Articole Creștine » Familie

PROBLEME CU COPIII

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:32 +0000

PROBLEME CU COPIII

de John Rosemond

Signs, mai 2008

Pãrinþii unui copil de cinci ani mi-au cerut sfatul cu privire la o problemã ciudatã. Mandy lua obiecte de la pãrinþi fãrã sã le cearã voie. Majoritatea lucrurilor pe care le lua era obiecte mici care îi aparþineau mamei ei, ca de pildã machiaj, bijuterii ºi alte accesorii. Uneori însã lua ºi obiecte de la tatãl sãu, cum ar fi gumã de mestecat sau unghiere.

Când lipsea ceva, pãrinþii lui Mandy o întrebau dacã ea a luat obiectul respectiv. Iar ea spunea cã nu.

În momentul acesta începeau investigaþiile. Pãrinþii îi puneau tot felul de întrebãri pânã aflau locul unde ascunsese obiectul care lipsea. Asta putea sã ia între trei minute ºi trei zile. Dupã ce pãrinþii gãseau obiectul, Mandy recunoºtea, iar explicaþia ei era întotdeauna aceeaºi: “Am vrut doar sã mã uit la el.” “Dar de l-ai ascuns?” insistau pãrinþii. “De ce nu l-ai pus înapoi?” “Nu ºtiu”, rãspundea Mandy, izbucnind în lacrimi. “De ce nu ni l-ai cerut nouã?” ªi Madi spunea ºi de data asta cã nu ºtie ºi începea sã plângã.

Pãrinþii lui Mandy nu ºtiau ce sã creadã, sã spunã sau sã facã. Uneori se supãrau pe Mandy, alteori erau îngrijoraþi cã s-ar putea sã ia lucruri pentru cã nu se simþea iubitã. În cele din urmã au apelat la un specialist în probleme cu copiii, care a ajuns la concluzia cã Mandy îºi manipula pãrinþii, pentru a-i controla ºi pentru a fi în centrul atenþiei lor.

Când pãrinþii lui Mandy au venit la mine ca sã îi ajut cu privire la aceastã problemã, eu le-am spus cã nu credeam cã Mandy încerca sã îi manipuleze. Un copil de vârsta lui Mandy nu are prea mare discernãmânt în ce priveºte propriul comportament. Discernãmântul ºi, de aici, capacitatea de a-i manipula pe alþii în mod conºtient nu apar pe deplin pânã când copilul nu ajunge la primii ani ai adolscenþei, în cel mai bun caz.

Când în familie apare o problemã ca cea a lui Mandy, pãrinþii trebuie sã se impunã ºi, fãcând aºa, sã îºi demonstreze autoritatea, sã diminueze problema ºi sã elimine nevoia copilului de a se comporta greºit. Chiar dacã o anumitã formã de pedeapsã s-ar putea în anumite situaþii sã fie potrivitã, pedeapsa singurã nu ajutã la nimic. Într-un anumit fel copilului trebuie sã fie destul de responsabil pentru rezolvarea situaþiei. Felul în care se face lucrul acesta depinde de mulþi factori.

Pãrinþii lui Mandy au procedat în felul urmãtor: în primul rând au încetat sã mai facã investigaþii cu privire la lucrul pierdut. Au aºezat o cutiuþã, pe care au scris “lucrurile lui mami ºi tati din camera lui Mandy”. Apoi eu redefinit problema, numind-o curiozitate (un cuvânt pozitiv), în loc de furat sau luat (cuvinte negative).

“Mandy”, au spus ei, “ai voie sã fie curioasã cu privire la lucrurile noastre. De azi înainte, când iei vreun lucru care ne aparþine, ca sã te uiþi la el sau sã te joci cu el, iar când nu îþi mai trebuie pune-l în cutie.”

Când lipsea ceva, pãrinþii mergeau în camera lui Mandy ºi se uitau în cutie. De obicei obiectul cu pricina era acolo. Dacã nu, în loc sã punã întrebãri (primul pas în investigaþie), ei îi spuneau lui Mandy: “Am nevoie sã îmi dai înapoi cutare lucru”, iar ea le înapoia obiectul care lipsea. În cele din urmã a încetat sã mai intre în camera pãrinþilor fãrã sã i se dea voie. ªi toate au revenit la normal.

______________________________

UNITI LEGAL

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:32 +0000

UNIÞI LEGAL

JOE CREWS

Joe (Joseph A.) Crews a trãit între 1924 ºi 1994. Predica urmãtoare aparþine unui evenghelist respectat al bisericii, fondatorul lucrãrii prin radio Amazing Facts, bine cunoscut în întreaga lume. Pastoral Crews a apãrat cu hotãrâre adevãrurile simple (de aceea adesea ºi nepopulare) ale Scrierilor Sfinte în peste 553 de emisiuni de radio ºi televiziune, ca ºi în publicaþii. Pentru unii el este reprezentantul “conservatorismului”, fiind însã pentru toþi adventistul desãvârºit, care crede în Biblie. Predica aceasta este luatã din lucrarea sa Creeping Compromise (Compromisul se furiºeazã) [Frederick, Md.: Amazing Facts, 1977] pp. 94-101.

Încercaþi-vã sã vã imaginaþi douã tipuri de familie, pentru a face o comparaþie. În una sunt trei soþii, toate cãsãtorite cu acelaºi bãrbat, fiecare din ele având cel puþin un copil. Locuiesc împreunã, iar soþul ºi tatãl este mereu prezent pentru a-ºi exercita autoritatea în ce priveºte disciplina ºi siguranþa gospodãriei.

Acum imaginaþi-vã un alt tip de familie. Un bãrbat s-a cãsãtorit pe rând cu trei femei, de care a divorþat. Toate i-au oferit copii. Nu locuieºte împreunã cu niciuna, iar copiii cresc fãrã tatã, sub trauma insecuritãþii financiare ºi emoþionale.

Care din aceste douã situaþii o consideraþi mai gravã? Legea noastrã o interzice pe una ºi o acceptã pe cealaltã. Probabil cã, dacã am analiza toate aspectele din punct de vedere pur social ºi uman, am putea spune cã a doua variantã este mai de nedorit decât prima. Dar din perspectiva iudeo-creºtinã probabil cã am condamna-o pe prima, considerând-o greºitã.

Analizând cele douã situaþii doar din perspectiva biblicã, este vreo diferenþã moralã între ele? Conform Scripturilor, cãsãtoria este un angajament pentru întreaga viaþã. Divorþarea de un partener nevinovat ºi cãsãtoria cu altul sunt ºi mai puternic condamnate decât poligamia practicatã în vremea Vechiului Testament. Ambele variante sunt împotriva planului ºi a scopului lui Dumnezeu. Copiii suferã probabil mai mult în cazul divorþului pãrinþilor decât în cadrul poligamiei, însã, în lumina revelaþiei, niciuna din cele douã variante nu poate fi apãratã sau toleratã. Fie cã un soþ îºi ia mai multe soþii în acelaºi timp sau pe rând, aceasta nu este dupã voia lui Dumnezeu.

Cum putem explica faptul cã existã o contradicþie între practica creºtinã ºi ce spune Biblia în aceastã privinþã? Tot mai mulþi membri ai bisericii se comportã ca ºi când nu ar exista nicio restricþie în ce priveºte numãrul de cãsãtorii pe care le pot încheia. Conºtiinþa moralã a multor biserici s-a schimbat ºi s-a adaptat dupã numãrul mare de divorþuri.

Deºi majoritatea bisericilor creºtine sunt oficial de acord cu învãþãtura Bibliei cu privire la divorþ, se pare cã fac prea puþin pentru a-ºi face publicã poziþia. Adesea conducãtorii bisericii ºi pastorii trebuie sã fie presaþi ca sã ofere o declaraþie clarã cu privire la doctrina oficialã cu privire la divorþ. Motivul poate fi numãrul stânjenitor de mare al conducãtorilor care au divorþat ºi au rãmas pe poziþii de conducere, cu aprobarea, cel puþin tacitã, a bisericii.

Din nefericire, dacã problema divorþului nu este rezolvatã atunci când apare, este imposibil de rezolvat ºi de acþionat mai târziu. Pentru cã multe cazuri de divorþ presupun acuzaþii din ambele pãrþi, adesea fãrã dovezi, pastorii nu sunt dornici sã se intre în acest teren conflictiv. Nici comitetele nu doresc sã se implice în aceastã sarcinã neplãcutã de a exclude pe cineva care poate cã în trecut a fost un conducãtor respectat în bisericã. Aºadar problema este lãsatã în ceaþã. Este mai uºor sã profiþi de necunoºtinþã de cauzã, ºi astfel multe persoane vinovate îºi pãstreazã calitatea de membru chiar ºi dupã recãsãtorire.

Este unanim recunoscut faptul cã existã situaþii complicate, pentru care se pare cã nu existã nicio soluþie. Fiecare caz are specificul lui. S-ar putea sã nu existe soluþii satisfãcãtoare care sã facã dreptate ambelor pãrþi implicate. Dar indifferent de soluþia adoptatã de bisericã, aceasta trebuie sã fie în perfectã armonie cu învãþãtura Bibliei cu privire la divorþ. Isus a declarat cã existã o singurã condiþie care sã justifice divorþul ºi recãsãtorirea, ºi anume adulterul. “Eu însã vã spun cã oricine îºi lasã nevasta, afarã de pricinã de curvie, ºi ia pe alta de nevastã, preacurveºte; ºi cine ia de nevastã pe cea lãsatã de bãrbat, preacurveºte.” (Matei 19:9)

Vã rog sã observaþi cã Hristos considerã cã cineva care divorþeazã ºi se recãsãtoreºte este vinovat de adulter, cu excepþia cazului în care a fost înºelat de partenerul de viaþã. Dacã partenerul a comis adulter (porneia, sau impuritate sexualã), partea nevinovatã are dreptul la divorþ ºi recãsãtorire.

Poziþia extrem de rigidã a lui Isus cu privire la divorþ a fost subiectul multor dezbateri. Chiar ºi ucenicii Lui au fost uimiþi de poziþia Sa intransigentã ºi au zis: “Dacã astfel stã lucrul cu bãrbatul ºi nevasta lui, nu este de folos sã se însoare.” În mintea ucenicilor nu era nicio neclaritate cu privire la cele spuse de Isus. Ei au înþeles cã El interzicea orice fel de divorþ ºi recãsãtorie, cu excepþia cazurilor de adulter. Rãspunsul lui Isus la uimirea lor confirmã faptul cã ei înþelegeau corect declaraþia Sa. Pânã nu demult, spre cinstea lor, se poate spune cã majoritatea bisericilor protestante ºi cea catolicã au înþeles cuvintele lui Isus în acelaºi fel ca ºi ucenicii. Din nefericire, rata divorþurilor crescând vertiginos, învãþãtura biblicã îi deranjeazã tot mai mult pe membrii care divorþeazã. S-au fãcut încercãri de reinterpretare a poziþiei bisericii cu privire la divorþ, chiar ºi în cadrul Bisericii Adventiste de Ziua a ªaptea.

Ar fi potrivit sã luãm în considerare ºi sfatul Spiritului Profetic, care i-a condus pe pionierii bisericii sã adopte poziþia biblicã în ce priveºte problema divorþului.

“O femeie s-ar putea sã fie divorþatã legal de soþul ei, dar în ochii lui Dumnezeu, conform unei legi mai înalte, sã nu fie. Existã un singur pãcat, ºi anume adulterul, care permite, în ochii lui Dumnezeu, ca un bãrbat ºi o femeie sã fie eliberaþi de legãmântul cãsãtoriei. Chiar dacã legile civile acordã divorþul, în lumina Bibliei ºi conform legilor lui Dumnezeu, cei doi rãmân soþ ºi soþie.” (Cãminul adventist, p. 34)

“Ideile tale cu privire la relaþia de cãsãtorie sunt greºite (mesaj adresat cuiva care se gândea la divorþ.) Nimic în afarã de pângãrirea patului conjugal nu poate anula legãmântul cãsãtoriei. … Oamenii nu au dreptul sã îºi construiascã propriul standard ºi sã evite legea ºi standardul divin de neprihãnire. … Dumnezeu a permis o singurã situaþie în care soþia poate sã îºi pãrãseascã soþul sau invers, iar acesta este adulterul. Fie ca rugãciunea sã conducã deciziile în aceastã privinþã.” (Ibid, pp. 341, 342)

“Existã multe cãsãtorii nefericite pentru cã existã multã grabã. Adesea cei doi îºi unesc vieþile la altar, încheind un legãmânt solemn înaintea lui Dumnezeu fãrã se fi gândit serios la asta ºi fãrã sã se fi rugat fierbinte. Mulþi fac acest pas din impuls. Nu îºi cunosc bine viitorul partener. Nu îºi dau seama cã este în joc fericirea întregii lor vieþi. Dacã fac un pas greºit ºi viaþa de cãsãtorie se dovedeºte a fi nefericitã, nu mai pot da înapoi. Dacã descoperã cã nu se pot face fericiþi unul pe altul, trebuie sã facã tot posibilul pentru a îndura situaþia.” (Daruri spirituale, vol. III, p. 120)

Odatã sora White a sfãtuit cã cel vinovat moral trebuie sã fie exclus pentru totdeauna din rândul bisericii. Scrisoarea respectivã (inclusã mai târziu în Mãrturii, vol. I) nu oferã detalii cu privire la greºeala morala comisã. Recomandarea datã de Ellen White aratã cã unele persoane care încalcã legea lui Dumnezeu trebuie sã caute mântuirea în afara bisericii.

“Nu este posibil ca E sã mai facã parte din biserica lui Dumnezeu. El s-a aºezat într-o poziþie în care nu mai poate fi ajutat de bisericã ºi nu mai poate face parte din ea. El s-a opus luminiii ºi adevãrului. Singur a închis uºa ºi a refuzat sã asculte mustrarea. A urmat înclinaþiile inimii sale corupte, a încãlcat legea sfântã a lui Dumnezeu ºi a fãcut de ruºine cauza adevãrului prezent. Dacã se pocãieºte vreodatã din inimã, biserica trebuie sã îl lase singur. Dacã va ajunge în Cer, trebuie sã ajungã singur, fãrã tovãrãºia bisericii. Mustrarea Domnului trebuie sã îl însoþeascã mereu, pentru ca principiile morale sã nu fie coborâte la pãmânt.” (Mãrturii pentru bisericã, vol. I, p. 215)

Pe baza unor asemenea citate ºi a declaraþiilor lui Hristos cu privire la aceastã problemã, s-a adoptat ºi s-a menþiunut de-a lungul anilor poziþia cã cei care îºi pãrãsesc de bunã voie partenerul nevinovat, pentru a se cãsãtori cu altcineva, comit adulter. Ei sunt excluºi din bisericã ºi, mai mult chiar, atâta timp cât continuã sã trãiascã în acea relaþie pãcãtoasã, cu cineva cu care Biblia nu aprobã, nu pot fi primiþi înapoi în rândurile bisericii.

Asta este în acord cu cerinþa Bibliei ca oamenii sã se pocãiascã ºi sã îºi pãrãseascã pãcatele. “Cine îºi ascunde fãrãdelegile nu propãºeºte, dar cine le mãrturiseºte ºi se lasã de ele, capãtã îndurare.” (Proverbe 28:13)

Timp de mulþi ani biserica a acþionat conform acestui principiu sãnãtos, fãrã multã împotrivire. Dar pe mãsurã ce divorþurile devin tot mai obiºnuite, încep sã se infiltreze ºi mai tare în biserica rãmãºiþei. Folosindu-ºi modalitaea favoritã de atac, Satana a intrat încetul cu încetul în familia lui Dumnezeu, prin compromisul dãunãtor care se furiºeazã. Divorþul pe motive nebiblice devine din ce în ce mai frecvent. Apoi partenerii vinovaþi, recãsãtoriþi, se întorc cu noii parteneri ºi cer înapoi calitatea de membru. Adesea sunt persoane talentate, respectate, care au slujit cândva în bisericã. Încep sã fie simpatizaþi ºi se cautã cãi de a fi reprimiþi în rândurile credincioºilor.

Aproape oricine poate sã fie înþelegãtor cu o persoanã plãcutã, talentatã, care cere sã fie botezatã, mai ales când pare sincerã ºi consacratã. Este uºor sã acþionezi din impuls, sã o accepþi imediat ºi sã îi oferi poziþii de rãspundere, conform capacitãþilor pe care le are. Dar ar trebui luatã o asemenea decizie pe baza sentimentelor sau pe baza Cuvântului lui Dumnezeu? Oricât am vrea sã ignorãm sau sã negãm asta, aceºti oameni au comis adulter ºi continuã sã trãiascã într-o relaþie pe care Dumnezeu o numeºte pãcat. Dacã Dumnezeu condamnã acest lucru, poate biserica sã îl aprobe?

Botezând ºi reprimind asemenea persoane în trupul lui Hristos, îi asigurãm pe candidaþi cã sunt copiii lui Dumnezeu ºi cã sunt acceptaþi de El. Dar cum putem sã le oferim o asemenea siguranþã dacã nu trãiesc în armonie cu legea divinã ºi dacã Dumnezeu nu aprobã ce fac ei? Nu înseamnã asta a oferi o mângâiere periculoasã, care îi determinã sã aibã o siguranþã falsã?

Unii s-ar putea sã nu fie de acord, susþinând cã în aceastã situaþie pãrãsirea pãcatului ar presupune ruperea unei alte cãsãtorii, iar douã lucruri rele nu vor aduce niciodatã unul bun. Rãspunsul la aceastã obiecþie este cã nu ar trebui sã îi obligãm sã facã ceva cu privire la relaþia pe care o au. Noi doar putem ºi ar trebui sã le spunem exact ceea ce spune Biblia cu privire la asta. Într-adevãr, cu mult timp înainte sã se implice în relaþia adulterã, ei au ºtiut cã este pãcat.

De aceea situaþia lor este atât de gravã. Biserica ar trebui sã le spunã clar cã nu poate sã le ofere vreo speranþã sau mângâiere pe care Biblia nu le-o dã.

Niciun pastor nu are dreptul de a face vreo excepþie faþã de ceea ce învaþã Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la adulter. Biserica ºi slujbaºii ei ar trebui sã le spunã acestui cuplu cã nu existã nimeni care sã aibã dreptul sã meargã dincolo de ceea ce a spus Dumnezeu, de aceea nu pot sã intre înapoi în trupul lui Hristos. Asta nu înseamnã cã nu pot fi mântuiþi. Dumnezeu are dreptul sã facã orice excepþie în Ziua Judecãþii. În omniºtiinþa Sa El înþelege motivele ºi împrejurãrile necunoscute celorlalþi, dar El nu a oferit bisericii dreptul de a face excepþii, nici condiþiile în care pot fi fãcute acestea. Trebuie trase linii acolo unde sunt trase ºi în Biblie, iar simpatiile personale nu ar trebuie sã permitã deciziile luate.

