iubeşte, gândeşte, filozofează, descoperă esenţa lucrurilor din jurul ei. O fiinţă care Îl caută pe Dumnezeu şi Îl găseşte.

Natura umană
Facerea 2.7 “Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie.” (“suflet viu”, după multe alte traduceri, între care şi King James).

Aritmetic, crearea omului ar suna cam aşa: trup (ţărână) + suflare de viaţă (viaţă) = suflet viu (omul ca întreg).
Moartea este o operaţie inversă: “Până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat” (Eclesiastul 12,7, BC*)
Acum, dacă merg pe ideea că sufletul este rezultatul final al ecuaţiei, ce este acest “duh” (în unele versiuni tradus cu “suflet” sau “spirit”) care se întoarce la Dumnezeu? Pur şi simplu “suflarea de viaţă”, scânteia divină care a dus la apariţia vieţii. După cum voi arăta, această aritmetică se regăseşte nu doar în cartea Facerii, ci în întreaga Biblie.

Moartea
Biblia nu vede moartea ca fiind o trecere la un nivel superior al existenţei, ci ca pe ceva oribil: “plata păcatului este moartea” (Romani 6, 23). Dumnezeu i-a avertizat pe primii părinţi că în ziua în care vor mânca din pomul interzis, vor muri – cea mai rea pedeapsă posibilă. Complet ilogic, dacă definim moartea ca pe o trecere într-o sferă superioară a existenţei! Atunci aceasta ar fi o recompensă, nu o pedeapsă!
Însă Biblia nu priveşte sufletul ca fiind indestructibil. “Că iată toate sufletele sunt ale Mele; cum este al Meu sufletul tatălui, tot aşa şi sufletul fiului; sufletul care a greşit va muri.” (Ezechiel 18.4)

Moartea ca anihilarea existenţei
Dacă, într-adevăr, Biblia afirmă că sufletul este muritor, ar trebui de asemenea să afirme faptul că starea de conştienţă, intelectul, sentimentele omului – toate acestea dispar odată cu moartea. Şi chiar asta afirmă!

“Cei vii ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic şi parte de răsplată nu mai au, căci numele lor a fost uitat. Şi dragostea lor, ura lor şi pizma lor a pierit de mult şi nu se vor mai bucura niciodată de ceea ce se face sub soare. [...] în locuinţa morţilor în care te vei duce nu se află nici faptă, nici punere la cale, nici ştiinţă, nici înţelepciune.” (Eclesiastul 9.5-6, 10).
De menţionat că eclesiastul face voit abstracţie de afterlife, până în finalul cărţii, unde afirmă că, totuşi, va exista o judecată finală a tuturor oamenilor.

“Nu morţii Te vor lăuda pe Tine, Doamne [...] Ci noi, cei vii, vom binecuvânta pe Domnul de acum şi până în veac.” (Psalm 113.25-26 – sau 115.7 în BC).
“Căci cel ce moare nu-şi mai aduce aminte de Tine şi cine Te va lăuda în locuinţa morţilor ?“ ( Psalm 6, 5 – BC)
“Ce folos ai de sângele meu de mă cobor în stricăciune? Oare, Te va lăuda pe Tine ţărâna, sau va vesti adevărul Tău?” (Psalm 29.9 – sau 30.9 în BC)
Aceste pasaje arată un fapt clar: moartea este opusul vieţii; un regres spre materie (“mă cobor în stricăciune”), nicidecum o trecere spre o stare superioară a vieţii!

Ce rost mai are, atunci, religia?
Conform Bibliei, Dumnezeu este “Singurul care are nemurirea” (1 Timotei 6.16). El le-a oferit oamenilor acest dar al nemuririi, însă condiţionat. Dacă oamenii aveau să aleagă să se despartă de El (prin imoralitate, “păcat”), aveau să piardă nemurirea (dacă mâncau din pomul interzis, primii părinţi urmau să “moară negreşit”). Aşa s-a şi întâmplat!

“De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el.” (Romani 5.12)
Din câte ştiu, Biblia este singura carte sfântă care priveşte moartea ca pe un intrus recent, nu ca pe un fenomen etern!

Deşi moartea a afectat omenirea, Dumnezeu i-a acordat speranţa vieţii veşnice prin jertfa lui Iisus Christos:
“Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 6.23, BC)
“Că de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om şi învierea morţilor.” (1 Corinteni 15.21)
Promisiunea vieţii veşnice este făcută doar celor credincioşi, după cum spune chiar Iisus:
“Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă.” (Ioan 5.24)

Dacă Iisus a venit să ofere viaţa veşnică, de ce încă există moarte?
“Căci, precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos toţi vor învia. Dar fiecare în rândul cetei sale: Hristos începătură, apoi cei ai lui Hristos, la venirea Lui. După aceea, sfârşitul, când Domnul va preda împărăţia lui Dumnezeu şi Tatălui, când va desfiinţa orice domnie şi orice stăpânire şi orice putere. Căci El trebuie să împărăţească până ce va pune pe toţi vrăjmaşii Săi sub picioarele Sale. Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, este moartea.“ (1 Corinteni 15.22-26)

Răspunsul este evident: moartea va fi “nimicită” “la venirea Lui”, când va avea învierea celor drepţi. “Şi Iisus i-a zis: Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi.” (Ioan 11.25)

Învierea
Biblia vorbeşte, aşadar, despre o înviere viitoare a morţilor credincioşi. Aceasta este prezentată ca fiind răsplata lor. Dacă, însă, privim moartea ca pe o trecere într-o existenţă superioară, învierea nu ar avea niciun rost. Dumnezeu ar fi chiar sadic să-i întoarcă pe aceşti oameni la o treaptă inferioară a existenţei. Misiunea lui Iisus nu ar avea nici ea rost, întrucât El a venit pentru a învinge moartea. De ce ar fi fost nevoie să înlăture un fenomen benefic umanităţii?
Mai departe, citez un pasaj în care apostolul Pavel tratează exclusiv subiectul învierii:

“De credem că Iisus a murit şi a înviat, tot aşa (credem) că Dumnezeu, pe cei adormiţi întru Iisus, îi va aduce împreună cu El. Căci aceasta vă spunem, după cuvântul Domnului, că noi cei vii, care vom fi rămas până la venirea Domnului, nu vom lua înainte celor adormiţi, Pentru că Însuşi Domnul, întru poruncă, la glasul arhanghelului şi întru trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi cei morţi întru Hristos vor învia întâi, După aceea, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi, împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh, şi aşa pururea vom fi cu Domnul.” (1 Tesaloniceni 4.13-17).

Dumnezeu “va şterge orice lacrimă din ochii lor [ai celor înviaţi] şi moarte nu va mai fi; nici plângere, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi, căci cele dintâi au trecut.” (Apocalipsa 21.4)

Dacă prima carte a Bibliei (Facerea) vorbeşte despre un moment al apariţiei morţii, ultima carte (Apocalipsa) vorbeşte despre momentul dispariţiei acesteia. Moartea nu este o stare de normalitate, ci “Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit.” (1 Corinteni 15.26)

Iudeii au preluat credinţa în nemurirea naturală a sufletului abia în urma robiei babiloniene (când canonul Vechiului Testament era deja încheiat). Religia Babilonului, iar mai târziu, ideile elenistice au pătruns inevitabil în gândirea iudaică, astfel că unele cărţi apocrife reflectă această paradigmă nouă. Biblia, însă, a rămas ferită de acest curent filozofic, după cum sper că am reuşit să arăt mai sus.
Aşadar, cred că trebuie să-i mulţumim lui Platon în particular, şi filozofiei greci în general, pentru viziunea noastră actuală asupra morţii.

_______________________________
BC – Biblia, traducerea lui Cornilescu. Am folosit-o uneori datorită limbajului mai uşor de înţeles. Restul pasajelor biblice aparţin traducerii ortodoxe româneşti a Bibliei.

Sursa: http://mihaibala.wordpress.com

Un fenomen contemporan

Interesul fata de subiectul experientelor extracorporale a trecut demult dincolo de granitele unor preocupari din sanul bisericii. Internetul este plin de marturii ale unor persoane care au trecut prin astfel de experiente, incercand sa redea “trairile” pe care le-au avut in acest timp. Presa scrisa face din acest subiect titluri de prima pagina, iar literatura abunda in lucrari pe aceasta tema.

Probabil cea mai cunoscuta carte in domeniu este cea a  psihiatrului american Dr.Raymond Moody , “Viata dupa viata” ( Mockingbird Books, Atlanta, 1975 ), in care autorul reda experientele a sute de oameni care au trecut prin moarte clinica. Cartea a ajuns un bestseller, avand o vanzare de peste doua milioane de exemplare. Cartea Dr. Moody a trezit un interes imens fata de subiect, cercetarile sale in domeniu fiind urmate de cele ale Dr. Elisabeth Kubler-Ross, precum si de studiile stiintifice ale Dr. Osis si Dr. Haraldsson. O continuare a primei sale carti o reprezinta lucrarea „Cugetari asupra vietii de dupa moarte”( A Bantam-Mockingbird Book, 1977) , in care Dr. Moody aduce mai multe observatii asupra subiectului. Dupa scrierea lor, Dr. Moody a cazut insa in plasa ocultismului. Intr-o lucrare recenta intitulata “Caming back” (“Intoarcerea“), el vorbeste despre delirul hindus al reincarnarii.

In America, numarul celor care au trecut printr-o astfel de experienta este tot mai mare, fenomenul devenind oficial incepand cu 1982. In acest an, mostenitorul celui mai prestigios institut de sondaje din lume, George Gallup junior, a facut un sondaj pe intreg teritoriul SUA pentru a afla numarul cetatenilor americani care au trait experienta mortii clinice. Rezultatul sondajului a fost uluitor: circa 8 milioane de americani avusesera trairi de acest gen. Sondaje mai recente arata ca numarul a crescut la 13 milioane in 1998, ceea ce reprezinta un procent de circa 5% din populatie.

Interesul fata de astfel de experiente neobisnuite se regaseste si in sanul bisericilor crestine care au in dogmele lor invatatura despre nemurirea sufletului. Motivul este de la sine inteles: sustinatorii ideii de nemurire a sufletului  gasesc in asa-zisele experiente extracorporale din timpul mortii clinice dovada ca sufletul supravietuieste momentului decesului . O dovada in acest sens este pozitia Bisericii Catolice cu privire la aceste experiente:

“Pozitia Bisericii Catolice este foarte clara: spiritul supravietuieste functiunilor biologice. Punctul de vedere al Bisericii este in deplina concordanta cu cele mai moderne descoperiri: Nimic nu se pierde, nimic nu se creeaza, totul se transforma. Experientele de revenire din moarte clinica sunt un argument sau o dovada a existentei lui Dumnezeu, dar nu sunt o demonstratie. Sunt un argument ca exista viata dincolo de aceasta viata“, spune preotul greco-catolic Dumitru Suciu. ( 1 )

Biserica Ortodoxa este si ea interesata de astfel de fenomene, insa recomanda prudenta maxima in aprecierea lor: „Cu toate acestea, in plan mai amplu omul credincios trebuie sa fie foarte precaut cu toate vedeniile si experientele mistice” ( 2 )

Intr-un articol intitulat: „Pozitia ortodoxa vis-a-vis de marturiile persoanelor ce au supravietuit mortii clinice”, autorul afirma: „Noi credem că oamenii ce au suportat moartea clinică încă nu au fost în adevăratul rai sau iad, ci numai au contemplat şi au presimţit acele stări.” ( 3 )

Bisericile protestante si neoprotestante ( cu exceptia Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea si a Martorilor lui Iehova,  care nu accepta doctrina nemuririi sufletului ) acorda o atentie sporita experientelor din timpul mortii clinice. Site-urile unor biserici neoprotestante sunt pline de marturii ale unor credinciosi care afirma ca au trait experienta urcarii la cer sau a coborarii in iad, in timpul mortii clinice. Cei interesati pot accesa site-ul: http://www.crestinul.ro/iadul.htm#_O_VEDENIE_A unde pot citi articolul lui John W. Reynolds, intitulat „Patruzeci si opt de ore in iad”. Este marturia unui hot de cai notoriu din Jefferson Country despre orele petrecute in iad in timpul mortii clinice.

Orice om care iubeste adevarul trebuie sa se intrebe cu toata sinceritatea:

- Marturiile despre experientele din timpul mortii clinice sunt demne de luat in serios ?

- Redau ele realitatea existentei dupa moarte, sau sunt o mare amagire ?

- Ce are de spus stiinta in aceasta privinta ? Si, mai ales,

- Ce are de spus Cuvantul lui Dumnezeu in legatura cu adevarata stare a omului in moarte ?

Fara o aplecare serioasa si lipsita de prejudecati asupra subiectului, riscul de a aluneca spre misticism este enorm.

Moartea clinica

Dezvoltarea stiintei medicale a impus necesitatea stabilirii momentului in care pot fi prelevate organele vitale precum inima, rinichii, ficatul si plamanul in vederea transplantului. Daca prelevarea de cornee, oscioare auditive, piele sau meninge poate fi facuta cu pana la 20 de ore dupa decesul unei persoane, prelevarea organelor vitale este legata de o buna circulatie a sangelui. A aparut astfel necesitatea  de a defini mai clar moartea. In 1968 s-a format o comisie ad-hoc, alcatuita din medici, juristi si teologi de la Harvard Medical School din SUA, care a stabilit criteriile de diagnosticare a mortii, criterii valabile si astazi. In Raportul Harvard apare o notiune noua: „moartea clinica”. Ce este aceasta ?

In cursul nr. 1 de medicina legala ( 4 ) care este predat studentilor medicinisti, sunt prezentate cateva elemente de tanatologie medico-legala ( de la tanatos = zeul mortii la greci si logos = cuvant, idee, ratiune ). Tanatologia studiaza problematica mortii organismului uman pe care o descrie in cele trei etape ale ei:

1) Agonia ( „viata redusa” )

Termenul provine de la grecescul agon = lupta si se refera la perioada premergatoare mortii. Este etapa „luptei” dintre viata si moarte, in care predomina fenomenele tanatologice, prevestitoare ale mortii. In aceasta etapa se produce o diminuare a functiilor vitale ( cardio – vasculare si respiratorie ) si alterarea, pana la disparitie, a functiilor vietii de relatie.

Agonia cuprinde si ea mai multe faze: - faza euforica, de preagonie, in care omul se afla intr-o stare de excitatie psiho-motorie ( miscari dezordonate ). Omul este nelinistit, respiratia este superficiala si rapida ( trahipnee ), insa regulata. Uneori individul este logoreic ( vorbeste mult ).

- faza de privire fixa in care apar transpiratii reci, extremitatile devin cianotice ( invinetirea lor ), respiratia devine neregulata, iar pulsul devine slab.

- faza de imobilitate in care extremitatile se racesc si simturile dispar progresiv . Intai dispare vazul, ultimul simt care dispare fiind auzul.

Agonia poate dura, in functie de cauza care a provocat decesul, de la cateva secunde la cateva zile. In cazul unor boli cronice sau al hemoragiilor interne, agonia poate dura chiar zile, in timp ce in cazurile de intoxicatii sau asfixii mecanice , ea poate dura cateva minute sau chiar secunde.

Agonia poate avea mai multe forme: 1) Agonia constienta ( individul este constient de sine, vorbeste si isi urmareste parametrii functionali: puls, ritmul respirator etc. ) 2) Agonia inconstienta sau deliranta ( omul se exprima incoerent si are halucinatii ) 3) Agonia alternanta ( in care perioadele de luciditate alterneaza cu cele delirante ).

Dupa incheierea fazei de agonie, odata cu incetarea functiilor respiratorie si cardio-vasculara, se instaleaza a doua faza: moartea clinica.

2 ) Moartea clinica reprezinta trecerea de la viata la moartea biologica, definitiva si ireversibila. Mai este numita si moarte relativa.

Prima functie care dispare este cea respiratorie, urmata de cea cardio- vasculara. Etapa mortii clinice dureaza din momentulul incetarii functiilor vitale pana la instalarea leziunilor ireversibile la nivelul sistemului nervos central. Tinand cont de faptul ca neuronii sunt celule foarte sensibile la lipsa oxigenului ( neuronii corticali rezista aproximativ pana la 3 minute fara oxigen, cei subcorticali, pana la  5-10 minute, iar cei din trunchiul cerebral, pana la 30-40 de minute ), se considera ca moartea clinica nu poate dura mai mult de 5 minute, daca intre timp nu s-au aplicat tehnicile de resuscitare cardio-respiratorie.

In lipsa acestor interventii de resuscitare, in etapa mortii clinice se instaleaza leziuni ireversibile la nivelul neuronilor scoartei cerebrale ( encefalopatie anoxica ).

Exista si situatii speciale in care moartea clinica poate dura pana la 15-20 minute. Este vorba de situatiile de hipotermie in care se reduce necesarul de oxigen , prin scaderea functiilor organismului, inclusiv a celor vitale. Daca in perioada mortii clinice se efectueaza tehnicile de resuscitare adecvate, omul poate fi readus la viata. Etapa mortii clinice este comuna atat mortilor violente, cat si a celor neviolente, indiferent de cauza care a provovat declansarea ei.

3 ) Moartea biologica ( definitiva, reala si ireversibila ) este etapa finala in care individul nu mai poate fi readus la viata indiferent de tehnicile de resuscitare folosite. Este etapa caracterizata prin incetarea functiilor vitale si aparitia leziunilor ireversibile la nivelul sistemului nervos central.

Dupa instalarea ei, apar semnele mortii. Unele organe si tesuturi mai pot manifesta semne aparent vitale, in functie de rezistenta acestora la lipsa oxigenului ( cresterea unghiilor de

ex. ).

Este de subliniat faptul ca, in afara acestor trei etape ale mortii, organismul uman poate trece si prin alte stari particulare care pot fi confundate cu etapele mortii de care am amintit mai sus. Toate aceste stari particulare au in comun alterarea starii de constienta, fiind denumite in mod incorect „stari intermediare” intre viata si moarte ( „stari de frontiera” ). Din aceasta categorie fac parte:

- moartea aparenta ( „viata minima” ) – consta in reducerea accentuata a functiilor vitale si a activitatii sistemului nervos. Este o stare din care individul poate reveni la viata. Moartea aparenta se poate instala in electrocutii, hipotermii, intoxicatii cu monoxid de carbon, in urma administrarii unor substante anestezice, dupa emotii puternice, etc.

– coma ( somnul profund ) – consta intr-o stare de inhibitie a activitatii nervoase superioare.

- sincopa – consta in pierdereea brusca si de scurta durata a constientei, datorita hipooxiei (o slaba irigare cu oxigen a creierului ).

- lipotimia ( lesinul ) – o sincopa falsa caracterizata prin pierderea de scurta durata a constientei, dar fara ca parametrii functiilor vitale sa se altereze.

Avand in vedere  toate aceste consideratii de ordin medical si etic, trebuie sa ne punem serios intrebarea daca persoanele care au relatat experiente din timpul „mortii clinice” au fost cu adevarat in moarte clinica sau au trecut pentru scurt timp printr-una din starile particulare care pot  fi confundate usor cu moartea clinica.

Experiente extracorporale

Marturiile celor care pretind ca au fost in moarte clinica si au revenit la viata au cateva elemente comune:

1) Decorporalizarea. Primul lucru pe care il relateaza cei ce au trait astfel de experiente este simtamantul ca isi parasesc propriul corp. Senzatia este redata prin strabaterea unui tunel intunecat la capatul caruia se vede lumina. Ei raman constienti de ceea ce se intampla in jur, fara insa a putea influenta cu ceva lucrurile. Adesea ei spun ca isi privesc propriile corpuri de sus, ii vad pe medicii care incearca sa-i resusciteze si aud tot ce se vorbeste in jurul lor. Procesele de gandire sunt mult mai rapide decat in viata , senzatia fiind aceea de plutire, de lipsa de durere si de usurare. Iata si una din numeroasele marturii de acest gen:

„Dintr-o data, sufletul s-a ridicat din trupul meu. M-am ridicat deasupra patului si mi-am vazut trupul de sus. Stiam foarte clar ce se intampla in momentul in care sufletul meu a iesit din trup. M-am vazut. Am vazut-o pe Lucia. in momentul acela am gandit foarte liber. Nu aveam nicio durere, nu aveam nicio confuzie. Stiam ca sunt eu, adevaratul eu, sufletul meu, ca sunt iesit din trup si ca am murit la propriu.” ( 5 )

2 ) Intalnirea cu rude, prieteni si cunoscuti decedati.

„Acolo erau mamica mea, bunicii mei, acolo era Laurentiu, prietenul meu care-a plecat. Acolo erau multi oameni pe care ii cunosteam. Ma strigau sa ma duc acolo. Ei au iesit in fata portii, spunand: “Vino! Vino! Vino! Vino!”. Parca era o galerie. Ma simteam fantastic.” ( 6 )

Uneori, persoanele readuse la viata povestesc ca s-au intalnit nu cu rude sau cunoscuti, ci cu persoane complet necunoscute, asa cum este dat exemplul in cartea Dr. Moody.

3 ) Intalnirea cu o fiinta de lumina.

Majoritatea oamenilor povestesc despre aparitia unei lumini pe care o identifica cu o stare de pace, de dragoste. Multi o identifica cu o fiinta plina de caldura si iubire, fata de care persoana in cauza  este atrasa ca de o forta magnetica. Recunoasterea acestei fiinte depinde , se pare, de educatia religioasa primita: unii afirma ca fiinta este Christos, altii vad ingeri… Toti afirma insa ca fiinta este trimisa sa-i calauzeasca.

“Am inceput sa urc si, la un moment dat, de undeva din cer a inceput sa curga peste mine un fascicul de lumina. Lumina aceea era ca un fel de dragoste, bucurie, pace, fericire, dar parca sub forma lichida. Curgea, iar eu urcam prin ea. La un moment dat, fasciculul acela s-a facut tot mai mare, norii s-au dat la o parte, m-am ridicat deasupra pamantului si am plecat. In timp ce urcam, dintr-o data am inceput sa aud muzica. Era o asemenea muzica cum pe pamant nu exista. si undeva, departe, am vazut ceva mare si alb. De dupa obiectul acela urias si alb curgea spre mine acel rau de dragoste, de fericire, de bucurie pe care nu stiu sa-l descriu.” ( 7 )

Uneori, in legatura cu aceasta fiinta de lumina, muribundul vede tot filmul vietii sale derulandu-se prin fata sa sau aude intrebari de genul: „Esti pregatit sa mori ?” sau „Ce ai facut bun in viata ?”

4 ) Reintoarcerea in corpul fizic

Cei care relateaza experientele lor extracorporale marturisesc ca ajung la o limita peste care nu pot trece, fiind nevoiti sa se intoarca in trupurile lor. Reintoarcerea este adesea instantanee si violenta, ea producandu-se si in lipsa acestei limite amintite. Dezamagirea persoanei revenite la viata este de nedescris, in contrast cu bucuria medicilor si a rudelor.

“Am trecut printr-un tunel gri. Ma simteam usor si liber. Parca auzeam si o muzica linistitoare. Cand am iesit din tunel, am ajuns la o bariera, cum sunt cele vechi de cale ferata, vopsite in alb si rosu. Dupa bariera se intindea o pajiste verde, plina de flori. In stanga sus, era o lumina galbena foarte puternica si foarte placuta. Am dat sa ma aplec, sa trec pe sub bariera, dar am auzit o voce care-mi spunea sa ma intorc inapoi, ca nu mi-am terminat misiunea. Imi parea foarte rau, dar imi dadeam seama ca nu ma pot impotrivi. As fi vrut, totusi, sa raman acolo” ( 8 )

Dupa incheierea unei astfel de experiente, individul isi gaseste foarte greu cuvintele prin care sa exprime ceea ce pretinde ca a  trait.