Chiar dacã s-ar putea ca vreo bisericã sau vreun pastor sã reprimeacã un astfel de cuplu care trãieºte într-o relaþie adulterã, asta nu le-ar mãri ºansele ca ei sã fie mântuiþi. Trebuie arãtatã dezaprobarea lui Dumnezeu faþã de divorþ ºi adulter, astfel încât cei vinovaþi sã fie impresionaþi de grozãvia acestui pãcat. Sub impresia Duhului Sfânt ei vor trebui sã hotãrascã ce sã facã în privinþa cãsniciei lor nelegitime. Nimeni nu ar trebui sã facã presiuni ca ei sã se despartã. Ei trebuie sã decidã singuri ce sã facã, pentru mântuirea lor. Indiferent de hotãrârea luatã, biserica trebuie sã îi încurajeze sã fie credincioºi, sã vinã la bisericã ºi sã se încreadã în mila lui Dumnezeu. Dar a-i accepta înapoi ca membri ar însemna sã schimbãm Cuvântul lui Dumnezeu în favoarea dorinþelor noastre.

______________________________

Si au trait fericiti pana la adanci batraneti

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:31 +0000

Titlul este „Si au trait fericiti pana la adanci batraneti”. Nu asa se incheie orice basm care se respecta? Binecunoscutul vorbitor si scriitor crestin Chuck Swindoll povesteste, in cartea sa, Strike the Original Match (1980), despre micuta Suzie, in varsta de patru ani, care tocmai auzise pentru prima oara povestea „Alba ca zapada”. Fata de abia astepta sa vina acasa de la gradinita, ca sa ii povesteasca mamei sale ce aflase acolo. In acea dupa amiaza, cu ochii scanteind de emotie, Suzie i-a povestit mamei ei basmul. „…Si Fat-frumos a venit si a sarutat-o pe Alba ca Zapada, care a inviat”. Dupa care Suzie a intrebat:
– Si stii ce s-a intamplat dupa aceea?
– O, da, a raspuns mama ei. Au trait fericiti pana la adanci batraneti.
– Nu, a spus Suzie incruntandu-se. S-au casatorit.”

O observatie perspicace de pe buzele unui copil nevinovat, in varsta de patru ani, nu-i asa? Si asta pentru ca a trai fericiti pana la adanci batraneti si a te casatori nu e neaparat unul si acelasi lucru. Unii au ajuns la concluzia ca niciodata nu e acelasi lucru. Sa ne aducem aminte de nunta de basm a Printului Charles si a Printesei Diana. Lady Diana Frances Spencer, provenind dintr-o familie destramata si avand o copilarie nefericita, se indragostise de cel mai de dorit burlac al lumii, chipesul Print Charles in persoana. Pe 29 iulie 1981, trei sferturi dintr-un miliard de oameni, din 74 de tari, au participat la stralucitorul spectacol, impecabil regizat si numit „Nunta secolului”. Cand cuplul nuptial regal a ajuns in fata Arhiepiscopului de Canterbury, Robert Runcie, toata lumea a fost martora la rostirea binecuvantarii asupra printului si a viitoarei printese. Iata, in cele ce urmeaza, un fragment din predica sa: „Iata elementul din care sunt alcatuite toate basmele: printul si printesa in ziua nuntii. Dar basmele se incheie de obicei in acest punct cu o propozitie simpla: „Si au trait fericiti pana la adanci batraneti”. Si acest lucru deoarece, probabil in basme, casatoria este considerata punctul culminant al povestii de dragoste din timpul prieteniei.” (J.Brondos, Fairy tale beginning, 2004) Nu stia lumea pe atunci ca, in acea zi, la Londra, casatoria incheiata avea sa devina exact ceea ce pastorul a spus ca nu trebuie sa fie: „punctul culminant al povestii de dragoste din timpul prieteniei”.

Dupa 16 ani, o luna si o saptamana, printesa de care se indragostise o lume intreaga a murit la Paris, victima intr-un stupid accident rutier. De data aceasta, un miliard de oameni s-au adunat in fata televizoarelor, in momentul ceremoniei regale de inmormantare, pentru a deplange moartea printesei care nu a ajuns niciodata sa traiasca fericita pana la adanci batraneti.

Casnicia si familia sub asediu
Deci, intr-o nota mai sobra, va intreb: „Care este adevarul despre casnicia fericita? Este un mit? Este un mister? Un miracol? Mai e inca posibil sa traiesti fericit pana la adanci batraneti? Prezentarea de statistici ingrijoratoare cu privire la divort e deja o moda, pentru a se demonstra ca institutia casatoriei este o institutie aflata in plina lupta. In cele ce urmeaza, o sa citez cateva dintre aceste statistici, dar adevarul e ca generatia actuala de adulti tineri, supranumita „Generatia X” sau „X-teri”, nu are nevoie de statistici referitoare la casatorie. Acesti adulti tineri sunt urmasii celei mai divizate generatii din istoria lumii. Daca vreti cateva cifre, iata: la fiecare 24 de ore, 3533 de copii sunt nascuti de mame necasatorite si peste 2500 de copii sunt martorii divorturilor si ai separarilor parintilor lor. Adunati, peste 6033 de copii sunt expusi zilnic realitatilor din familiile dezmembrate sau relatiilor zdruncinate din unele camine. Imaginea e dezolanta? Exista vreo speranta pentru aceasta institutie asediata, despre care se spune ca e „pana la moarte” (iar in viziunea altora „duce la moarte”)? Poate un camin dezmembrat sa se vindece? Poate o familie divizata sa se uneasca din nou? Poate o casnicie nefericita sa se transforme intr-una fericita? Ei bine, nu va pot promite luna de pe cer, dar am niste vesti foarte bune pentru noi toti, care au legatura cu viata lui Isus. „Si au trait fericiti pana la adanci batraneti”

Predicand cu grija despre casatorie
Inainte de a apela la Scriptura si la vestile bune despre Isus, pot fi sincer cu voi? Ezit uneori sa predic despre casatorie, deoarece mi-e teama sa nu dau impresia ca sunt expert in domeniu. Si nu sunt! E adevarat, am tinut cursuri premaritale cu zeci de cupluri si am oficiat multe nunti. In plus, am o experienta de casatorie de 24 de ani si jumatate cu Karen, ani care au fost, una peste alta, ani fericiti. Totusi, n-ar fi cinstit sa spun ca nu am avut si noi conflicte de-a lungul drumului. Nu toate zilele ni s-au parut a fi tocmai „plimbari printre lalele”, dupa cum spunea odata cantaretul Tiny Tim. De fapt, Karen si cu mine – si toti cei care sunt casatoriti – suntem „intr-un proces de devenire”. Calatoria casniciei continua si… continua. Teama mea e ca, atunci cand vorbesc despre casnicie, Karen o sa-si ia notite, pe care sunt sigur ca o sa mi le citeasca in momentele de neglijenta si neatentie din partea mea.

Al doilea motiv pentru care ezit este faptul ca nu toti cei care asculta predica sunt casatoriti. Unii sunt singuri, pentru ca au ales sau pentru ca nu au avut incotro. Ma tem ca vor fi persoane care vor ajunge la concluzia ca institutia casatoriei este singura formula prescrisa pentru fericirea umana. Realizatorul de televiziune Art Linkletter a intrebat odata o fetita care este povestirea ei preferata din Biblie. „Arca lui Noe” a raspuns ea. „Da? Si ce intelegi tu din povestirea asta?” a continuat el. „Pai, animalele au mers doua cate doua, adica noi trebuie sa ne casatorim, daca nu vrem sa ramanem aici, pe pamant.” Eu nu cred ca aceasta a fost lectia pe care Dumnezeu a intentionat sa ne-o dea.

In sfarsit, ezit sa vorbesc despre casatorie, pentru ca stiu ca printre cei care ma asculta sunt suflete ranite, inimi dragi a caror calatorie in viata le-a condus spre divort. Stiu ca, indiferent cat timp a trecut de la divort, nu ati incetat sa suferiti. Cei care au trecut printr-o despartire imi spun ca ranile si cicatricele sunt adanci. Asa ca ezit… de teama de a nu da impresia ca cei casatoriti i-ar critica sau condamna pe cei care au simtit durerea divortului si care simt ca au dat gres. Dumnezeu nu critica si nu condamna. Nici eu nu intentionez. Si, apropo, nici biserica n-ar trebuit sa o faca! Una dintre ocupatiile lui Isus este sa ofere alinare si speranta. El le garanteaza acest lucru atat celor care supravietuiesc in afara casniciei, cat si celor care supravietuiesc in interiorul ei – adica tuturor celor care sunt casatoriti. Da, aveti dreptate, planul initial de fericire, stabilit in gradina Eden de catre Dumnezeu, a fost ca institutia casatoriei sa fie o sursa de bucurie pentru toata omenirea. Dar noi nu traim intr-o gradina perfecta; traim intr-o lume decazuta. Asadar, in mijlocul esecurilor si al greselilor noastre, Dumnezeu ne aduce speranta si vindecare tuturor: necasatoriti, casatoriti, recasatoriti, divortati, vaduvi. Tuturor.

Secretul divin al prieteniei si casniciei implinite
Lasand la o parte ezitarile, sa ne indreptam spre vindecarea si speranta oferite de Hristos. Sa analizam, de exemplu, un singur eveniment din viata lui Isus, un incident care are foarte mult de-a face cu relatiile noastre de casatorie, dar si cu alte tipuri de relatii. Cand citim in Ioan 2,1-10 descoperim secretul tuturor casatoriilor. Acest secret se gaseste in replica plina de uimire a maestrului de ceremonii, data mirelui: „Dar tu ai tinut vinul cel bun pana acum”. O alta traducere spune: „Dar tu ai tinut la urma ce a fost mai bun”. Isus ofera ce e cel mai bun, indiferent daca la o nunta, intr-o casnicie sau in viata. DacaIl ai pe Isus, atunci ai sursa minunii.

Isus, Salvatorul casniciei. Isus, Facatorul de minuni. Isus, Partenerul de casatorie. Trei parteneri de casatorie! In planul strategic al lui Dumnezeu pentru fericirea in casatorie, e nevoie de trei parteneri. De asemenea, e nevoie de trei si pentru ca o prietenie sa dureze o vesnicie. Acest principiu esential este exprimat sugestiv in Eclesiastul 4,9: „Mai bine doi decat unul, caci iau o plata cu atat mai buna pentru munca lor”. „Mai bine doi decat unul” – toti cei care isi doresc un prieten stiu ca acest lucru e adevarat, nu-i asa? In anii ’70, Leonard Syme, profesor de epidemiologie la Universitatea din California, Berkeley, incerca sa afle de ce barbatii japonezi din California au de doua pana la cinci ori mai mare riscul de boli de inima, desi aveau acelasi nivel de colesterol cu japonezii care traiau in Japonia. Care era diferenta? Comuniunea si relatiile sociale stranse. Majoritatea dintre noi, cand suntem unul, ne dorim sa fim doi. Aceasta dorinta arzatoare, aceasta aspiratie spre comuniune este elementul constitutiv al prieteniilor! Sa citim din nou in Eclesiastul 4,9-11: „Mai bine doi decat unul, caci iau o plata cu atat mai buna pentru munca lor. Caci, daca se intampla sa cada, se ridica unul pe altul; dar vai de cine este singur si cade, fara sa aiba pe altul care sa-l ridice! Tot asa, daca se culca doi impreuna, se incalzesc unul pe altul, dar cum are sa se incalzeasca daca e singur?” Daca vreti sa facem aritmetica puterii si a durabilitatii, atunci e mai bine doi decat unul. Haideti sa citim si versetul 12 din Eclesiastul: „Si daca se scoala cineva asupra unuia, doi pot sa-i stea impotriva; si funia impletita in trei nu se rupe usor.”

Exista o ilustratie pe care o folosesc de obicei la predici de nunta: Luati orice bucata de snur sau sfoara, indiferent daca e decorativa sau utilitara, si veti observa ca e alcatuita din trei fire impletite. Atata vreme cat acestea sunt impreuna, ai o sfoara ce poate rezista, chiar daca se exercita o forta puternica asupra ei. Exact acest lucru este evidentiat in Scriptura. Prezenta lui Hristos ii confera casniciei putere.

Creati pentru a relationa
Sa ne intoarcem la ziua in care Dumnezeu a creat casatoria, in Gradina Eden: „Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu: parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut” (Gen. 1,27). Dumnezeu este o Fiinta sociabila, care traieste si iubeste prietenia. Atunci de ce ar fi cineva surprins ca specia umana, care a fost creata dupa chipul Sau, reflecta aceeasi foame dupa relatii? Inca de la inceput, fiintele umane au fost create cu dorinta dupa comuniune. Intr-o prima etapa, Dumnezeu a creat prima jumatate a fiintei umane tocmai pentru a putea demonstra, pentru vecie, ca noi am fost cu totii creati pentru comuniune unii cu altii. Iata ce spune Biblia: Si „Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul sa fie singur; am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el” (Gen. 2,18). Ce uimitoare descoperire de sine! Adam devine primul pacient al unei operatii. Cand Adam a deschis ochii, privirea i-a cazut asupra Evei – cea mai mare frumusete a lumii, care i-a taiat respiratia, i-a dat palpitatii, a facut sa-i creasca pulsul: „In sfarsit, aceea care este os din oasele mele si carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentru ca a fost luata din om” (vers. 23).

Desigur ca am auzit o multime de glume pe seama crearii primului barbat si a primei femei. Unii spun ca, dupa ce l-a creat pe Adam, Dumnezeu Si-a zis: „Hm, putea iesi si mai bine” si a creat-o pe Eva. De fapt, Dumnezeu a creat separat jumatatea masculina si jumatatea feminina a omului pentru a scoate in evidenta faptul esential ca barbatul si femeia au fost facuti egali unul cu altul si in aceeasi masura de activi. Va rog sa tineti cont, domnilor, ca Dumnezeu a luat o coasta de-a lui Adam, nu un os al piciorului si nici un os al craniului sau, astfel sa fie clar ca barbatul si femeia, sotul si sotia vor fi pentru totdeauna prieteni si parteneri, mana in mana si inima langa inima, purtand de grija creatiei lui Dumnezeu.

Cine a fost cel care a tinut prima predica de nunta? Cu siguranta ca Cel care i-a si adus pe cei doi impreuna. „De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, si se va lipi de nevasta sa, si se vor face un singur trup” (Gen. 2,24). Casniciile au fost concepute de Dumnezeu, pentru a asigura nivelul optim de fericire si implinire, folosindu-se matematica divina: Dumnezeu + sot + sotie = una.

Principii practice pentru casatorie
Cum functioneaza? Dati-mi voie sa va aduc la cunostinta cateva principii foarte practice si functionale, pe care Dumnezeu le ofera in Cuvantul Sau tuturor acelora care se gandesc la casatorie, care vor sa-si imbunatateasca viata de familie si care vor sa faca dintr-un lucru bun unul si mai bun.

Principiul nr. 1 – „IUBITI-VA!”
Primul principiu se refera cu totul si cu totul la dragoste. Iata ce se spune in Efeseni 5,25-29: „Barbatilor, iubiti-va nevestele cum a iubit si Hristos biserica si S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinteasca, dupa ce a curatit-o prin botezul cu apa prin Cuvant, ca sa infatiseze inaintea Lui aceasta biserica, slavita, fara pata, fara zbarcitura sau altceva de felul acesta, ci sfanta si fara prihana. Tot asa trebuie sa-si iubeasca si barbatii nevestele, ca pe trupurile
lor. Cine isi iubeste nevasta, se iubeste pe sine insusi. Caci nimeni nu si-a urat vreodata trupul lui, ci il hraneste, il ingrijeste cu drag, ca si Hristos biserica”. Ca stimulent, Pavel adauga exemplul suprem de iubire. Astfel, apostolul ne duce pe noi, toti sotii, la cruce si, aratand cu degetul spre fata de muribund a lui Isus, exclama: „Sotilor, iubiti-va sotiile asa cum Hristos a iubit biserica”. Termenul tradus din limba greaca prin „iubiti-va” este agape (forma substantivala) sau agapao (forma verbala), care inseamna iubire care se sacrifica si se neaga pe sine. Este acelasi tip de dragoste din Ioan 3,16: „Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.” Este vorba de acel fel de dragoste care se jertfeste pentru binele altuia, punand mai presus binele semenului. Sotilor, aceasta inseamna ca trebuie sa punem binele sotiei mai presus de interesele noastre. Sotia mea este mai importanta decat viata mea. Trebuie sa o iubesc asa cum Hristos m-a iubit pe mine. In conformitate cu acest principiu al iubirii care se sacrifica, barbatul nu trebuie sa stea bosumflat si sa astepte pana cand sotia lui vine si cauta sa se impace. „Barbatilor, iubiti-va nevestele cum a iubit si Hristos…” Principiul numarul 1 este iubirea, iubirea care se sacrifica. Pavel ii indeamna pe soti sa iubeasca si sa se sacrifice, dar asta nu inseamna ca sotiile nu trebuie sa iubeasca in acelasi fel. Textul din Efeseni 5,21 este clar: „Supuneti-va unii altora in frica lui Hristos”. Trebuie sa existe o supunere reciproca in iubire unul pentru celalalt. Dar cineva trebuie sa ia initiativa, iar sotilor, voi si cu mine, trebuie sa facem acest lucru! Aceasta nu ne face cu nimic mai buni, ci ar trebui sa ne faca mai umili.

Principiul nr. 2 – „INDRAGITI- VA!”
Acesta este un principiu biblic, enuntat clar in Cantarea Cantarilor, care este una dintre cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura universala: „…Asa este iubitul meu, asa este scumpul [prietenul] meu…”. Casatoriile care dureaza nu sunt numai ale celor care se iubesc, ci si ale celor care sunt prieteni – adica cei doi nu numai ca se iubesc, ci se si plac unul pe altul. Casatoria nu este un lucru automat, ci fiecare trebuie sa ne investim in aceste prietenii de o viata. Daca fiecare prietenie durabila cere efort, de ce nu ar cere atunci si casatoria? Acum cativa ani, mama ne-a recomandat, mie si lui Karen, o carte scrisa de W.Rickerson, care trateaza problema pastrarii scanteii si a prospetimii in casnicie. Ideea principala a autorului este simpla: trebuie sa ne punem tinte pentru casniciile noastre. Ce inseamna acest lucru? Iata cateva idei: Incercati sa faceti impreuna ceva placut, prin care sa puteti deveni din ce in ce mai apropiati. Simplu spus – continuati sa va indragiti unul pe altul. Imi plac foarte mult cuvintele iubitei lui Solomon din pasajul: „Asa este iubitul meu, asa este scumpul”.

Idei practice, care ne vor ajuta sa privim cu entuziasm viitorul nostru
• Sa ne facem un obicei – ceva ce poate fi facut in fiecare an.
• Sa ne alegem un alt cuplu cu care sa avem o prietenie apropiata.
• Sa luam masa impreuna, numai noi doi, o data pe luna.
• Sa ne planificam in fiecare an o perioada de refacere numai pentru noi doi.
• Sa ne planificam o calatorie intr-un loc indepartat (poate pe termen lung).
• Sa mergem la un curs impreuna (gatit, fotografie, calatorii etc.).
• Sa facem sport impreuna (jogging, tenis, inot, golf etc.).
• Sa ne plimbam si sa vorbim – un timp regulat de plimbari si discutii de interes general.
• Sa avem un hobby comun (alpinism, drumetii, fotografie, lucru manual etc.).
• Sa luam masa de seara impreuna, o data pe luna.
• Sa citim o carte impreuna (una sau doua pe an despre casatorie, si apoi discutii). Cu vointa si planuire, cu totii putem face ca relatiile noastre de casatorie sa devina niste prietenii adevarate – nu numai sa ne iubim, ci si sa ne indragim unul pe altul.

Principiul nr. 3 – „LASATI…”
Imi dau seama ca ar putea fi 30 de principii in loc de 3, dar acesta este critic pentru vindecarea casniciilor, cat si pentru dezvoltarea lor. Am amintit deja principiile: „Iubiti-va!” si „Indragiti-va!”. Acest al treilea principiu este "LASATI…”, mai precis, „LASATI DE LA VOI”. Este exact sfatul pe care Biblia il da in Efeseni 4,32: „Fiti buni unii cu altii, milosi, si iertati-va unul pe altul, cum v-a iertat si Dumnezeu pe voi in Hristos.” Unii dintre voi ati fost raniti foarte adanc de partenerul vostru. Stiu sigur. Ca pastor, am asistat la numeroase discutii in care mi se povestea, printre lacrimi, de durerea din inima. Am auzit barbati si femei plangand in hohote si cu durere in suflet dupa o casnicie distrusa. Dar Dumnezeu ofera gratuit un balsam vindecator fiecarei casnicii care il doreste, fiecarui sot care vrea sa-l accepte. Acest medicament special se numeste iertare. Cuvantul grecesc folosit pentru iertare inseamna, in sensul lui propriu, „a trece cu vederea”, „a elibera” si „a lasa de la tine”.

Nimeni nu spune ca abuzurile conjugale sau cele asupra copiilor sau infidelitatile repetate ar trebui tolerate sau considerate ca dovezi de umilinta virtuoasa. Orice comportament distructiv de acest tip trebuie abandonat. Daca cel care il manifesta nu il va abandona, atunci cel care il suporta trebuie, cel putin pentru o perioada, sa iasa de sub influenta lui distrugatoare si paralizanta. Dar chiar si atunci, poate iertarea sa vindece? Nu voi uita niciodata un articol dintr-un ziar, despre un fiu care isi descria viata alaturi de tatal sau alcoolic. Pe tot cuprinsul articolului puteai simti profunzimea durerii produse de acest tata de-a lungul timpului. Ultimele cuvinte ale acestui fiu erau: „Mi-am urat tatal in timpul primilor 20 de ani de viata. Acum nu-l mai urasc. Il inteleg, dar nu il voi ierta. Asa ca, tata, nu intinde mana in asteptarea cuiva care sa o stranga. Tine-ti mana pentru tine.”

Un paradox
Poate ca nici nu-l va ierta, dar e tragic, pentru ca fara iertare, nici el nu se va vindeca vreodata. Iata cum descrie Lewis Smedes paradoxul iertarii: „A ierta inseamna a elibera un prizonier si a descoperi ca acel prizonier ai fost chiar tu.” (L.Smedes, Forgiveness: the power to change the paste, 1983, pag. 26) La calvar descoperim punctul culminant al iubirii supreme, al simpatiei supreme si al renuntarii supreme. La cruce, suntem pusi fata in fata cu pretul infinit pe care Insusi Dumnezeu l-a platit, ca sa ne ierte pe noi, niste fugari rebeli. Isus, in acea vineri nefericita, nu S-a rugat: „Tata, blesteama-i, pentru ca stiu bine ce fac”, ci S-a rugat: „Tata, iarta-i, caci nu stiu ce fac” (Luca 23,34). Nu sa uiti, ci sa lasi de la tine – „Fiti buni unii cu altii, milosi, si iertati-va unul pe altul, cum v-a iertat si Dumnezeu pe voi in Hristos”. A ierta nu inseamna a uita. Exista rani si cicatrice care sunt imposibil de uitat.

Cu privire la acest subiect, J. Allan Peteresen a scris in cartea sa, Mith of the Greener Grass (1983) urmatoarele: „Iertarea nu este un burete care iti sterge acel lucru din memorie. E imposibil. Acel lucru inca ramane. Cicatricea poate fi permanenta.” (pag. 145) A ierta nu inseamna a uita, ci a lasa de la tine, a renunta si a-l lasa pe cel care te-a ranit in seama purtarii de grija a lui Dumnezeu. Inseamna sa spui urmatoarea rugaciune: „Te iert pentru ce mi-ai facut, asa cum Dumnezeu m-a iertat pe mine pentru ceea ce I-am facut eu Lui. Aleg sa las de la mine si ma eliberez de mania si inversunarea fata de tine. Te iert.”

Concluzie
O femeie i-a scris urmatoarele randuri lui Abigail Van Buren, autoarea editorialului „Draga Abby”: „Draga Abby, eu aveam 20 de ani, iar el 26. Eram casatoriti de doi ani. Nu imi imaginam ca imi putea fi necredincios. Ingrozitorul adevar mi-a fost adus la cunostinta chiar la mine acasa, cand o tanara vaduva de la o ferma vecina a venit sa-mi spuna ca era insarcinata cu copilul sotului meu. Lumea mea s-a prabusit. Voiam sa mor. M-am luptat cu gandul de a o omori, atat pe ea, cat si pe el. Stiam ca nu aceasta e solutia. M-am rugat pentru putere si indrumare. Si le-am primit. Stiam ca trebuie sa-l iert pe acest om. Si l-am iertat. Am iertat-o si pe ea. I-am spus calm sotului meu ce aflasem si ca noi trei trebuia sa gasim impreuna o solutie. (Ea era teribil de speriata.) Copilul s-a nascut la mine acasa. Toata lumea a crezut ca eu l-am nascut si ca vecina mea doar ma ajutase. De fapt, fusese chiar invers. Vaduva a fost scutita de umilinta (mai avea alti trei copii), iar eu l-am crescut pe baietel ca si cand ar fi fost al meu. Nu a aflat niciodata adevarul. A fost aceasta oare o compensatie divina pentru incapacitatea mea de a avea copii? Nu stiu. De atunci, nu i-am mai amintit niciodata sotului meu de acel incident. De 50 de ani este un capitol inchis al vietii noastre. Dar citesc in ochii lui iubirea si recunostinta de mii de ori mai mare.“ (J.A.Peterson, Mith of the Greener Grass, 1983, pag. 146, 147)

Vedeti, maestrul de ceremonii de la nunta din micul sat Cana avusese dreptate: „Ai pastrat ce-a fost mai bun pentru sfarsit”, pentru ca, alaturi de Isus, ce e cel mai bun vine la sfarsit. Cu Isus, poti iubi din nou… poti indragi din nou… si poti lasa de la tine din nou… din nou… si din nou. Cu Isus, mitul vietii fericite pana la adanci batraneti se transforma in miracol. Miracolul pentru care a fost facuta fiecare casnicie!

______________________________

Inamicul numarul unu

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:31 +0000

Era transfigurata de fericire. Se cunoscuse prin internet. Au corespondat opt luni si acum sosise timpul sa se intalneasca. Prima casnicie esuase, dar spera cu toata fiinta dupa o reformulare fericita. Urmatoarea va fi ultima si cu siguranta: „colt de rai”! Cu biletul de avion in poseta visa la momentul romantic al intalnirii.

ii schitase si zambetul lui de fericire, inaltimea, trasaturile si timbrul vocii. Portretul robot era de mult gata si astepta confruntarea cu realitatea. El nu i-a trimis nici o fotografie, dar dupa cuvintele atat de reusite si tandre pe care le trimitea, nobletea lui se impunea. Desi i-a trimis suficiente fotografii ca sa fie recunoscuta a mai adaugat un semnalment: „Ma vei cunoaste dupa pachetul albastru de biscuti pe care il voi tine in mana.”

Totul era incarcat de mister si freamat de incantare. Se prefigura un inceput de drum cu sens, pentru o viata veritabila si implinita. Nici nu l-a luat in seama pe barbatul elegant si cu fata in sarbatoare care s-a asezat la un scaun de ea. O privea din cand in cand zambind si parea ca are un semnal pentru ea. Ea l-a fulgerat in treacat si a trecut din nou in peisajul visului ei. Nimic n-o putea distrage, decat un fosnet. Privirea se arunca grabita in directia sursei de zgomot. Respiratia i se gatui brusc. Ochii i se mari de uimire si revolta. O lupta incepu in ea pe neveste si filmul ei fericit se rupse violent. Nu este posibil! Domnul cel amabil si imbracat elegant, cu zambetul lui provocator, printr-un gest marunt, dar important pentru ea, sfida cele mai elementare norme de conduita si atitudine. Si o jignea in mod direct. Cu riscul de a-si pierde stralucirea bucuriei, isi congestiona fata intr-un gest de indignare si repulsie si mesajul ei nonverbal putea fi decodat cu usurinta in expresia: „nu ti-e rusine!”

Istorie in haine de glorie Viata este o continua lupta si inca una apriga. Casnicia este consecinta unor batalii pe viata si pe moarte. Chiar asa? Dar cand lupta este dusa dupa principii viata castiga orizonturi de speranta si fericire in progresie neintrerupta. Tocmai procesul acesta de cucerire a noi teritorii in relatia de cuplu, aduce satisfactie maritala, bucurie si dragoste contagioasa, care iese din casa si socializeaza inimi descurajate. Si aceasta bogatie vine toata prin lupta. Dar una buna. Va aduceti aminte de Valea Terebintilor? De David si Goliat? Oricine trece prin aceasta viata trebuie sa citeasca din Biblie lupta celor doi. O sursa sigura de a procura directii de viata dupa normele cerului. Nu doar ca te captiveaza, dar iti asigura provizii pentru bataliile tale personale in care esti interesat sa castigi. Vom vedea si pentru care ratiune ne aruncam intr-o confruntare inegala, in fata unui dusman mai echipat ca noi si disproportionat.

Putina evocare nu strica: Deci David este trimis de tatal sau la fratii lui mai mari care se luptau cu filistenii. Pentru ca n-a fost evaluat ca un luptator confirmat, el a fost lasat la oi. Cel mult sa fie cu aprovizionarea si tot e ceva. Avea cu el paini si cas. Era chiar incantat de rolul lui. Dar indignarea il cuprinse la vederea unei scene tulburatoare. Un luptator filistean, care iesea din tiparele normale ale staturii, inainta in fiecare zi si batjocurea poporul Israel si Dumnezeul lui. „Dati-mi un om care sa se lupte cu mine”, striga el si groaza care o arunca ii facea pe evrei sa fuga din fata lui. „Dar cum este posibil ca un astfel de om sa insulte Majestatea cerului?” se intreba David, revoltat de incumetarea uriasului. „Ce daca are peste trei metri? Eu ma duc sa ma lupt cu el”.

Normal ca a starnit zambete si ironii. Chiar si fratii lui l-au gratulat cu astfel de reactii. Cu un curaj care scapa ratiunii, cu o prastie si cinci pietricele, se arunca in lupta, plin de siguranta si de certitudinea biruintei. Trimite o piatra drept in frunte, iar uriasul, brusc, nu mai masoara peste trei metri inaltime, ci deodata este masurat in lungime. O victorie nesperata! O sansa la un milion, spun unii. Dar daca victoria lui David poate fi comuna oricui care lupta dupa strategia lui, ce parere ati avea? Ai da sansa casniciei tale? Chiar daca adversarul e mai puternic? Daca da, pregateste-te de lupta! Sansa unei vieti implinite trece prin Valea Terebintilor. ( 1 Samuel 17)

Prima miscare strategica
Nu sta in firea noastra sa-l socotim pe cel de langa noi la fel de valoros. „Tu nu ai puterea noastra si maturitatea noastra. Tu esti mic. Du-te la oi!”, au zis fratii lui David. in final lupta s-a dat intre David si Goliat, dupa ce fratii lui au luat-o la sanatoasa de atatea ori in fata uriasului. A-l trata pe cel de langa tine ca egalul tau este o provocare aruncata infatuarii si mandriei personale. Acest fundament este pus de Dumnezeu. Casnicia esueaza deseori in acest aspect al bataliei: „eu sunt mai bun ca tine, mai dotat, mai rational, mai intelept”. O simpla cearta dezechilibreaza relatia si strica egalitatea dintre sot si sotie. E o incercare de a anula drepturile celuilalt prin impunerea si controlul partenerului. Inegalitatea imparte familia in doua tabere: stapan si rob. Unul porunceste, iar celalalt se supune. Valoarea celor doi nu se masoara in competente de istetime si succes, ci in masuri de atitudine, de valori morale si spirituale. Altfel, pe terenul casniciei, inainteaza cu batjocura Goliat. Si cine poate sa-i reziste?

A doua miscare strategica
Ar fi putut schimba planul tatalui lui. „Acestia sunt fratii mei?”, ar fi putut spune David. „Cei care se grozaveau ca ii vor face praf pe filisteni si care acum fug de rup pamantul? Nu le mai dau nici o paine! Nu merita! Si, mi-aduc aminte bine ca mi-au zis ca eu nu am fata de luptator, ca nu sunt atat de voinic ca ei. Mi-a venit si mie randul sa le platesc.” Stiti la ce ma refer? Ei bine, la comunicare. in camin, comunicarea este ca painea. Este o hrana fara de care viata nu se poate concepe. Gesturile, zambetul, mangaierea, cuvantul care te apreciaza, tacerea acceptarii, privirea plina de senin la intalnirea de seara si dimineata, sunt tot atatea felii de viata, care dau vigoare caminului.

Creatorul nu si-a oprit niciodata comunicarea cu oamenii, in ciuda urechilor infundate ale pamantenilor. Indiferent de ceea ce au facut, fac si vor face, Dumnezeu vorbeste oricarei inimi, chiar daca nu obtine reciprocitate. Poate ca, daca nici un Cuvant nu-i sensibilizeaza, macar gesturile de bunatate sa ii trezeasca la comunicare.

Comunicarea in familie nu este conditionata de tacerea celuilalt. A da paini celuilalt este un imperativ al vietii cladite pe adevar. Prin comunicare ne descoperim celuilalt pentru a pune la un loc ceea ce se potriveste si a inlatura ceea ce nu hraneste. Pentru intimitate si crestere continua „ti-am adus paine proaspata, doamna! Ia si mananca!” si o vorba de dragoste, rotunda si cu gust se scoate din traista inimii. Nu ti se face pofta?

A treia miscare strategica
Pe unii i-a deranjat intrebarea lui David: „Ce se va face celui care il va dobori pe filistean?”. „Ia uita-te la el, ce visuri isi face!”, i-au zis fratii lui. „Du-te la oi si nu te mai da grozav”, i-au reprosat cei dotati si maturi. Dar David nu putea sa plece cu ocara asupra lui si asupra Dumnezeului lui. Unii i-au raspuns: „Va primi pe fata imparatului ca sotie, bogatie de n-o poti gestiona de mare si scutire de impozite”. De-ar fi fost numai ultima parte promisa si tot ar fi fost o recompensa atractiva. Dar era cu mult mai mult, tot ce era mai drag imparatului: fata. „ Ce-ati spus ca va primi cel care il va culca la pamant pe ticalos?” mai intreba o data David, spre disperarea fratilor lui.

Ce va primi cel care va culca la pamant pe dusmanul numarul unu’ al casniciei? E bine sa dam mintii si inimii un raspuns, dar este de dorit sa punem astfel de intrebari pentru a prospecta consecintele fericite ce ne asteapta. Tot ce are imparatul mai bun ne va da, daca vom intra in batalia pentru exterminarea celui care ne-a pus de atatea ori pe fuga. in orice caz dusmanul nu este partenerul nostru de viata. Cineva mult mai fioros. Dar cine este Goliat? A vizualiza consecintele biruintei este evaluarea de zi cu zi a unui camin ce se dezvolta. Dar sunt sanse?

A patra miscare strategica
E plina lumea de destepti si de profeti ai esecului: „nu vezi ca n-ai nici o sansa? E pierduta batalia din start. Ia-ti gandul de la lupta. Fugi si scapa, daca mai poti!” Frumoasa incurajare. Ati mai auzit-o, pe undeva, prin ograda casniciei? „N-are sens sa ii mai spui ceva ca tot te scoate vinovat. ii explici cum stau lucrurile si tot nu intelege. Pana nu-si scoate el(ea) dreptatea nu se lasa. Asa ca, nu mai are rost sa lupti. „Resemneaza-te iubitule!” suna consolarea marelui intelept al renuntarii.

Evaluand datele din teren parca i-ai da dreptate. Dar fii atent ce spune David: „Nimeni sa nu-si piarda nadejdea. Robul tau va merge sa se bata cu el”. Cata forta strabate din speranta declarata cu atata siguranta! Cartile nu sunt inca jucate. Nu va fi doar bine, ci va fi excelent. Chiar mai bine ca la inceput, inainte de a se porni lupta. Curioasa judecata. Pe ce conteaza oare baiatul asta? Pe ce conteaza oare femeia asta, care desi, nu pare a avea castig de cauza, intra intr-o lupta inegala.

Pe ce se bazeaza barbatul asta, care este continuu cicalit si devalorizat de ironiile consoartei lui, cand spune: „va fi bine?!” Chiar sunt curios ce arme scot acesti visatori iremediabili. Si apropo, cine este domnule, acest Goliat!

A cincea miscare strategica
E plina batatura casniciei de meciuri verbale si de atitudine la scorul de unu la unu. Scapa el o ironie, tranteste si ea un dos de malitie la demnitatea lui. Fulgera ea cateva reprosuri, suteaza si el vreo cinci-sase zile de tacere razbunatoare. „Nu te pune cu mine!” ar insemna fiecare replica a celor ce se infrunta, scoasa in prima linie de lupta.