Cateva observatii utile

Marturiile  persoanelor care pretind ca au fost in moarte clinica sunt intr-adevar impresionante. Cele mai multe din ele vorbesc despre  lumina, pace si iubire , despre ingeri si fiinte dragi, despre campii pline de verdeata si flori. Exista insa si marturii care vorbesc despre intuneric, fiinte hidoase, gemete, foc si chin vesnic, toate fiind asociate iadului. Inainte insa de a trage niste concluzii, sunt necesare cateva observatii:

1 ) Moartea clinica in care se presupune ca au fost toti cei care pretind ca au avut astfel de experiente nu este adevarata moarte. Ea mai este numita si “moarte relativa” , tocmai pentru ca din moarte clinica exista sansa ca un om sa revina la redobandirea tuturor functiilor vitale. Iata ce sustin medicii cu privire la acest subiect:

“Moartea clinica lasa sansa revenirii la viata. Cand se ajunge in moarte cerebrala – faza in care se mai pot face doar prelevari de organe interne in vederea transplantarii – este prea tarziu”. (  9 )

Asadar, adevarata moarte este cea biologica, cerebrala, cand in scoarta cerebrala apar leziuni ireversibile si tehnicile de resuscitare nu mai au nicio sansa de a-l readuce la viata pe cel decedat. Insusi Cuvantul lui Dumnezeu afirma ca in moarte nu mai exista nici constienta de sine, nici inteligenta, sentimente, memorie sau activitate  ( vezi Eclesiastul 9, 5.6.10; Psalmul 6, 5 , etc. ). Toti cei care relateaza experiente din „lumea de dincolo” se gasesc de fapt tot in lumea de aici, in aceasta viata.

2 ) Analizand marturiile continand astfel de experiente, se constata ca ele sunt strans legate de mediul cultural si religios in care au trait acele persoane. Mai mult decat atat, se constata ca detaliile declaratiilor variaza in cadrul aceleiasi culturi, de la o epoca la alta. Marturiile din secolul nostru se deosebesc de cele facute acum un secol sau doua, chair daca indivizii apartin aceleiasi culturi si religii. Acest fapt dovedeste  ca aceste marturii sunt strans legate de ideile preconcepute pe care indivizii le au in legatura cu moartea, fiind influentate de credintele lor religioase.

Daca astfel stau lucrurile, se ridica o intrebare justificata: Oare realitatea „lumii de dincolo” ( daca ea exista cu adevarat ! )  variaza in functie de cultura si religia fiecarui om ? Nu ar fi logic sa existe descrieri similare, indiferent de epoca, religia sau cultura in care au trait cei care relateaza aceste experiente ? Exista oare un rai si un iad pentru omul secolului al 21-lea, un altul pentru omul secolului trecut, un altul pentru crestini si un altul pentru necrestini ?

3 ) Daca aceste experiente ar fi reale, se ridica si o alta intrebare : De ce ar proceda Dumnezeu in felul acesta ? Ca sa le arate oamenilor ca exista si o alta realitate decat cea a acestei vieti ? Finalul Parabolei bogatului si saracului Lazar ( Luca 16, 19-31 – Atentie ! Este vorba doar de o parabola ! ),   ne arata ca nu acesta este modul obisnuit prin care Dumnezeu vrea sa-i convinga pe oameni cu privire la adevar. „Dialogul” dintre Avraam si bogatul aflat in locuinta mortilor este plin de invataturi in acest sens:

„ Bogatul a zis: „Rogu-te dar, parinte Avraame, sa trimiti pe Lazar in casa tatalui meu, caci am cinci frati, si sa le adevereasca aceste lucruri, ca sa nu vina si ei in acest loc de chin.” Avraam a raspuns: „Au pe Moise si pe prooroci; sa asculte de ei.” „Nu, parinte Avraame,” a zis el, „ci daca se va duce la ei cineva din morti , se vor pocai.” Si Avraam i-a raspuns: „Daca nu asculta pe Moise si pe Prooroci, nu vor crede nici chiar daca ar invia cineva din morti.” ( Luca 16, 27-31 )

Nu, Dumnezeu nu se foloseste de morti pentru a-i converti pe cei vii. Metoda aceasta nu face parte din planurile Sale de a-i mantui pe oameni. Daca oamenii nu se lasa convinsi de adevar si nu se convertesc datorita Scripturilor, ei „nu vor crede nici chiar daca ar invia cineva din morti.” ( vers. 31 )

Avem si o dovada biblica: Lazar ( nu exista niciun indiciu ca este acelasi Lazar din parabola ) a fost inviat dupa patru zile de stat in mormant si totusi, carturarii si fariseii nu au crezut in Iisus. Dimpotriva, in ura lor fata de Mantuitorul, au planuit sa-l ucida si pe Lazar, distrugand in felul acesta una din cele mai mari dovezi ale mesianitatii Sale ( vezi Ioan 11, 47-53 ).

4 ) Nu de fiecare data cand o persoana revine la viata din moarte clinica poveste experiente de felul celor amintite. In multe cazuri exista o tacere absoluta. De ce ? Raspunsul este simplu: Pentru ca oamenii nu au ce povesti. Daca ne referim la exemplele biblice in care avem de-a face nu cu morti relative sau aparente, ci cu moartea reala, definitiva, tacerea este evidenta. Fie ca este vorba de cei inviati in timpurile VT ( 2 Regi 4, 8-37 – invierea fiului sunamitei de catre Elisei ), fie ca e vorba de cei inviati in timpurile NT       ( Luca 7, 11-17 – fiul vaduvei din Nain ; Marcu 5, 21-43 – fiica lui Iair ; Ioan 11, 1-46 – Lazar ; Faptele Apostolilor 9, 36—42 – Tabita ; Faptele Apostolilor 20, 7-12 – Eutih ), niciunul din acestia nu relateaza experiente extracorporale de genul celor amintite. De ce ? Pentru simplul motiv ca nu le-au avut, dovedind ca Biblia are dreptate cand afirma ca in moarte nu exista stare de constienta ( vezi Eclesiastul 9, 5.6.10 ).

Dar tacere intalnim nu doar in cazurile biblice amintite, ci si in zilele noastre. Cunoscutul om de afaceri roman, Silviu Prigoana, povesteste despre accidentul pe care l-a avut la 22 de ani, in urma caruia si-a pierdut piciorul. In 1984, Silviu Prigoana a suferit trei operatii in urma unui accident de munca petrecut pe cand lucra ca frigotehnist la o fabrica din Gherla. Iata ce relateaza dansul in legatura cu acest accident
“In cele trei luni cat am fost internat, am suferit trei operatii, pentru ca mi se tot cangrena piciorul. Trebuia sa-mi taie din el. La cea de-a treia operatie am intrat in moarte clinica. A durat cam 20 de minute, dupa cum mi-a spus medicul anestezist. Poate ca n-au fost 20 de minute, ca medicul era cam batran, poate au fost 8 sau 10 minute, dar ştiu ca am fost in moarte clinica“, a mai povestit Silviu Prigoana, care a infirma teoria conform careia cei care se afla in aceasta stare plutesc ori trec printr-un tunel, la capatul caruia vad “ingerasi si luminite”. “Astea-s vrajeli, fabulatii. Esti mort si gata! Eu, unul, n-am vazut nimic din toate astea! Ce credeti, ca daca as fi vazut ingerasi, nu m-as fi laudat si eu?! Eu n-am vazut nimic!” a conchis, pe un ton relaxat, milionarul clujean.” ( 10 )
5 ) Cercetarile stiintifice din ultimii ani au dus la obtinerea in laborator, fara o aparatura prea sofisticata, a acelorasi stari si experiente pe care le relateaza unii din cei ce au revenit din moartea clinica.

Primul stadiu pe care marturisesc ca il parcurg aceste persoane este cel al parasirii corpului, avand un sentiment de usurare, calm si plutire. Omul vede adesea scene si intamplari din viata personala, dar dintr-o perspectiva diferita – aceea de spectator. Aceste trairi extracorporale sunt aduse ca argument in favoarea ideii de nemurire a sufletului.

In laborator insa, au putut fi obtinute exact aceleasi trairi si experiente, fara ca persoana sa se afle in moarte clinica. Profesorul neurolog Olaf Blanke, impreuna cu colaboratorii sai de la Spitalul Universitar din Geneva, au obtinut marturii ale unor experiente extracorporale  din partea unei paciente supusa unui astfel de experiment, folosind electrozi pentru stimularea cortexului drept. ( 11 )

Al doilea stadiu descris este senzatia de parcurgere a unui tunel luminos , simtind si o adiere de vant. Psihologul american Susan Blackmore este de parere ca senzatia de lumina se produce datorita unei cresteri temporare a activitatii cortexului vizual., in conditiile in care lipsa de oxigen reduce inhibitia fiziologica operata de unele celule asupra altora. Aceasta activitate mai ridicata decat cea normala din cortexul vizual produce senzatia parcurgerii unui tunel luminos. Aceeasi senzatie poate fi provocata si in laborator, in lipsa hipoxiei.

„Cu toate ca aceste relatari par fabuloase, stiinta a reusit sa explice o parte din ele. Datorita faptului ca in momentul mortii, corpul sufera modificari fizice şi chimice, ca scaderea tensiunii arteriale si micsorarea cantitatii de oxigen care ajunge la creier, celulele nervoase ale creierului inceteaza sa mai functioneze. Centrul vazului este primul afectat, iar imaginile sunt percepute tot mai greu. Aceasta duce la senzatia perceperii unei lumini stralucitoare inconjurata de intuneric, perceptie care apare in memorie sub forma unui tunel.” ( 12 )

O teorie revolutionara cu privire la ceea ce se intampla cu organismul uman in clipele dinaintea mortii a fost lansata in 1981 de doctorul Ronald Siegel, psiholog la Universitatea din Los Angeles:

“In momentul in care simte ca se apropie moartea, organismul elibereaza automat o enorma cantitate de droguri sinaptice”. Traducand limbajul stiintific, acea stare de euforie de care vorbesc cei intorsi la viata nu ar fi, potrivit lui Siegel, decat un proces chimic. Ca si cum subiectul ar fi drogat!”( 13 )

Concluzii

Biblia ne invata ca „Dumnezeu vorbeste cand intr-un fel, cand intr-altul, dar omul nu ia seama. El vorbeste prin visuri, prin vedenii de noapte, cand oamenii sunt cufundati intr-un somn adanc, cand dorm in patul lor. Atunci El le da instiintari si le intipareste invataturile Lui, ca sa –l abata pe om de la rau si sa-l fereasca de mandrie, ca sa-i pazeasca sufletul de groapa si viata de loviturile sabiei.” ( Iov 33, 14-18 ).

Nu putem nega faptul ca uneori, in situatii exceptionale si hotarate doar de Dumnezeu, El poate transmite un mesaj personal unui om aflat intr-o stare de viata minima, cu scopul de a-l ajuta sa-si indrepte caile dupa ce va reveni la o viata normala. Dar nu trebuie sa omitem doua amanunte importante:

1 ) Daca Dumnezeu poate proceda in felul acesta, El o face doar atunci cand in trup exista inca viata, fie ea chiar la parametri scazuti, avand scopul de a-l intoarce de pe caile lui gresite.

2 ) Chiar daca ar fi reale, experientele extracorporale din moartea clinica nu dovedesc in niciun fel continuarea vietii dincolo de momentul decesului. Asa cum am subliniat deja, „trairile” si senzatiile relatate de unele persoane pot fi obtinute si prin simulari in laborator, fara ca persoanele sa se afle in moarte clinica. Ele apartin vietii, nu starii de moarte.

Ce se afla dincolo de pragul mormantului ? Acolo se afla, asa cum afirma Biblia, „locul tacerii”  ( vezi Psalmul 115, 17 ). Unul singur ne poate raspunde la aceasta intrebare: Cel care a gustat cu adevarat moartea, dar S-a intors din ea biruitor asupra ei:

„Nu te teme ! Eu sunt Cel dintai si Cel de pe urma. Cel viu. Am fost mort si iata ca sunt viu in vecii vecilor. Eu tin cheile mortii si ale locuintei mortilor.” ( Apocalipsa 1, 17up.-18 )

Creatorul vietii si al tuturor lucrurilor din Univers este singurul care ne poate spune ce e dincolo de moarte. Si Biblia, Cuvantul Lui, este plina de marturii in acest sens:

– In moarte nu exista constienta de sine ( Eclesiastul 9, 5 )

– In moarte nu exista intelepciune ( Eclesiastul 9, 10 )

– In moarte nu exista sentimente ( Eclesiastul 9, 6 )

– In moarte nu exista activitate ( Eclesiastul 9, 10 )

- In moarte nu exista dialog, comunicare ( Psalmul 115, 17; 88, 10-12 )

– In moarte nu exista laude la adresa lui Dumnezeu ( Isaia 38, 18 pp.; Psalmul 115, 17 )

– In moarte nu exista speranta ( Isaia 38, 18 up. )

– In moarte nu exista memorie ( Psalmul 6,5; 88, 12 )

Si totusi, moartea nu este un punct. Christos a biruit moartea prin propria Sa jertfa, facand ca deasupra oricarui mormant sa straluceasca speranta invierii si a unei vieti fara de sfarsit. O viata cat viata lui Dumnezeu !

Aceasta este adevarata nadejde a crestinului ! Nu raiul, nu iadul, nu purgatoriul, inventate de oamenii care i-au dat crezare mai degraba „sarpelui celui vechi” ( Apocalipsa 12, 9 ) decat Creatorului, ci invierea prin puterea Celui care marturiseste despre Sine:
„Eu sunt invierea si viata ! Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai.” ( Ioan 11, 25 )

Lori Balogh www.loribalogh.ro

Referinte:

( 1 ) http://www.clujeanul.ro/cluj/marturii-de-dincolo-de-moarte-2396662

( 2 ) http://www.odaiadesus.ro/tunel.html

( 3 ) http://www.geocities.com/levitki/opinii/moartea.htm

( 4 ) http://facultate.regielive.ro/cursuri/medicina/medicina_legala-67163.html

( 5 ) http://eseuri.resursecrestine.ro/eseuri-Interviu—Moarte-clinica-Suntem-un-abur-ce-piere-934.htm

( 6 ) Idem

( 7 ) Idem

( 8 ) http://www.clujeanul.ro/cluj/marturii-de-dincolo-de-moarte-2396662

( 9 ) Idem

( 10 ) Idem

( 11 ) http://news.bbc.co.uk/2/hi/health/2266740.stm

( 12 ) http://ro.wikipedia.org/wiki/Moarte_(mitologie)

( 13 ) http://www.clujeanul.ro/cluj/marturii-de-dincolo-de-moarte-2396662

O sarbatoare inofensiva ?

Sarbatoarea de Halloween a ajuns, cel putin pentru americani, cea mai importanta sarbatoare dupa cea a Craciunului. Anual, americanii cheltuiesc cu aceasta ocazie circa 2,5 miliarde de dolari si, avand in vedere influenta culturii americane asupra intregii lumi, tendinta este ca sarbatoarea sa fie “importata” de cele mai multe popoare de pe pamant.

La prima vedere, totul pare distractiv si inofensiv: dovleci luminati, masti lugubre, costume de vampiri si vrajitoare, schelete, paianjeni, fantome si pisici negre…Totul pare o joaca de copil…Este ziua in care adultii redevin copii, intrecandu-se in glume si farse care starnesc zambetul si rasul intr-o viata  atat de plina de tristete. Pe buna dreptate, aparatorii acestei sarbatori din ce in ce mai raspandite intreaba: “Ce e atat de rau in Halloween ? E vorba doar de un joc inofensiv de copii…Ce e rau in faptul de a ne amuza putin ?”

Si totusi…Halloween , cu costumele sale infricosatoare, cu accesoriile destinate sa trezeasca groaza si cu aerul sau lugubru, desi pare un joc inocent de copil, isi are radacinile intr-un trecut sinistru si demonic, de care oamenii care-l promoveaza nu sunt constienti.

Putina istorie

Care este originea sarbatorii de Halloween ?

Istoria ei incepe odata cu vechii celti – popor care a trait cu doua milenii in urma in teritoriile de azi ale Irlandei, Marii Britanii si ale nordului Frantei. Adoratori ai naturii si avand un mare numar de zei ( intre care un rol important il avea soarele ), vechii celti sarbatoreau noul an pe 1 noiembrie. Ziua marca sfarsitul recoltarii si al anotimpului calduros ( anotimpul soarelui ) si inceputul iernii friguroase si intunecate.

Din 31 octombrie pana in 2 noiembrie, celtii aveau o sarbatoare inchinata lui Samhain, zeul pagan al mortilor. Ei credeau ca, in timpul acestei perioade, Samhain aduna toate sufletele celor ce murisera in anul precedent, hotarand ce forma vor lua in anul urmator. Se credea ca aceste suflete puteau lua forma unui corp omenesc sau, in functie de hotararea zeului, puteau fi condamnate sa traiasca in trupuri de animale. Cei mai rai dintre oameni ( sufletele lor ) urmau sa ia forma unei pisici negre. Sarbatoarea avea drept scop sa-l insele pe Samhain , determinandu-l sa dea sentinte mai blande, fapt pentru care adoratorii lui se rugau si-i aduceau ofrande.

Conform Enciclopediei Britanice, perioada cuprinsa intre 31 ocombrie si 2 noiembrie era perceputa de celti ca un timp plin de pericole, de teama si evenimente supranaturale. Se credea ca atunci lumea zeilor devenea vizibila si , pentru a trece cu bine de aceasta perioada, celtii trebuiau sa aduca numeroase ofrande si sacrificii de tot felul.

In noaptea de 31 octombrie ( ajunul Anului Nou celtic ), dupa ce recoltele fusesera stranse si puse la adapost, celtii incepeau sarbatoarea propriu-zisa. Mai intai erau aprinse focurile in casa. Apoi druizii ( preotii celti ) se intalneau pe culmile dealurilor, in adancul padurilor de stejar, aprinzand focuri sacre cu scopul de a speria spiritele rele si de a-l onora pe zeul soare. Apoi, oamenii aduceau jertfe zeilor lor din recoltele anului si din animale, in tot acest timp ei dansand in jurul focurilor. In dimineata urmatoare, oamenii reaprindeau focul in casele lor cu foc “sfant” , pentru a alunga spiritele rele si a-i proteja in sezonul de iarna.

Se credea ca in 31 octombrie sufletele mortilor vizitau propriile case, fapt ce facea ca sarbatoarea sa capete o semnificatie sinistra. Aspectul lugubru era accentuat si de tot felul de “accesorii” care trezeau repulsie si groaza: fantome, pisici negre, vrajitoare, demoni de tot felul care se plimbau in acea noapte. In acelasi timp, sarbatoarea lui Samhain era considerata perioada cea mai propice casatoriilor, norocului, sanatatii si mortii, ea devenind precursorul Halloween-ului de azi. In concluzie, originea Halloween-ului nu este chiar atat de inocenta.

Dupa ce romanii au invadat Irlanda si Insulele Britanice, a avut loc o fuziune intre sarbatoarea celtica a lui Samhain si sarbatorile romane Feralia si Pomona. Feralia , celebrata in 21 februarie, era ziua dedicata de romani mortilor. In realitate, ea nu era altceva decat o zi a betiilor si orgiilor, ca multe alte sarbatori romane. Pomona ( zeita romana a fructelor si fertilitatii ) era celebrata pe 1 noiembrie, simbolul ei fiind marul. Timp de trei secole dupa cucerirea celtilor de catre romani, obiceiurile si traditiile legate de sarbatoarea celtica a lui Samhain s-au amestecat cu cele ale sarbatorilor romane Feralia si Pomona, rezultand un hibrid pagan ce va sta la baza viitoarei sarbatori “crestine” Halloween.

“Crestinarea”

Dupa incheierea persecutiilor romane indreptate impotriva crestinilor din timpul primelor trei secole , biserica crestina , sustinuta de autoritatile civile, a inceput sa imprumute diferite traditii si obiceiuri pagane, dandu-le o haina crestina. Un rol important in trecerea de la vechile sarbatori pagane Samhain si Pomona la actuala sarbatoare de Halloween l-a avut obiceiul crestinilor de a-i sarbatori pe martirii crestini din timpul persecutiilor romane. Existau zile speciale pentru comemorarea martirilor , insa s-a ajuns la o problema majora: numarul martirilor ce trebuiau sa fie comemorati era cu mult mai mare decat cel al zilelor anului. Faptul i-a determinat pe conducatorii bisericii crestine din secolul al patrulea sa desemneze o zi comuna pentru celebrarea tuturor martirilor.

Astfel in 609 d.Ch., Papa Bonifaciu IV a declarat vechea sarbatoare romana Feralia ca devenind crestina. Odata cu aceasta schimbare, Feralia nu mai era o ocazie de a-i onora pe toti mortii, ci doar pe “sfintii” decedati. In locul orgiilor, betiilor si alcoolului, ziua de Feralia devenea o ocazie de rugaciune si meditatie, ceea ce nu era deloc un lucru rau. De asemenea, vechea denumire de Feralia a fost schimbata in Ziua Tuturor Sfintilor . A urmat apoi modificarea datei: Papa Bonifaciu IV a mutat celebrarea tuturor sfintilor din 21 februarie in 13 mai, pentru ca Papa Grigore III ( 731-741 ) sa mute din nou celebrarea tuturor sfintilor pe 1 noiembrie – aceeasi data cu cea a vechii sarbatori pagane celtice a lui Samhain. Astfel, ziua de 1 noiembrie a adevenit oficial Ziua Tuturor Sfintilor ( in engleza: All Hallows Day ) , de unde si denumirea actuala de Halloween.

“Crestinarea” vechii sarbatori pagane nu era insa incheiata. In 988, biserica apuseana a instituit o noua zi : Ziua mortilor, cu scopul de a-i comemora pe toti credinciosii botezati decedati despre care se credea ca sunt in purgatoriu, pentru a fi acceptati de Dumnezeu. Incepand cu secolul al 13-lea , sarbatoarea a devenit universala. Astfel, 1 noiembrie devenea sarbatoarea tuturor mortilor despre care se credea ca sunt in cer, iar 2 noiembrie devenea comemorarea mortilor despre care se credea ca sufera in purgatoriu. In ansamblu, ajunul ( 31 octombrie ), Ziua Tuturor Sfintilor ( 1 noiembrie ) si Ziua Mortilor ( 2 noiembrie ) formeaza ceea ce englezii numesc “Hallowmas” – o reflectare a vechii si paganei sarbatori celtice a lui Samhain. Ceea ce astazi e considerat a fi o sarbatoare crestina, curata si sfanta provine in realitate dintr-o sarbatoare pagana si plina de orgii si superstitii.

In timp, sarbatoarea a devenit atat de populara incat Martin Luther a ales tocmai perioada de Halloween pentru a afisa in 1517 tezele sale pe usa bisericii din Wittenberg, Germania. Acesata a fost inceputul Reformei care a zguduit din temelii stalpii bisericii crestine.

Pe masura ce numarul colonistilor europeni sositi pe pamant american crestea, numarul traditiilor, superstitiilor si  practicilor religioase europene a inceput sa patrunda in noile teritorii. In ce priveste Halloween-ul, o inflenta puternica a fost simtita in America odata cu imigrarea a milioane de irlandezi cu ocazia secetei din 1846. Halloween a devenit, asemenea Craciunului, o sarbataore nationala , fiind insotita de defilari, serate, costumatii specifice, deghizari, farse , focuri si multe alte obiceiuri. In lumina originii sale pagane, dovedita istoric, mai poate fi considerata sarbatoarea de Halloween ca fiind doar o joaca inofensiva de copil ?

Semnificatii ale simbolurilor si obiceiurilor de Halloween

Desi cei mai multi dintre noi cunoastem majoritatea simbolurilor ce insotesc Halloween-ul , putin dintre noi constientizam semnificatiile lor ascunse si originea lor pagana. Iata o lista cu cateva din simbolurile principale care insotesc sarbatoarea:

1) Farsele

Celtii credeau ca sufletele mortilor reveneau pe pamant in noaptea de 31 octombrie, provocand tulburari si stricand recoltele. Mai credeau, de asemenea, ca in aceasta perioada zeii le jucau feste. De aici provine obiceiul farselor legate de aceasta sarbatoare.

2) Dovleacul

Este, fara indoiala, cel mai cunoscut simbol al Halloween-ului. Originea obiceiului de a folosi dovleci luminati in noaptea de Halloween se trage din traditii irlandeze vechi de secole. Cinematografia a avut si ea un rol decisiv in promovarea obiceiului, ca si in cazul altor simboluri: schelete, povesti cu fantome, magie, vrajitoare, vampiri, pisici negre, demoni s.a.