Saul il imbraca pe David cu armura lui. Baiatul o da jos. Nu merge. Nu i se potriveste si se misca greu cu ea. Sfatul este rational si firesc. Are Goliat platosa? Ia si tu platosa. Are sabie? Ia si tu sabie. Are sulita? Ce mai stai! Inarmeaza-te! Fii mereu in graficul dotarii. Asa se castiga lupta!

„Nu pot sa merg cu ea”, zice David. Si avea dreptate. Dar esti mai vulnerabil! Nu castigi cu pieptul si cu mainile goale! Unde te duci cu toiagul acela si prastia ta de joaca? Doar cinci pietre ai luat? Esec sigur, copile? David nu replica cu arme conventionale. in camin armele conventionale inseamna suprimarea celuilalt. La ura cu ura, la manie cu manie, la batjocura cu batjocura, la suparare cu suparare. Mai devreme sau mai tarziu unul din ei va rapune pe celalalt cu o rautate mai mare, cu un control mai puternic. Si sabia razbunarii care se ridica deasupra celuilalt va taia sansele partenerului de viata. Dar totodata si pe ale lui. Ciudata alegere. Sa replici cu bunatate la scapararile de rautate ale consoartei este mai putin obisnuit. Sa nu gasesti in vocabular cuvinte de jignire la expresiile dure ale celui apropiat e amnezie de condamnat. Cand toti fac asa tu te gasesti sa lupti cu arme care te declara invins din start? Si totusi uimirea harului este ca Dumnezeu ne cheama sa purtam armele Lui, neconventionale, cu care il dezarmam pe cel furios si bine echipat. Nu mai comentez. Faceti o proba si va veti convinge.

A sasea miscare strategica
David n-a plecat sa biruiasca. Nu-i asa ca suna ciudat? „in nici un caz n-a plecat sa pescuiasca victoria”, ma anunta un comentator intrigat de spusa mea. Si totusi s-ar putea sa aiba dreptate. Numai oamenii normali pleaca dupa succes. Oamenii „anormali” pleaca biruitori ca sa biruiasca. „Chiar ca nu mai inteleg nimic!”, ma anunta normalul. Merita o explicatie. Cand in prefata zilei ai stat de vorba cu Creatorul tau si te-a incarcat cu puterea si frumusetea caracterului Lui, cand ti-a dat cuvintele Lui de bine pentru toti si pentru cel de langa tine, pur si simplu nu esti surprins de nici o miscare gresita a partenerului tau. David nu s-a bazat pe probabilitate sau pe noroc: poate ca voi scoate o lovitura iscusita si-l voi culca la pamant. Poate! Nici gand. El stia ce avea sa se intample pentru ca de partea lui era prezenta cea mai mare putere din Univers. Era cu el pe drum, la oi, cand dormea si cand canta. Va dati seama? Nici tu spaima, nici tu panica, nici tu crispare.

Sa rezum cumva: cei doi din cuplu, cand vor face aprovizionari permanente de la sursa de putere a Izvorului de viata, atunci se vor lupta cum sa-l provoace pe celalalt la o mai inalta traire de viata. Iar daca unul din ei scapa fraiele, celalalt nu e surprins. ii intelege strigatul de ajutor (da, chiar si o vorba rautacioasa ascunde un strigat de ajutor) si il va trata cu dragoste. „Dar nu merita!” se aude un alt strigat de justificare. Firesc, nu merita, dar e dumnezeiesc sa-l onorezi cu generozitatea inimii. Batalia din relatie e castigata inainte de a se da lupta vizibila. Esti bun inainte de a da bunatate. Esti rabdator inainte de a da rabdare. Esti demn inainte de a oferi demnitate. Si totusi, ma roade ceva: cine e Goliat in casnicia mea?

A saptea miscare strategica… si ultima
„Cine te crezi?” se mai aude cate o interogatie in fata unei pretentii de sotie sau sot. „Te crezi grozav?” continua cel afectat. Cu alte cuvinte pune la indoiala calitatea reprezentarii celui care se crede ceva. „Tu vii impotriva mea cu sabie, cu sulita si cu pavaza…” ii spune David. Ma mir ca mai avea tarie sa comunice cu monstrul filistean. Eu as fi facut suta de metri in noua secunde daca s-ar fi uitat la mine. „Deci tu vii impotriva mea in puterea si grozavia ta. Asa-i?” spune David. „Tu te trimiti pe tine sa ne distrugi. Esti terminat amice!” Baza oricarei caderi este atunci cand te sprijini pe tine insuti. „Vrei sa stii in numele cui vin eu?” il provoaca baiatul cu par balai.” Eu am o delegatie speciala si nu vin de capul meu. Eu vin in Numele Domnului ostirilor. Pe El il reprezint. Eu vin in puterea Lui si in biruinta Lui. De-aceea esti terminat!” De unde si cutremurele maritale. Cand ne reprezentam pe noi, atunci, tine-te bine: justificari, amenintari, santaj, violenta, ironii, calomnii, sfidari si tot amestecul de otravuri. Astea sunt dotarile noastre naturale. Mandria noastra. Teribile furtuni! Dar cand vin in Numele Celui care m-a chemat la o noua viata, eu vin in caracterul Lui cel curat. E treaba Lui ce face cu cel care ma insulta, dar nu e treaba mea sa-i raspund cu aceeasi moneda. Retineti: orice mi-ar face celalalt, nu este el Goliatul! Dar cine-i fratioare?

Marea demascare
Va imaginati ce facea domnul cel bine crescut de langa doamna cea fericita? Nu va vine sa credeti: se servea din pachetul de biscuiti albastru de pe scaunul dintre ei. Privirea incendiara a doamnei striga: „stimabile, e proprietatea mea! E pachetul meu! Ai bunul simt si opreste-te!” Dar el, nimic. Lua cate un biscuit si-i zambea cuceritor. Ca sa-i dea de inteles ca are dreptul asupra pachetului, intra si ea in competitie. El un biscuite, ea unul. Odata cu furia ce crestea ca valurile manate de taifun. „Monologul ei interior gasea calificativele cele mai necioplite pentru simpaticul domn, care nu-si stinse zambetul pentru doamna cea infuriata de lipsa lui de maniere. Acum e acum! A ramas un singur biscuit. „Hai, lasa-l doamnei si n-o mai necaji”, i-as sugera eu. Da’ de unde. El il ia, il rupe in doua si-i da jumate, iar cealalta jumatate si-o opreste lui.

Hai, ca e prea de tot! Cum sa nu se revolte doamna careia i s-a mancat semnul cel albastru pentru dragul ei care o astepta la capatul destinatiei cunoscute doar de cei doi. S-a ridicat in picioare, rosie ca panza toreadorului si i-a spus cateva de n-a mai ramas nimic din prestanta lui. Era si timpul. Cat sa mai rabzi. Zambetul lui a intrat in berna. Furioasa s-a indreptat spre imbarcare. Cu maini tremurande de furie scoase biletul de avion din poseta si… uimire! De necrezut! Pachetul ei de biscuiti, albastru, statea bine-mersi langa portmoneul ei. Gura i se usca de o noua emotie. Un amar ii umplu toata fiinta. Deci pachetul cel albastru, identic cu al ei era al domnului simpatic. Alerga sa-l prinda, dar scaunul era gol. Un bilet pe scaunul pe care a stat doamna o astepta. il deschise si citi: „N-am mai putut rabda asteptarea si am venit eu la tine. Credeam ca pachetul de biscuiti albastru te-ar fi facut sa intelegi ca ma vei recunoaste, asa cum te-as fi recunoscut eu. Sunt uimit de modul cum m-ai tratat. Daca ti-a fost greu sa mananci un pachet de biscuiti cu mine, inseamna ca nici viata de casnicie n-am fi consumat-o in dragoste. iti voi plati biletul. Ramai cu ce-i al tau. Adio.” A cazut in scaun plangand in hohote. Si ce frumos ii zambea. Deodata se opri din plans si striga cu putere, dar si cu durere: „Iesi afara! Nu te mai pot suporta! Tu l-ai alungat pe iubitul meu! M-ai biruit! Fii blestemata!”. Cei care stateau pentru imbarcare dadeau din cap si o compatimeau. „Cum te mai desfigureaza mintea,” pareau sa spuna ei. „Pe cine dadeai afara, doamna si cine ti-a alungat iubitul?” o intreba o doamna mai indrazneata. Nefericita se uita la ea si ii raspunse cu un oftat de om pierdut: „pe mine ma dadeam afara. Eu am stricat totul.”

Acum am inteles: eul nostru nedemn si gogonat este Goliat! Mai puternic decat noi. Mai inalt si mai echipat. Si cum ne mai manipuleaza! Mai am o intrebare si plec: de ce atata lupta pentru egalitate intre cei doi, cand nici nu este la moda? Putina competitie parca iti face bine. De ce comunicare permanenta, ca nu se poarta? De ce atata efort de a vizualiza consecintele trairii cu uriasul cel ticalos? De ce sa-mi fac vise pentru un mai bine? De ce sa ma lupt ca sa nu lupt cu armele conventionale? De ce sa intru in lupta cu o pregatire prealabila, adica cu o victorie inaintea victoriei? Nu e complicat si nu cere un efort suplimentar? Si de ce ma rog trebuie sa-l dau gata pe Goliat? N-am putea intra intr-un parteneriat? Ia sa vedem ce a facut David si ce a castigat el avandu-le pe toate cele sapte strategii?

il citez: „Astazi Domnul te va da in mainile mele, te voi dobori si-ti voi taia capul (inspiratie terorista – nici gand de parteneriat)… si tot pamantul va sti ca Israel are un Dumnezeu.” Interesant! Deci, fac ceea ce fac in cele sapte directii nu pentru a fi nominalizat in Revista Presei sau ca cel mai grozav cuplu din sud-estul Romaniei, ci pentru simplul si maretul motiv ca sa se stie ca exista Dumnezeu. Si castigul? Este chiar El in viata noastra. Adica o viata deplina pentru acum si pentru etern. Uite doamna (domnule) aici, cinci pietricele si o prastie. Stergeti lacrimile, spune-i lui Goliat ca nu ai decat o formalitate de facut (adica, jos cu el) si intra in istorie.

______________________________

Ciorba de urzici si…anemie in comunicare

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:31 +0000

Ciorba de urzici si…anemie in comunicare
De George Uba

- Asta nu e treaba de barbat sa cureti urzici. Nu gaseai si tu sa faci o alta mancare in afara de uracioasele astea de buruieni? M-au intepat de parca as fi vinovat de nu stiu ce stricaciuni. Nici nu-mi mai simt degetele de atatea furnicaturi.
- Lasa ca-ti face bine la reumatism si o ciorba de urzici este curata revolutie pentru organism. il innoieste, barbate! iti primeneste sangele si te face sa fii mai vioi si mai bine dispus. Mai plin de energie, asa, ca primavara!
- Ce vrei sa spui? Ca nu sunt indeajuns de activ si n-am asa de multe frunze si flori ca altii?
- Hai nu te burzului! Ce, dupa o iarna posaca nu trebuie sa vina trezirea de primavara? Si pentru altii, care se trezesc mai greu, cateva intepaturi sunt invioratoare. Si, pe urma, le vine si cheful de viata.
- Uite, asta nu-mi place la tine ca vorbesti cu subintelesuri, ca si cand eu n-as pricepe unde bati. Spune doamna, asa, pe sleau: barbate, esti ca o iarna lunga, ce nu vrei sa iesi in primavara! Si nici nu-ti arde sa inverzesti si sa infloresti! Nu asta vrei sa spui? Ce ma iei pe ocolite?
- De ce cauti cearta cu mine? Daca tie iti vine sa tragi niste concluzii, inseamna ca ti-ai facut o analiza si ai gasit ce trebuia. Nu trebuie sa mi le pui mie in socoteala ca ti le-am zis. Ori nu te-ai urzicat cat trebuie!
- Nu duc eu lipsa de intepaturi din partea ta. Asta e ciorba mea zilnica. Chestia e ca, faci ce faci si mai dai o tura cu nemultumirile tale prin curtea mea, de ma faci sa mai anunt o zi de iarna geroasa in anotimpul meu. Numai eu stiu de unde vine vantul asta rece!
- iti spun eu de unde vine: din Siberia ta care nu se dezgheata decat cu o ciorba fierbinte de urzici, facuta de doamna ta, care are chef de primavara, incerca ea o nota mai vesela.
- Multumesc. Raman cu viscolul meu si cu intepaturile, ca asta merit, dupa opinia ta.
Si pleca suparat ca o iarna mohorata, plina de zloata.

La taiat de vie
Sentimentul ca celalalt da mai mult si ca este altfel irita pe partenerul care nu simte nevoia de modelare a peisajului lui sufletesc. in comunicare, a te confrunta cu modul diferit de a fi al celuilalt creaza angoase si nefericire, mai ales cand partenerul care solicita schimbarea o cere intr-un mod mai subtil sau mai explicit. Cei doi prefera sa nu se discute aspecte de iesire din decorul invechit si prafuit, pentru a nu ridica tornade de tensiune.

Se dezvolta abilitati de aparare si subtilitati maritale, care sub plapuma casniciei ascund resentimente, reprimari si camuflari strategice, doar, doar, sa nu atenteze celalalt la geometria modului propriu de a se conduce si de a-si organiza viata. Cei doi interactioneaza doar la suprafata, in domeniile care nu le procura conflicte dezlantuite, dar frustrarile de profunzime erodeaza cele doua fiinte, care nu-si pun vietile in comun pentru un proiect al dragostei inechipa.

El are totdeauna impresia ca ea exagereaza si face din sentimente un capital, convins ca doamna lui are un fond afectiv inflationist. Ea crede ca el este mereu in deficit de caldura sufleteasca, iar modul lui de a da sfaturi, fara sa o trateze empatic, o exaspereaza si ii aduce suferinta si resemnare.

Sotul nu crede ca trebuie sa se confeseze, considerand ca este o slabiciune. in schimb, sotia nu crede ca trebuie sa taca si sa nu-si spuna simtamintele, altfel nu s-ar putea defini in ceea ce ii este specific. O posibila scanteie din cele doua structuri poate aprinde nu lemnele din soba casniciei, ci hainele de pe ei, personalitatea si numele lor construite cu atata migala.

Forme mai subtile de inanitie a comunicarii poate provoca o aparenta de convietuire afectiva, dar toxicitatea ei nu va intarzia sa-si arate puterea de distrugere: unul din cei doi are o placere sa-l incarce pe celalalt cu amaraciunea lui, iar cel care o preia, crede ca trebuie toata viata sa poarte poverile celuilalt, ca o datorie fara comentarii. „Asta imi e soarta” , va zice cel care se crede altruist si absorbant al durerii celuilalt.

Sunt asa numitele jocuri de complementaritate, care ii determina pe cei doi sa joace roluri speciale: daca unul este mai exuberant si optimist, celalalt isi consolideaza pozitia de precaut si chiar sceptic; daca unul se apropie mai mult de partener, celalalt se departeaza; daca unul din cei doi este plin de incredere, celalalt joaca rolul celui descurajat; daca unul este plin de energie, celalalt isi creaza deprinderile celui neajutorat.

„V-ati taiat via vietii voastre de casnicie?” intreaba, oare cine? Ce-ati putea face cu joardele lungi ale automultumirii, rutinei si a pretentiei de dreptate, decat, lasandu-le, sa va aduca belsug de… nerodire!

Este primavara, doamna si domnule sot! Taiati-va via si planificati-va roadele iubirii!

E chiar plictiseala la semanat
O casnicie nesemanata continuu este ca un ogor plin cu buruieni. Ce rost are sa seman amabilitati in viata unui partener daca nu apreciaza imediat ceea ce fac! Nici macar nu sunt semne de prima impresie. ii spun si eu din cand in cand cate o vorba care ar trebui sa aduca soare pe fata ei (lui) si se uita la mine ca si cand ar spune: „vorbesti serios?”. iti taie orice pofta de a mai repeta istoria asta, zic eu fericita. Nici pic de entuziasm. Si apoi dumneaei (dumnealui) vrea mereu un semanat (mai ales dumneaei). Si ziua si noaptea, ca sa fie adevarata si credibila. Si daca ii amintesti ca i-ai facut un bine si ieri si alaltaieri sare in sus, cum ca faci din interes. Dupa parerea celuilalt trebuie sa ingropi gestul amabil, ca si samanta si sa acoperi cu sapa gandului dezinteresat santul facut in inima pentru lucrarile de primavara ale sufletului.

Apoi trebuie sa faci risipa de seminte, pentru ca unele mor si nu ies. Adica sa repeti la nesfarsit unele atitudini si vorbe frumoase, unele activitati de rutina si surprize. E prea multa investitie! Si apoi semanatul nu are nimic sarbatoresc. Trebuie sa fii in haine de lucru si chiar sa te murdaresti cu pamantul celuilalt si sa te umpli de praful pretentiilor celui care tot cere si nu se mai satura. Auzi, vrea si diversitate! Adica si seminte de tandrete si de activitati in comun; vrea si seminte de dispozitie de a merge la cumparaturi si de a vorbi lucruri de mult amanate. Mai ales imbratisari zilnice si calde. Mai sunt si indispozitii doamna! Unde mai pui si udatul, acea deschidere afectiva care sa tasneasca mereu ca un aspersor. Ce te faci cu prasitul! Ca de buruieni nu scapi. iti scoate dumneaei (dumnealui) niste gesturi de te sufoca si te inteapa cu palamida aceea care iese cand nu te-astepti. Trebuie sa o smulgi din radacina, nu doar sa-i tai tulpina si asta cu sapa iubirii. Chiar va mai vine chef sa semanati!

E o problema cu pamantul… inimii celuilalt
Sa va spun un secret: nu-mi vine sa fac semanaturi de viata in sufletul celuilalt pentru ca la el e vina! E pietros si chiar inghetat. Atatea situatii nerezolvate, amanate si nedescurcate pe terenul casniciei, ca nu-ti arde sa faci eforturi de imprimavarare. Daca ar fi mai primitor (primitoare) de sfatul si gandurile mele as incerca. Uneori nu-mi dau voie simtamintele mele de descurajare si de indispozitie. Daca intr-o zi nu-mi merge bine de ce sa fac viraje necinstite si sa ma apuc sa-l binedispun pe celalalat. Cu ce, daca n-am?

Sa fiu sincer: am avut atatea asteptari de la casnicia asta si uite ca nu merge cum am crezut eu. Parerile mele nu sunt luate totdeauna in consideratie si dreptatea mea e terfelita cum ii vine lui (ei). Sa nu te autocompatimesti, cand vezi asemenea esecuri? iti plangi de mila pentru atatea neimpliniri si dezamagiri. Cand te uiti la altii ca o duc bine si ca acolo e unul care e ascultat in toate si e supunere oarba, mai ai chef de semanat vorbe si sensibilitati, cand tu ai parte de cu totul alta scena?