Obiceiul cioplirii dovlecilor sub forma unor capete de monstri isi are originea in traditii irlandeze vechi. Lumanarea aprinsa in interior face ca acest chip cioplit sa capete o infatisare demonica. In folclorul irlandez exista o legenda care explica originea acestui obicei: povestea lanternei lui Jack. Legenda spune ca un barbat glumet si betiv pe nume Jack a reusit sa-l pacaleasca pe Satana sa urce intr-un copac. Apoi, pentru a-l impiedica pe Satana sa coboare din copac si sa vina dupa el, Jack a sapat o cruce in trunchiul copacului. Satana nu a putut cobora din copac decat dupa ce i-a promis lui Jack ca nu-l va ispiti niciodata. Dupa un  timp, Jack a murit. Sufletul sau nu a fost primit nici in rai, datorita sireteniei sale, nici in iad, datorita promisiunii facute de Satana. Singura concesie care i s-a facut a fost aceea de a putea lua un taciune cu care sa-si lumineze drumul dintre rai si iad, ramanand pentru totdeauna in intunericul dintre cele doua lumi.

Din aceasta legenda provine obiceiul de Halloween de a pune in dovlecii ciopliti o lumanare, amintind de “lanterna” lui Jack. Obiceiul poate fi regasit si in Ardeal, chiar inainte ca in Romania sa ajunga sarbatoarea de Halloween , scopul sau fiind acela de a goni spiritele rele care incep sa colinde lumea odata cu venirea iernii.

3) Marul

Simbolul marului este legat de vechea sarbatoare romana Pomona, celebrata pe 1 noiembrie. Romanii considerau marul drept un simbol sfant al zeitei Pomona. Din combinarea vechilor sarbatori Samhain ( a celtilor )  si Pomona ( a romanilor ) a rezultat ceea ce astazi numim Halloween. Aceeasi origine o are si obiceiul ( jocul ) de a prinde merele cu dintii dintr-un bol mare de apa.

4) Liliecii

Fiind animale nocturne care se hranesc cu sange ( unele specii ), asocierea lor cu Halloween-ul nu a fost dificila. Ei sunt considerati simboluri si reprezentanti ai raului, insotindu-i pe vampiri si vrajitoare, despre care se crede ca se transforma in lilieci tocmai pentru a zbura usor pe timp de noapte.

5) Pisicile negre

Sunt considerate inca din antichitate purtatoarele unor duhuri rele , fapt pentru care, in Evul Mediu, ele erau vanate si arse pentru alungarea spiritelor rele care le stapaneau. Pisica neagra este un simbol strans legat de Halloween, primind conotatii oculte.

6) Scheletele umane

Dat fiind faptul ca vechea sarbatoare celtica a lui Samhain era un festival al mortilor, prezenta scheletelor era inevitabila. Credinta populara era ca in noaptea de Halloween spiritele mortilor reveneau pe pamant, aducand tulburari si pagube oamenilor.

7) Vrajitoarele

Sunt simboluri importante ale Halloween-ului, crezandu-se ca in aceasta noapte ele au puteri mult mai mari decat in restul anului. Asocierea maturei face ca simbolul sa fie si mai pregnant. O vrajitoare calare pe matura in lumina lunii este una din cele mai clasice imagini asociate sarbatorii de Halloween. Matura era considerata un simbol al fertilitatii, de unde provine obiceiul gospodinelor de a sari peste ea in timpul Sabatului Vrajitoarelor. Cu cat saritura era mai inalta, cu atat recolta urma sa fie mai bogata.

8)  Bufnita

Simbolul isi trage renumele din superstitia ca bufnita se hraneste cu sufletele muribunzilor. Pana azi se crede ca tipatul bufnitei este un semn al mortii si al dezastrelor, fapt pentru care aceste pasari au devenit simboluri ale raului.

9) Mastile

Folosite din cele mai vechi timpuri in ceremoniile religioase, ele aveau rolul de a-i proteja pe oameni de spiritele rele. Confectionate din diferite materiale ( hartie, plastic, etc. ), mastile folosite in timpul sarbatorii de Halloween reprezentau de obicei o fata falsa, cu scopul de a deruta spiritele rele si de a-i apara pe oameni de influenta acestora.

10) Luna

Este si ea un simbol important al Halloween-ului, astrul nocturn  fiind asociat in mitologie cu sufletele mortilor si facand parte din scenariul celor mai de groaza povesti.

11) Paianjenul si plasa de paianjen

Fiind o insecta ce prefera intunericul, dezordinea si pustietatea, paianjenul a devenit un alt simbol important al Halloween-ului, sugerand ideea de loc lugubru, bantuit si uitat de oameni.

Toate aceste simboluri , atunci and se regasesc impreuna in practicile sarbatorii de Halloween, creeaza o atmosfera lugubra, sinistra si de groaza. Ele nu au nimic in comun cu crestinismul, cu Evanghelia mantuirii, cu frumoasele promisiuni ale lui Dumnezeu si nici cu frumusetea unei vieti traite in Christos.

Halloween in lumina Bibliei

Sarbatoarea de Halloween provine dintr-o credinta opusa adevarului biblic: credinta in nemuririi sufletului. Biblia ne invata ca moartea este moarte, nu viata traita intr-o alta sfera de existenta. Nici vorba ca ceva din fiinta noastra sa mearga, dupa moarte, in rai, purgatoriu sau iad. Starea de inconstienta din timpul mortii este sugerata in Cuvantul lui Dumnezeu prin folosirea substantivului “somn” si a verbului “ a adormi” ( vezi 1 Regi 15, 8; 14,31; 16,28; Daniel 12, 2; Ioan 11, 11-14, etc. ). Faptul ca mortii se afla intr-o stare de inconstienta totala este clar subliniat in Biblie:

“Cei vii, in adevar, macar stiu ca vor muri. Dar cei morti nu stiu nimic si nu mai au nicio rasplata, fiindca pana si pomenirea li se uita. Si dragostea lor, si ura lor, si pizma lor demult au si pierit si niciodata nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare…

Tot ce gaseste mana ta sa faca, fa cu toata puterea ta ! Caci in locuinta mortilor in care mergi nu mai este nici lucrare, nici chibzuiala, nici stiinta, nici intelepciune.” ( Eclesiastul 9, 5-6. 10 )

In ce priveste tendinta crestinilor de a imprumuta tot felul de traditii, superstitii si obiceiuri pagane, Biblia este din nou foarte categorica:

“Asa vorbeste Domnul: “Nu va luati dupa felul de vietuire al neamurilor si nu va temeti de semnele cerului, pentru ca neamurile se tem de ele. Caci obiceiurile popoarelor sunt deserte…” ( Ieremia 10, 2-3 )

Mantuitorul ne atrage atentia ca traditiile si obiceiurile care nu isi au izvorul in adevarul divin nu au nicio valoare in ochii lui Dumnezeu: “Degeaba Ma cinstesc ei, invatand ca invataturi niste porunci omenesti…Orice rasad ( obicei, traditie- nota autorului ) pe care nu l-a sadit Tatal Meu cel ceresc va fi smuls din radacina.” ( Matei 15, 9.13 )

Dupa eliberarea lui din aspra robie egipteana, poporul Israel a primit o porunca clara din partea lui Dumnezeu:

“Sa nu faceti ce se face in tara Egiptului, unde ati locuit si sa nu faceti ce se face in tara Canaanului, unde va duc Eu ! Sa nu va luati dupa obiceiurile lor ! …Paziti poruncile Mele si nu faceti niciunul din obiceiurile urate care se faceau inaintea voastra ca sa nu va spurcati cu ele. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.” ( Leviticul 18, 3.30 )

Aceleasi principii sunt valabile si azi, in crestinismul care a preluat tezaurul adevarului de la vechiul Israel. Din nefericire, biserica crestina a adoptat, usor si pe neobservate, tot felul de practici pagane, intre care se numara si sarbatoarea de Halloween. In felul acesta, false doctrine satanice au capatat un vesmant “ crestin”, dandu-le o mai mare putere de amagire.

In pofida atator argumente istorice si biblice, Halloween-ul continua sa atraga, fiind privit ca un simplu joc amuzant de copii. Asemenea unui “mormant varuit”(  Matei 23, 27 ), Halloween-ul este stralucitor si atragator pe dinafara, insa in ochii lui Dumnezeu el nu este altceva decat un morman de murdarii spirituale care-i sunt dizgratioase si respingatoare.

Niciun om, nicio institutie sau biserica nu au libertatea de a “crestina” un obicei, o traditie sau o superstitie care nu isi are izvorul in adevarul Scripturilor. Singura atitudine acceptata de Dumnezeu in fata unor astfel de practici si obiceiuri este respingerea lor neconditionata.

Lori Balogh

www.loribalogh.ro

Un ganditor spunea ca cea mai mare tragedie a mortii este faptul ca pleci fara sa te poti lua pe tine. Simtamantul ca la moarte dispari definitiv din univers este groaznic si nimeni nu se impaca cu gandul ca lasa in urma doar amintiri, care si ele se vor sterge iremediabil.

Creatorul a asezat in strafundul fiintei noastre “gandul vesniciei” ( Eclesiastul 3, 11 ) si, oricat am fi de sceptici in relatia noastra cu El si cu Cuvantul Sau, avem cu totii aceasta aspiratie spre nemurire, spre “tinerete fara batranete si viata fara de moarte”. Ne resemnam in fata mortii, dar in strafundul fiintei noastre nu o acceptam. O consideram un intrus in existenta noastra, un vrajmas redutabil caruia nu vrem sa-i facem nicio concesie.

In acest context, trebuie sa recunoastem ca invatatura despre nemurirea sufletului este deosebit de atractiva  pentru natura umana. E linistitor sa stii ca, dupa ce ai trait intreaga viata dupa bunul tau plac, neglijand sau sfidand cerintele lui Dumnezeu exprimate in Cuvantul Sau, ceva din tine continua sa existe si dupa moarte. Cand te afli pe pragul mormantului unui prieten, al tovarasului de viata, al unui parinte sau poate chiar al propriului tau copil, nu poate fi mangaiere mai mare decat aceea de a sti ca sufletul celui disparut calatoreste printre stele, insotit de ingeri, spre “ loc luminat, loc cu verdeata.”

Iata de ce invatatura despre nemurirea sufletului este atat de raspandita la toate popoarele, in toate religiile, in toate culturile si civilizatiile lumii. Dar, faptul ca aceasta invatatura este atractiva, mangaietoare si aducatoare de speranta, face din ea un adevar ? Cand bolnavul de cancer aflat in faza terminala primeste asigurari din partea medicului ca se va vindeca, aceasta schimba realitatea cu ceva ? Nu cumva ne aflam in fata unui “drog” de  alta natura , singura lui menire fiind aceea de a ne “anestezia” sufletele pentru a nu mai simti durerea despartirii de cei disparuti ?

Prin profetul Ieremia, Domnul ne indeamna cu toata consideratia pe care o are fata de noi: “Nu va hraniti cu nadejdi inselatoare!” ( Ieremia 7, 4 pp. ). De ce face El asta ? Pentru ca o speranta inselatoare este mai primejdioasa decat cunoasterea unui adevar dureros. Cati bolnavi incurabili mor cu sperante false in suflet, fara sa fie pregatiti pentru moarte !

Daca exista o mangaiere in privinta mortii, aceasta nu trebuie cautata in ideea de nemurire, ci in ceea ce Dumnezeu ne descopera in Cuvantul Sau cu privire la moarte. Biblia ne invata ca mormantul nu este un punct final, ci doar o virgula. Si aceasta nu pentru ca ceva din noi ar continua sa existe dupa moarte, ci pentru ca Iisus, singurul care are “cheile mortii si ale locuintei mortilor”( Apocalipsa 1, 18up. ) va deschide , la timpul potrivit, ferecaturile ei , chemand din nou la viata , prin inviere, pe toti oamenii.

Eu, asemenea multor altor oameni, nu cred in invatatura despre nemurirea naturala a sufletului. O consider prima, dar si cea mai mare si mai raspandita amagire pe care Satana, “sarpele cel vechi”, ( Apocalipsa 12, 9 ) a reusit sa o insamanteze in constiintele oamenilor. Poate ca ceva din mine ar dori ca aceasta invatatura sa fie adevarata…Natura umana pacatoasa ar dori sa ramana neschimbata si totusi sa fie nemuritoare… Scripturile, ratiunea si, nu in ultimul rand, bunul simt nu-mi permit insa sa accept aceasta invatatura. De ce nu pot crede in nemurirea naturala a sufletului ? Iata cateva motive:

1) Nu cred in nemurirea sufletului pentru ca prefer sa-L cred pe cuvant pe Dumnezeu, nu pe “sarpele cel vechi” ( Apocalipsa 12, 9 ). Citind si recitind istoria Creatiunii si a caderii omului, nu poti trece cu vederea, daca esti bine intentionat, contradictia dintre doua afirmatii categorice. Prima este un avertisment cat se poate de solemn al Creatorului dat primilor nostri parinti:

“ Domnul, Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: “Poti sa mananci dupa placere din orice pom din gradina, dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el vei muri negresit.” ( Geneza 2, 16-17 )

A doua este o asigurare data acelorasi oameni de sarpele care i-a dus in ispita: “Atunci sarpele a zis femeii: Hotarat ca nu veti muri.” ( Geneza 3, 4 )

Daca Insusi Creatorul ne spune” “Vei muri negresit”, ce ar trebui sa ma faca sa cred cuvintele unei creaturi care spune contrariul: “Hotarat ca nu veti muri” ? Aici este “macazul” de la care se desprind cele doua mari conceptii despre starea omului in moarte: sufletul este muritor sau nemuritor. Cui dam creditul nostru ?

Din nefericire, majoritatea omenirii da crezare “sarpelui cel vechi”, magulindu-se cu falsa speranta ca ceva din noi continua sa existe si dupa moarte. Eu aleg sa-L cred pe Dumnezeu !

2) Nu cred in nemurirea sufletului pentru ca Biblia ne invata ca “plata pacatului este moartea” ( Romani 6, 23 ), nu viata vesnica intr-o alta sfera de existenta. Moartea este finalul vietii, nu continuarea ei. Daca prin moarte trebuie sa intelegem o altfel de existenta, ma intreb: in ce consta atunci pedeapsa pentru pacat ?

3) Nu cred in nemurirea sufletului pentru ca aceasta invatatura promoveaza independenta fata de Dumnezeu. Teza nemuririi sufletului neaga in mod direct ideea ca viata noastra este dependenta de Creator. Daca sufletul omului este nemuritor in mod neconditionat, de ce ar mai avea el nevoie de Dumnezeu ?

4) Nu cred in nemurirea sufletului pentru ca Dumnezeu ne avertizeaza ca “sufletul care pacatuieste, acela va muri” ( Ezechiel 18, 4.20 ). Indiferent ce intelegem prin suflet ( fie o parte a fiintei umane, fie fiinta umana in totalitatea ei ), Biblia este clara in aceasta privinta: “fiindca toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu” ( Romani 3,23 ), sufletul tuturor este muritor.

5) Nu cred in nemurirea sufletului pentru ca aceasta invatatura face absurda si inutila insasi Creatiunea. Daca sufletul ar simti, ar gandi si ar putea sa comunice in absenta trupului, de ce a fost nevoie ca Dumnezeu sa creeze trupul ? De ce a fost nevoie ca El sa se plece in tarana pamantului si sa modeleze cu propriile Sale maini lutul lipsit de viata ? In cazul acesta, trupul ar aparea ca o colivie, ca o inchisoare a sufletului, de care ar trebui sa scapam cat mai repede pentru a ne elibera sufletul incatusat.

Biblia ne invata  insa ca trupurile noastre sunt “temple ale Duhului Sfant” pe care trebuie sa le pastram in cea mai buna stare posibila ( 1 Corinteni 3, 16-17; 6, 19-20 ).

6) Nu cred in nemurirea sufletului datorita unei aritmetici simple pe care Creatorul a aplicat-o la crearea omului: “Domnul, Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata si omul s-a facut astfel un suflet viu.” ( Geneza 2, 7 )

Aritmetic, crearea omului poate fi exprimata si asa: Trup ( tarana ) + suflare de viata ( viata ) = suflet viu ( omul ca intreg )

Moartea este o operatie inversa: “ Pana nu se intoarce tarana in pamant, cum a fost, si pana nu se intoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat” ( Eclesiastul 12, 7 )

Aritmetic, moartea omului poate fi exprimata si asa: Suflet viu ( omul ) – suflare de viata ( viata )  = trup ( tarana )

Ceea ce retrage Dumnezeu la moarte nu este o entitate constienta de sine, ci duhul de viata pe care l-a dat la nastere ( scanteia de viata, viata insasi ).

7) Nu cred in nemurirea sufletului pentru ca aceasta teorie presupune ca ceva din noi ramane constient dupa moarte. Biblia ne invata insa altceva:

“Cei vii, in adevar, macar stiu ca vor muri. Dar cei morti nu stiu nimic si nu mai au nicio rasplata, fiindca pana si pomenirea li se uita. Si dragostea lor, si ura lor, si pizma lor, demult au si pierit si niciodata nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare…

Tot ce gaseste mana ta sa faca, fa cu toata puterea ta, caci in locuinta mortilor in care mergi nu mai este nici lucrare, nici chibzuiala, nici stiinta, nici intelepciune.” ( Eclesiastul 9, 5-6. 10 )

Nu cred in nemurirea sufletului pentru ca Biblia numeste locuinta mortilor “locul tacerii”: “Nu mortii lauda pe Domnul, si nici vreunul din cei care se pogoara in locul tacerii “( Psalmul 115,17). Ar putea oare tacea un suflet ajuns in iad, in mijlocul unor chinuri de nedescris ? Nu ar striga el dupa mila si ajutor ? Dar un suflet ajuns in rai ? Ar putea oare tacea, fara sa-L laude pe Mantuitorul sau ? Si totusi, locuinta mortilor este un  “loc al tacerii”, pentru ca acolo nu mai este viata, nu mai este constiinta de sine.

“Caci cel ce moare nu-si mai aduce aminte de Tine si cine Te va lauda in locuinta mortilor “? ( Psalmul 6, 5; vezi si Psalm 30,9; 88,10-12 )

9) Nu cred in nemurirea sufletului pentru ca Scriptura ne invata ca “singurul care are nemurirea” este Dumnezeu ( 1 Timotei 6, 16 ).

Adam si Eva au fost creati cu o nemurire conditionata de ascultare. Nemurirea pe care cei doi au primit-o la Creatiune a fost un dar din partea lui Dumnezeu pentru ei. Din nefericire, neascultarea i-a facut sa piarda darul nemuririi, iar avertismentul Creatorului: “In ziua in care vei manca din el ( pomul cunostintei binelui si raului ), vei muri negresit” ( Geneza 2,17 ) a devenit o trista realitate pentru intreaga rasa umana.

10) Nu cred in nemurirea sufletului pentru ca aceasta invatatura face absurda doctrina invierii, atat de clar prezentata in Biblie.

De ce ar mai fi nevoie de inviere daca sufletul , descatusat de trup, ar putea simti, ar putea comunica si ar putea rationa ? In acest caz invierea pare absurda…Daca mortul e “viu”, de ce sa mai invieze ? Daca el e trez, de ce sa se mai trezeasca ? A readuce sufletul liber si fericit in “colivia” trupului ar parea absurd si chiar inuman din partea Creatorului.

11) Nu cred in nemurirea sufletului pentru ca aceasta invatatura loveste la temelia jertfei Mantuitorului. Daca nu exista moarte adevarata, ci doar o trecere intr-o alta sfera de existenta, de ce a murit Christos ? Ce moarte va fi nimicita la finalul istoriei pacatului , daca moartea inseamna, de fapt, o altfel de viata ? ( vezi 1 Corinteni 15, 26 )

12) Nu cred in nemurirea sufletului pentru ca Mantuitorul a promis: “Iata, Eu vin curand si rasplata Mea este cu Mine ca sa dau fiecaruia dupa fapta lui.” ( Apocalipsa 22, 12 ) Daca cei drepti ajung in rai, iar cei nelegiuiti ajung in iad imediat dupa moarte, ce sens mai are promisiunea Mantuitorului ca va aduce cu Sine rasplata tuturor oamenilor ?

13) Nu cred in nemurirea sufletului pentru ca aceasta invatatura face inutila si absurda judecata finala a lui Dumnezeu. Daca oamenii ar fi judecati imediat dupa moarte, primindu-si rasplata in secundele imediat urmatoare judecatii, ce rost ar mai avea judecata finala ? Mai poate schimba ea ceva ?

14) Nu cred in nemurirea sufletului pentru ca aceasta invatatura face inutila revenirea Mantuitorului. Daca cei drepti ar fi deja in rai, alaturi de Domnul, ce rost ar mai avea a doua venire pentru ei ? In ce ar mai consta atunci “fericita noastra nadejde “ ( Tit 2, 13 ) ?

15) Nu cred in nemurirea sufletului pentru ca aceasta invatatura nu este de origine biblica, ci pagana. Scripturile VT nu contin referiri la o astfel de invatatura , ea patrunzand in iudaismul de dupa eliberarea din robia babiloniana prin intermediul elenismului. Desi invatatura are vesminte crestine, ea provine de la filozofii greci, indeosebi de la Aristotel si Platon.

“Luati seama ca nimeni sa nu va fure cu filozofia si cu amagire desarta, dupa datina oamenilor, dupa invataturile incepatoare ale lumii si nu dupa Christos.” ( Coloseni 2, 8 )

16) Nu cred in nemurirea sufletului pentru ca aceasta invatatura deschide larg usa spiritismului. Daca sufletul ar continua sa existe dupa moarte, de ce nu am incerca sa comunicam cu el ? Si, de ce Satana ar pierde o astfel de ocazie, travestindu-se in spiritele celor morti si influentand viata celor vii dupa propriile interese si scopuri ? Biblia ne invata ca “Satana se ( poate ) preface intr-un inger de lumina”, iar “slujitorii lui se prefac in slujitori ai neprihanirii” ( 2 Corinteni 11, 14-15 ). Asa-zisele spirite ale mortilor nu sunt decat demoni travestiti, avand misiunea de a-i amagi pe oamenii necunoscatori ai Cuvantului lui Dumnezeu.

17) Nu cred in nemurirea sufletului pentru ca Dumnezeul in care cred si pe care Il descopera Biblia este un Dumnezeu “plin de indurare si milostiv, incet la manie, plin de bunatate si credinciosie, care isi tine dragostea pana in mii de neamuri de oameni, iarta faradelegea, razvratirea si pacatul, dar nu socoteste pe cel vinovat drept nevinovat…” ( Exod 34, 6-7 ) Invatatura despre nemurirea sufletului atrage dupa sine alte invataturi false: cele legate de existenta raiului si  iadului. Cea de-a doua, in mod deosebit, este incompatibila cu caracterul lui Dumnezeu.

Un Dumnezeu care ni se descopera ca Tata, avand autoritatea deplina de a-l pedepsi pe omul pacatos, iar in calitatea Sa de Creator, avand dreptul deplin de viata si de moarte asupra creaturilor Sale, nu va fi nedrept in judecatile Sale. El, care “atat de mult a iubit lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara , ci sa aiba viata vesnica” ( Ioan 3, 16 ), va pedepsi oare vesnic, in chinuri de nedescris, pe omul pacatos ? Oricate pacate ar putea face un om in scurta lui viata, acestea nu pot justifica o pedepsire vesnica. Nicio instanta omeneasca , oricat ar fi de dura, nu pedepseste atat de disproportionat o nelegiuire. Cu atat mai putin nu ar face-o un Dumnezeu al iubirii, care pe crucea Golgotei ne-a dat cea mai mare dovada a dragostei ce ne-o poarta.

Desi nu cred in nemurirea naturala, neconditionata, a sufletului, cred totusi in acea nemurire pe care cei mantuiti o vor primi ca dar din partea lui Dumnezeu , la sfarsitul istoriei atat de dramatice a lumii in care traim. Scriptura ne promite ca El “va da viata vesnica celor ce, prin staruinta in bine, cauta slava, cinstea si nemurirea” ( Romani 2, 7 ). In aceasta nemurire cred, pe aceasta o astept, pentru ea ma pregatesc, legandu-mi toate sperantele de Cel care, prin marea si infinita Sa Jertfa, a devenit “Calea , Adevarul si VIATA” ( Ioan 14, 6 ).

Lori Balogh

www.loribalogh.ro

Realitate sau alegorie ?

Pasajul biblic din Luca 16, 19-31 a dat nastere la numeroase discutii. In general, exista doua conceptii legate de interpretarea acestui pasaj: 1) Unii cred ca Iisus da cortina laoparte , oferindu-ne un crampei despre viata de dupa moarte si despre soarta oamenilor buni si rai dincolo de mormant. 2) Altii, dimpotriva, sunt convinsi ca Domnul s-a folosit de o alegorie pentru a ne oferi cateva invataturi deosebit de importante.

O greseala facuta frecvent in legatura cu interpretarea acestui pasaj este scoaterea lui din context si folosirea sa pe post de “sperietoare” , amenintandu-i pe oamenii care nu se convertesc cu  chinurile unui iad vesnic. Fara sa negam posibilitatea ca unii oameni sa se fi convertit datorita acestui pasaj biblic, ne intrebam totusi ce valoare are o astfel de convertire din moment ce motivul care a produs-o nu este dragostea fata de Dumnezeu , ci frica de pedeapsa.

E important sa stim daca avem de-a face cu o relatare adevarata sau cu o parabola ? Desigur ! Daca cele spuse de Mantuitorul reprezinta doar o alegorie, nu vom putea extrage doctrina din acest pasaj. Parabolele sunt date pentru o anumita invatatura , nu pentru a lua fiecare detaliu in parte  si a incerca sa scoatem din el un adevar doctrinal. S-ar ajunge astfel la aberatii care ar contrazice adevarurile clare ale Bibliei.

Privind cu atentie la lucrarea pamanteasca a Mantuitorului, observam ca Domnul S-a folosit adesea de parabole in predicarea Evangheliei. Iisus a cunoscut valoarea pildelor in procesul de invatare, stiind ca acestea stimuleaza gandirea profunda, ramanand multa vreme in memoria ascultatorilor. Mantuitorul se folosea de parabole si pentru un alt motiv: pentru a-Si proteja lucrarea. Vorbirea directa i-ar fi iritat atat de mult pe vrajmasii Sai incat L-ar fi adus repede la tacere prin violenta, inainte ca El sa-si fi incheiat lucrarea. In privinta aceasta, Iisus a fost “intelept ca serpii si fara rautate ca porumbeii”, dupa cum El Insusi ii invatase pe ucenicii Sai cum sa se poarte in lume ( Matei 10, 16 ).

O intrebare pe care trebuie sa ne-o punem in mod obligatoriu este legata de destinatarii acestor cuvinte rostite de Mantuitorul. Carei categorii de oameni i se adresa El in pasajul din Luca 16, 19-31 ?

Inainte ca Mantuitorul sa ia cuvantul, ultimul verset ( vers. 14 ) declara: “Fariseii, care erau iubitori de bani, ascultau si ei toate lucrurile acestea  si isi bateau joc de El.” Asadar, Iisus se adresa in primul rand fariseilor – o clasa de oameni duplicitari, inselatori si deosebit de sireti. Era firesc ca El sa se poarte fata de astfel de oameni cu multa prudenta si intelepciune, pentru a nu-i provoca inainte de vreme, primejduindu-I lucrarea.

Vorbirea in pilde si alegorii era o modalitate a lui Iisus de a predica adevarul , insa cu prudenta. Fariseii nu intelegeau multe din aceste invataturi voalate. Dovada acestui fapt o putem gasi chiar in rugaciunea lui Iisus din Luca 10, 21: “Tata, Doamne al cerului si al pamantului, Te laud pentru ca ai ascuns aceste lucruri de cei intelepti si le-ai descoperit pruncilor.”

De asemenea, Marcu 4, 33-34 arata ca de cele mai multe ori invataturile Mantuitorului erau invesmantate in pilde: “Iisus le vestea cuvantul prin multe pilde de felul acesta, dupa cum erau ei in stare sa-L priceapa. Nu le vorbea deloc fara pilda , dar cand era singur la o parte, le lamurea ucenicilor Sai toate lucrurile.”

Toate aceste motive ne determina sa intelegem ca pasajul din Luca 16, 19-31 nu este o relatare a unor fapte reale, ci reprezinta o alegorie , o parabola, ca multe altele rostite de Iisus.

Contradictii si nedumeriri

In cazul in care pasajul din Luca 16, 19-31 ar reda o intamplare reala, s-ar ridica o multime de probleme si nedumeriri, venind in contradictie cu adevarurile clare ale Scripturii.

1) Daca nu am avea de-a face cu o alegorie, inseamna ca raiul si iadul sunt atat de aproape unul de celalalt incat locuitorii lor ar putea conversa intre ei. Totusi, Avraam ii spune bogatului ca intre rai si iad este o “prapastie mare “ ( vers. 26 ). Daca asa stau lucrurile, cum poate sufletul bogatului, aflat in iad,  sa poarte o conversatie cu Avraam , aflat in rai ? Lucrul acesta ar fi foarte, foarte greu de crezut !

2) Sa ne imaginam ca cei aflati in rai ar putea vorbi si ar putea privi la semenii lor care sufera chinurile unui iad vesnic. Cum s-ar mai putea ei bucura in rai, vazand si auzind chinurile celor nelegiuiti, intre care s-ar putea afla chiar unii dintre cei dragi lor: copii, parinti, soti sau sotii, prieteni, vecini…?

3) Expresia “sanul lui Avraam” este ea insasi un indiciu ca avem de-a face cu o alegorie. Daca “sanul lui Avraam” ar fi real, cum ne-am putea imagina ca ar incapea in el toti cei mantuiti ? Avraam insusi fiind mantuit, el in al cui san ar trebui sa se gaseasca ?

4) Daca relatarea Mantuitorului ar oglindi realitatea, inseamna ca sufletele celor decedati continua sa traiasca, sa simta, sa comunice, sa aiba dorinte, sa sufere, sa se bucure…Or lucrul acesta ar contrazice multimea pasajelor biblice care spun , in esenta, ca sufletul este muritor ( vezi Ezechiel 18, 4.20; Eclesiastul 9, 5-6. 10; Psalmul 115, 117; 6,5; etc. )

5) Dupa inviere, Mantuitorul a fost confruntat cu teama ucenicilor ca ceea ce vad in fata ochilor  nu este Persoana lui Iisus , ci un duh.

“Plini de frica si de spaima, ei credeau ca vad un duh. Dar El le-a zis: “Pentru ce sunteti tulburati ? Si de ce vi se ridica astfel de ganduri in inima ? Uitati-va la mainile si picioarele Mele, Eu sunt; pipaiti-Ma si vedeti: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeti ca am Eu.”( Luca 24, 37-39 )

In pasajul din Luca 16, 19-31, care ne relateaza ( dupa parerea unora ! ) despre ceea ce se intampla cu sufletele celor decedati imediat dupa moarte, apar o multime de elemente trupesti. Bogatul, aflat in chinuri in locuinta mortilor, “si-a ridicat ochii in sus si l-a vazut pe Avraam” ( vers. 23 ). El il roaga pe patriarh : “Parinte Avraame, fie-ti mila de mine si trimite pe Lazar sa-si moaie varful degetului in apa si sa-mi racoreasca limba, caci grozav sunt chinuit in vapaia aceasta.” ( vers. 24 )

Daca un suflet nu are “nici carne, nici oase”, conform spuselor Mantuitorului, cum se explica faptul ca “sufletul” bogatului are ochi si limba, iar cel al saracului are degete pe care poate sa le inmoaie in apa ? Pasajul biblic in discutie ne-ar putea indica faptul ca cei doi si-au luat cu ei trupurile , fie in rai ( saracul ), fie in iad ( bogatul ). Dar aceasta ar presupune ca mormintele , atat ale celor buni, cat si ale celor rai, ar trebui sa fie goale. Or, realitatea este cu totul alta : mormintele sunt pline cu ramasitele pamantesti ale oamenilor decedati ( cu doar cateva exceptii mentionate in Biblie: mormantul lui Moise, ale celor inviati cu ocazia invierii lui Iisus si , mai ales, mormantul Mantuitorului ).

Vedeti cat de absurda este invatatura despre nemurirea sufletului ? Cat de contradictorie este ea in raport cu invatatura Bibliei, cu ratiunea si cu bunul simt al omului  Domnul Christos n-ar fi compromis niciodata integritatea Scripturilor invatandu-i pe oameni o  doctrina contrara Bibliei. El nu Se putea contrazice pe Sine si nici adevarurile pe care tot El le transmisese omenirii prin profetii Sai.

Principii de interpretare

Asemenea oricarei parabole, “Pilda bogatului si saracului Lazar” lucreaza cu simboluri. Pentru a intelege sensul acestora, este necesar sa fie respectate cateva principii de interpretare a parabolelor, fara de care exista riscul de a se ajunge la aberatii straine de invatatura si spiritul Bibliei.

Un prim principiu este legat de contextul in care a fost rostita pilda. Orice interpretare trebuie sa tina cont de imprejurarile, destinatarii si contextul cultural al vremii si locului in care a fost rostita pilda.

Aplicand acest principiu in cazul de fata, intelegem ca evreii care traiau pe timpul Mantuitorului credeau , in marea lor majoritate, in invatatura despre starea constienta a celor morti, in perioada dintre moarte si inviere. Poporul evreu nu a avut intotdeauna o asemenea credinta. Vechiul Testament nu contine niciun indiciu cu privire la aceasta doctrina eronata. Dupa intoarcerea din robia babiloniana, iudeii au cazut in plasele elenismului, acceptand unele invataturi ale filozofilor greci, intre care si aceea a nemuririi sufletului.

Asadar, rostind aceasta parabola, Iisus ii intalnea pe oameni pe propriul lor teren. El le vorbea “pe limba lor”, incercand sa-i constientizeze de un adevar fundamental: destinul vesnic al omului se hotaraste in aceasta viata. Dupa moarte, nimeni nu mai poate face nimic pentru mantuirea lui. Cunoscand ideile gresite ale iudeilor                           ( imprumutate de la filozofii greci, indeosebi de la Aristotel si Platon ), Iisus Si-a formulat parabola in asa fel incat sa-i invete un adevar fundamental, folosindu-se insa de ideile lor gresite.

Un al doilea principiu de interpretare a parabolelor este acela ca invatatura unei pilde nu trebuie sa contrazica adevarurile clare ale Scripturilor. Daca am considera ca pasajul din Luca 16, 19-31  ar reda realitatea cu privire la ceea ce se intampla cu sufletul dupa moarte, acest fapt ar contrazice restul Scripturilor care ne invata ca sufletul este muritor si ca nu exista o stare de constienta dupa moarte. Asadar, pilda trebuie interpretata in contextul biblic general, in lumina adevarului cu privire la starea omului in moarte.

Al treilea principiu de interpretare a pildelor este legat de detalii. Orice pilda contine detalii menite sa sustina povestirea si ideea centrala. Fiind vorba de o parabola, detaliile nu trebuie interpretate literal, afara de cazul in care contextul impune acest lucru. Detaliile nu au insemnatate in ele insele , ci doar pentru sustinerea invataturii centrale.

Din  acest principiu se naste un altul: nu pot fi folosite detaliile unei parabole pentru a sustine o doctrina. Ca baza doctrinara poate fi considerata doar invatatura fundamentala a parabolei, confirmata de contextul general al Bibliei.

Tinand cont de aceste principii, in Pilda bogatului si saracului Lazar Iisus nu discuta nici despre starea omului in moarte, nici despre timpul cand sunt date rasplatirile. Aceste lucruri le-a expus clar in alte ocazii, cand a afirmat ca rasplata nu se da imediat dupa moarte, ci la revenirea Sa ( vezi Matei 16, 27; 25, 31-41; Apocalipsa 22, 12 etc. ). Scopul pentru care a rostit aceasta pilda este altul: sa ne invete ca destinul viitor al omului depinde de modul in care el foloseste ocaziile acestei vieti.

Unii atrag atentia asupra faptului ca Iisus nu a specificat faptul ca pasajul din Luca 16, 19-31 este o parabola, asa cum o facea de obicei. Trebuie insa observat ca El nu specifica intotdeauna ca era vorba de o pilda. Nici la inceputul Pildei fiului risipitor ( Luca 15, 11-32 ), nici la inceputul Pildei ispravnicului necredincios ( Luca 16, 1-13 ), Iisus nu specifica faptul ca ceea ce rostea era o pilda. Unele din pildele VT au fost rostite fara a se specifica faptul ca erau pilde si, cu toate acestea, nimeni nu crede ca ele ar trebui sa fie interpretate literal, altfel decat o pilda ( vezi Judecatori 9, 8-15; 2 Regi 14, 9 ).

Simboluri si interpretari

Vers. 19-21: Aceste versete reprezinta introducerea in subiectul parabolei, facandu-ne cunostinta cu personajele principale: doi oameni aflati , din punct de vedere al starii materiale si sociale, la extremitatile societatii.

Bogatul era imbracat in purpura ( semnul regalitatii ) si in subtire ( semnul luxului ), ducand “ o viata plina de veselie si stralucire. ” El ii reprezinta pe toti cei care uita ca ceea ce au le-a fost dat de Dumnezeu nu doar pentru satisfacerea propriilor dorinte, ci si pentru ajutorarea celor in nevoie.

Nu ni se spune ca acest bogat l-ar fi maltratat pe saracul aflat la usa lui, nici ca l-ar fi batjocorit sau alungat dispretuitor. De altfel, in dialogul ulterior dintre sufletul bogatului si cel al lui Avraam, acesta din urma nu-i reproseaza niciun rau pe care l-ar fi facut in mod direct saracului Lazar. Singura lui vina evidenta este indiferenta si pasivitatea fata de nevoile aproapelui sau. Este vorba aici de ceea ce  teologia  defineste ca fiind “pacatul prin omisiune”.

“Deci, cine stie sa faca bine si nu face, savarseste un pacat.” ( Iacov 4, 17 )

Prin aceasta pilda Mantuitorul vrea sa ne atraga atentia ca pentru ca cineva sa-si piarda mantuirea nu trebuie sa faca cine stie ce rele in aceasta viata. E suficient sa nu faca binele pe care poate sa-l faca, potrivit privilegiilor si binecuvantarilor primite. Iisus critica indiferentismul si pasivitatea, atat a individului , cat si a colectivitatii.

Mantuitorul dorea ca fariseii, care erau de fata si care erau mari iubitori de bani, sa se identifice cu bogatul din pilda. Dar, intr-un sens mai larg, bogatul il reprezinta pe intregul popor evreu care s-a bucurat de privilegiile cunoasterii adevarului, fara sa impartaseasca si neamurilor pagane aceasta cunoastere.

Saracul poarta un nume ebraic comun: “El’azar” ( Lazar ), insemnand “Dumnezeu a ajutat”. Aceasta este singura parabola in care Iisus da nume unuia din personaje,  lucru de altfel necesar datorita dialogului din cuprinsul pildei. Oare cat de “ajutat” s-a simtit bietul om care in intreaga sa viata a trebuit sa traiasca in lipsuri si umilinta ? Este vreo legatura intre Lazar din pilda si Lazar din Betania ? Nu avem niciun indiciu in acest sens. Iisus avea sa-l invieze din morti pe Lazar din Betania cateva saptamani mai tarziu ( Ioan 11, 1-46 ).

Lazar era “plin de bube”- o boala ulcerata care il facea invalid atat pentru munca, cat si pentru deplasare. Asezat la usa bogatului, Lazar dorea sa se sature cu faramiturile cazute de la masa acestuia. Contextul pildei ne lasa sa intelegem ca nici macar aceasta minima dorinta nu ii era implinita. Bogatul nu ii dadea nici macar resturile meselor lui copioase.

Faptul ca bubele ii erau linse de caini arata, pe deoparte, ca uneori animalele dovedesc mai multa compasiune decat unii oameni, iar pe de alta parte, ca mizeria in care se afla saracul era extrema. Cu toata saracia si mizeria in care se afla, nu gasim in pilda niciun indiciu ca Lazar s-ar fi plans de starea lui, ca ar fi cartit impotriva lui Dumnezeu sau a bogatului. Asemenea lui Iov, saracul a suportat cu rabdare si demnitate suferinta.

Vers. 22: Incepand cu acest verset, se incheie un capitol si se deschide altul. Din acest punct , foarte multi comentatori deraiaza in interpretarea parabolei, considerand ca bogatul ajunge in iad si saracul in rai imediat dupa moarte. Nimic din toate acestea ! Pasajul nu vorbeste nici de rai, nici de iad, in sensul credintei populare. Textul spune ca Lazar a fost dus “ in sanul lui Avraam”, fara a mentiona cand s-a produs acest lucru. Bogatul a fost “ingropat” si nimic mai mult !  Din nou, nu ni se spune cand a avut el parte de suferintele descrise in pilda.

“Dus de ingeri”: Expresia  este gresit interpretata de cei mai multi comentatori biblici. Ei considera ca acest lucru are loc imediat dupa moarte, in secundele de dupa deces. Mantuitorul clarifica insa momentul in care ingerii ii vor conduce pe cei mantuiti spre plaiurile raiului:

“El va trimte pe ingerii Sai cu trambita rasunatoare si vor aduna pe alesii Lui din cele patru vanturi, de la o margine a cerurilor pana la cealalta.” ( Matei 24, 31 ) Cuvintele Mantuitorului ne invata clar ca expresia “dus de ingeri” se va implini doar la revenirea in glorie a Sa, la sfarsitul istoriei pacatului, nicidecum la moarte.

“Sanul lui Avraam” este o expresie care descrie o relatie de apropiere si iubire ( Biblia spune ca ucenicul Ioan s-a culcat pe sanul lui Iisus, in calitatea sa de ucenic iubit : vezi Ioan 13, 23 ). “Sanul lui Avraam” este un idiom iudaic, insemnand “paradis”. Literatura iudaica veche il prezinta adesea pe Avraam ca salutandu-i pe oameni cand intra in paradis, la fel cum Petru este uneori prezentat ca stand la poarta raiului si salutandu-i pe crestinii care ajung acolo. Este de observat ca si comentatorii biblici care cred in nemurirea sufletului considera ca aceasta expresie este figurata si nu trebuie inteleasa literal.

Vers. 23: Vorbirea figurata a Mantuitorului  reiese clar din ceea ce urmeaza. Fiind in chinuri mari in “locuinta mortilor” , bogatul “si-a ridicat ochii in sus” si l-a vazut pe Avraam. Intrebarea care se pune este : Care ochi ? Are sufletul ochi ? Nu i-a invatat Iisus pe ucenicii Sai ca “un duh n-are nici carne, nici oase” ( Luca 24, 37-39 )  ? Sa fi ajuns bogatul in iad cu trup cu tot ? Dar atunci mormantul lui ar trebui sa fie gol ( si al tuturor nelegiuitilor ! )! Realitatea insa contrazice aceasta posibilitate . Mormintele sunt pline de ramasite pamantesti, conform Scripturii care spune: “Caci tarana esti si in tarana te vei intoarce”. ( Geneza 3, 19 up.)

Mai mult decat atat, expresia “locuinta mortilor” este tradusa din grecescul “hades” care semnifica locuinta provizorie a tuturor celor morti, fie buni, fie rai, pana la inviere. Din acest punct de vedere, literal vorbind, si Lazat trebuia sa se afle in “hades”, pana la inviere.

Faptul ca bogatul “l-a vazut de departe pe Avraam” din locul chinului sau este o alta dovada ca vorbirea Mantuitorului este figurata. Daca am interpreta literal aceasta relatare, ar insemna ca iadul este suficient de aproape de rai incat locuitorii lor pot sa se priveasca unii pe altii si pot chiar comunica intre ei !? Acesta ar fi un lucru cat se poate de straniu si greu, foarte greu de crezut !

Vers. 24: Ni se spune ca bogatul “a strigat” catre Avraam. Din nou se pune intrebarea : Cat de apropiat este raiul de iad incat cei ce se afla acolo se pot auzi unii pe altii ? Cat de fericiti si senini ar putea fi locuitorii raiului daca zilnic , ora de ora si clipa de clipa, ar trebui sa auda gemetele, strigatele si blestemele iesite de pe “buzele” celor chinuiti vesnic ? Este cat se poate de evident ca vorbirea Mantuitorului in pasajul din Luca 16, 19-31 este figurata.

“Parinte Avraame”: Bogatul i se adreseaza lui Avraam ca si cum el ar fi Dumnezeul care prezideaza peste “hades”. Avem aici o alta dovada ca vorbirea este figurata, caci Scriptura ne arata clar ca singurul care tine “cheile mortii si ale locuintei mortilor” este Iisus ( Apocalipsa 1, 18 ). Rugamintea bogatului ca Avraam sa-l trimita pe Lazar “sa-si inmoaie varful degetului in apa” pentru a-i racori “limba” este din nou o vorbire figurata. E vorba aici de madulare ale trupului care nu au nicio legatura cu sufletul descarnat ( deget,   limba ). Daca cei doi ar avea si trupurile cu ei ( bogatul in iad si saracul in rai ), cum s-ar mai explica adevarul despre inviere, atat de clar prezentat in Scriptura ?

Intregul context al pildei demonstreaza ca cele descrise aici, intr-un limbaj figurat, se vor implini nu imediat dupa moarte, ci la revenirea Mantuitorului, la invierea generala a tuturor oamenilor.

Vers. 25 subliniaza elemental temporal.  “Adu-ti aminte “ – ii spune Avraam bogatului…

Daca scena si dialogul ar avea loc imediat dupa moarte, expresia “adu-ti aminte” nu ar avea niciun sens. In general, aceasta expresie se foloseste cand este vorba de evenimente petrecute cu mult timp in urma. Expresiile “adu-ti aminte” si “acum aici” sunt in opozitie deoarece trecuse mult timp intre viata traita pe pamant si momentul rasplatirii. Asadar, nu poate fi vorba despre o rasplatire primita in secunda imediat urmatoare mortii, ci de cea pregatita de Iisus la sfarsitul timpului, la revenirea Sa.

Vers. 26: “O prapastie mare” – Expresia folosita de Avraam este interpretata de unii comentatori in sens literal, afirmand ca aici este vorba de distanta fizica enorma care exista intre iad si rai. Ce reprezinta in realitate aceasta “prapastie mare “?

Sa notam ceea ce ne spune profetul Isaia: “Nu, mana Domnului nu este prea scurta ca sa mantuiasca, nici urechea Lui prea tare ca sa auda, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despartire intre voi si si Dumnezeul vostru; pacatele voastre va ascund Fata Lui si-L impiedica sa v-asculte.” ( Isaia 59, 1-2  ; vezi si Ieremia  5, 25 ; Evrei 10, 26 ).

Scriptura ne arata ca ceea ce ii separa definitiv si iremediabil pe oameni de Dumnezeu este pacatul , in toate formele sale. Dumnezeu nu poate binecuvanta, proteja, vindeca sau salva oameni care nu se pocaiesc de pacatele lor si nu le abandoneaza. Dumnezeu nu are nicio legatura cu pacatul, de aceea pacatele bogatului l-au rupt de prezenta Lui. Iata de ce Avraam ii spune acestuia ca nimeni nu poate trece dintr-o parte in alta a “prapastiei”.

Vers. 27-28: Rugamintea bogatului ca Avraam sa trimita pe cineva in familia lui pentru a-i avertiza de ceea ce se poate intampla dupa moarte este un repros indirect cu privire la faptul ca el insusi nu fusese suficient avertizat.

De asemenea, cererea bogatului este o dovada ca nu exista posibilitatea comunicarii intre cei morti si cei vii. Chiar daca am interpreta acest pasaj biblic in mod literal, considerand ca sufletele continua sa existe dupa moarte, aici avem dovada ca “sufletele” mortilor nu pot intra in legatura cu cei vii, rasturnand orice pretentie a spiritismului cu privire la aceasta posibila comunicare.