Nici nu mai pun pret pe mine cand nu mi se ia in consideratie parerea mea. Alaturi de mine, cel care ar trebui sa ma inteleaga, ma urzica continuu cu aluzii si apropouri la cum trebuie sa fiu. Mersi, iti piere orice pofta de comunicare. Si atunci, n-ai ce sa faci si te… prefaci ca totul e bine si ca nu mai e casnicie ca a noastra. Numai eu sa fac eforturi, doar eu?

„Chestiunea este ca tu nu ai seminte pentru semanat”, aud o voce care imi vrea binele. „Cine ti-a spus asta?”, il contrez eu. „Cauta in magazia inimii tale si vezi daca ai ceva, apoi spune-mi daca am dreptate!”
Am cautat si am gasit gramezi de… nimic. Si cu ce sa cumpar, ca sunt sarac!

Cat costa o ciorba de urzici?
- Vino la masa ca e gata ciorba? il striga doamna celui suparat.
- Nu vin. M-am urzicat prea tare si mi-a pierit pofta.
- E gustoasa si e facuta si cu munca ta. Meriti sa o gusti, pentru ca e facuta in echipa.
- Mersi, dar eu nu sunt asa de binedispus ca tine, ca sa te mai infloresc putin. Lasa-ma in Siberia mea, ca asa ai spus.
- Vino si incalzeste-te cu ciorba mea ca e facuta cu dragoste. Hai, nu te mai alinta! Nu poti sa refuzi ceva ce iti ofer cu placere, insista ea.
- Bine vin, dar vreau s-o platesc, ca munca ta totdeauna e mai bine platita ca a mea.
- Bine, sunt de acord, zise ea intristandu-se.
- Dar sa stii ca e gustoasa, spuse el, inviorat. Mai pune-mi o farfurie, te rog. Si ce i-ai mai pus, de este asa buna?
- Pai i-am pus recunostinta, pentru ca mi-ai ales-o, ceva rabdare, la cuvintele tale sarace, bucurie de a face pentru tine ceva bun, in ciuda indispozitiei tale; iertare si iubire dupa gust.
- N-am atatia bani sa ti-o platesc. E prea scumpa, zise el, intrand in joc.
- Un sarut ajunge, zise ea intinzandu-se peste masa. ti-l dau eu si pe urma o sa vezi ca o sa ai o avere ca sa-mi platesti tot ce-ti fac.
Au fost atat de prinsi in plata ca amandoua farfuriile s-au varsat.
- Na, ca s-a topit Siberia, zise el sarind in sus ca ars. Dar mi s-a umplut magazia inimii de bogatii. Chestia este sa vrei sa le primesti. Mai ales ca vin de sus, din imparatia dragostei. Sa stii ca mai vreau ciorba de urzici!

______________________________

Cardiopatie “edenica”

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:31 +0000

Cardiopatie "edenica"
De George Uba

Eram incarcat de oboseala ca o casa batraneasca, peste care a nins continuu pret de sapte zile. Chiar ca n-as fi vrut sa raspund la nici un telefon. Asa ca l-am lasat sa sune pana s-a oprit. Cand sa trec pragul spre vise, iar taraitul enervant al minunatei inventii, pe care voiam s-o dau la casare, doar in ziua aceea. Poftim, nu raspund! Si totusi am raspuns.
   – Stiu ca esti acasa si ca te stresez. Stiu ca esti obosit si ca ai vrea sa te detasezi putin de tot ce apasa pe nervii tai. Dar spune-mi la cine sa trag si eu cu sufletul meu ravasit?
   – Tu, ravasit? i-am spus nedumerit celui caruia parca nu-i lipsea nimic din echilibrul unui om pe care il pretuiam.
   – Chiar asa. De mult nu mi s-a mai intamplat. Hai sa-ti spun ce fel de prieten ai. Eu, care n-am mai permis sa umbreasca vreun nor de suparare peste familia mea, ei bine, am facut-o. Am invinuit-o pe sotia mea de niste treburi, de am facut-o sa planga, dar ce e trist e ca inca mai cred ca am dreptate pe undeva.
Mi-a trecut somnul. Prietenul meu, ale carui seminarii de familie erau atat de atractive, e in criza. Tocmai el. I-am aruncat un cuvant de linistire a apelor.
   – Se mai intampla, dar trece si vei gasi una, doua, gestul cel mai potrivit ca sa cobori cu senin si cu impacare in inima doamnei tale.
   – Una, doua, te rog sa vii pana la mine. Acesta e sfat de prieten, ce-mi spui tu? Vino incoace, sa ma luminezi si pe mine de ceea ce se intampla cu sufletul meu prins de vartejul justificarii. Tu nu stii cat de suparata e doamna mea. Vreau ca astazi sa rezolv totul. Nici nu-mi trece prin cap sa aman. Dar nici tu sa nu amani vizita, ca cine stie ce se mai poate intampla, daca nu disciplineaza cineva. Uite, iti las usa deschisa, ca sa nu mai sunt. Te-astept, prietene.
   – Bine, vin, dar un mai bun consilier ca tine nu cred ca mai este.
   – Multumesc pentru minciuna, dar vino repede.
M-am imbracat si in drum am mai facut cateva cumparaturi, am mai dat cateva telefoane, m-am intalnit cu doua cunostinte si apoi m-am aruncat in directia in care se afla prietenul meu in suferinta. El, cel mare, cere ajutor la mine, cel mic. Fie. Am urcat treptele in fuga, am deschis usa si am dat sa intru in camera lui. Dar ce-mi aud urechile? Niciodata nu mi-a fost dat sa-l aud cu un ton asa de ridicat si de amenintator. Dar ce cuvinte teribile arunca asupra cuiva care era cu el (cred ca asupra sotiei), de am incremenit. Niciodata nu l-am crezut in stare ca poate sa spuna asa ceva. Nu cumva sunt vinovat ca am ajuns tarziu? Mi-e si groaza sa va spun ce cuvinte grele explodau in camera lui. imi e si rusine sa le reproduc. Dar vi le spun.

Nu eu…
Un cuplu de o desavarsita armonie, care aparea intotdeauna pe prima pagina ale „ziarelor” din Univers, parfumand cu dragostea lui fiintele neatinse de pacat, are intr-o zi un eveniment de opreste respiratia intregii creatiuni.

Eva, complementul barbatului si privelistea lui de farmec, este inselata de o voce binevoitoare, suierata melodios de un sarpe inaripat, in fiinta caruia s-a travestit Diavolul.

Ademenita de promisiunea amenintatoarei ascensiuni (vei fi ca Dumnezeu!), femeia rupe fructul si asteapta schimbarea. Adam este prins si el in lant si musca momeala constient. Si schimbarea vine imediat, dar nu spre alte culmi mirabile de viata, ci in jos, in rostogolirea mortii.

„Nu cumva ati mancat din pomul oprit?” i-a intrebat Creatorul pe cei doi, ascunsi dupa hainele de frunze care aveau sa cunoasca in curand vestejirea.

Apare primul scurtcircuit in mintea celor doi. in locul unei evidente recunoasteri (da, am mancat), care e vecina cu parerea de rau, cei doi se lanseaza in negare prin delegarea raspunderii: „celalalt e cauza!”. Adica nu ar conta atat de mult ce am facut, atata timp cat autorul moral este cel de langa mine. Anestezierea constiintei vine totdeauna pe calea rezistentei in fata recunoasterii vinovatiei. Negarea incearca sa restabileasca echilibrul rupt, prin ridicarea artificiala a respectului de sine lovit de pacatul „invitat la masa” de cel gresit. Pe scurt, negarea iti pune ochelari care deformeaza realitatea.

Persoanele care au suferit o grava privare de afectiune sunt „savanti” ai negarii. Tendinta este ca tot ceea ce este de detestat in trecutul unui om, care a avut rezervoarele afective mai tot timpul goale, sa arunce sub presul vietii si sa ascunda micul secret rusinos. Abuzurile de tot felul, neglijenta parintilor sau abandonul in familie pun in evidenta o sete de iubire care nu a fost nicicand satisfacuta. Negarea se ascunde sub diferite masti. Expresii ca: „nu-i asa de rau cum pare”, „in curand totul va fi bine”, „eu n-am nici o problema; ar trebui sa va ocupati de cealalta persoana”, „orice mi s-ar intampla este voia Domnului” sunt semanate la tot pasul in familiile in care invinuirile sunt pasaje obisnuite si repetate. Aceste sintagme sunt cu atat mai grave, cu cat ele sunt rezultatul unor practici batatorite indelung. Cineva obisnuit sa deformeze realitatea prin exagerare nu considera ca poate fi ceva grav in distorsionarea ei, pentru ca in mintea lui asta e realitatea pe care el o impune, nu care se impune.

De undeva din Eden, negarea a serpuit prin sufletele oamenilor pana astazi, ca cea mai puternica si mai daunatoare atitudine cu care avem de luptat in inimile noastre si adevarata vindecare nu poate porni inainte de a scapa de ea. Negarea este antiteza marturisirii. Parca ceva inauntrul nostru ne spune ca, daca marturisim pierdem ceva pretios, cand de fapt ceea ce trebuie aruncat afara este tot mai mult inghesuit in ungherele intunecoase ale vietii, prabusindu-ne in adancurile unei existente infectate de durere si frustrari.

Oare ce confruntare ar putea sa ne aduca la realitatea adevaratei pierderi? Si atunci, Creatorul a aluat un miel si l-a sacrificat in fata celor doi. Consecintele negarii sunt teribile: insusi Creatorul Se asaza sub greutatea strivitoare a pacatului celor doi.

Cel care isi da seama ce a putut produce Mielului lui Dumnezeu va spune, marturisind: „Eu sunt de vina, imi pare rau”.

Transfer de vina
„Daca n-ai fi spus chestia aceea cu vecinul ca e mai gospodar ca mine, m-as fi enervat si ti-as fi aruncat eu serviciul de farfurii pe fereastra? Nici pomeneala. Dar asa, poftim, am facut-o, dar spune-mi: cine e vinovat? Nu tu, ca ma compari toata ziua cu eroul asta cu sort de langa apartamentul nostru? Toata istoria asta pleaca de la tine. Asa ca plateste-ti oalele sparte, doamna!”

De unde dispozitia asta de a arunca atat de usor vina pe celalalt partener? Adanc, in om, sta simtamantul de a nu se face de rusine, de a nu pierde putere. Conceptia ca, daca si-ar arata vulnerabilitatea prin marturisirea greselii, ar oferi imaginea unui om slab sta deseori la baza transferului de vina. De cate ori trebuie sa ni se spuna ca, inainte de a face orice greseala, noi suntem deja slabi si neajutorati? Interesant, imparatia lui Dumnezeu vine in inima celui care isi declara si isi recunoaste slabiciunea: „Ferice de cei saraci in duh”. Va dati seama ce implicatii are invinuirea: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca sa fie langa mine, ea mi-a dat din pom si am mancat?” in primul rand, ne este teama de consecinte. Apoi, imaginea de sine afectata trebuie reabilitata prin orice mijloace, fie si invinuirea. De fapt, nu se urmareste egalitatea cu partenerul de viata, intrucat justificarea faptelor prin declinarea raspunderii proclama superioritatea fata de celalalt. De aici si supunerea pe care o are de la celalalt neconditionat. Etica situationala (am procedat asa din cauza celuilalt) il determina pe partenerul invinuit sa gaseasca solutii de evitare a confruntarii, in vederea reasezarii relatiei in perimetrul reciprocitatii dragostei.

Daca permitem unui singur incident afectiv sa ne influenteze continuu comportamentul, ne angajam in ceea ce psihologii numesc „antrenamentul evadarii”. Amenintat o data, de doua ori de invinuiri categorice, partenerul va fugi intr-un mod comportamental care sa evite confruntarea, pentru a clarifica realitatea. Ar costa prea mult, si apoi retinerea de a nu angaja dialogul vine de multe ori dintr-un tipar comportamental construit in copilarie si nerezolvat pe traseul vietii de adult.

Este exact ceea ce se intampla cu un animal de laborator care intalneste cusca, din care evadeaza. in experimentul psihologic de rutina, un animal este plasat intr-o cusca, apoi este confruntat cu un stimul neplacut, cum ar fi un soc electric inofensiv. Dupa acest soc, i se permite sa evadeze. Daca animalul este adus inapoi in cusca, evadeaza din nou. Care este misterul? O teorie pe care si-a castigat-o din experienta spune ca evadarea „il asigura” ca ceea ce e neplacut nu se va mai repeta. Evadarea va fi incercata, chiar daca niciodata stimulul neplacut nu va mai fi folosit.

Daca ceva traumatizant, cum ar fi invinuirile, afecteaza puternic pe cel vizat de vinovatie, acea persoana ar putea reactiona sub semnul evadarii fie dandu-i dreptate celui care isi declina raspunderea, chiar daca nu e vinovata, fie ignorand, prin tacere, asaltul celuilalt, fie in alt mod de eschivare. Chiar atunci cand partenerul obisnuit sa transfere vina nu va mai proceda pentru mult timp in acest mod, persoana traumatizata va ramane inchisa relatiei si increderii in cel care promite schimbare. „Daca o pisica a calcat o data pe o soba fierbinte, ea nu va mai calca niciodata pe o soba fierbinte… dar nici pe una rece.”

La cules de manie
Acumularile de reprosuri din partea celui care are „mereu dreptate” vin din acea boala de inima edenica, atunci cand vina gasita celuilalt salveaza in aparenta pe invinuitor de judecata. Daca cel ce receptioneaza trauma nu cauta rezolvarea prin confruntare crestina, atunci slabiciunea si-o conditioneaza singur, crezand chiar si el ca celalalt are dreptate. „Tu niciodata nu faci o treaba buna!” „Tu mereu strici, prin cicaleala ta, atmosfera familiei, dai foc la intelegere tocmai cand era mai bine!” „Tu totdeauna…” „S-ar putea sa aiba dreptate” ar fi comentariul celui asaltat, desi in adancul fiintei stie ca lucrurile nu stau asa.

Neajutorarea conditionata va pune in evidenta mereu un opresor si un oprimat. Cu alte cuvinte, unei persoane din cuplu i se permite sa stabileasca viitorul in locul celeilalte persoane. indoiala se instaleaza, iar lipsa de credinta, de speranta si de incredere intr-o alta stare mai buna sunt tot mai adancite. A te indoi inseamna a crede in cel mai prost scor. Daca la agresiune se raspunde cu agresiune, mania care explodeaza aduce escaladari neintrerupte ale conflictului. Dar asta nu inseamna ca, in lipsa unui raspuns agresiv la invinuire, nu se strange manie. Si inca ce manie! Cel care isi neaga mania refuleaza in reactii pasiv-agresive. Unele exemple se refera la gospodina care continua sa arda camasile sotului ei, desi stie sa calce foarte bine, sau la sotul care bate covoarele cu atata inversunare, ca vine cu ele desirate de insistenta harniciei lui. Durata furiei poate duce la depresie, iar depresia este acea manie intoarsa spre sine, ducand frecvent la boli psiho-somatice. Sentimentul cronic de a fi abuzat, exploatat, devine o sursa constanta de resentimente nerostite si ostilitate.

Acuzat si… achitat
Era mare preot, dar si mare pacatos. La dreapta lui, invinuitorul, ca avocat al acuzarii, il innegrea in fata Protectorului sau: „Nu vezi cate ganduri de preocupare de sine a strans in mintea lui egoista? Vrei sa spui ca mijloceste pentru popor cu toata sinceritatea? Doar aparente. in realitate, nu simpatizeaza pe multi din popor care l-au criticat in fata. N-ai auzit cum s-a certat cu sotia lui, scuzand-o ca e prea libertina cu copiii? N-ai vazut cat de scurta i-a fost rugaciunea adusa la altar si cat de superficiala? De cate ori n-a citit Legea in fata poporului in graba, de nici nu mai intelegea ce spune! Si Tu ii tii partea acestui „neprihanit” murdar. Uita-te la hainele lui, numai zdrente murdare. Este asa sau nu?”„Domnul sa te mustre, Satano! Nu este el un taciune scos din foc?” (Zaharia 3,2)

„N-ai dreptate, pentru ca tu nu vezi ce vad Eu. Eu vad marturisirea si parerea lui de rau, iar el vede jertfa si iertarea Mea.” „Dezbracati-l de hainele murdare de pe el! Iata ca indepartez de la tine nelegiuirea si te imbrac cu haine de sarbatoare.” (Zaharia 3,4)

Oare ce a facut Iosua cu hainele lui de care a fost dezbracat? N-o sa va vina sa credeti! La Golgota, ostasii L-au imbracat cu „hainele” lui Iosua si El, Iisus, care n-a cunoscut pacat, a fost imbracat cu hainele pacatului. Sub cruce I s-a rostit invinuirea, iar El nu S-a justificat. Singura Lui replica a fost: „Iarta-i”.

Din aceasta cauza, domnule, nu ai dreptul sa folosesti armele diavolului si sa-ti invinuiesti doamna si nici invers. Crucea si iertarea nu-ti dau voie sa-l judeci pe partenerul tau. El a abatut toate invinuirile asupra Sa, asa ca nu ai nici o sansa de a castiga dreptatea. Nu vezi ca celalalt nu se justifica? Recunoasterea vinei lui ii aduce haina de sarbatoare. Renunta! Nu vezi ca esti manipulat de cel care i-a inselat in Eden pe parintii tai si, viclean, chiar si pe tine? Si pentru tine s-a cusut o haina de sarbatoare! E de ajuns sa te judeci singur si sa incetezi cu acuzele. Vei tresari de bucurie si pace cand vei auzi: „Dezbracati-l!”

***

Am luat mana de pe clanta, inghetat si cutremurat de artileria grea care tragea dincolo de usa. Omul cel bland, care mi-a ajustat o sumedenie de imperfectiuni sufletesti, tuna cu ura dezlantuita. in momentele acelea, as fi dorit sa fiu surd. ingroziti-va!

- Acum imi dau seama cat de ticaloasa esti! auzii prima lovitura de gratie din gura „sfantului” care m-a chemat. ti-ai batut joc de mine si m-ai prins in cursa ca pe un iepure. Nu vei scapa neblestemata si nepedepsita. Am un prieten care iti va lega gura mincinoasa si perfida. Te urasc cu toata fiinta mea si iti voi distruge toate drepturile. Esti mai puternica si mai uracioasa ca mine. Sunt convins ca nu fac fata, dar, uita-te la mine, te voi da pe mana prietenului meu, care te va distruge si-ti va scoate dintii din gura si inima din tine. (Pe fruntea mea s-au strans stropi de transpiratie. Nu stiam ce sa cred. Daca se referea la mine sa fac ceea ce spunea el, atunci eu eram ultimul om ce-as fi putut sa gandesc un asemenea tratament nedemn. Eram uluit si ma pregateam sa plec din fata usii, pe care era cat pe ce s-o deschid. Dar o putere irezistibila mi-a legat picioarele si mi-a ascutit auzul. Asistam la caderea unui om mare, care a avut un Dumnezeu mare, si acum nu mai avea nimic.)