“Am cinci frati” – afirma bogatul. De ce tocmai cinci si nu patru, sau sase, sau opt ? Unii comentatori sunt de parere ca cifra cinci se refera la cele cinci rase umane. Tinand seama ca bogatul il reprezinta pe poporul evreu care nu si-a facut datoria de a impartasi lumina adevarului  neamurilor, cei cinci “frati” pot reprezenta cele cinci rase: rasa neagra, rasa malaeziana sau maro, rasa indiana sau rosie, rasa mongoloida sau galbena si rasa caucaziana sau alba. In consecinta, cei cinci frati reprezinta intreaga omenire.

Vers. 29: Raspunsul lui Avraam la cererea bogatului este extrem de important, caci el ne arata ceea ce trebuie sa faca fiecare om in timpul vietii daca vrea sa fie mantuit:”Au pe Moise si pe prooroci; sa asculte de ei.”

Expresia: “au pe Moise si pe prooroci” se refera la Scripturile VT. Este o denumire comuna pentru scrierile canonice ale VT din vremea lui Iisus. Mantuitorul atrage inca odata atentia spre Scripturi, ele fiind de cea mai mare valoare in probleme de credinta si doctrina, fiind cea mai sigura calauza la mantuire.

“Sa asculte de ei”: Reprosul voalat al bogatului ca nu fusese avertizat suficient cu privire la soarta care il astepta dupa moarte este fara niciun suport. Daca bogatul ar fi citit Scripturile, ar fi aflat din ele despre soarta nelegiuitilor si ar fi putut evita sa ajunga in situatia disperata in care l-a adus pacatul. Scripturile sunt suficiente pentru ca oamenii sa fie avertizati.

Vers. 30-31: Aceste doua versete sunt un avertisment cu privire la incapatanarea naturii umane de a asculta de Cuvantul lui Dumnezeu. “Nu, parinte Avraame” – reprezinta un protest al bogatului fata de hotararea divina rostita de Avraam, lasand sa se inteleaga ca el stie mai bine decat acesta ce e bine si ce e rau. Se pare ca el nu gasise convingatoare dovezile Scripturii si se indoia ca fratii sai le vor gasi convingatoare.

“Daca se duce la ei cineva” :  Cerand dovezi suplimentare, bogatul nu face altceva decat sa reflecte cererile repetate ale carturarilor si fariseilor ca Iisus sa faca un semn in plus pentru a-i convinge de adevar.

“Daca nu asculta” : Cei ce nu se lasa convinsi de adevarul clar exprimat in Scripturi nu se vor lasa convinsi nici de cele mai mari minuni. La cateva saptamani dupa rostirea pildei, Mantuitorul l-a inviat pe Lazar din Betania. I-a convins aceasta minune pe conducatorii natiunii ca Iisus este Mesia ? Nicidecum ! Dimpotriva, minunea invierii lui Lazar i-a determinat pe acestia sa-si intensifice uneltirile impotriva lui Iisus, facand planul de a-l ucide chiar si pe cel inviat. In felul acesta, iudeii au demonstrat adevarul afirmatiei lui Iisus ca aceia care leapada lumina Scripturilor nu se vor lasa convinsi nici de cele mai impresionante minuni ,”chiar daca ar invia cineva din morti”.

Concluzii:

Pilda bogatului si saracului Lazar ar trebui sa primeasca un alt titlu: Pilda saracului bogat si al bogatului Lazar. De ce ? Pentru ca unii oameni sunt atat de saraci incat nu au altceva decat bani, in timp ce altii, pe sub zdrentele care le acopera trupurile pline de “bube”,  ascund in inima cea mai mare comoara: credinta in Iisus Christos  ca Mantuitor personal.

Pilda nu are scopul de a ne invata ceva despre “viata de dincolo” de pragul mormantului. Pentru simplul motiv ca nu exista viata dincolo de mormant. Iisus nu se putea contrazice pe Sine, invatandu-i pe oameni altceva decat ceea ce ii invatase pana atunci. Viata aceasta este singura ocazie de a-L cunoaste pe Dumnezeu si de a gasi calea spre mantuire. Dupa moarte, nimeni si nimic numai poate schimba lucrurile. Daca respingem adevarul asa cum este el exprimat in Scripturi, nicio minune nu ne va aduce convingerea de adevar.

“Cercetati Scripturile, pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica, dar tocmai ele marturisesc despre Mine.” ( Ioan 5, 39 )

Lori Balogh

www.loribalogh.ro

„In al noualea cer”

Cine nu a auzit , cel putin odata in viata, expresia :”Sunt in al noulea cer”? Poate ca noi insine am folosit-o adesea pentru a exprima o stare de beatitudine, de bucurie si implinire. Atat de familiara ni se pare aceasta expresie din limbajul cotidian incat nici nu ne mai intrebam care este originea ei si daca este corecta sau nu.

„Inventatorul” ideii este unul din cei mai renumiti poeti ai Evului Mediu: Dante Alighieri ( 1265-1321 ). In poemul sau alegoric de mari dimensiuni, Divina Comedie, el isi imagineaza o calatorie succesiva prin iad, purgatoriu si paradis. Condus pana la portile raiului de catre poetul roman Vergiliu, rolul de ghid pe meleagurile paradisului ii revine marii si eternei iubiri a poetului, Beatrice.

Influentat de sistemul astronomic al lui Ptolemeu, Dante isi imagineaza cerul ca fiind alcatuit din noua sfere concentrice de cristal care se rotesc in jurul pamantului. Dupa parerea poetului, acestea ar reprezenta acele numeroase locasuri din „casa Tatalui” de care ne vorbeste Mantuitorul ( Ioan 14, 1-3 ). In fiecare sfera se gaseste cate o planeta impreuna cu nenumarate stele fixate ca pietrele intr-o diadema. In functie de meritele obtinute in viata, cei mantuiti ocupa sfere aflate la inaltimi diferite deasupra pamantului. Fericirea lor e mai mult sau mai putin deplina, aflandu-se mai aproape sau mai departe de tronul lui Dumnezeu aflat in centrul acestor sfere.

Dupa conceptia lui Dante, prima sfera este cea a Lunii, ea gazduindu-i pe cei ce au fost constransi sa-si paraseasca convingerile lor religioase ( !? ). Al doilea cer, dominat de Mercur, ii gazduieste pe cei ce au avut activitati nobile pe pamant, insa au dat pe fata un interes mai mare onorurilor lumesti decat slujirii lui Dumnezeu ( !? ). Al treilea cer e dominat de Venus, iar al patrulea de Soare. Aici sunt intalniti filozofii crestini ca Toma d’Aquino, Bonaventura si Albert cel Mare.

In al cincilea cer, dominat de planeta Marte, isi gasesc odihna sufletele razboinicilor care au cazut in lupta pentru credinta adevarata: Iosua, Iuda Macabeul, Carol cel Mare, etc. Al saselea cer, al lui Jupiter, ii gazduieste pe cei care au impartit dreptatea pe pamant in mod echitabil. Dante „ii vede” aici pe David, Ezechiel, Constantin s.a.

Suind „scara palatului etern” , Dante ajunge in al saptelea cer, cel al lui Saturn. Acesta e cerul calugarilor…In al optulea cer, Dante se intalneste cu Christos, Maria si apostolii, dupa care, in cel de-al noulea si ultimul cer, Dante nu mai vede stele, ci doar lumina. Aici, inconjurat de heruvimi, serafimi si nenumarati ingeri si arhangheli, Dumnezeu guverneaza lumea  in calitate de Izvor spiritual al tuturor lucrurilor. ( 1 )

Bogata imaginatie a lui Dante Alighieri este de admirat. Insa cand dorim sa cunostem adevarul intr-un domeniu sau altul, nu trebuie sa ne bazam pe imaginatia nimanui. Traim o singura data viata si nu ne putem permite sa dam gres in aflarea adevarului, mai ales intr-un domeniu atat de important ca cel al mantuirii propriului suflet.

Cand veti mai auzi vreodata expresia :”Sunt in al noulea cer” , amintiti-va ca la originea ei nu se afla adevarul, ci pura si bogata imaginatie a unui poet indragostit. Biblia ne invata cu totul altceva despre „sferele ceresti”. In conceptia biblica exista doar trei ceruri:

1) Primul cer este cel atmosferic ( Geneza 1, 6-8; Psalmul 104, 12 )

2) Al doilea cer este spatiul sideral, cosmosul ( Psalmul 8, 3 )

3) Al treilea si ultimul cer este locul in care se gaseste tronul lui Dumnezeu si ingerii Sai, locul de unde El guverneaza intregul Univers ( 2 Corinteni 12, 2 ).

Diferenta intre ceea ce afirma Biblia si ceea ce a inventat imaginatia bogata a unui poet este notabila. Este exact diferenta dintre adevar si minciuna…Din nefericire, prin Divina Comedie Dante a influentat enorm de mult gandirea popoarelor europene ( si nu numai !) pentru secole de-a randul…

„In loc luminat, in loc cu verdeata”

Credinta populara in nemurirea sufletului atrage dupa sine unele intrebari inerente. Una din acestea este urmatoarea: Daca sufletul continua sa existe dupa momentul decesului, ce se intampla cu el ? Unde se duce ?

Cele mai multe religii au rezolvat problema, trimitand  sufletele oamenilor cumsecade in rai, iar pe cele ale oamenilor rai in iadul cel vesnic. Crestinismul occidental a mai inventat o locatie pentru sufletele celor decedati: purgatoriul. Este o destinatie provizorie, un fel de „spalatorie de pacate”, menit sa linisteasca temerile celor ce nu au dus o viata tocmai onorabila.

Ideea de rai, ca salas al sufletelor bune, este intalnita in multe religii. La vechii egipteni, raiul era conceput ca o frumoasa vale a Ninlului in care recoltele sunt mereu bogate, iar cei ajunsi acolo au dreptul sa-i puna pe altii sa lucreze pentru ei. Geto-dacii credeau si ei in existenta raiului, insa nu se stie daca acesta era in cer, cum sustine istoricul Vasile Parvan, sau pe pamant.

Raiul hindus consta in Nirvana – acea stingere in divinitate, in timp ce in literatura iudaica si in traditia curenta a poporului iudeu, raiul e identificat cu conceptul de „san al lui Avraam”, locul fericit in care merg sfintii dupa moarte.

Si islamicii au raiul lor. Se crede ca atunci cand moare un mahomedan, el il zareste pe Azrial, ingerul mortii. Acesta ii trage sufletul din trup pe gura, fara greutate si fara durere, dat fiind faptul ca sufletul omului bun este pregatit pentru acest moment. Azrial va incredinta sufletul altor doi ingeri albi care il conduc in primul cer, cea mai de jos regiune a cerului. Odata ajuns in rai, sufletul trebuie sa parcurga toate cele sapte ceruri, ajungand in final alaturi de Allah. Iata ce scrie Coranul in legatura cu raiul care ii asteapta pe drept-credinciosi:

„Insa servii lui Dumnezeu cei curati, aceia vor primi o ingrijire hotarata:roduri; si vor fi cinstiti in gradinile placerii, pe tronuri fata in fata. Va umbla in cerc la ei un pahar dintr-un izvor alb, dulce pentru cei ce beau; nu va fi in el ameteala si ei nu se vor imbata de el. Si la ei vor fi fete curate, oachese, ca si un ou ascuns…” ( 2 )

In crestinism, raiul este perceput ca fiind un loc plin de lumina, langa pomul vietii, in Ierusalimul ceresc, acolo unde se afla tronul lui Dumnezeu. Ectenia pentru cei morti cuprinde si urmatoarea rugaciune: „Insuti Doamne, odihneste sufletele adormitilor robilor Tai in loc luminat, in loc cu verdeata, in loc de odihna, de unde a fugit toata durerea, intristarea si suspinarea.” ( 3 )

Indiferent cum este conceput raiul de catre o religie sau alta, un lucru pare sa fie comun tuturor imaginilor pe care omul si le-a facut cu privire la el: raiul pare sa fie un loc cat se poate de material. Recolte bogate ( la vechii egipteni ), tronuri, gradini ale placerii, tinere „oachese” ( la islamici ), „loc cu verdeata”, pomul vietii, cetatea Noului Ierusalim ( la crestini ), toate acestea dovedesc faptul ca raiul este inteles ca fiind un loc cat se poate de material.

Si atunci apare o intrebare justificata: Cum poate un suflet descarnat sa se bucure de niste lucruri materiale ? Cum poate el manca din pomul vietii daca nu are gura ? Cum poate sedea un suflet pe niste tronuri materiale, sorbind din „izvorul cel alb” si desfatandu-se cu tinerele „oachese” , daca lipseste trupul cu cele cinci simturi ale lui ? Si daca totusi, sufletele ajunse in rai ar putea sa se desfateze de toate placerile pregatite acolo fara prezenta trupului, de ce a mai fost nevoie de trup ? Ce rost au urechile, daca sufletul poate auzi si fara ele ? Ce rost are creierul, daca sufletul poate gandi si fara el ? Ce rost are gura, daca sufletul poate sa se hraneasca si fara ea ? Asocierea intre ideea de suflet si cea de rai material este improprie si denota lipsa de logica a credintei populare care sustine ca , dupa moarte, sufletele oamenilor buni se duc in rai, „ in loc luminat, in loc cu verdeata.” In aceasta privinta, Biblia ne invata cu totul altceva…

Raiul biblic

Invatatura populara potrivit careia sufletele celor decedati , dupa o sumara judecata divina, ajung in rai sau iad nu are niciun suport biblic. Crestinismul traditional considera cerul ca fiind recompensa celor mantuiti. Insa Biblia nu promite niciodata cerul ca recompensa . Daca va fi o mostenire a celor mantuiti, aceasta va fi pamantul cel nou, recreat dupa incheierea istoriei pacatului: “Ferice de cei blanzi, caci ei vor mosteni pamantul.” ( Matei 5, 5 )

De ce ar crea Dumnezeu un nou pamant, daca cei mantuiti ar mosteni cerul ? Pentru cine l-ar crea ? Cui i-ar folosi ? Sa ne gandim si la un alt aspect, de natura sentimentala: Exista in fiecare fiinta umana un “instinct al intoarcerii acasa”. Locurile natale nu pot fi uitate si, oriunde s-ar duce omul sa-si continue existenta, inima ii va fi legata de locul nasterii pentru totdeauna.

Pamantul, asa cum este el, cu amintirile legate de trista istorie a pacatului, este totusi caminul nostru. Oricat de frumos ar fi cerul , cu sutele de milioane de galaxii ce ascund frumuseti uimitoare si pe care nici nu ni le putem imagina, tot pamantul ramane caminul nostru si un dor inexplicabil ne va conduce gandurile mereu spre el.

Faptul ca cei mantuiti “vor imparati cu Christos o mie de ani” in cer, dupa prima inviere ( Apocalipsa 20, 4 up. ), nu schimba cu nimic situatia. Biblia ne asigura ca dupa mileniu, dupa curatirea pamantului de orice urma a pacatului si dupa ce Dumnezeu va crea un nou pamant din cenusa celui vechi, cetatea Noului Ierusalim se va cobora din cer si pamantul recreat va deveni pentru vesnicie locul sederii celor mantuiti ( vezi Apocalipsa 21, 1-4 ).

Asadar, in conceptia biblica, raiul nu este un loc ceresc in care sufletele celor drepti sunt conduse acum , ci el va fi noul pamant in care dreptii, dupa inviere, vor primi mostenirea vesnica.

Biblia raporteaza trei invieri facute de Domnul Christos in timpul lucrarii Sale pamantesti ( fiica lui Iair, fiul vaduvei din Nain si Lazar ). De remarcat este tacerea deplina a celor inviati cu privire la locul de unde ( eventual !) au fost chemate inapoi sufletele lor pentru a invia. Daca sufletele lor s-ar fi dus intr-un rai ceresc, “in loc luminat, in loc cu verdeata”, nu ar fi fost ciudat si nedrept ca Iisus sa-i aduca din fericirea vesnica inapoi pe pamant pentru a suferi din nou si a gusta inca odata amaraciunea mortii ? Sau, daca sufletele lor ar fi ajuns in iad, nu ar fi fost la fel de nedrept ca pedeapsa lor sa fie intrerupta ?

Fiul vaduvei din Nain, fiica lui Iair si Lazar nu au nimic de spus dupa inviere. Ei nu amintesc nimic nici de iad, nici de rai… De ce ? Pentru simplul motiv ca acestea nu exista astazi in sensul in care se crede in crestinismul traditional.

Cuvantul “rai” este tradus din ebraicul “parades” ( “padure”, “livada” ) si din grecescul “paradeisos “, insemnand “ ocol”, “parc” sau “rezervatie”, in care se aflau pomi si animale pentru vanat.( 4 ). In NT cuvantul “paradeisos”  ( rai, paradis ) apare de trei ori:

1) 2 Corinteni 12, 2-4 . In acest pasaj, Pavel relateaza o viziune personala in timpul careia a fost rapit in “al treilea cer”. Este evident ca el vorbeste aici despre cer, insa nu aminteste nimic care ne-ar putea duce la concluzia ca sufletele celor drepti s-ar duce intr-un loc ceresc imediat dupa moarte. De ce tace Pavel ? Pentru acelasi motiv: el nu are ce sa spuna despre acest subiect, dincolo de ceea ce afirma Scriptura.

2) Apocalipsa 2, 7: “Celui ce va birui ii voi da sa manance din pomul vietii care este in raiul lui Dumnezeu”.

Pomul vietii se afla acum in cer,. insa Apocalipsa ne invata ca, dupa mileniu, cetatea Noului Ierusalim va cobora din cer pe pamant, impreuna cu tronul lui Dumnezeu si cu pomul vietii ( vezi Apocalipsa 21, 1-4. 10; 22, 1-5 )

Asadar, “raiul lui Dumnezeu”, desi acum e in cer, va cobora pe pamantul cel nou, devenind locuinta vesnica a celor mantuiti.

3) Luca 23, 42-43: Textul cere o abordare speciala , intr-un cadru mai larg, in sectiunea urmatoare.

“Vei fi cu Mine in rai”

“Si a zis lui Iisus: “ Doamne, adu-ti aminte de mine cand vei veni in Imparatia Ta!” Iisus i-a raspuns: “Adevarat iti spun ca astazi vei fi cu Mine in rai.” ( Luca 23, 42-43 – traducerea Dumitru Cornilescu )

Luat separat de restul Scripturii si ignorand voit anumite detalii legate de traducere si de limba  in care a fost scris NT , acest verset este adus ca argument in favoarea ideii de nemurire a sufletului. Daca Insusi Mantuitorul i-a promis talharului ca in aceeasi zi ( dupa moartea lor ) vor fi impreuna in rai, de ce alt argument mai puternic  avem nevoie ?

Intr-adevar, la o citire superficiala a pasajului, aceasta ar fi conluzia corecta. Lucrurile s-ar complica insa foarte mult , textul intrand in contradictie cu alte pasaje si adevaruri biblice. Daca ar fi adevarat ca talharul ( sufletul lui ) s-a suit cu Iisus la cer in acea zi de vineri, ramane inexplicabila afirmatia Mantuitorului facuta Mariei Magdalena cu trei zile mai tarziu, in duminica invierii: “Nu Ma tinea”, i-a zis Iisus, “caci inca nu M-am suit la Tatal Meu…” ( Ioan 20, 17 ).

Asadar, Iisus ii promite vineri talharului:”Astazi vei fi cu Mine in rai”, iar duminica ii spune Mariei:”Inca nu M-am suit la Tatal Meu”. Se contrazice Mantuitorul pe Sine ? Sau e vorba de o gresita intelegere a celor promise talharului ? Pentru a lamuri difilcultatea , avem nevoie de cateva observatii utile:

1) Talharul Il roaga pe Iisus: “Adu-ti aminte de mine…” Chiar expresia folosita de talhar ne ajuta sa intelegem ca e vorba de un timp indepartat in viitor, nicidecum de clipele imediat urmatoare. Acest lucru reiese din urmatoarea afirmatie facuta de el: “cand vei veni in Imparatia Ta.” Reiese clar ca talharul nu se astepta ca in minutele urmatoare Iisus sa-Si intemeize Imparatia slavei, caci el privea in viitor la acest eveniment glorios.

2) Textul grec in care a fost scris NT era fara semne de punctuatie. Acestea au fost introduse mult mai tarziu de traducatorii Bibliei, influentand intelesul pasajului. Textul grec, lipsit de semne de punctuatie, suna astfel:

“Amen         soi   lego    semeron  met   emu    ese      en    to paradeiso”, adica:

“ Adevarat   iti   spun    astazi       cu     Mine   vei fi   in    paradis “

Mai mult decat atat, se observa ca lipseste prepozitia “ca” adaugata de D. Cornilescu potrivit intelegerii pe care o avea la data traducerii Bibliei. Introducerea acestei prepozitii modifica radical intelesul textului.

De asemenea, la data scrierii Evangheliilor, nu se foloseau spatiile intre cuvinte, iar literele folosite erau numai majuscule, astfel incat textul arata astfel:

“ADEVARATITISPUNASTAZICUMINEVEIFIINPARADIS”

Acum sa ne imaginam momentul introducerii semnelor de punctuatie in acest text, respectiv a virgulei. Aceasta putea fi pusa in doua locuri:

a) “Adevarat iti spun, astazi cu Mine vei fi in paradis.” sau

b) “Adevarat iti spun astazi, cu Mine vei fi in paradis.”

Este o diferenta de sens data doar de locul in care e plasata virgula ? Desigur ! Diferenta e evidenta.

O ilustrare a valorii unei simple virgule plasate in locuri diferite este redata in cartea “Galileanul”:

“Era in 1884. Pe masa de lucru a imparatului ( tarul Alexandru III ) statea cererea de gratiere a unei femei poloneze, pentru sotul ei, invatator, condamnat pentru ca tinea cu tot dinadinsul sa predea limba lor materna copiilor. Pe cererea femeii, Alexandru scrisese cuvintele: “Gratiere, cu niciun chip, deportare in Siberia.” In lipsa sotului, imparateasa Maria ( fosta Dagmar a Danemarcei ) a citit cererea . Inima ei s-a induiosat. Si, contand pe  respectul pe care Alexandru i-l purta, Maria a sters cu un varf de cutit virgula din locul ei, apoi a luat pana si a asezat virgula mai la inceput. Acum hotararea suna altfel: “Gratiere, cu nici un chip deportare in Siberia !” ( 5 )

Iata cat de mult poate o simpla virgula sa influenteze intelesul unei propozitii , doar prin locul unde este plasata. Oare nu trebuie sa tinem cont de acest lucru cu atat mai mult cand avem in fata un text biblic din care trebuie sa intelegem un adevar atat de important pentru noi ?

3) Adverbul grec “semeron” ( “astazi” ) se afla plasat intre doua propozitii: 1) “Adevarat iti spun” si 2) “Cu Mine vei fi in paradis”. Constructia greaca a propozitiei in discutie nu ne permite sa determinam daca adverbul “astazi” sta pe langa “spun” sau pe langa “vei fi”. Si una si celalta sunt posibile. De unde putem sti carui verb trebuie sa-l asociem pe “astazi” ?

“Intrebarea este: “Intentiona Iisus sa spuna literal: “Cu adevarat iti spun astazi” sau “astazi vei fi cu Mine in paradis” ? Singurul mod de a cunoaste sensul pe care il intentiona Christos este de a descoperi raspunsurile biblice la cateva intrebari: 1) Ce este paradisul ? 2) A mers Iisus in paradis in ziua crucificarii Sale ? Ce invatatura a dat Iisus cu privire la timpul cand oamenii vor primi rasplatirea lor in paradis ? “ ( 6 )

Biblia ne raspunde cat se poate de clar la aceste intrebari. In ziua crucificarii, Iisus nu S-a suit la cer ( vezi Ioan 20, 17 ) , iar paradisul va deveni mostenirea celor mantuiti doar la sfarsit, dupa incheierea istoriei pacatului si revenirea in slava a Mantuitorului:

“Iata, Eu vin curand si rasplata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa fapta lui.”

( Apocalipsa 22, 12 )

“Atunci Imparatul va zice celor de la dreapta Lui: “Veniti binecuvantatii Tatalui Meu de mosteniti Imparatia care v-a fost pregatita de la intemeierea lumii.” ( Matei 25, 34 )

In lumina Bibliei, sensul cuvintelor Mantuitorului rostite fata de talharul pocait era:

“Adevarat iti spun astazi, vei fi cu Mine in paradis.”