- Te-as arde in foc si ti-as distruge identitatea ta mizerabila. Ai figurat atat de mult in cartea mea de imobil, dar acum vreau sa te sterg cu mana mea. Afara din casa, din camarile sufletului meu, din dormitoarele inimii mele! Afara! Ai fost cea mai crunta povara pe care am avut-o in viata mea. Eu bag divort si voi castiga in cel mai scurt timp. Judecatorul meu imi va aduce cea mai mare bucurie cand imi va spune: Esti liber! Doamne, ce fericit am sa fiu! Voi canta si voi striga in gura mare: Victorie! Dispari din viata mea! Prietene drag, vino repede si da-mi o mana de ajutor si loveste-o cu toata puterea ta. N-o mai suport!

Am batut scurt si am intrat. Nici eu nu mai suportam sa aud cuvintele acelea din infern. L-am gasit cu lacrimi in ochi. Si-a deschis bratele sa ma stranga la piept. M-am ferit sa dau curs ipocriziei lui. Mi-am adus aminte de cuvintele din Biblie: „Cum ai cazut din cer, Luceafar stralucitor, fiul zorilor”. Aveam in fata o scena trasa la indigo, care mi-a proiectat o teribila cadere in dreptul celui pe care l-am socotit modelul meu de credinciosie si devotiune. Totusi, nu vedeam a doua persoana care a putut suporta cuvintele lumesti si grotesti.

- imi dai voie sa pun pardesiul pe un umeras? l-am intrebat si, fara sa astept raspunsul, am deschis sifonierul – nu era nimeni acolo.

Unde putea fi? Mi-am legat un siret, care de altfel era legat bine, numai ca sa ma uit sub patul inalt, pe care prietenul meu il avea de la parintii lui. Nimic sub pat. Trebuie sa fie undeva in camera, desi nu vad unde.

- Ce-ai facut? l-am intrebat rastit, ca unul care nu mai puteam tolera o asemenea iesire inumana.
- Am cazut, spuse el spasit. I-am spus ca e plina de pretentii si cusurgie. Daca ai sti cat imi pare de rau!
- Doar atat i-ai spus? i-am replicat ironic, ca acela care am fost martor la dezlantuirea lui demonica.
- E destul de rau si asa, ma aburi el. Daca ai sti cat o iubesc! Chiar ca n-am mai putut suporta jocul lui dublu si i-am zis ca Iisus pe vremuri fariseilor:
- Fatarnicule, eu cu urechile mele am auzit cuvintele nerusinate pe care le-ai azvarlit cu atata usurinta. Trezeste-te si vino-ti in fire!

La ultimul cuvant, a tresarit neplacut:
- E posibil sa fiu si fatarnic, a spus el cu blandete, dar cu nici un chip nu vreau sa-mi vin in fire.
- Atunci, eu n-am cu ce sa te ajut. La revedere! Si am dat sa ies, imbracat de manie.

in momentul acela, usa se deschise si doamna lui, cu un zambet inflorit frumos, ii spuse:
- La masa, iubitule! Am ceva grozav pentru tine, iar la desert… iertare!
- ti-am spus eu ca ea e mai buna decat mine? se insori „sfantul” meu indezirabil.
- O, avem la masa pe cel mai bun prieten al nostru, se bucura ea. Bucurie dubla, exclama ea radioasa. (Confuzie totala la mine, pe unde a iesit femeia asta, care acum cateva minute era pur si simplu exterminata.

Transpiratie dubla si uimire cat Oceanul Pacific. Nu mai intelegeam nimic. Respiram greu si lacrimile aproape ca nu mai asteptau semnalul meu si dadeau sa tasneasca. De uluire, de bucurie a ceea ce am auzit ca a spus doamna prietenului meu.

Dar stai asa! Daca era o farsa jucata de amandoi ca sa-si acopere duplicitatea? M-am asezat in fata lui si l-am intrebat:

- Cu cine te certai cand am intrat? Sau mai bine zis pe cine blestemai?
- De-abia incepusem, spuse prietenul meu. Cu cine altcineva, daca nu cu… firea mea ticaloasa.
- Si prietenul pe care il implorai sa vina sa te scape, care e? Judecatorul acela? El imi arata cu degetul spre cer si intelesei.

Toata tensiunea adunata in fiinta mea s-a scurs pe data in podea. M-a apucat o pofta sa-l strang in brate si asa am si facut. M-a apucata o pofta sa ma cert si eu ca el, si asta am sa si fac cat mai urgent. Multumesc, Doamne, ca n-a fost ce-am crezut! Multumesc ca a fost asa de minunat!

M-a luat de dupa umeri si, ducandu-ma spre bucatarie, mi-a soptit bucuria lui vizavi de cearta pe care a avut-o la cutite, cu cateva minute mai inainte:
- N-o mai duce mult!

______________________________

Te iubesc…cu o conditie!

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:31 +0000

Te iubesc…cu o conditie!

George Uba

Ca intre noi, barbatii: sa nu-mi spuneti ca nu va apuca o ameteala placuta atunci cand va pleaca doamna dumneavoastra pentru ceva mai mult timp. Cum spunea un autor: barbatii sunt ca elasticul, adica se retrag si au nevoie de solitudine si singuratate si apoi revin cu putere la baza, iar femeile sunt ca valurile, adica te urmaresc indeaproape. Deci, traiasca singuratatea! Mai putine reguli si responsabilitati. Libertate absoluta si program de voie suta la suta. Mananci cand vrei, ce vrei si dormi pe saturate. Pana la o vreme cand incepi sa regreti libertatea asta.

Asa ca doamna mea a plecat la fata, departe, sa-si recreeze sufletul ranit de distanta. Sa vezi ce-am sa scriu si-am sa citesc! mi-am zis. Cateva zile a mers aproape de planul ce mi l-am propus, dar apoi, greu. Greu. Mi s-a facut dor de doamna mea. Scrie-i mesaje electronice, cheam-o, da-i sugestii sa-si mai scurteze vacanta prelunga, fa-i declaratii de dragoste reale si patetice. „Cine te-a pus sa-ti iei un concediu asa de lung?” o certam eu cu dragoste. Dar ea, bine mersi, se simtea bine cu fata si sora ei. Avea grija, in schimb sa-mi spuna ca atunci cand va veni, va trebui sa zugravim dormitorul, baia si balconul. „Mai la toamna, doamna, nu chiar asa repede. Mai am si eu treburile mele”. „Lasa ca ti le faci cat lipsesc eu”, imi gasea ea solutia. „Daca nu vrei ma apuc eu singura, si tot fac” ma ameninta ea. Si-a mai trecut o saptamana, doua si iar dor si iar singuratate fara noima. „Hai, cand vii, doamna?” o intrebam. „La timpul stabilit!” imi zicea ea. „Dar nu uita, cand vin acasa va trebui sa zugravim dormitorul, baia si balconul.” „Mai spre iarna, o incurajam eu.” „Daca nu vrei ma descurc si singura, ca stii ca sunt hotarata!” „ Bine, vino acasa si mai discutam noi.”

Si a venit timpul sa soseasca si doamna. Din tot ce mi-am propus n-am facut mare lucru. Parca eram mai eficient cu ea de fata. Am receptionat-o la aeroport si am strans-o in brate, ca sa nu-i mai dau drumul. Bucurie maxima. Geamantane grele, dar si asteptarea mea a fost grea. Pe scara, cum urcam, scumpa mea doamna pune placa: „acum o sa zugravim dormitorul, baia si balconul. Asa ca pregateste-te, dragule!” „Mai incolo!”, mi-am pus si eu placa mea. „Daca nu vrei o scot la capat si singura, doar ti-am spus. Sa vad cum o sa te simti atunci” ma baga ea in realitatile administrative si afective. Deschide usa si… „ceva miroase aici!” simti ea. „Ce sa miroase!” am facut-o eu pe-a inocentul. „Am aspirat si am spalat pe jos, ca asa se cade sa intampini pe musafi ri”. „Nu, e ceva mai mult” spuse ea de pe hol. Intra in dormitor si… uimire! Dormitorul zugravit. Se duse in baie, baia zugravita. N-a avut un asa tavan alb de cand ne-am mutat in el. Se duse in balcon si balconul zugravit. Toate in alb ca asa a vrut doamna. „Ai facut tu asta?” se mira ea, care stia ca asemenea indeletniciri nu sunt punctul meu forte. „De dragul unei persoane, faci si o vila pana vine cel iubit acasa” am zis eu, eroic. „Se pare ca trebuie sa mai plec ca sa mai am parte de astfel de socuri fericite.”

Bineinteles ca am cules pupicurile de recunostinta si admiratie. Sacii cu haine si alte lucruri le-am bagat in sifonier, asa ca totul era ordine si curatenie. A doua zi doamna a facut revolutie. A scos totul din saci si haosul s-a instalat din nou. Ca asa sunt femeile: ele fac curat din interior, barbatii din exterior. Cei din urma baga totul sub pat si in sertare sa nu se vada. Si cum facea ea ordine si scotea la reforma din hainele noastre mi-a zis-o: „Daca as fi fost eu acasa as fi zugravit tot apartamentul.” Am ramas tablou stramb in carbune, agatat de o uimire mare.

Atotputernicul… DACa!

Care parinte n-a uzat si nu uzeaza in metodele de educare a copiilor lui particula conditionala: „daca”? „Daca nu asculti pe mama…”, „daca nu iei note bune…”, „daca nu esti cuminte…”, „daca nu mananci tot…” patesti ce ti se spune ca patesti. Avem si aici de discutat multe de cum trebuie folosit acest cuvintel care aduce multe suparari copiilor, pentru ca dupa el urmeaza fel si fel de restrictii, pedepse si amenzi” parintesti. Unele sunt chiar de-a dreptul suparatoare. Auziti una: „daca nu-ti faci temele nu-ti mai cumpar bicicleta!” Aceasta este o conditionare ilogica. Temele cu bicicleta n-au nici o legatura. Poate mai bine asa: „daca nu-ti faci temele, ramai in urma si-ti va fi greu sa recuperezi. Apoi vei lua o nota mica si-ti va strica media. Si nu mai pupi premiu anul acesta!” Asa mai merge. Capeti motivatia corecta pentru care merita sa inveti. Altfel vei invata pentru bicicleta, dar fara interes, iar cand o vei avea, „adio, scoala!” Mai vorbim noi de asemenea ciudatenii. Dar acum sa ne ocupam de felul cum suna acest „daca” la oamenii adulti, mai precis intre el si ea, din formula casniciei, unde amandoi au pretentia ca nu trebuie invatati ce sa faca. Va spun eu: e vai si amar cand se pedaleaza pe bucatica aceasta
de cuvant! O sa va convingeti imediat. E bine sa stiti de pe-acum ca provoaca furtuni, jale, isterie, teama, oboseala, scandal, sarcasm, aluzii ironice, piscaturi, nedumeri, neplaceri, insatisfactii, jigniri, apropo-uri si alte multe trairi impozabile pricinuite de acest pitic atotputernic.

Conditionarile unui partener nu prea te stimuleaza la creativitate. Vei sta tot timpul cu handicapul neimplinirii programului trasat de unul din cei doi si vei avea tot timpul recuperari gafaite. Vei sta cu insatisfactia ca celalalt are insatisfactie, ca, de, ai ritmul tau si nu te poti incadra in planul tovarasului de viata. Oazele de rasplata din partea partenerului, cand reusesti ceva, sunt continuu intrerupte de alte conditionari care se nasc ca ciupercile dupa ploaie. Ceea ce ai facut se uita si incepi de la capat. Parca iti vine sa-l mananci fript pe „daca” acesta, dar cei de la Academia Limbii Romane nu ne dau voie sa-l lovim. Trebuie facut altceva, daca nu…

Conditionari de-ti vine sa fugi

Tot una este daca e o conditionare directa sau indirecta, unde il ascunde pe „daca”. Un lucru este clar: cel conditionat va sta in permanenta sub presiunea asteptarilor celuilalt. Deranjeaza? Nu doar putin. Imaginea de sine va fi mototolita si vei avea sentimentul ca nu esti bun de nimic. Depreciat si controlat de tiranicul „daca” cel vizat va fi mereu deturnat de la ordinea pe care o are in planul lui. Va fi suspectat ca nu vrea sa coopereze si chiar ca are ganduri de sabotaj marital. Sa facem o incursiune prin defi leul conditionarilor si sa va minunati cat de multe tipuri exista si nici nu vrem sa le amintim pe toate. Doar atatea cate sa ne ingrozeasca spre a nu le mai hrani, ca ne trezim cu „balauri” care ne mananca cu pofta casnicia chemata sa ne aduca doar armonia vietii in doi. Deci sa incepem cu conditionari mai moderate:

Conditionarea comparativa iti pune in discutie valoarea: „daca ai fi si tu mai vrednic si priceput ca domnul Mesterescu, as fi sigura ca totul merge struna in casa”. Si parca iti vine sa nu-l mai saluti pe domnul Mesterescu, care de altfel nu ti-a facut nimic.

Conditionarea prin tacere e cea care te pune pe jar. „Degeaba spun ca nu ma aude nimeni, asa ca mai bine tac”. Erodeaza increderea, iar stima de sine ti-o tine la cote mici. Mai ca-ti vine, mai degraba sa faci altceva in afara casei. in traducere ar fi : „Daca te-ai stradui sa faci ce ti-am zis as avea si eu cu cine sa ma inteleg, dar cum nu e posibil, tac”.

Conditionarea indulcita cu miere suna mai putin agresiv, ba chiar are succes, dar in exces te demobilizeaza: „Daca vrei sa aspiri tu, ca eu ma duc la coafor ti-as fi recunoscatoare.” „Daca vrei sa te duci la piata, chiar daca ai mai fost as sti si eu ca am un cavaler la casa.”

Conditionarea cu recompensa este de tip comerciala, ca la piata: „Daca imi cumperi o pereche de pantofi poate capeti ceva bun!” Deci altfel, nu! Schimb la schimb. Ca sa capeti ceva trebuie sa faci fapte meritorii. Dumnezeu nu are o asemenea teologie, desi multi se ghideaza dupa ea. „El da binecuvantare si peste cei buni si peste cei rai”, neconditionat. Cand o sa invete si omul din oferta Cerului!

Conditionarea vesela te face sa razi, dar te si inteapa. „Ia te uita, iar a pornit Dunarea de sub cada noastra si avem si adieri parfumate de la subsolul blocului. Ce nostim! Iubitule, vasul acesta de WC te leagana ca un vapor de croaziera de-ti vine sa adormi!” Deci daca te iau serios nu o iei in serios. Poate merge in gluma! Adica „daca” te-ai apuca nu mai e de haz.

Conditionarea imbufnata e ca o vreme pe ceata. „Nu te mai apuca, ca ai si tu atatea pe cap. Lasa sa se ruineze. Vezi-ti de-ale tale. Nu vezi ca esti incurcat cu o mie de lucruri?” incerci sa mai arunci o promisiune, dar totusi vremea ramane mohorata. Negatia „nu te apuca” trebuie inteleasa invers in ideea ca „daca” te-ai apuca ar fi o iesire din deprimare.

Conditionarea senila e o exprimare la limita sperantei: „Ai obosit si tu. Ce poti sa mai faci? Decat sa te imbolnavesti, lasa-le in pace!” Desi, o unda de conditionare este vadita: „Daca mai esti in stare, apuca-te!”

Conditionarea aluziva te sficuieste scurt si o simti: „Vezi si tu ce mai e pe-acolo prin baie, ca parca se aude ca ar curge ceva.” Daca ai fi mai prezent in casa nu s-ar mai auzi.

Conditionarea generala e mai ascunsa si suna cam asa: „Sunt atatea de facut in casa asta, ca nu stiu cand o sa le termin!” Adica baga de seama ce restante mai sunt in gospodarie, ca se naruie casa pe noi. Daca te-ai aseza pe treaba ai vedea ca sunt multe, dar mai scapam de ele.

Conditionarea cu mirare pune la proba increderea in partener si capacitatea lui de a presta un lucru: „Ai fi tu in stare sa faci treaba asta? Ar fi o minune!” Cand ti se pune la indoiala valoarea si destoinicia chiar daca faci ce ti se cere, nu faci in spiritul care sa te mobilizeze cu placere. in traducere ar insemna asa mirarea de sus: „Daca te-ai apuca, pentru ca nu e mare minune, ai vedea ca n-ai de ce sa tot poticnesti. Numai incepe odata!”

Conditionarile dure

Sa mai vedem si alte soiuri de conditionari, dar mai virulente si mai ofensive:

Conditionarea cu amenintari te ia ca un dus rece: „Daca nu vrei sa faci nimic in casa asta care e si a ta n-are rost sa stai ca un paznic in casa. O pot pazi si eu.” Adica, ma descurc si singur(a)! Aici se profi leaza idei de excludere.

Conditionarea cu pedeapsa poate fi si ilogica: „Daca nu vrei sa faci un capat de treaba in casa, ma duc la mama.”

Conditionarea transanta nu-ti da prea mult loc de intors. „Daca nu te apuci sa repari prizele din casa il chem pe tata sa vada ce ginere are”. Adica ce rau a nemerit-o cu baiatul asta care nu are timp de gospodarie. Recolta nu este alta decat rusine.

Macar conditionarea perfectionista are o logica in ce privesc consecintele: „Daca nu faci cum iti zic eu, mai bine nu mai fa!” in discutie ramane aspectul destoiniciei, iar sentimentul respectului de sine
este erodat.

Conditionarea aberanta te face praf: „Daca nu esti dispus sa contribui la bunul mers al familiei am sa ies in strada si am sa strig in gura mare ce minune am la casa!” E o reactie primara, dar care rupe
legaturile de incredere.

Conditionarea ultimativa nu-ti da de ales: „Daca nu intervii repede eu nu mai fac nimic in casa. Sa vad cum te descurci.”

Conditionarea cu sarcasm te arde si te ustura: „Unde n-o da Domnul sa termini si tu ce-ai inceput? Dar sper, intr-o zi din veacul viitor, ca in veacul asta nu cred.” Insidiosul „daca” este implicit. „Daca
n-ai facut pana acum, nici de-acum inainte!” Ce sa mai spunem? Ne-am convins ce terorism feroce raspandeste tiranicul daca! Uneori este ca un fi r de apa care patrunde si ingheata printre pietre, fi surandu-le si spargandu-le. Alteori, ca un baros trasneste monolitul caminului spargandu-l in bucati. Formati o brigada antitero si nu-l lasati! E dusman de moarte!

Aruncati-l in cuptorul aprins!

Cu vreo doua mii cinci sute de ani in urma un imparat a ridicat un chip de aur de saizeci de coti inaltime si sase latime. Cam treizeci de metri pe trei. Intuim ca soclul era considerabil de mare din inaltimea de treizeci. Porunca era aspra: „Cine nu se inchina chipului va fi aruncat in cuptorul incins cu smoala”. (Daniel 3,6)

in valea Dura, cand toata sufl area formata din reprezentatii cei mai de seama ai imparatiei lui Nebucadnetar s-au aruncat la pamant, au ramas in picioare trei tineri, care stiau ca doar Unul singur merita inchinarea: Dumnezeu. Cativa slujitori ai imparatului, invidiosi ca acesti tineri aveau slujbe importante in imparatie, desi erau evrei, i-au parat monarhului. Suparare mare pe imparat. „Tocmai voi sa-mi faceti fi gura asta!” ar fi spus imparatul in sinea lui, cand a afl at. „Descurcati-va! Stiu ca aveti un Dumnezeu caruia va inchinati, dar pentru onoarea mea faceti o fi guratie! Dati o aparenta de inchinare! Ce trebuie sa va invat eu? Poftim, legati-va la sireturi cand vor canta instrumentele care cheama la inchinare!” Cam asa este posibil sa se fi gandit imparatul. Iar daca va tineti pe ambitie urmeaza conditionarea: „daca nu va veti inchina lui, veti fi aruncati pe data in mijlocul unui cuptor aprins! Si care este dumnezeul acela, care va va scoate din mana mea?” „Hai fi ti rezonabili! Faceti-o pentru slavitul imparat!” ar mai fi primit ei ceva sfaturi.

Dar cei trei tineri nici sa auda. „Iata, Dumnezeul nostru, caruia ii slujim, poate sa ne scoata din cuptorul aprins, si ne va scoate din mana ta imparate. Si chiar daca nu ne va scoate, sa stii, imparate, ca nu vom sluji dumnezeilor tai, si nici nu ne vom inchina chipului de aur, pe care l-ai inaltat!” Sfi dare totala si doi de „daca”. Unul pe care l-a aruncat imparatul ca si conditionare prin constrangere si un „daca” pe care l-au folosit cei trei tineri care exprima ideea ca nu conditioneaza pe Dumnezeu ca sa-i salveze pentru ca nu se inchina altor Dumnezei. Adica, targul: „vezi ce facem noi pentru Tine? Fa si tu ceva pentru noi!” Transant cei trei au spus: NU!. Si cuptorul este incalzit de sapte ori pentru razvratiti. Trebuia sa li se dea o lectia ca sa nu se mai repete istoria sfi darii imparatului, care de ce credeti ca a ridicat chipul de aur? Clar. Pentru a se da impresia ca el si Babilonul nu va cadea niciodata. Politica lui, in teorie n-avea cusur. Cine n-ar fi dorit ca Babilonul sa traiasca vesnic?

Daca vrei sa umilesti si sa-i anulezi valoarea unui om, dezbraca-l! Hainele care indicau personalitatea lor, pozitia lor, au fost folosite ca sa fi e legati cu ele. Umilire totala. Si apoi supliciul: cei trei aruncati in cuptorul supraincins. Au murit si cei care i-au aruncat. Ce conteaza! Lectia sa fi e predata! Si toti asteptau sa se consume in cateva secunde trupurile celor „nesocotiti”. Dar uite ca nu ard! Nu se poate! E doar de sapte ori incins! Apoi o alta ciudatenie: „n-am aruncat noi… trei oameni legati? Ei bine, eu vad patru oameni umbland slobozi in mijlocul focului, si nevatamati. Si chipul celui de-al patrulea seamana cu al unui fi u de dumnezei!” spuse imparatul cu transpiratia inghetata.

Apoi imparatul, umilit si infrant i-a chemat afara: „slujitorii Dumnezeului celui Prea inalt, iesiti afara si veniti incoace! Si Sadrac, Mesac si Abed-Nego au iesi din mijlocul focului.” Iar imparatul a facut public carui Dumnezeu trebuie sa i se inchine toti. „Uitati ce-a fost astazi, cu chipul asta pe care in nemintosia mea l-am ridicat si inchinati-va adevaratului Dumnezeu, iar daca cineva va vorbi de rau Dumnezeul celor trei vor fi facuti bucati!” N-a scapat monarhul de obiceiul de a folosi spaima conditionarii.

Nu se poate sa nu fi e o lectie aici si pentru temutul „daca”. Mai bine zis de persoana care ii slujeste. Deja se aud strigate: aruncati-l in cuptor! Aici e taina: care cuptor?

Fara multa filozofie

Cine incepe? Cine va lua atitudinea de schimbare? Cel conditionat. Cel care pare ca e victima? Tot el? Asa ne spune istoria biblica. Cei conditionati au luat pozitia corecta. Dupa adevar. Asa ca acei ce sunt sub focul lui „daca”, vor fi cei care nu se vor inchina lui, facandu-i pe plac. Nu se vor inchina sarcasmului, constrangerii, ironiei, amenintarii, negocierii si altor daunatori ai lui „daca”, raspunzand cu aceeasi moneda, ci vor lua atitudinea corecta. Vor face ceea ce trebuie, nu din cauza conditionarii, ci pentru ca este drept, iar dreptatea datoriei care vine de la Dumnezeu este din dragoste si chiar vor cere iertare daca au tergiversat lucrul ce trebuia facut la timp. Iar cei care conditioneaza vor recunoaste ca acei care au fost sub tirul conditionarii, prin atitudinea lor i-a dezarmat si umilit, dand dovada ca sunt slujitori ai
Adevarului de viata.

Presiunea pe care au exercitat-o pana acum va fi inlocuita cu rugaminte, invitatie si declaratii de simtaminte, vis-a-vis de asteptarile lor, fara sa acuze si sa oblige prin conditionare. Nu speram ca totdeauna
cel care conditioneaza sa aiba si revelatia schimbarii, dar sansele sunt mari ca sa renunte la amenintari in fata dispozitiei pline de dragoste a partenerului dispus sa actioneze.

Un lucru va fi clar: „daca”, teroristul, va pieri in cuptorul dragostei.

Ultima mare lectie

– Ce este? Ce s-a intamplat? De ce te-ai sculat asa speriat? il intreba doamna lui.
– Am avut un cosmar. Am visat ca ai spus ca daca nu ma duc sa-ti cumpar canapea in sufragerie, pleci in Spania. Ce spaima am tras!, a spus el, stergandu-si transpiratia.
– Iubitule, ti-am spus ca am renuntat sa mai folosesc cuvantul „daca” si de-acum nu trebuie sa te mai temi. Adio spaima, adio amenintari! Trecutul iertat este un trecut curat. Sau vrei sa spui ca nu m-ai iertat?
– Ba da, scumpo! Hai sa ne culcam! Peste doua ceasuri, iarasi strigate si gemete.
– Ce ai? Ce-ai mai patit? se scula ea speriata.
– Iar am avut un cosmar, zise el, ud leoarca. Am visat ca ai spus ca daca nu-ti zugravesc casa pleci la parintii tai.
– Dragule, termina cu spaima asta! ti-am zis ca nu te mai stresez niciodata cu cuvantul asta. Sa-ti intre bine in cap ca am renuntat definitiv. Destul te-am torturat cu el. Mi-am venit in fi re. Linisteste-te si culca-te la loc. Pana dimineata sa nu mai aud ca te scoli ca un strigoi. Vino sa-ti dau un pupic ca sa-ti treaca. Peste alte doua ore alte strigate de spaima.
– Ce s-a intamplat? Ce e cu tine?
– L-am visat si eu, a spus ea, de data asta. Am visat ca trebuie totusi sa mai spun „daca”.
– Doar ai promis ca ma eliberezi de prigoana asta! a spus el suparat.
– Nu, are dreptate! il mai folosesc numai intr-un singur caz. Cand ma conditionez pe mine.
– Adica sa-ti dai tie singura mustrari cu „daca mai faci?… ”
– Exact. Nu-l mai folosesc la tine, ci doar la mine. Atunci nesuferitul asta de „daca” imi devine prieten si mie si tie.
– Mare minune! exclama el. Adica si-o face cu mana lui. Si s-au sculat dimineata oameni noi.

______________________________

Scrisoare Catre Fiul Meu

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:31 +0000

SCRISOARE CaTRE FIUL MEU

Cu ocazia implinirii a douazeci si unu de ani, ma asez sa adun cateva ganduri pentru tine in aceasta zi. Azi implinesti douazeci si unu de ani. Ziua de azi nu e cu nimic remarcabila: inca se mai comit crime, au loc accidente de masina, oameniii imbatranesc, mor de foame, se imbolnavesc si mor, copiii sunt maltratati, se duc razboaie, tara noastra si lumea se indreapta cu pasi si mai grabiti catre nesiguranta secolului in care am intrat. Ce inseamna toate acestea? Esti nesigur cu privire la care este locul tau? Te inspaimanta asta? Ca tata, imi este greu sa raspund la toate aceste intrebari sau chiar la vreuna din ele. Ca tatal tau, iti voi spune urmatorul lucru: Eu si mama ta am incercat sa iti dam, asa cum am stiut noi, un exemplu de oameni integri. Ne-am ales ca prieteni si cunostinte doar persoane cu un caracter bun. Un caracter bun nu inseamna o persoana care nu a mai avut probleme, ci o persoana care incearca, in limita slabiciunilor umane, sa faca ce e bine. De asemenea, am incercat sa stabilim un sistem de referinta pentru comportamentul de zi cu zi. Au fost stabilite reguli clare, iar atunci cand le-ai incalcat, am incercat sa te pedepsim cat se poate de obiectiv, niciodata cu cruzime. Am fost intotdeauna gata sa-ti ascultam problemele si sa-ti dam un sfat, fara sa te judecam, sper. Am fost si noi tineri, dar lumea in care traiam era diferita din multe puncte de vedere. De aceea, am incercat sa fim mai ingaduitori. Dincolo de faptul ca te-am tratat frumos, ai avut intotdeauna un adapost deasupra capului si hrana nu ti-a lipsit. in casa noastra prietenii tai au fost mereu bineveniti si le-am acordat incredere. Ne-am straduit sa te sprijinim in orice lucru erai interesat. De asemenea, am incercat sa te lasam sa iei singur decizii cu privire la drumul tau in viata. Te-ai deprins sa iei hotarari inteligente. Ai invatat care este diferenta dintre bine si rau si ai luat hotarari bune. Ai invatat sa respecti generatiile dinaintea ta si ai invatat ca, in timp ce multora ne place sa ne auzim facandu-le altora morala, morala acesta e buna pentru noi insine. Ai invatat ca in viata s-ar putea sa ai multe probleme, atat fizice cat si emotionale, care afecteaza trupul si sufletul, si ca felul in care ne raportam la aceste probleme este masura valorii noastre. in felul acesta ai invatat ca mama ta este foarte valoroasa si ai ajuns sa ai pentru femei respectul pe care il merita. Ai invatat ca majoritatea problemelor pot fi rezolvate si ca violenta este o solutie regretabila, de rezolvare a lor. De asemenea inveti una din cele mai importante lectii ale vietii …. inveti cat de multe lucruri nu stii. Toti trebuie sa invatam zilnic asta – sau sa suferim consecintele neinvatarii acestui lucru. Iar asta duce la o alta lectie importanta: nu trebuie sa incetam niciodata sa invatam. Iar acum, cand ai ajuns al varsta cand legea te considera adult … esti deja om? Ce inseamna „sa fii om“? inseamna ca poti sa iesi in oras si sa te imbeti? inseamna ca ai castigat trofee sportive? inseamna sa ai relatii sexuale? Sa ai masina ta? inseamna ca nu mai trebuie sa asculti de parinti? inseamna ca esti si tu responsabil de viitorul tarii tale? inseamna ca ai mers la razboi si ai omorat un alt soldat? Raspunsul meu este: Poate sa insemne oricare din aceste lucruri sau toate impreuna. Dar …. imi place sa cred ca inseamna mult mai mult. imi place sa cred ca inseamna ca ai atins un punct din viata ta in care esti sigur de calea pe care ai ales-o; sa stii ca pentru ca ceilalti sa te respecte trebuie sa ii respecti tu pe ei; sa iti dai seama ca nu conteaza daca tu ii controlezi pe ceilalti, ci daca ei aleg sa urmeze conducerea ta; sa intelegi ca daca ti-ai patat reputatia, nu ti-o poti rascumpara cu toti banii din lume, sa intelegi ca poti sa te astepti ca multi sa te trateze mai rau decat ii tratezi tu, dar nu poti niciodata sa te astepti sa te trateze cineva mai bine decat il tratezi tu si, in cele din urma, sa fii constient de faptul ca exista Dumnezeu si El nu te va feri intotdeauna de necazurile acestei vieti, dar ca daca nu ii esti credincios va exista in sufletul tau un loc gol. Singurul lucru pe care mai vreau sa ti-l spun este ca te iubesc foarte mult si ca iti doresc tot binele pe care ti-l poate oferi viata si cat mai putine necazuri cu putinta.

Tatal tau, 9 februarie 1996

Autor, Necunoscut

______________________________

Psalmul Marilor Resurse

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:31 +0000

Psalmul marilor resurse

George Uba

Un rege scotian, disperat ca baiatul lui de zece ani, nu vroia sa se supuna niciunei autoritati, l-a luat de la curte si l-a dus la un cioban vestit pentru blandetea pe care o avea fata de mioarele lui. „iti dau trei luni sa-mi educi si sa-mi cumintesti baiatul si sa-l faci ca una din oile tale.Va veni timpul sa-i las tronul si el nu are caracterul unui rege si nici autoritatea pe care o da dragostea. Nu stie ce este aceea supunere si nu asculta de nici un cuvant, oricat de sever sunt cu el. Daca nu vei reusi iti voi lua turma si te voi lasa fara nici un venit. Vei pribegi in tara si voi porunci ciobanilor sa nu te angajeze nimeni la turmele lor pana vei ajunge sa mananci iarba ca oile si sa dormi ca ele pe pamant. Daca vei reusi, te voi pune mai mare peste turmele mele si vei primi o treime din visteria mea. iti voi da titluri nobiliare si vei fi la mare cinste.”

Ciobanul a refuzat oferta regelui, dar si angajamentul de a-l lua pe baiat in scoala turmei lui. Regele furios a poruncit sa fi e aruncat in temnita si sa fi e spanzurat a doua zi pentru nesupunere si pentru sfidarea generozitatii lui.

„Majestate, vreau sa va ajut din toata inima,” a spus ciobanul linistit. „Doar ca am alta metoda de a modela vlastarul domniei tale. Daca va fi sa stea trei luni la mine atunci acela nu este baiatul mariei tale, ci chiar majestatea sa, imparatul.”

„Cum indraznesti sa-mi propui o asemenea prostie? Argumenteaza-mi, iar daca nu justifici afi rmatia ta chiar acum vei fi spanzurat!”

„in primul rand, majestatea sa se pripeste sa judece omul inainte de a-l lasa sa termine ce are de spus. Asta dovedeste nerabdare. Apoi vreti sa obtineti rezultate bune folosind metode rele, obligandu-ma sa va educ copilul majestatii voastre sub amenintarea palosului. Asta dovedeste violenta. Presupun ca majestatea sa a folosit acest mod de a educa si cu vlastarul domniei sale. Maria sa crede ca o educatie care sa aduca rezultate se poate face in trei luni, ceea ce este gresit. Este o lucrare de o viata pe care trebuie sa o faca parintele lui. De aceea am gandit, dandu-va tot respectul si supunerea, cu riscul ca ma veti intelege gresit, ca in primul rand majestatea sa are nevoie de schimbare. Doar asa veti fi in fata copilului un model necurmat in lumina caruia sa creasca un conducator puternic in caracter si nobil prin dragostea fata de semeni. Faceti ce credeti cu mine, dar eu sunt gata sa primesc in scoala mea doar pe majestatea sa, regele.”

Si regele a ramas trei luni in scoala pastorului cel bland. Si apoi, din cand in cand si tot mai des isi vizita profesorul lui de suflet. Ca o sansa pentru copilul lui cel rau.

***

Cine nu a auzit de Psalmul 23? Nu este doar o capodopera a literaturii crestine, dar este si un izvor de viata, lasat sa curga pentru fi ecare sufl et nefericit si neimplinit. Este invitatia de a intalni cea mai blanda si minunata persoana, in prezenta careia gasesti drumul spre viata adevarata.

Oare cum suna acest psalm pentru un cuplu casatorit? De fapt este ca o muzica. Pentru unii poate fi la prima auditie, dar nu va va parea rau. Primele acorduri incep cu:

Domnul este Pastorul meu… Este clar: nici sotul si nici sotia nu este conducator, unul pentru altul, ci numai Cel care leaga inimile in dragoste. Pentru ca tipul lui de conducere este asemenea pastorului cel bun, care nu goneste oile din spate, ci le cheama dupa El. Datorita a ceea ce este el, prin caracterul lui. Cel care este in cuplu si care isi asuma caracterul Marelui Pastor, nu va folosi coercitia si manipularea pentru a-si conduce partenerul acolo unde doreste. Ar insemna pustiirea sufletului celuilalt. Si atunci cine va conduce in familie? Daca ramanem langa Pastorul cel Bun nu avem decat o singura conducere in casnicie: conducere impartasita. Amandoi vor stapani peste lucruri si evenimente, dar nu unul fata de celalalt. Si, totusi, si unul si celalalt se vor supune unul altuia in dragoste. Si asta este o taina.

Ce parere aveti de urmatorul vers: nu voi duce lipsa de nimic?

E absurd! Daca n-ar fi din Biblie as trece repede peste el si l-as arunca peste bordul ratiunii. Pentru ca la prima citire nu are ratiune. Poftim, accept sa am in familie prezenta Pastorului cel bun. Asa am plecat si eu in casnicie. Dar la inceput am avut doar o camera pe pivnita si un hol care servea ca bucatarie. Doamna mea a venit cu o canapea ingusta, care totusi avea calitatea de a ne tine cat mai aproape unul de celalalat, iar eu am venit cu un aragaz si o cuvertura persana. Doamna a mai adus un sifonier in doua usi si am mai primit de la nunta ca dar un frigider. Eu am pus o masa in mijloc si doamna un covor persan, cu care ne mandream. Nici tu cuptor cu microunde, nici tu combina frigorifi ca si nici macar doua camere, ca sa primim musafi ri. Nu tu masina sau bicicleta si nici mobila de bucatarie. Cum sa accept afi rmatia Bibliei ca nu voi duce lipsa de nimic? Cum sa accept sfaturile ei si, daca il am pe Pastorul cel Bun de ce-mi lipsesc atatea lucruri din camin?