De fapt, marea problema cu care era confruntat talharul in clipele lui de agonie pe cruce nu era cand va ajunge in paradis, ci daca va ajunge acolo. Iisus il asigura ca, desi era complet lipsit de merite, el poate fi mantuit prin meritele jertfei de pe Calvar. Prezenta lui Iisus acolo, pe cruce, era garantia mantuirii tuturor pacatosilor care isi vor pune nadejdea in marea Jertfa a Fiului lui Dumnezeu.

Lori Balogh

www.loribalogh.ro

Referinte:

( 1 ) Will Durant, „Civilizatii istorisite”, vol. 13, pag. 331-337

( 2 ) Coranul, XXXVII, 39-47

( 3 ) http://www.dervent.ro/resurse/liturghia/index-D-26.html

( 4 ) CBAZS

( 5 ) Lucian Cristescu, “Galileanul”, pag. 369

( 6 ) CBAZS

Divina Comedie

Intre atatea necunoscute legate de “lumea de dincolo”, exista si o certitudine: nimeni nu a revenit din iad pentru a ne spune cum e acolo. Aceasta fiind realitatea, nu ne raman decat doua optiuni: fie dam crezare ideilor si invataturilor omenesti, fie cautam adevarul in Scripturi, in ceea ce Dumnezeu Insusi ne descopera in legatura cu acest subiect.

Oamenii au spus si au scris multe despre iad. Exista o literatura foarte bogata in care sunt descrise tot felul de calatorii si viziuni, avand ca subiect cerul si infernul. O legenda irlandeza povesteste cum Sf. Patrick a vizitat purgatoriul si infernul, unde a vazut morminte de foc, pacatosi spanzurati cu capul in jos, devorati de serpi sau acoperiti cu gheata. In Anglia secolului al XII-lea, un preot pe nume Adam Ros a zugravit intr-un poem de mari dimensiuni calatoria lui Pavel in infern, insotit de arhanghelul Mihail. Pavel e cutremurat de ceea ce a vazut in acea calatorie in iad. Ioachim de Flore a vorbit de propria coborare in infern, urmata de urcarea la cer.

Dintre toti autorii de lucrari avand ca tema infernul, Dante Alighieri ( 1265-1321 ) se remarca in mod deosebit prin cele o suta de canturi ce alcatuiesc poemul alegoric Divina Comedie. Fiind un mare admirator al lui Vergiliu ( poet pagan roman, 70-12 i.Ch. ), Dante isi imagineaza o calatorie in care este insotit de acesta in infern si purgatoriu. In final, Dante ajunge in Paradis.

Divina Comedie incepe cu calatoria in infern. Inaintand printr-o padure intunecata, Dante se intalneste cu Vergiliu care-i spune ca unica iesire din padure trece prin infern si purgatoriu. Vergiliu se ofera sa-l conduca pe Dante prin infern si purgatoriu, pana la portile Paradisului. Dante accepta.

Ajungand la poarta infernului, o inscriptie descurajanta ii atrage atentia poetului: “Voi care intrati , lasati orice speranta !” Iadul ii apare lui Dante sub forma unei palnii uriase care ajunge pana in centrul pamantului in care pacatosii sunt torturati in noua cercuri deosebite, in functie de gravitatea pacatelor savarsite. Imaginatia poetului vede prapastii intunecate aflate intre pereti gigantici de roca, mlastini ce clocotesc si care raspandesc un miros insuportabil, grindina si foc, vanturi puternice si ger, trupuri torturate , chipuri schimonosite, strigate si gemete care iti ingheata sangele in vine.

Chiar la intrarea in iad se gasesc cei neutri: nici buni, nici rai. Ei sunt vesnic chinuiti de viespi, tauni si viermi. Dupa trecerea raului subteran Aheron, Dante, insostit de ghidul sau, ajunge la primul cerc ( din cele noua ) al infernului si care este destinat paganilor. Aici Dante vede o multime de suflete curate, dar nebotezate: pagani cumsecade, evrei buni, poeti ca Homer, Horatiu si Ovidiu, filozofi ca Aristotel, Platon si Socrate…  Singura lor suferinta consta in faptul ca niciodata nu vor avea speranta unei soarte mai bune.

In al doilea cerc se gasesc cei care au pacatuit trupeste. Pedeapsa lor este sa fie permanent biciuiti de vanturi napraznice. In cel de-al treilea cerc al iadului se afla cei vinovati de lacomie. Ei sunt obligati sa zaca vesnic in noroi, batuti de furtuni de zapada, grindina si apa sarata, in timp ce Cerber ii latra si ii jupoaie cu cele trei guri ale sale. In cel de-al patrulea cerc se afla risipitorii si zgarcitii, blestemati sa se loveasca vesnic unii pe altii si sa care niste pietre uriase. Acoperiti de mocirla, mincinosii se sfasie reciproc in cel de-al cincilea cerc, iar lenesii sunt scufundati mereu in  apele Stixului.

In al saselea cerc ereticii sunt prajiti in niste sicrie de foc, iar violentii, sinucigasii si sodomitii se afla in cel de-al saptelea cerc, fiind permanent innecati intr-un fluviu de sange si strapunsi de sagetile trase de centauri. Seducatorii, lingusitorii si simoniacii sunt repartizati in cel de-al optulea cerc. Ei sunt impinsi cu capul inainte in niste gauri , afara ramanandu-le picioarele mangaiate de niste limbi de foc. Tot aici , cei ce prezic viitorul sunt vazuti avand capul asezat invers pe umeri iar cei ce au furat din banii publici sunt obligati sa innoate printr-un lac de smoala fierbinte. Ipocritii trebuie sa poarte o palarie de plumb iar Caiafa e vazut rastignit si calcat in picioare de toti trecatorii. Hotii sunt torturati de serpi veninosi, cei care au dat sfaturi rele sunt arsi fara incetare iar celor ce au semanat discordie  li se smulg madularele.

Interesant de observat este ca Dante ii vede in acest al optulea cerc al infernului si pe unii dintre papi. Nicolae III ( 1277-1280 ) este deja acolo, in timp ce Bonifaciu VIII  si Clement V sunt asteptati sa soseasca si ei in iad.

Cel de-al noualea cerc este un imens put de gheata in care se afla tradatorii ingropati pana la barbie. La capatul “palniei” , in partea cea mai de jos a iadului, Dante il vede pe Lucifer cufundat pana la brau in gheata, batand aerul cu aripile lui imense si plangand cu lacrimi de sange…

Aceasta  viziune asupra infernului nu-i apartine doar unui poet plin de imaginatie. Cand Dante Alighieri a scris Divina Comedie , el s-a inspirat din materialele existente, din predicile auzite, din ideile filozofice care circulau la acea data, precum si din teologia lui Toma d’Aquino, la toate acestea adaugand propriile meditatii si idei. Urmatorul comentariu este edificator:

“Jumatate din spaimele sufletului medieval sunt adunate in aceasta cronica cruda. Citindu-i teribilele pagini, te napadeste o scarba abominabila al carei efect devine intr-un sfarsit coplesitor si zdrobitor. Nici chiar toate pacatele si crimele oamenilor… nu s-ar putea compara cu furia sadica  a acestei razbunari divine…A fost nevoie ca omenirea sa indure acele secole de barbarie, de nesiguranta si razboaie pentru a indrazni sa-si murdareasca Dumnezeul , atribuindu-I o razbunare nemuritoare si o inepuizabila cruzime.” ( 1 )

Se pare ca Dante a avut o influenta covarsitoare asupra civilizatiei omenesti, aprinzand imaginatia a milioane de crestini in legatura cu “lumea de dincolo”. Dante insusi a fost mult influentat de poetii pagani ca Vergiliu, dar si de filozofii greci ca Platon, pe care ii consideara inspirati de Dumnezeu.

Asadar, care este sursa atator inavaturi si informatii cu privire la iad ? Ne convine sau nu ne convine acest adevar, insa sursa conceptului de iad in care oamenii sunt torturati  vesnic se afla in paganism. El nu se regaseste nici in mozaismul timpuriu, nici in crestinismul veritabil, asa cum s-a nascut din mainile Mantuitorului si a apostolilor Sai. Si aceasta pentru simplul motiv ca un astfel de concept este cu totul strain de caracterul lui Dumnezeu.

Iadul biblic

Dupa trecerea in revista a catorva conceptii omenesti cu privire la iad ( conceptii care nu au niciun suport real, ele fiind doar rodul unei imaginatii bogate ), sa apelam si la cea de-a doua optiune pe care o avem la dispozitie pentru aflarea adevarului: Biblia. Are Scriptura ceva de spus cu privire la acest subiect ? Desigur ! Insa vom ramanea surprinsi ca ea ne vorbeste intr-un limbaj diferit de cel al filozofilor greci care credeau intr-un loc al torturilor vesnice pentru cei nelegiuiti.

Biblia foloseste patru termeni diferiti care au fost tradusi in limba engleza ( traducerea KJV ) printr-un singur cuvant: “hell” ( infern, iad ). Dintre acestia, unul este in ebraica, folosit in Vechiul Testament, si trei in greaca, folositi in Noul Testament. Sa-i examinam pe rand:

1) She’ol ( ebr.), folosit in VT, semnifica salasul temporar al tuturor mortilor, atat al celor drepti, cat si al celor nelegiuiti. Termenul este tradus in engleza prin “hell” ( infern, iad ), iar in limba romana prin “locuinta mortilor” ( vezi Proverbe 15, 11; Osea 13, 14; Isaia 14, 15; Eclesiastul 9,10 ). Daca “she’ol “ este cu adevarat iadul, este evident faptul ca, la moarte, toti oamenii , indiferent ca sunt buni sau rai, ajung in iad. Ceea ce nu este drept, nici adevarat !

2) Hades ( grec. ), folosit in NT ca un corespondent al ebraicului “she’ol”. “Hades” semnifica salasul mortilor, mormantul, groapa, locuinta mortilor ( vezi Matei 11, 23 ). Exista versiuni ale Bibliei care folosesc chiar cuvantul “hades” pentru mormant sau locuinta mortilor. “Hades” si “she’ol” sunt sinonime, semnificand acelasi lucru: mormantul, locuinta mortilor, salasul temporar al celor morti.

3) Tartaros ( grec. ), folosit o singura data in NT in 2 Petru 2,4. El este tradus in engleza prin “hell” ( infern, iad ) , iar in limba romana prin “adanc”. Trebuie specificat ca “tartaros” se aplica diavolului si ingerilor lui, nu oamenilor ! Tartaros semnifica inchisoare, un loc cu restrictii, un adanc intunecos. Textul din 2 Petru 2,4 descrie izolarea ingerilor rai pe Pamant, dupa revolta si alungarea lor din cer.

4) Gheena ( grec. ), folosit de 12 ori in NT si tradus in engleza prin “hell” ( infern, iad – vezi Marcu 9, 43-48; Matei 10, 28; 5,22; Iacov 3, 6 ). Termenul “gheena” este o transliterare a ebraicului “ge’ hinnom”, semnificand “Valea lui Hinnom” ( Iosua 15, 8 ). El este folost, cu o singura exceptie ( Iacov 3,6 ), doar in cuvantarile lui Iisus.

Gheena biblica era o vale situata in apropierea Ierusalimului, in partea de sud a cetatii. Se pare ca imparatul nelegiuit Ahaz a introdus in aceasta vale ritualul pagan al jertfelor omenesti ( uciderea copiilor in cinstea zeului Moloh ) pe un loc inalt numit Tofet ( vexi 2 Cronici 28, 3 ). Pe vremea lui Isaia, imparatul Manase, un nepot al lui Ahaz, a reinstaurat practica jertfelor umane in Valea lui Hinnom ( vezi 2 Cronici 33, 1.6; Ieremia 32,35 ). Mai tarziu, regele Iosia a facut o reforma religioasa in care, printre altele, a spurcat Tofetul pentru a nu se mai aduce acolo jertfe omenesti ( Vezi 2 Regi 23, 10 ).

Din acel moment, aceasta vale a devenit “lada de gunoi” a Ierusalimului, un loc de depozitare si distrugere a gunoaielor, mortaciunilor si cadavrelor criminalilor. Era un loc al distrugerii si al mortii in care, pe de o parte, viermii gunoaielor continuau sa-si faca lucrarea continuu, iar pe de alta parte, focul mocnea intr-una, consumand tot ce era aruncat acolo.

Pe vremea Mantuitorului, Gheena era cu adevarat o ghena de gunoi. Focul permanent care ardea acolo devenise pentru iudei un simbol al raului extrem si al distrugerii totale.

Cum se impaca ideea de “vierme care nu moare” cu aceea de “foc care nu se stinge” din predicile Mantuitorului legate de Gheena ( Marcu 9, 43-48 ) ?

Valea lui Hinnom este o vale foarte adanca, asemanatoare unor transee. Multe trupuri moarte care erau aruncate in aceasta vale nu ajungeau in focul care mocnea mai jos, ele ramanand agatate in arbustii de pe marginea vaii.Aceste trupuri intrau in descompunere, viermii facandu-si lucrarea lor. In felul acesta, Gheena avea si focul care mocnea, consumand tot ce se gasea pe fundul ei, dar si “viermele care nu moare” , aluzie la cadavrele aflate in descompunere de pe marginea vaii.

Asocierea dintre “viermele care nu moare” si foc inlatura ideea ca Gheena era un iad, in sensul in care este inteles astazi de majoritatea crestinilor. Oare in flacarile unui iad vesnic ar putea supravietui viermii ? Ce fel de viermi ar fi aceia care ar trai vesnic in mijlocul unor flacari ? Gheena era simbolul unei distrugeri totale, al unei ultime pedepse si nicidecum al unor torturi vesnice.

4) “Iazul de foc” – expresie intalnita in Apocalipsa 19,20; 20, 10.13-15. In timp ce Apocalipsa 19, 20 vorbeste despre iazul de foc legat de revenirea in glorie a lui Iisus ( deci la inceputul mileniului ! ), Apocalipsa 20, 14 -15 vorbeste despre iazul de foc de la sfarsitul mileniului. Este de remarcat faptul ca doar in legatura cu acest al doilea iaz de foc ( cel de la sfarsitul mileniului ) se face asocierea cu sintagma “moartea a doua”, adica moartea definitiva, vesnica. Acest lucru concorda cu invatatura biblica potrivit careia pacatosii, desi vor pieri in prezenta slavei revenirii lui Christos prin foc, totusi nu aceasta va fi moartea definitiva. Trebuie sa aiba loc judecata si abia la sfarsitul mileniului, cand cel de-al doilea iaz de foc se va aprinde, moartea va deveni vesnica.

Faptul ca Biblia identifica “iazul de foc” de la sfarsitul mileniului cu “ moartea a doua” ( Apocalipsa 20, 14 ) ne demonstreaza ca nu este vorba de o pedepsire vesnica, de chinuri si torturi vesnice in niste flacari care ard  fara sa-i consume pe cei pacatosi, ci de moarte vesnica. Iazul de foc semnifica distrugerea totala si vesnica  a celor nelegiuiti, nicidecum torturi si chinuri vesnice.

O concluzie legata de cei patru termeni biblici este aceea ca niciunul din ei nu ne sugereaza ca iadul, in acceptiunea biblica, ar fi un loc al torturii vesnice, ci doar un loc al distrugerii finale, totale si vesnice a pacatului si a pacatosilor.

Desigur, conform celor spuse de Insusi Mantuitorul, unii oameni vor fi pedepsiti “cu mai multe lovituri” decat altii ( vezi Luca 12, 47-48 ), in functie de gravitatea faptelor lor. Mergand pe acelasi rationament, este evident ca cei mai pedepsiti vor fi diavolul si ingerii sai , precum si uneltele lor pamantesti care “vor fi munciti zi si noapte, in vecii vecilor” ( Apocalipsa 20, 10 ). Aceasta pedeapsa data “zi si noapte in vecii vecilor” ( atentie ! e data diavolului, nu oamenilor ) nu trebuie inteleasa ca o tortura vesnica, ci doar ca o pedeapsa mai indelungata, datorita unei vinovatii mai mari. Altfel, ideea ca acest “iaz de foc” este “moartea a doua” nu ar mai avea sens. Moartea a doua este finalul definitiv al vietii, este un punct, nu o virgula ca in cazul primei morti. Dupa chinurile ( mai mici sau mai mari, dar finite ! ) ale “iazului de foc” , va urma totusi moartea ca final vesnic al pacatului si pacatosilor, Dumnezeu curatind Universul de orice urma a tristei istorii a pacatului.

Cand, unde, cat timp si de ce va arde focul iadului ?

Sunt patru intrebari fundamentale pe care le ridica existenta iadului:

1) Cand putem vorbi de focul iadului ?

Credinta populara afirma ca el arde in prezent, chinuind sufletele celor nelegiuiti. Biblia ne invata cu totul altceva: focul iadului va fi aprins doar la sfarsitul veacului, dupa judecata finala a lui Dumnezeu.

Argumente biblice:

- In Parabola neghinei ( Matei 13, 24-30; 36-43 ), Mantuitorul ne invata ca “secerisul este sfarsitul veacului” ( vers. 39 ) si ca doar atunci neghina ( “fiii celui rau” – vers. 38 ) va fi stransa si aruncata in foc.

“Deci cum se smulge neghina si se arde in foc, asa va fi si la sfarsitul veacului. Fiul Omului va trimite pe ingerii Sai si ei vor smulge din Imparatia Lui toate lucrurile care sunt pricina de pacatuire si pe cei ce savarsesc faradelegea si-i vor arunca in cuptorul aprins ; acolo va fi plansul si scrasnirea dintilor.” ( Matei 13, 40-42 )

Domnul Iisus vorbeste la timpul viitor, nu la timpul prezent atunci cand este vorba de aprinderea focului pedepsitor.

- In Parabola navodului ( Matei 13, 47-50 ), Mantuitorul vorbeste despre acelasi “sfarsit al veacului” ( vers. 49 ) cand ingerii “vor desparti pe cei rai din mijlocul celor buni si-i vor arunca in cuptorul aprins ; acolo va fi plansul si scrasnirea dintilor” ( Matei 13, 49-50 ).

Este de remarcat faptul ca aruncarea celor nelegiuiti in focul cuptorului aprins ( iad, infern ) este un eveniment ce va avea loc in viitor, la incheierea istoriei pacatului, nicidecum in prezent, asa cum invata teologia populara.

- Apostolul Petru intareste aceeasi idee in epistolele sale:

“ Insemneaza ca Dumnezeu stie sa izbaveasca din incercare pe oamenii cucernici si sa pastreze pe cei nelegiuiti ca sa fie pedepsiti in ziua judecatii.” ( 2 Petru 2, 9 )

- Cu ocazia vindecarii celor doi demonizati din tinutul Gadarenilor, demonii dovedesc ca ei stiu ca focul iadului va fi aprins abia la sfarsitul timpului:

“ Ce legatura este intre noi si Tine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu ? Ai venit aici sa ne chinuiesti inainte de vreme ?” ( Matei 8, 29 )

Daca Scriptura este atat de clara cu privire la timpul cand va fi aprins focul iadului, de unde atunci credinta populara ca acest foc arde in prezent, inainte de judecata lui Dumnezeu, chinuind sufletele celor nelegiuiti ? Cine are interes sa deformeze imaginea lui Dumnezeu, zugravindu-L ca pe un Dumnezeu crud, nemilos, excesiv de sever, dur si nedrept in dozarea pedepselor ? Un singur raspuns: diavolul.

2) Unde va fi aprins focul iadului ?

Credinta populara afirma ca el arde in tinuturile subpamantene. Biblia ne invata cu totul altceva: focul va arde chiar pe pamant, purificandu-l de tot ceea ce ar putea avea legatura cu pacatul.

Argumente biblice:

- In “Cantarea lui Moise” exista un indiciu cu privire la locul in care va arde focul pedepsei finale: “Caci focul maniei Mele s-a aprins si va arde pana in fundul locuintei mortilor . Va nimici pamantul si roadele lui, va arde temeliile muntilor.” ( Deuteronom 32, 22 )

- Apostolul Petru ne arata clar ca “ cerurile si pamantul de acum sunt pazite si pastrate prin acelasi Cuvant pentru focul din ziua de judecata si de pieire a oamenilor nelegiuiti.” ( 2 Petru 3, 7 )

“Ziua Domnului insa va veni ca un hot . In ziua aceea , cerurile vor trece cu troznet , trupurile ceresti se vor topi de mare caldura si pamantul cu tot ce este pe el va arde.” ( 2 Petru 3, 10 )

- Apocalipsa 20, 9 : “Si ei s-au suit pe fata pamantului si au inconjurat tabara sfintilor si cetatea preaiubita. Dar din cer s-a pogorat un foc care i-a mistuit.”

3) Cat timp va arde focul ?

Credinta populara afirma ca acest foc arde vesnic. Desi Biblia nu specifica durata focului, putem deduce din cuprinsul ei ca acest foc nu va fi vesnic, ci finit.

Argumente biblice:

- Biblia vorbeste despre un cer nou si un pamant nou , recreate dupa distrugerea celor existente: “ Apoi am vazut un cer nou si un pamant nou, pentru ca cerul dintai si pamantul dintai pierisera si marea nu mai era.” ( Apocalipsa 21,1 )

Versetul de mai sus este o dovada ca focul nu va arde vesnic , ci doar pana isi va fi facut lucrarea  purificatoare. Daca acest foc ar arde vesnic, cum ar putea recrea Dumnezeu

pamantul ? Pamantul cel nou va fi recreat din cenusa celui actual, dupa ce focul il va fi curatit in intregime.

- Dumnezeu este drept in judecatile Sale si in pedepsele pe care le aduce celor nelegiuiti ( vezi Psalmul 51, 4 up.; 37,28; 11,7 ) . Ar fi oare drept ca pentru pacatele savarsite intr-o viata de 70-80 de ani un om sa fie torturat vesnic in flacarile iadului ?

Justitia omeneasca , oricat este de imperfecta, tine seama de principiul proportionalitatii pedepsei in functie de gravitatea faptelor comise. Cu atat mai mult un Dumnezeu drept si iubitor va da o pedeapsa proportionala cu gravitatea faptelor rele. Mantuitorul Insusi ne garanteaza acest lucru:

“ Robul acela care a stiut voia stapanului sau si nu s-a pregatit deloc si n-a lucrat dupa voia lui, va fi batut cu multe lovituri. Dar cine n-a stiut-o si a facut lucruri vrednice de lovituri, va fi batut cu putine lovituri… “ ( Luca 12, 47-48 )

- Biblia ne invata ca omul este muritor ( vezi Geneza 2, 17; Ezechiel 18, 4.20 ), singurul care are nemurirea fiind Dumnezeu ( vezi 1 Timotei 6, 16 ).

Daca flacarile iadului ar arde vesnic, ar insemna ca nelegiuitii ar fi nemuritori, ceea ce este contrazis de Scriptura. Nemurirea este oferita conditionat de Dumnezeu doar celor gasiti neprihaniti ( vezi 1 Corinteni 15, 51.54; Romani 2, 7 ). “Plata pacatului este moartea” ( Romani 6, 23 ), nu viata vesnica in chinuri !

- Maleahi 4,1: “Caci iata, vine ziua care va arde ca un cuptor ! Toti cei trufasi si toti cei rai vor fi ca miristea ; ziua care vine ii va arde, zice Domnul ostirilor, si nu le va lasa nici radacina, nici ramura.”

Textul vorbeste despre o pedeapsa finite in timp, asemanandu-i pe cei rai cu miristea. Or, din cate stim, miristea nu arde la infinit, ci doar pana ce se consuma, devenind cenusa.

- Apocalipsa 21, 4: “ El va sterge orice lacrima din ochii lor. Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut.”

Un foc vesnic presupune durere, tipete, tanguire…Biblia ne asigura ca acestea vor inceta , ceea ce ne face sa intelegem ca focul pedepsei finale nu va arde vesnic.

4) De ce e nevoie de focul de la urma ?

Credinta populara sustine ca focul iadului arde pentru a chinui sufletele celor nelegiuiti. Biblia insa ne invata altceva. Lucrarea de pedepsire  este o lucarare straina de caracterul lui Dumnezeu. El nu o face niciodata cu placere, ci doar din necesitate, dupa ce a epuizat toate mijloacele de indreptare a omului pacatos.

“Doresc Eu moartea pacatosului ? zice Domnul, Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degraba ca el sa se intoarca de pe caile lui si sa traiasca ?” ( Ezechiel 18, 23 )

“…Caci El este milostiv si plin de indurare, indelung rabdator si bogat in bunatate. Si-I pare rau de relele pe care le trimite.” ( Ioel 2, 13 up. )

“Caci El nu necajeste cu placere si nu mahneste bucuros pe copiii oamenilor.” ( Plangerile lui Ieremia 3, 33 )

In calitate de Creator si Suveran al Universului, Dumnezeu raspunde de armonia si stabilitatea acestuia, precum si de fericirea creaturilor Sale. Spiritul Sau de dreptate, dar si dragostea fata de creaturile Sale, cer ca El sa actioneze punand capat raului. Privind lucrurile din aceasta perspectiva, focul iadului care va fi aprins la sfarsitul timpului, nu va avea drept scop atat chinuirea celor nelegiuiti, cat mai degraba curatirea pamantului de orice urma a pacatului. Focul este singurul mijloc ce va asigura o curatire desavarsita. Toate arsenalele nucleare ascunse in maruntaiele pamantului, toate depozitele de armament, toata industria pacatului impreuna cu cei ce au sustinut-o, vor cunoaste o distrugere totala si vesnica.

Iadul nu este pentru oameni, ci pentru diavol si ingerii lui ( vezi Matei 25, 41 ). Acolo vor ajunge, din nefericire si multi, mult prea multi oameni, pentru simplul motiv ca au ales sa-l urmeze pe diavol, nu pe Dumnezeu. Prin credinta populara, Satana a reusit sa-I atribuie lui Creatorului propriul sau caracter, facandu-i pe oameni sa le fie groaza in fata unui asemenea Dumnezeu.

Biblia insa ne vorbeste despre un Dumnezeu care vrea sa ne salveze, un Dumnezeu care a dat pentru salvarea noastra ceea ce a avut mai scump in Univers: viata unicului Sau Fiu.

“Spune-le: “Pe viata Mea, zice Domnul, Dumnezeu, ca nu doresc moartea pacatosului, ci sa se intoarca de la calea lui si sa traiasca . Intoarceti-va, intoarceti-va de la calea voastra cea rea ! Pentru ce vreti sa muriti…?” (Ezechiel 33, 11 )

“Focul cel vesnic”, “focul care nu se stinge”, “pedeapsa vesnica”

Exista in Biblie cateva texte care par contradictorii. Ele par sa indice ca focul iadului va fi vesnic, chinuindu-i pe cei nelegiuiti la infinit. Sa incercam sa le patrundem adevaratul lor sens.

1) Apocalipsa 20,10: “Si diavolul, care-i insela, a fost aruncat in iazul de foc si pucioasa unde este fiara si proorocul mincinos. Si vor fi munciti zi si noapte in vecii vecilor.”

Textul pare sa contrazica versetul anterior in care ni se spune ca focul venit din cer “i-a mistuit” pe diavol si pe oamenii nelegiuiti care l-au urmat. Verbul “a mistui” presupune o lucrare finita in timp, pana la consumarea totala a obiectului care arde. Textul citat este singurul verset biblic in care este folosita expresia “in vecii vecilor” in contextul iadului. Traducerea engleza a Bibliei foloseste expresia “pentru totdeauna”. Cele doua expresii ( “in vecii vecilor” si “pentru totdeauna” ) se refera la o perioada de timp limitata sau nelimitata, in functie de context.

In limba romana “vesnic” inseamna intotdeauna vesnic , fara sfarsit, infinit. In limbile in care a fost scrisa Biblia ( ebraica, greaca ) lucrurile stau diferit. Termenul ebraic “olam” si cel grecesc “aionios” inseamna “vesnic” dar pot insemna si altceva. Pentru ca este un termen asociat, el isi schimba intelesul in functie de substantivul cu care este asociat. Un exemplu simplu care ne poate ajuta: cu totii folosim adjectivul “mic” . Putem spune despre un pantof ca e mic, despre o pauza ca e mica, despre un salariu ca e mic etc. In functie de substantive, adjectivul “mic” inseamna mereu altceva. In acelasi mod, termenul “vesnic” , fiind un termen asociat, poate insemna mai multe lucruri: “pe tot timpul vietii lui” ( Exodul 21, 6; 1 Samuel 1,22 ; Leviticul 25, 46 ), “definitiv” sau “pentru totdeauna” ( Obadia 10 ) sau chiar ”niciodata” ( Psalmul 55, 22 ). Doar in cazul in care termenul “vesnic” se refera la Dumnezeu, el inseamna “infinit”, “fara sfarsit”.

In VT, expresia “pentru totdeauna” este folosita de 56 de ori in legatura cu lucruri si fapte deja sfarsite. Cand expresia e legata de om, “pentru totdeauna” sau ‘in vecii vecilor” inseamna durata vietii omului sau cat traieste omul. Cateva exemple:

- Psalmul 48, 14: “Iata, Dumnezeul acesta este Dumnezeul nostru in veci de veci ( pentru totdeauna ); El va fi calauza noastra pana la moarte.”

In acest context, expresia “in veci de veci” sau “pentru totdeauna” inseamna “pana la moarte”.

- 1 Samuel 1, 22.28: “Dar Ana nu s-a suit si a zis barbatului ei: “Cand voi intarca copilul, il voi duce ca sa fie pus inaintea Domnului si sa ramana acolo pentru totdeauna. De aceea vreau sa-l dau Domnului; toata viata lui sa fie dat Domnului.”

Si in acest context expresiile “in veci de veci” si “pentru totdeauna” se refera la intreaga durata a vietii, pana la moarte. In contextul focului iadului, expresia “in veci de veci” sau “pentru totdeauna” semnifica faptul ca focul va arde nu la nesfarsit, ci pana la nimicirea celor nelegiuiti, pana la moartea lor.

2) Iuda 7 : “Tot asa , Sodoma si Gomora si cetatile dimprejurul lor, care se daduseara si ele la curvie si au poftit dupa trupul altuia, ne stau inainte ca o pilda , suferind pedeapsa unui foc vesnic.”

Este evident ca focul care a distrus cetatile din Valea Iordanului nu mai arde. Petru afirma ca Dumnezeu “ a prefacut in cenusa cetatile Sodoma si Gomora, ca sa slujeasca de pilda celor ce vor trai in nelegiuire.” ( 2 Petru 2, 6 ), ceea ce ne demonstreaza ca “focul cel vesnic” care le-a distrus s-a stins dupa ce si-a indeplinit lucrarea. In aceste cazuri avem de-a face cu efectele focului, nu cu durata lui. Efectele focului sunt vesnice, nu durata focului e vesnica.

Aceeasi semnificatie a “focului vesnic” prin efectele lui, nu prin durata lui, o gasim si in Matei 25, 41: “Apoi le va zice celor de la stanga Lui: “Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic , care a fost pregatit diavolului si ingerilor lui.”

Cand intalnim in Biblie expresii ca “focul care nu se stinge” sau “focul cel vesnic” , avem doua optiuni de interpretare: 1) Este un foc ce va arde vesnic, fara sa se stinga sau 2) Este un foc pe care niciun om nu-l poate stinge pana ce nu-si va fi implinit lucrarea. Care este optiunea biblica ?  A doua optiune este cea biblica, dupa cum rezulta din cele cateva exemple care urmeaza:

- Isaia 34, 8-10: Pasajul profetizeaza ca Edomul ( unul dintre vecinii evereilor ) va fi nimicit de un foc ce nu se stinge zi si noapte. Nimeni nu poate sustine, fara a cadea in ridicol, ca Edomul arde si astazi. Focul s-a stins demult, insa efectele lui sunt definitive si vesnice. Cand a sosit timpul judecatii lui Dumnezeu asupra lui, nimeni nu a mai putut stinge acest foc al pedepsei divine.

- Ieremia 17, 27: Pasajul vorbeste despre un foc ce nu se stinge, aprins la portile Ierusalimului, ca urmare a pedepsei divine. Faptul s-a implinit la distrugerea Ierusalimului de catre babilonieni ( 2 Cronici 36, 19 ) . Cu toate ca “focul nu se stinge”, Ierusalimul nu arde si astazi. Efectele lui sunt vesnice, nu durata. Iar cand a sosit timpul judecatii lui Dumnezeu, nimeni nu a putut stinge acest foc al pedepsei.

- Ezechiel 20, 47-48: E vorba de acelasi foc pe care nimeni nu-l poate stinge, cand a sosit timpul ca el sa aduca pedeapsa.

3)  Matei 25, 46: “Si acestia vor merge in pedeapsa vesnica , iar cei neprihaniti vor merge in viata vesnica.”

Sa notam ca Mantuitorul verbeste despre “pedeapsa vesnica”, nu despre “pedepsire vesnica” ! Din nou avem de-a face cu efectele vesnice, nu cu durata vesnica a pedepsei, fie ea si prin focul iadului final.

Concluzii:

Chinurile “vesnice” in focul iadului sunt o inventie iesita din laboratoarele diavolului, avand rolul de a-i ingrozi pe oameni in fata unui Dumnezeu crud si nemilos. Diavolul a dorit ( si a reusit in mare parte ) sa puna in dreptul Creatorului propriul sau caracter lipsit de orice urma de mila si bunatate. Din aceasta perspectiva, invatatura despre un iad in care nelegiuitii vor fi chinuiti vesnic reprezinta o calomnie si o defaimare a sfantului Nume al lui Dumnezeu. Daca ar fi  adevarata invatatura despre chinurile vesnice, aceasta ar insemna ca pacatul ar dainui vesnic prin nelegiuitii chinuiti in iad, iar Dumnezeui ar fi incapabil sa puna capat definitiv istoriei lui. Biblia spune ca “plata pacatului este moartea” ( distrugerea, nimicirea, pierzarea – Romani 6, 23 ), nicidecum viata vesnica, fie ea petrecuta in flacarile iadului !

Lori Balogh

www.loribalogh.ro

Referinte:

( 1 ) Will Durant, “Civilizatii istorisite “ , vol. 13, pag. 326

Flacari vesnice, chinuri si groaza

Iadul – cel mai infricosator loc din Univers ! Milioane de oameni se ingrozesc la gandul existentei lui, dar mai ales la posibilitatea ca ei insisi sa ajunga in chinurile vesnice pe care le “promite” acest loc teribil.

Daca suntem cinstiti cu noi insine, unora dintre noi chiar ne convine sa existe un asemenea loc de tortura vesnica. Bineinteles, cand ne gandim la altii, nu la noi insine ! Recent, un criminal in serie a fost executat dupa ce i s-a comunicat sentinta capitala. Dupa executie, unul din parintii numeroaselor victime , intrebat de un reporter ce crede despre soarta criminalului, a raspuns cu o figura cat se poate de serioasa: “ Criminalul arde acum in iad “.

Dorinta de a se face dreptate prin pedepsirea exemplara a oamenilor rai si setea de razbunare a victimelor acestora poate fi justificata.  Dar este oare suficient acest argument pentru ca iadul sa devina, dintr-o fictiune, o realitate ?

Pe fatada de vest a Manastirii Voronet, considerata “Capela Sixtina a Orientului”, se afla renumita fresca exterioara infatisand judecata de apoi. In partea de sus a frescei este reprezentat Dumnezeu Tatal. Mai jos, in al doilea registru, e infatisat Dumnezeu Fiul, flancat de Maria, Ioan Botezatorul si cei 12 apostoli. Urmeaza al treilea registru, infatisandu-L pe Duhul Sfant in chip de porumbel. In final, in cel de-al patrulea registru, apare cumpana ce cantareste faptele bune si pe cele rele, lupta dintre ingeri si demoni pentru suflete, precum si raiul si iadul.

De remarcat este faptul ca, in renumita fresca, iadul isi are obarsia intr-un rau de foc ce porneste de la picioarele Mantuitorului, asemenea unui “cordon ombilical” care il leaga pe Iisus de locul torturilor vesnice. Interpretarea care se da acestui rau de foc izvorat chiar de la picioarele Mantuitorului este legata de lumina dumnezeiasca ce formeaza de fapt focul iadului.

Fresce asemanatoare se pot vedea si la alte locasuri bisericesti. La Manastirea Sucevita, pe latura de nord, exista o fresca ce reprezinta  raiul ( in dreapta ) cu cetele lui de ingeri, iar in stanga iadul, cu nefericitii care sunt chinuiti vesnic in vapaile lui. Uneori picturile reprezentand iadul infatiseaza animale sau pesti care ii inghit pe oameni, alteori sunt zugraviti demoni cu copite, coarne si cozi care ii prajesc cu ajutorul unor furci inspaimantatoare pe nefericitii ajunsi acolo. In pridvorul uneia din bisericile din Bucuresti se afla o fresca a infricosatei judecati, in care , in flacarile iadului este reprezentat un episcop cu mainile la ochi, neputand suporta lumina dumnezeiasca. ( 1 )

Astfel de imagini, considerate ca avand un rol educativ-religios pentru laicii care nu sunt initiati in studiul Scripturii, pot impresiona o anumita categorie de oameni. Sunt insa ele suficiente  pentru a dovedi ca iadul este o realitate ?

Oare cati oameni Ii slujesc lui Dumnezeu doar de teama de a nu fi pedepsiti vesnic intr-un iad necrutator ? Si, oare cati oameni nu s-au departat de Dumnezeu, revoltati din cauza  cruzimii fara margini pe care o presupune existenta iadului ?

Unul dintre cei mai cunoscuti si vehementi atei americani a fost Robert Ingersoll. Acesta obisnuia sa strabata marile orase americane, tinand cuvantari impotriva lui Dumnezeu si a credintei crestine. Avea o predilectie pentru textele biblice care vorbesc despre judecata divina pe care le rastalmacea dupa bunul sau plac.

In timpul unei astfel de adunari, Ingersoll si-a scos ceasul de aur din buzunar si l-a pus pe masa spunand: “Il blestem si Il hulesc pe Dumnezeu, apoi Ii dau cinci minute sa ma loveasca, sa ma trasneasca.” Dupa ce a rostit cele mai cumplite si mai murdare blesteme, a tacut, asteptand cele cinci minute. Timpul trecand fara sa se intample nimic, Ingersoll si-a luat ceasul de pe masa , spunand: ”Vedeti ca nu exista Dumnezeu, caci daca ar fi existat, m-ar fi lovit mortal.”

Stiti cum a ajuns Robert Ingersoll ateu ? Nascut in New York in familia unui pastor american, el a trebuit sa auda de zeci si sute de ori amenintarea tatalui sau ori de cate ori facea ceva rau:” Robert, daca mai faci aceste pacate, Dumnezeul Cel Atotputernic te va duce in iad si vei arde in vecii vecilor.”

Saturat de un astfel de tratament din partea tatalui si de amenintarea cu focul cel vesnic al iadului, intr-o buna zi Robert i-a spus tatalui sau: “Tata, daca astfel este Dumnezeul pe care Il servesti, eu nu vreau sa am nimic de-a face cu El.” Apoi, manios, s-a ridicat si a parasit pentru totdeauna casa parinteasca, devenind unul dintre cei mai renumiti si vehementi atei americani.

Doar in ziua judecatii finale, cand se va trage linie si vor fi scoase la lumina multe lucruri care astazi sunt taine, se va sti cat de mult rau a facut invatatura despre un iad vesnic omenirii, dar si imaginii lui Dumnezeu.

Dumnezeu si iadul

Perspectiva existentei unui loc in care oamenii sunt chinuiti vesnic pentru pacate savarsite intr-o viata atat de scurta naste o multime de intrebari justificate.

O prima categorie de intrebari se refera la caracterul lui Dumnezeu, vazut prin prisma existentei iadului.

Biblia ne descopera , in mod deosebit in Noul Testament, un Dumnezeu al iubirii care, pentru a ne salva din prapastia adanca a pacatului si a mortii, a fost dispus sa dea ce a avut mai scump in acest Univers: viata Fiului sau ca Jertfa.

“Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea ca a dat pe singurul Lui fiu , pentru ca orice crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.” ( Ioan 3, 16 )

Este compatibila dragostea infinita a lui Dumnezeu cu existenta unui iad vesnic, in care oamenii sunt chinuiti etern pentru pacate pe care le-au savarsit in scurta lor viata ?

Imaginea cea mai frecventa in legatura cu iadul este aceea in care oamenii sunt “prajiti” la infinit, fara sa fie consumati. Ce fel de Dumnezeu poate fi acela care ar privi o vesnicie intreaga scenele de groaza oferite de suferintele creaturilor Sale aflate in iad ?

Activistii drepturilor omului se ridica cu fermitate impotriva torturii, chiar daca ea este temporara. Ce parere aveti de o tortura permanenta, eterna ? Din acest punct de vedere, iadul nu ar fi altceva decat o camera de tortura vesnica. Cum s-ar impaca ideea de iubire infinita cu cea de cruzime extrema in dreptul lui Dumnezeu ?

Mai mult decat atat, cand are loc actul de justitie in instantele pamantesti, se incearca sa se gaseasca o pedeapsa corespunzatoare pentru o anumita fapta rea. Un hot care a furat o gaina nu va primi nici inchisoare pe viata, nici pedeapsa capitala. Pedeapsa va fi proportionala cu gravitatea faptei comise. Oare justitia divina nu va tine cont de acest principiu al proportionalitatii pedepsei in functie de gravitatea faptelor rele ? Desigur ! Biblia ne asigura ca la judecata se va tine cont de o multime de factori:

- Oamenii vor fi judecati dupa faptele lor  ( pacate comise – vezi Ezechiel 7,3 )

- Oamenii vor fi judecati  dupa caile lor ( intentii, planuri, ganduri, aspiratii, tendinte – vezi Ezechiel 18, 30 )

- Oamenii vor fi judecati dupa “greutatea vinei” lor ( gradul de vinovatie – vezi Deuteronom 25, 2 up )

- Oamenii vor fi judecati dupa umbletele lor ( mod de viata, obiceiuri – vezi Ezechiel 33,20 )

- Oamenii vor fi judecati dupa cuvintele lor ( vezi Matei 12, 36-37 )

- Oamenii vor fi judecati dupa neglijentele si omisiunile lor ( pacatul prin omisiune – vezi Iacov 4, 17 )

- Oamenii vor fi judecati dupa puterea lor ( posibilitati, inzestrari, privilegii – vezi Ezechiel 24, 14 )

Toate aceste criterii ( si multe altele care nu sunt amintite aici !) de care Dumnezeu va tine cont ne dau asigurarea ca judecata va fi dreapta, iar pedeapsa celor nelegiuiti va fi proportionala cu gravitatea pacatelor savarsite.

Insusi Mantuitorul ne garanteaza ca pedeapsa va fi diferita in functie de constientizarea unui rau facut :

“ Robul acela care a stiut voia stapanului sau si nu s-a pregatit deloc si n-a lucrat dupa voia lui, va fi lovit cu multe lovituri. Dar cine n-a stiut-o si a facut lucruri vrednice de lovituri, va fi batut cu putine lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult. Si cui i s-a incredintat mult i se va cere mai mult.” ( Luca 12, 47-48 )

“Loviturile “ vor fi mai multe sau mai putine, dar vor fi finite . Nu vor fi vesnice ! Daca Biblia ne asigura ca va fi o judecata dreapta,  ca pedeapsa celor rai va fi proportionala cu gravitatea faptelor, ca Dumnezeu este un Dumnezeu drept , dar in acelasi timp milos, indurator, iubitor si sensibil la suferinta umana ( vezi Exod 34, 6-7; Osea 11, 8; Marcu 6, 34 ), de unde a aparut in doctrinele bisericilor crestine invatatura despre un loc al cruzimii si terorii vesnice ?

Daca iadul ar fi o realitate, ati mai avea incredere in Dumnezeu ? Ati mai fi siguri ca El este iubire, ca este milos si indurator, asa cum Il prezinta cuvantul Scripturii ? Ati putea trai o vesnicie alaturi de El, privind la suferintele vesnice si inimaginabile ale celor cunoscuti ?

Sunt perfect convins ca invatatura despre iad a aruncat milioane de oameni , fie in bratele scepticismului si ateismului, fie i-a legat de Dumnezeu si biserica printr-un „cordon ombilical” al groazei. Cat de indurerat trebuie sa fie Tatal ceresc , Cel care „atat de mult a iubit lumea ca a dat pe singurul Lui Fiu…” ( Ioan 3, 16 ), cand se vede atat de gresit inteles de milioane de oameni pe care-i iubeste si pe care doreste sa-i vada mantuiti!

“Cuget, deci exist”

A doua categorie de intrebari pe care le ridica invatatura despre un iad vesnic sunt de natura rationala si de bun simt:

1 ) Biblia vorbeste despre Noul Pamant pe care il vor locui cei neprihaniti ca despre o noua Creatie in care „nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut.” ( Apocalipsa 21, 4 up. )

Va puteti imagina o viata eterna traita in deplina bucurie si fericire, stiind ca undeva in Univers unii din cunoscuti, prieteni, rude, parinti sau poate chiar copii sufera vesnic chinuri de nedescris ? Revenirea lui Christos va produce despartiri inevitabile. Insusi Mantuitorul ne avertizeaza asupra acestui lucru:

„ In noaptea aceea, doi insi vor fi in acelasi pat: unul va fi luat si altul va fi lasat. Doua femei vor macina impreuna: una va fi luata si alta va fi lasata. Doi barbati vor fi la camp; unul va fi luat si altul va fi lasat.” ( Luca 17, 34-36 )

Da, vor fi despartiri vesnice poate intre soti, intre prieteni, intre parinti si copii…Despartiri care vor produce lacrimi si durere… Dumnezeu le promite insa celor mantuiti mangaiere si ajutorul Sau pentru ca ei sa uite durerea acestor desprtiri:

„El va sterge orice lacrima din ochii lor si moartea nu va mai fi…” (Apocalipsa 21, 4 pp. )

Dar ce s-ar intampla daca cei mantuiti ar sti ca undeva in Univers exista o „camera de tortura” vesnica, in care cei dragi lor trebuie sa sufere, fara sa cunoasca niciodata eliberarea adusa prin moarte ? Cu siguranta ca, in asemenea conditii, Paradisul nu ar mai fi Paradis, fericirea celor mantuiti s-ar transforma in durere si bucuria lor s-ar transforma in lacrimi. Cine ar mai dori un astfel de Paradis in care trebuie sa fii un martor vesnic al suferintelor de nedescris ale semenilor tai ?

2) Invatatura despre existenta unui iad vesnic ridica si o alta nedumerire. Biblia ne relateaza despre prima crima savarsita in istoria omenirii: cea a lui Cain impotriva fratelui sau Abel ( vezi Geneza 4, 1-16 ). Conform invataturii populare despre iad, Cain ar trebui  sa sufere in focul vesnic deja de cateva mii de ani. Si doar pentru o singura crima !

Acum sa ne gandim ca secolul al XX-lea a cunoscut cativa dintre cei mai mari dictatori din istorie, raspunzatori de moartea a milioane de oameni nevinovati. Hitler, Stalin si Pol Pot sunt numai cativa dintre ei. Conform aceleiasi invataturi, si acestia ar trebui sa sufere in iad. Nu vi se pare nedrept ca un om care a ucis o singura data ( ex. Cain ) sa sufere aceleasi chinuri vesnice ca si unul care a ucis milioane ?

Mai mult decat atat, in cazul ca ar exista un iad vesnic, aceasta ar insemna ca acesti criminali notorii vor suferi cu cateva mii de ani mai putin decat Cain, care a ucis doar o singura data , dar care a avut nesansa sa traisca cu cateva mii de ani inainte. Vi se pare drept acest lucru ? Categoric, nu ! Invatatura despre existenta unui iad vesnic rastoarna orice idee despre dreptate, lovind in final in caracterul si reputatia lui Dumnezeu. Caci cine altul decat El ar fi raspunzator fata de toate cruzimile si nedreptatile pe care le presupune existenta iadului ?

3 ) Pe ultima ei pagina, Biblia reproduce una din cele mai pretioase promisiuni ale Mantuitorului:  „Iata, Eu vin curand si rasplata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa fapta lui.” ( Apocalipsa 22, 12 )

Mantuitorul ne asigura ca doar la revenirea Sa va fi data rasplata: fie viata vesnica celor neprihaniti, fie moartea vesnica celor nelegiuiti. Cum se impaca aceasta promisiune a lui Iisus cu invatatura ca acum exista un loc in care pacatosii isi primesc deja pedeapsa ?

In orice guvernare democratica de pe pamant, intai are loc judecata unui om suspectat de a fi vinovat si de abia apoi i se da pedeapsa cuvenita. De ce in cazul guvernarii lui Dumnezeu, despre care Biblia afirma ca e dreapta ( Apocalipsa 15, 3; Psalmul 145, 17; Psalmul 89, 14 ), lucrurile ar fi inversate ? Oare Dumnezeu intai ii pedepseste pe nelegiuiti un timp ( uneori mii de ani ) , pentru ca abia la urma sa fie judecati ? La ce mai foloseste o judecata finala, daca pedeapsa este deja in curs ? Daca se stabileste la moarte care va fi pedeapsa pentru un suflet, ce mai poate schimba judecata de apoi ? Nu vedeti cat de irationala este invatatura despre existenta unui iad vesnic ? Cine are interesul ca sa-l denigreze in asa masura pe Dumnezeu, patandu-I Numele si renumele ?

Un singur raspuns : cel care de la inceput s-a dovedit a fi „tatal minciunii”-Diavolul ( Ioan 8, 44 )

4 ) Mantuitorul a rostit o serie de parabole in care vorbeste despre o judecata finala , urmata de pedeapsa celor nelegiuiti. Pilda neghinei este una dintre ele ( Matei 13, 24-30; 36-43 ). In ea , Domnul vorbeste despre „sfarsitul veacului” cand, in urma judecatii, cei nelegiuiti vor fi aruncati in „cuptorul aprins” , iar cei neprihaniti vor fi adunati in granarele cerului. Arderea neghinei la seceris simbolizeaza pedepsirea celor rai la sfarsitul timpului. Sa observam ca Domnul vorbeste despre o pedeapsa limitata in timp, nu de o pedeapsa continua, eterna ( neghina nu arde vesnic, ci arde pana se consuma ! ).

Intr-o alta pilda, cea  a navodului ( Matei 13, 47-50 ), Mantuitorul intareste aceeasi idee: la „sfarsitul veacului”, „pestii cei rai” vor fi despartiti de „pestii cei buni” si vor fi aruncati in „cuptorul aprins”. Din nou e vorba despre o pedeapsa primita de cei nelegiuiti dupa judecata finala, pedeapsa care, de asemenea , va fi limitata in timp ( „pestii cei rai” vor arde doar pana se vor consuma ! ).

Cum se impaca invatatura Mantuitorului din aceste parabole cu invatatura atat de populara ( dar nebiblica ! ) despre existenta unui iad vesnic, in care sufletele sunt chinuite chiar de pe acum, inainte de judecata finala ?

5 ) Cartea Apocalipsei vorbeste despre „iazul de foc” care este „moartea a doua” ( Apocalipsa 20, 14 ). Cu totii stim ca moartea e sfarsitul vietii; ea este un punct, un final…  Nicidecum ea nu poate insemna viata vesnica asa cum presupune invatatura despre un iad vesnic.

Daca iadul ar fi vesnic, cei care ar suferi chinurile lui nu ar muri, ci ar trai vesnic. In cazul acesta, Biblia ar trebui sa-si corecteze limbajul renuntand la termenul de „moarte” in dreptul celor nelegiuiti, in locul lui folosindu-l pe cel de „viata vesnica in chinuri”, ceea ce e cu totul altceva.

Biblia este insa foarte categorica in aceasta privinta, invatandu-ne ca „plata pacatului este moartea” ( Romani 6, 23 pp. ), nu viata vesnica in chinuri.  Acelasi Cuvant al lui Dumnezeu ne invata ca „sufletul care pacatuieste, acela va muri” ( Ezechiel 18, 4 up. 20 pp. ), rasturnand falsa invatatura despre existenta unor chinuri vesnice.

Cand Creatorul i-a avertizat pe primii nostri parinti: „veti muri negresit „ ( Geneza 2, 17 up.), El le-a vorbit despre finalul vietii, nu despre continuarea ei in alte sfere de existenta. Termenul de „moarte”, mai ales cel de „moartea a doua” ( Apocalipsa 20, 14 up. ), nu ar avea niciun sens daca invatatura despre un iad vesnic ar fi adevarata. Daca trebuie sa credem ca Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu care ne invata adevarul si numai adevarul, atunci trebuie sa credem ca atunci cand ea vorbeste despre moarte, aceasta inseamna moarte, iar atunci cand vorbeste despre viata, aceasta inseamna viata.

Vedeti cat de absurda este ideea existentei unui iad vesnic ? Cu toate acestea, milioane de oameni continua sa creada intr-o absurditate fabricata in „atelierele” diavolului.

6 ) Unul din cele mai cunoscute si mai populare versete biblice, dar si unul din cele mai putin intelese, este cel din Ioan 3, 16: „Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea , ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.”

Observati contrastul dintre „ a pieri” si „ a avea viata vesnica” ! Daca ar exista un iad in care sufletele celor pacatosi ar fi chinuite vesnic, verbul „ a pieri”nu si-ar mai avea sensul pe paginile Bibliei. Ar exista doar viata vesnica, fie in Paradis, pentru cei mantuiti, fie in iad, pentru cei pacatosi. Daca iadul ar fi o realitate prezenta, „textul de aur” citat mai sus nu ar avea ce cauta pe paginile Bibliei, caci el nu ar mai avea nicio ratiune.

7 ) Mantuitorul ne spune ca sufletele pot fi distruse la fel cum este distrus trupul: „Nu va temeti de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul. Ci temeti-va mai degraba de Cel ce poate sa piarda si sufletul si trupul in gheena. „ ( Matei 10, 28 )

Orice antreprenor de pompe funebre stie ca trupul unui om decedat cunoaste descompunerea. Daca Insusi Creatorul tuturor lucrurilor ne asigura ca si sufletele pot fi distruse, de unde invatatura despre un loc in care sufletele sufera vesnic, fara sa cunoasca distrugerea ?

Psalmistul David, vorbind despre starea omului in moarte, scrie in Psalmul 6,5 : „Caci cel ce moare nu-si mai aduce aminte de Tine; si cine Te va lauda in locuinta

mortilor ?”  Din aceasta afirmatie a psalmistului se naste o intrebare de bun simt: Oare Dumnezeu ii trimite  pe oameni in iad pentru a-i face sa sufere vesnic, lasandu-i sa se intrebe mereu de ce se afla in acest loc ?

9 ) Psalmul 115, 17: „Nu mortii lauda pe Domnul , si nici vreunul din cei ce se coboara in locul tacerii.”

Din nou o intrebare de bun simt: Daca mortii ar ajunge in rai, ce i-ar determina sa taca in prezenta unui Dumnezeu care i-a mantuit ? Nu merita El toate laudele lor ? De ce ar fi  Paradisul un „loc al tacerii”? Daca, dimpotriva, mortii ar ajunge in iad, suferintele de nedescris pe care le-ar indura o vesnicie nu i-ar determina sa strige de durere ? Cum se impaca expresia biblica „locul tacerii” cu invatatura despre un iad vesnic ? Evident, lucrurile sunt ireconciliabile !

10 ) Invatatura despre un iad vesnic presupune o stare de constienta a celor care sufera acolo. Daca oamenii pacatosi chinuiti in vapaile iadului nu ar fi constienti de ceea ce se intampla cu ei, pedeapsa nu ar mai avea nicio ratiune. Ei ar fi asemenea unui om aflat in coma profunda care nu mai este constient de ceea ce se petrece in jurul sau.

Biblia contrazice insa ideea ca  mortii sunt constienti:

„Cei vii, macar stiu ca vor muri; dar cei morti nu stiu nimic si nu mai au nicio rasplata, fiindca pana si pomenirea li se uita. Si dragostea lor, si ura lor, si pizma lor, demult au si pierit si niciodata nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare.” ( Eclesiastul 9, 5-6 )

Concluzii: Bunul simt, ratiunea si mai ales Biblia ne ofera suficiente argumente ca invatatura despre un iad vesnic, desi atat de raspandita si populara, este doar un mit. Ea este „opera” si „capodopera” celui pe care Insusi Iisus Christos il numea „mincinos si tatal minciunii” ( Ioan 8, 44 ).

De ce sa credem minciunile lui, cand Mantuitorul ne invita sa cunoastem adevarul si, cunoscandu-l , sa devenim liberi de orice inselatorie ?

Lori Balogh

www.loribalogh.ro

Referinte: ( 1 ) http://bastrix.wordpress.com/2008/07/25/

Din Eden la filozofii greci

Istoria inceputurilor rasei umane a fost marcata de un “asa zice Domnul” si de un “asa zice Diavolul”. Intre cele doua, omul a trebuit sa aleaga. Si a ales…

Din nefericire pentru primii nostri parinti , dar si pentru intreaga umanitate, alegerea a fost gresita : au dat crezare minciunii “sarpelui celui vechi”, in loc sa-L creada pe cuvant pe Creatorul lor. Desi Dumnezeu spusese categoric ca rezultatul neascultarii va fi moartea ( “Veti muri negresit” – Geneza 2,17 ), Adam si Eva au dat crezare spuselor sarpelui: “Hotarat ca nu veti muri.” ( Geneza3, 4 ).

Aceste cinci cuvinte reprezinta prima abordare despre nemurirea sufletului. Aici gasim originea ideii de nemurire neconditionata; aici gasim filozofia Diavolului pe care a reusit sa o transmita tuturor religiilor si culturilor lumii, incepand de la paganism , continuand cu iudaismul si ajungand pana in crestinismul zilelor noastre.

Dupa cele afirmate de Herodot, parintele istoriei, primii care au sustinut ideea nemuririi sufletului omenesc au fost vechii egipteni. In ale sale “Istorii” , Herodot afirma ca de la egipteni , credinta in nemurirea sufletului a fost preluata de greci. Este de remarcat faptul ca toti filozofii greci au nutrit credinta in nemurirea sufletului.

Pitagora din Samos ( sec. 6 i.Ch. ) credea despre suflet ca este rasuflarea zeilor pusa in corp omenesc si ca sufletele migrau dintr-un corp in altul ( metempsihoza ). Socrate ( sec. 5 i.Ch. ) a fost un aprig sustinator al nemuririi sufletului. Cand i s-a intins cupa cu otrava, a luat-o cu seninatate si,  consolandu-si elevii, a spus : “Oare n-am asteptat demult aceasta desprindere ?”

Probabil ca cel mai mare aport in raspandirea ideii de nemurire a sufletului in mediile lumii occidentale l-a avut filozoful, matematicianul si scriitorul atenian Platon (  427 – 347 i.Chr. ). Elev al lui Socrate si invatator al lui Aristotel, Platon a influentat si continua sa influenteze intreaga gandire occidentala.

Intre “Dialogurile” de maturitate ale sale, “Phaidon” se remarca in mod deosebit prin sustinerea ideii de nemurire a sufletului, fiind considerat uneori, de-a lungul veacurilor,  “cartea cea mare a umanitatii” ( 1 )

Phaidon ii povesteste lui Echecrates despre ultima zi traita de Socrate in inchisoare, inainte de executia sa. Incercand sa-si imbarbateze prietenii, Socrate le transmite credinta in nemurirea sufletului si in faptul ca el va avea o soarta fericita dupa moarte. Cei doi prieteni care asculta argumentatia filozofului – Cebes si Simmias – ii cer lui Socrate a faca o demonstratie mai riguroasa despre natura nemuritoare a sufletului omenesc, insa argumentatia se incheie aici. Gardianul insarcinat cu executia lui Socrate intrerupe discutia, lasand-o intr-un punct nedefinit.

Ideea care respira din “Phaidon” este aceea ca sufletul omului este independent de corp si ca el este indestructibil, lucru pe care Platon il va relua si in alte “dialoguri” , indeosebi in “Republica”, “Phaidros”, “Timaios” si in cartea a X-a din “Legile”.

Aristotel ( c. 330 i.Ch. ), elev al lui Platon, credea ca “sufletul este cel viu, trupul este doar un cadavru, un hoit. O soarta nenorocita ne-a legat sufletul de lesul pe care il purtam… Dar vine moartea, eliberatorul, si rupe aceste legaturi, desparte ceea ce e putred de sufletul eliberat, care se intoarce acasa.”

Se observa marea contradictie intre conceptia biblica in care moartea este privita ca “plata a pacatului” ( Romani 6, 23 ) si conceptia filozofilor greci in care moartea apare ca un mare eliberator .

Odata cu Alexandru Macedon, elenismul a raspandit cu mult rafinament in intreaga lume occidentala ideile filozofilor greci, in mod deosebit pe cele ale lui Platon, influentand chiar si societatea conservatoare iudaica. O serie de carti biblice apocrife ca “Tobit”, “Macabei”, “Cartea intai a lui Enoh” si “Intelepciunea lui Solomon” ( scrise in sec. II-I i.Ch ) contin deja idei ale filozofiei grecesti. Adevarul biblic al nemuririi conditionate de ascultare este inlocuit cu ideea filozofilor greci a nemuririi naturale si neconditionate a sufletului. Esenienii, o secta iudaica din secolele II-I i.Ch. si autorii manuscriselor de la Marea Moarta, credeau cu tarie in nemurirea sufletului.

Este evident ca intre cele doua viziuni ( pagana si crestina ) asupra omului , era o diferenta ireconciliabila. O lupta necurmata urma sa se poarte intre cele doua conceptii si, una sau alta dintre ele, trebuia sa cada. Care va fi conceptia care va birui ? Istoria bisericii crestine demonstreaza ca biruitoare a fost filozofia pagana.

“Secretul” unei infrangeri

O mare dilema este legata de intrebarea: Cum a a reusit o teorie filozofica pagana sa patrunda in sanul crestinismului, cand acesta are la dispozitie intregul tezaur al adevarului cuprins in Sfanta Scriptura ? Oare promotorii teoriei nemuririi sufletului in sanul crestinismului nu au fost destul de convinsi ca Biblia este atotsuficienta in privinta cunoasterii adevarului, chiar si in aceasta delicata problema a naturii umane ?

“Contaminarea” crestinismului cu idei  si filozofii pagane, intre care se numara si aceea a nemuririi neconditionate a sufletului, trebuie cautata in primele secole ale existentei bisericii crestine. In acea perioada tulbure, caracterizata de persecutiile pornite de autoritatatea romana si de ivirea a tot felul de erezii care au zguduit din temelie biserica, o multime de idei pagane s-au strecurat pe neobservate in sanul crestinismului, sustinute ( in mod paradoxal ! ) chiar de unii parinti ai bisericii. Iata ce se afirma in literatura crestina despre unii dintre parintii bisericii, in legatura cu influentele pagane pe care le-au resimtit in operele si lucrarea lor:

- Iustin Martirul, nascut in secolul al doilea din parinti pagani, desi s-a crestinat, devenind un apologet al crestinismului, a ramas intreaga viata sub influentele filozofiei grecesti.

„Sf. Justin e una din mintile cele mai inzestrate si mai adanci ale timpului sau. El a ridicat probleme noi, atat in teologie cat si in filozofie si a incercat sa puna o punte solida intre cugetarea profana elena si cea crestina. Punctele sale de vedere n-au fost totdeauna strict ortodoxe, dar ele au provocat o problematica bogata pe care o vor largi si adanci generatiile patristice urmatoare. Odiseea sa pe la atatea scoli filosofice si ancorarea sa intelectuala in platonism, care-1 satisfacea prin teoria ideilor si prin speranta de a vedea imediat pe Dumnezeu, ii dadusera, peste drama sa interioara, o aparatura filosofica si unele certitudini intelectuale care-1 legasera spiritualmente foarte puternic de paganism.” ( 2 )

- Origen ( 185 -255 ), nascut in Alexandria intr-o familie crestina, avand un tata martirizat pe vremea lui Septimius Sever, a fost si el atras de filozofii greci, mai ales de Platon.

„Origen e unul dintre cei mai mari ganditori ai lumii. Elementele cugetarii sale sunt: filosofia elenica, Sf. Scriptura si Traditia bisericeasca. El incearca mai mult decat altii sa puna filosofia pagana in serviciul credintei.” ( 3 )

- Clement din Alexandria ( 150-216 ) „arunca o punte serioasa de intelegere intre paganism si crestinism. Filosofia, in sens antic, a fost data ca testament paganilor spre a-i conduce catre Hristos. ” ( 4 )

- Athenagoras, filozoful crestin nascut pagan dar convertit la crestinism, „arata chiar simpatie filosofilor si filosofiei pagane, in efortul lui de a alia religia si filosofia.”( 5 )

Incet dar sigur

Supus presiunii curentelor grecesti, crestinismul a rezistat un timp. Iustin Martirul, desi nascut intr-o familie pagana, a sustinut ca sufletul omului nu e nemuritor prin sine, caci astfel nu ar mai exista diferenta dintre Creator si creatura. Dupa conceptia lui, sufletul , fiind creat, este muritor. In acelasi timp, sufletul poate deveni nemuritor prin lucrarea lui Dumnezeu in favoarea omului.

Clement din Roma, Ignatiu din Antiohia, pseudo-Barnaba, Policarp s.a.nu amintesc absolut nimic despre nemurirea sufletului.

Incepand cu secolul al doilea, se incearca un sincretism intre crestinism si platonism. Pe la anul 170 d.Ch., Athenagoras incearca sa arunce o punte de legatura intre gandirea greaca si cea crestina. In lucrarea „Despre invierea mortilor”, el incearca sa imbine doctrina invierii cu cea a nemuririi, insa toate argumentele sale in favoarea nemuririi sufletului sunt extrase numai din filozofi. Nimic din Biblie !

Pe la anul 200 d.Ch. Tertullian afirma cu autoritate teoria nemuririi neconditionate a sufletului, fiind primul teolog crestin care vorbeste in teologia sa despre iad, chinurile iadului si rugaciuni pentru morti:

„In antropologie -Tertullian are o interesanta teorie a sufletului. Sufletul e nascut din suflarea lui Dumnezeu, e nemuritor, material, cu forma, simplu in substanta sa, intelept prin sine, miscandu-se in chip variat, inzestrat cu hotarare libera, expus accidentelor, schimbator prin fire, rational, suveran, divinitoriu, revarsandu-se deodata. ( 6 )

Clement din Alexandria ( c. 200 ) a avut initial o pozitie biblica cu privire la suflet, considerand ca el are nemurire conditionata de credinta in Iisus Christos. Ulterior, sub influenta gnosticilor, si-a schimbat conceptia, crezand ca sufletul este nemuritor prin natura sa, fara nicio conditionare.

Origen si Augustin sunt alti sustinatori de seama ai doctrinei nemuririi sufletului. Origen ( c. 250 ), elev al lui Clement din Alexandria si considerat a fi cel mai mare teolog crestin inainte de Constantin cel Mare, a fost un neoplatonic convins. El a sustinut preexistenta sufletului si migratia lui, considerand ca toate necazurile vietii acesteia se datoreaza aventurilor din celelalte vieti si ca mantuirea va fi, in cele din urma, universala. Daca e nemuritor, in mod firesc omul va fi in cele din urma si mantuit. De abia dupa trecerea a trei secole, la Sinodul de la Constantinopole ( 553 ), invataturile sale au fost condamnate oficial. Pana atunci insa biserica nu a avut nicio reactie, invataturile lui fiind insusite de conducatorii bisericii crestine. Athanasie, parintele ortodoxiei, il numeste pe Origen „parintele sau spiritual”.

In mod deosebit Augustin ( 354 – 430 ) , unul din cei patru parinti ai bisericii occidentale ( alaturi de Ambrozie, Ieronim si Grigore cel Mare ),  se remarca a fi unul din cei mai importanti teologi si filozofi crestini, ale carui opere au modificat profund gandirea europeana. In „Opera Omnia”, vol. VI, Augustin trateaza doctrina „De immortalitate animae”

( „Despre nemurirea sufletului ” ).

La 20 de ani, Augustin adera la gosticism; la 30 de ani, adera la neoplatonism , iar la 33 de ani, inainte sa se boteze , scrie o lucrare in care aduce 16 argumente in favoarea tezei nemuririi sufletului. Dupa convertire, Augustin depune toate eforturile sa unifice ideile neoplatonismului cu cele ale crestinismului. Reusita a fost deplina…

In secolul al 13-lea, are loc o redescoperire a filozofiei lui Aristotel. Calugarii apartinand ordinului franciscan si dominican au avut un obiectiv comun: „acela de a concilia filozofia lui Aristotel cu invatatura bisericii, spre a servi credintei.” ( 7 )

Dintre toti admiratorii filozofiei lui Aristotel ( un sustinator al nemuririi neconditionate a sufletului ), se remarca dominicanul Toma d’Aquino ( 1225-1274 ), supranumit si „printul filozofiei scolastice”, „doctor angelicus” si „doctor seraphicus” ( 8 ).

Intr-o viata relativ scurta, poetul, profesorul, filozoful si teologul Toma d’Aquino a scris peste 10 000 de pagini , lucrarile sale aflandu-se la temelia dogmelor catolice. Dintre acestea, cele mai cuprinzatoare sunt cele doua „Summae” ( sinteze, rezumate ): „Summa contra gentiles” ( „paganilor” ) si „Summa theologiae” . In cele 21 de volume ce alcatuiesc „Summa theologiae”, d’Aquino sustine ideea nemuririi sufletului, cu specificatia ca acest suflet este lipsit de personalitate proprie in absenta trupului. Dupa moartea fizica, in conceptia lui d’Aquino, sufletul desi supravietuieste, nu mai poate simti,  nici gandi, nici voi. Doar dupa inviere, sufletul isi va recapata personalitatea individuala si nemuritoare.

Pentru a pune capat controverselor legate de natura omului si de starea omului in moarte, la al cincilea Conciliu de la Lateran, papa Leon al X-lea a dat o bula papala contra celor care indrazneau sa mai conteste invatatura despre nemurirea sufletului: „Condamnam si reprobam pe toti cei ce afirma ca sufletul inteligent este muritor.” ( 9 )

Iata cum doua curente de gandire ireconciliabile in esenta lor ( paganismul si crestinismul ) au reusit sa dea mana intr-un sincretism diabolic. Cine de la cine a invatat ? Este evident ca crestinismul a invatat de la paganism, introducand in dogmele sale cea mai mare minciuna a tuturor timpurilor, izvorata de la cel pe care Insusi Mantuitorul il numeste „mincinos si tatal minciunii” ( Ioan 8, 44 ).

Din acest punct de vedere, lumea se imparte in doua:

1) Oameni care dau crezare Creatorului, Cel care i-a avertizat pe primii nostri parinti de consecintele neascultarii: „Veti muri negresit” ( Geneza 2, 17 )

2 ) Oameni care dau crezare diavolului, „sarpele cel vechi” ( Apocalipsa 12, 9 ), cel care a reusit sa amageasca o lume intreaga cu ideea nemuririi neconditionate: „Hotarat ca nu veti muri!” ( Geneza 3, 4 ).

Pe cine vom crede ? Al cui cuvant il vom trata cu cel mai mare respect ?

De raspunsul dat la aceste intrebari depinde unde ne vom petrece vesnicia .

Lori Balogh

www.loribalogh.ro

Referinte:

( 1 ) http://ro.wikipedia.org/wiki/Platon

( 2 ) http://www.crestinortodox.ro/carte-912-81386-sf-justin-martirul-si-filozoful-14

( 3 ) http://www.crestinortodox.ro/carte-912-81412-origen-39

( 4 ) http://www.crestinortodox.ro/carte-912-81410-clement-alexandrinul-38

( 5 ) http://www.crestinortodox.ro/carte-912-81392-atenagora-atenianul-20

( 6 ) http://www.crestinortodox.ro/carte-912-81396-tertulian-24

( 7 ) Ovidiu Dramba, “Istoria Culturii si Civilizatiei”, vol. 3, pag. 300

( 8 ) Idem, pag. 307

( 9 ) http://www.scribd.com/doc/8943979/Sola-Scriptura-Lesson-6