Am uitat sa va spun un lucru: desi nu aveam de niciunelea, eram fericiti. Nu simteam nevoia de ceea ce astazi am si atunci nu aveam. in casnicia noastra exista ceva ce acoperea totul. Ati ghicit: era dragostea! Si nu duceam lipsa de nimic! Concluzia este simpla: cine duce lipsa de unele lucruri si este nefericit atunci nu are… un pastor. Pe Cel Bun.

El ma paste in pasuni verzi… si bine face. Ceea ce ne tine pe noi in viata este o hrana completa, Cuvantul vietii Lui. Chiar si cei care nu accepta conducerea si pastorirea Lui mananca din ceea ce El da si peste buni si peste rai. Si ei nici nu-si dau seama. Dar pentru cei doi prinsi in legatura casniciei hrana care le alimenteaza increderea si dragostea este… comunicarea. Cum oile consuma toata ziua iarba asa si cei doi parteneri trebuie sa traiasca prin comunicare. O comunicare de dragul celuilalt, prin care unul fata de celalalt se deschide cu tot ce ii apartine, inseamna calea spre cunoasterea nevoilor celuilalt, spre intimitate si dragoste. Absenta unei comunicari adevarate inseamna primul motiv al atator despartiri si divorturi. Asa cum Dumnezeu ne cheama la o comunicare vitala pentru existenta noastra pamanteasca si vesnica prin Cuvantul lui si dupa cum noi comunicam cu El prin rugaciune si ascultarea princiipilor Lui nobile, asa ar trebui sa se aseze in casnicia noastra comunicarea iubirii.

…si ma duce la ape de odihna… Un om care traieste credinta in Dumnezeu are odihna. Nu are furtuni si lupte interne. Nu este speriat de ziua de maine si nu traieste dezamagirea reactiei incomode a partenerului de viata. Apele de odihna inseamna increderea in Dumnezeu. inseamna seninatate si pace in sufl et. increderea in partenerul de viata, chiar daca mai sunt tensiuni si dezacorduri (amintiti-va de Iov) este totusi pasajul marital, care asemenea unui cantec al unui izvor, isi afi rma existenta prin a se darui. A-l suspecta pe partener de neloialitate si a-l califi ca in modul nefericit ca un oponent inseamna deja deschiderea unui front de lupta si echiparea cu armament greu de distrugere a „vrajmasului”, pe care il socoteste astfel, tocmai pentru ca se face vrajmas lui insusi. El n-a ajuns la apele de odihna pentru ca se conduce singur si n-are nevoie de Pastorul cel Bun. Hrana sigura pentru balaurul divortului.

imi invioreaza sufletul… caci in arsita rutinei nimeni n-ar putea trai. Dupa cum Creatorul nu ne-a lasat doar cinci culori si sase fl ori; dupa cum nu ne-a lasat doar trei pomi cu roade si doua soiuri de pesti; dupa cum Creatorul nu ne-a lasat doar o singura stea pe cer si doar o singura stralucire, asa si casnicia nu trebuie sa cuprinda doar un set de cuvinte si atitudini. Doar cateva expresii si simtaminte. Ceea ce invioreaza un camin este varietatea manifestarilor fericite prin care il imbogatim pe partener si il imbracam in fi ecare zi cu o alta haina a aceleiasi iubiri. Cuvinte proaspete de apreciere, cadouri si imbratisari, program variat si deconectare de lucrurile repetitive, umor si joaca, bucurie impartasita si declaratii de dragoste inedite, iata ce invioreaza sufl etul. Asta pentru ca Pastorul cel Bun ne schimba zilnic peisajele vietii cu binecuvantari noi si proaspete.

…si ma povatuieste pe carari drepte… Apropo, a cui e cararea mai dreapta? A mea sau a doamnei mele? Nu e asa ca eu argumentez mai bine? Nu e asa ca ea prea le exagereaza si se agita prea tare? Nu-i asa ca ea deformeaza cu sentimentele ei realitatea si iese din judecata cea buna a lucrurilor? Nu-i asa ca ea… Hai opreste-te ca deja ai inceput sa apuci pe carari strambe, ori de cate ori te justifi ci si invinovatesti partenerul. Din pricina Pastorului si a Numelui Lui nu ai dreptul sa-ti scoti dreptatea, chiar daca ai… dreptate. Cand ne consideram mai buni decat partenerul nostru am si stabilit inegalitate in relatie. Am si creat bazele unei competitii maritale. Am si dat drumul la resentimente si confl icte. Am si creat cadrul pentru abuz. Si asta nu e viata! Uitati-va la Pastorul cel Bun care ne accepta asa cum suntem, rebeli si incapatanati; uitati-va cum ne leaga ranile desi o sa mai luam drumul maracinilor si o sa mai ratacim drumul dragostei; uitati-va cum ne asteapta la fi ecare intersectiei insistand sa-L urmam. Chiar nu vrem sa invatam nimic de la El?

Chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrei mortii, nu ma tem de nici un rau, caci Tu esti cu mine… Existenta noastra este tragica. La tot pasul suntem intampinati de pericole. Frica ne pandeste la orice colt de eveniment. Ne este teama sa nu patim ceva care ar deteriora sanatatea noastra, prestigiul nostru, relatiile noastre, bunurile care le-am strans cu atata sudoare.Pierderea partenerului ar fi una dintre cele mai teribile dureri.Si totusi in aceasta vale a plangerii Pastorul ma dezbraca de frica si de teama de moarte. Ce argumente are ca sa ma convinga? Si stiti ce-mi spune? imi spune ca „dragostea nu va pieri niciodata”. El imi garanteaza vesnicia relatiei de cuplu daca eu o asez in mainile iubirii Lui. Chiar si pierderea unuia din cei doi nu este o tragedie pentru ca El l-a rascumparat pe cel care a trecut la odihna. Argumentul cel mai tare este de fapt asigurarea ca „Tu esti cu mine!” in durere, in bucurie, in pierdere, in teama, in singuratate, in confuzie El este cu noi cand il chemam. Duram cat ii permitem sa fi e prezent in existenta noastra. V-ati gandit cumva la vesnicie? O cere chiar dragostea dintre si din cei doi?

Toiagul si nuiaua Ta ma mangaie. Primul este semnul conducerii regesti, al doilea semnul disciplinei pe care o cere dragostea. Un cuplu nu se poate conduce decat dupa principii, iar natura noastra razvratita are nevoie de o continua disciplina pentru a cuibari in noi si in relatie permanenta vietii constante de dragoste. Avem nevoie de deprinderi fericite de viata care sa se instaleze suverane in practica existentei de familie. Daruirea iubirii neconditionata, rabdarea, acceptarea, intelegerea partenerului, ascultarea atenta in comunicare, atentii calde si delicate, bucuria de a creste relatia, au nevoie de repetitii insistente pentru a construi fericirea. Ele vor fi prin disciplina si conducere divina o mangaiere a vietii de cuplu si o crestere continua in dragoste. Viata de dragoste care nu creste dezvolta monstri. Dar fi ecare pas castigat in permanentizarea unei relatii pe principii inseamna alegerea drumului spre cer. Dar impreuna!

Tu imi intinzi masa in fata protivnicilor mei… Ce curaj! Dar si gestul unei ospitalitati surprinzatoare. intre mine si cel cu care sunt in confl ict Marele Pastor pune o masa! Asta inseamna ca ma cheama la masa tratativelor. Chiar asa! Nu m-am gandit ca de aceeasi favoare trebuie sa aiba parte si oponentul meu! Cineva a scris o carte intitulata: „in pat cu dusmanul”, dusmanul fi ind chiar unul din cei doi din casnicie, care ridica o pretentie de viata diferita de a partenerului. Ce e de facut? Nimic mai simplu: aseaza o masa intre el si tine. O confruntare crestina, unde bucatele alese sunt cuvinte de respect si amabilitate, atitudine de acceptare, un ton placut al vocii, un spirit de concilere si iertare. Exact cum face Pastorul ce Bun. Doar ca El iti da motivul, dar si puterea de a face la fel, in masura in care gusti din
bucatele Lui.

…imi ungi capul cu untdelemn… Nu e sampon sau gel de dus, ci untdelemn. in vechime, in poporul lui Israel, cand era ales un imparat, semnul simbolic al acestui act era consemnat prin ungerea cu untdelemn. Sa inteleg ca Pastorul celor mai bune pasune vrea sa ma unga imparat, iar pe doamna mea, imparateasa? E chiar asa! Intentia Lui este sa reaseze demnitatea pierduta in Eden, cand cei doi au ajuns sa se invinuiasca reciproc si sa-si piarda domeniile si stapanirea data de Creator. Restabilirea relatiei cu Pastorul ne procura insemnele regalitatii pierdute: respectul de sine. Cel care primeste caracterul lui Dumnezeu primeste si o valoare de sine, care nu poate fi alterata de nici o ocara pe care cineva ar arunca-o. in dialogul dintre cei doi, pot exista califi cative care urmaresc sa prabuseasca valoarea celuilalt, dar cel care isi cunoaste propria valoare data de Sus nu va replica la fel si nu se va prabusi sub cuvintele si atitudinea intunecata a celuilalt. Cel care are insemnele regalitatii se respecta pe sine si va proceda ca si Cel care l-a investit cu acea putere de caracter. tine de demnitate divina!

…si paharul meu este plin de da peste el… Mare lucru este sa fi i multumit cu ceea ce primesti si ai. in acest secol al comparatiilor (vecinul are vila, eu nu am; noi nu avem masina ca familia Popescu; eu nu sunt asa de bine vazut ca Istrate) unde standardul este celalalt, este greu sa inaintezi in relatie. Cel care este nemultumit se va alimenta din comparatia cu partenerul sau, iar conflictele vor fi permanente. Multumirea nu se procura proportional cu lucrurile pe care le detii, ci vine din calitatea relatiei. Adevarata abundenta rezida din virtutile prezente in inima, unde cel ce le detine este haina pentru partenerul lui, este hrana gustoasa prin comunicarea dragostei lui, este pace si incredere prin consecventa iubirii manifestate, este apa curata si proaspata prin romantismul mereu prezent. Singura comparatie pe care o face este aceea dintre el si Pastorul cel Bun, in care se oglindeste pentru umplerea cu frumusetea lui de caracter. Si, deodata devii cel mai bogat din lume!

Da, fericirea si indurarea ma vor insoti in toate zilele vietii mele… Dar poate o casnicie sa vada fericirea? Si da si nu. incep cu nu. in deplinatatea conditiilor nu va fi fericire. Lipsurile, suferinta, singuratatea uneori si crizele de viata nu vor putea prinde fericirea. Dar in relatie, da. Ceea ce va determina bucuria de a trai este relatia de dragoste care lucreaza fericirea. Si ea vine numai de Sus si se propaga intre cei doi. Ceea ce face ca acesta fericire sa fi e posibila este indurarea sau harul divin. Marele dar este deschiderea permanenta a milei lui Dumnezeu spre cei doi, ca oricand, atunci cand doresc resursele vietii ceresti sa le aiba la dispozitie, fara vreun merit si fara sa le cumpere. Acceptarea lor este ocazia lui Dumnezeu de a le oferi. Este atat de usor pentru ca L-a costat asa de mult pe Dumnezeu atunci cand L-a oferit pe Fiul Sau pentru rascumpararea noastra. Asa incat nu exista scuza pentru esec.

…si voi locui in Casa Domnului pana la sfarsitul zilelor mele. Destul de sumbru. Toata viata intr-o biserica nu este tocmai o perspectiva echilibrata. Nu asta inseamna Casa Domnului? Dar stai putin! Nu spune Biblia ca acolo unde sunt doi sau trei, adunati in Numele Meu sunt si Eu cu ei? Ca o biserica sa fi e biserica are nevoie de o grupare de oameni care I se inchina si care cred in El. Numarul minim, dar sufi cient este doi. Iar daca sotul si sotia cheama prezenta lui Dumnezeu in caminul lor, nu inseamna ca acea casa este Casa Domnului? Corect. El locuieste in inimile noastre prin credinta. Dar va locui si cu cei doi unde este chemat. Sintagma „sfarsitul zilelor” este descurajanta. Doar atat? Pana la sfarsitul zilelor este testul credintei si a umblarii cu Pastorul cel Bun prin care facem dovada ca ramanem in staulul Lui si in turma Lui. Ca nu dorim alt pastor. Ca nu dorim alta viata. Ca nu dorim un camin cu abuzuri si cearta. Ca nu ne place sa controlam pe partener si sa ni-l anexam. Ca nu vrem sa stapanim peste celalalt, dandu-i programul nostru de viata. Pana la „sfarsitul zilelor” pamantesti, in aceste conditii de pacat, este ocazia harului innoirii si a umblarii dupa Pastor, pentru a invata din dragostea Lui si de a o reproduce in camin. Apoi timpul nu va mai fi intrerupt de moarte. De ce? Pentru ca cel care a auzit psalmul marilor resurse de viata a cunoscut pe Pastorul vietii de familie.

* * *

O voce se inalta intr-o rugaciune sincera si interesata de raspuns: „Doamne, Tu, cel ce ne esti Marele Pastor, te rog schimba-l pe sotul meu si fa-l mai bun si mai intelegator. Ia-l Tu, in turma iubirii tale si da-i cuvinte potrivite pentru mine ca sa nu ma mai critice si sa ma desconsidere. Convinge-l sa fi e mai tandru si mai dispus in treburile gospodaresti si fa-l sa comunice mai mult cu mine, ca prea tacut este cand ii cer cate ceva. Si, apoi, fa-l dispus sa mearga cu mine oriunde vreau eu si sa ma asculte in tot ce cred ca este bine. Fa-l sa ma iubeasca chiar daca il mai cicalesc si imi mai ies din fi re. O sa fi u mai credincioasa daca imi vei raspunde cererilor mele si am spun si altora ce minuni faci Tu celor necajiti, cum sunt eu. Dar daca nu il vei schimba pe sotul meu atunci voi da divort de el. Stiu ca o sa-mi raspunzi si ca o sa-l iei in turma dragostei Tale ca sa-l schimbi si sa fi e alt om, caci asa cum este nu ma pot intelege cu el. iti multumesc. Amin.”

Iar Pastorul cel Bun ii raspunde: „imi pare rau. Nu pot sa-ti ascult cererea.” „Bine, dar Tu nu poti sa nu raspunzi la rugaciunea mea! Asa am citit in Biblie!” zise ea revoltata. „Cu siguranta ca vreau sa-ti raspund, dar nu dupa parerea ta. Pentru ca-Mi pui conditii, asta dovedeste ca nici nu crezi ca pot sa-l schimb pe sotul tau. Am alta idee, cu riscul de a fi gresit inteles: vino tu, mai intai in staulul schimbarii inimii si apoi ne vom ocupa si de sotul tau. Ce parere ai?”

______________________________

La judecata de acum

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:31 +0000

La judecata de acum

George Uba

-Nu-mi vine sa cred! spuse uimita sotia celui care ramase acasa pentru o surpriza de proportii. Cum de ti-a dat prin cap sa aspiri si sa impodobesti casa cu fl ori? Si tocmai fl orile mele preferate. De unde vine mirosul asta? Parca din bucataria noastra. Sa nu-mi spui ca ai facut mancare, ca ma dai gata. Chiar asa, cartofi frantuzesti si in oala asta ce-o mai fi ? Ciorba cu perisoare. Trebuie sa fi e gustoasa! Nu se poate! Ai facut si tort? Mi se taie respiratia. Trebuie sa scriu la ziar de ceea ce mi s-a intamplat.

– Cand doamna mea implineste un numar de ani, si nu-i frumos sa spun cat, merita sa ridici o sarbatoare de cea mai inalta tinuta. Si, acum, sa punem coroana evenimentului: darul meu pentru scumpa mea doamna! …si scoase o punga mare cu, oare ce minune?

– Pantofi si geanta! Cata cheltuiala si ce coplesita sunt. Vino sa te sarut, striga ea de bucurie. Si ce bine imi vin. As fi vrut maro, dar nu-i nimic, ii dau mamei. Si geanta e mai de persoane in varsta. O sa fi e in al noualea cer cand le-o primi cadou de la mine.

Fata lui se intuneca la auzul scenariului proiectat.

Zici ca ai aspirat? Vad niste scame pe covor, iar in colturi n-ai dat deloc. Asa e daca nu e meseria ta. Tot pe femeia cade greul. De unde ai luat fl orile? Nu vezi ca sunt vechi? Au marginile ofi lite si cozile cam scurte. Nu-nteleg de ce nu esti si tu atent cand iei lucruri delicate. Chiar rebuie sa-ti imprumut ochii mei cand mergi la cumparaturi? Ia sa vad ce mancare ai facut? De ce n-ai pus mai multa sare la ciorba? Si cartofi i i-ai taiat grosi de parca sunt caramizi si ai pus cam putina smantana. Surprize, surprize, dar nu din astea ca fac ulcer. Sunt curioasa daca ai facut curat in baie. Poate aici treci examenul. Dar ce faci? De ce te imbraci? Unde te duci? Nu stai sa taiem tortul?

Nu, ca trebuie sa merg degraba la Spitalul de urgenta. E destul de grav. Acum cinci minute a sarit pe fereastra si si-a rupt gatul.

Cine? intreba ea, facand ochii mari. E grav? Nu ma fierbe si spune-mi cine este? Sarbatoare mea de astazi!

CE SE iNTaMPLa CU EMOtIILE?

Un mic dezastru. Persoana care primeste critica se simte neajutorata si o suparare de un nivel acut se instaleaza in suflet. Tonul plin de repros generalizeaza ideea care spune: „iar ai dat-o in bara”. Cand reprosurile sunt manioase cel mai adesea cel ofensat trece in defensiva evitand orice raspundere sau se impietreste ocolind contacte apropiate pe viitor. Sentimentul de inutilitate si de indignare ii leaga intr-o stare din care se iese greu, daca nu exista un control bine gestionat al emotiilor.

Cel care judeca, ignora sentimentele celuilalt si-l demobilizeaza surpandu-i motivatia, risipindu-i increderea de a duce la bun sfarsit indatoririle casnice sau profesionale. Astfel de atacuri demoralizatoare iti taie elanul de a mai face ceva de calitate, pentru ca tot nu e bine ceea ce faci.

in urma criticilor care ataca persoana se dizolva usor increderea intre parteneri si se inregistreaza adevarate batalii de personalitate si la dispute asupra puterii. Cand criticile sunt facute public, cel care il judeca pe partener, facandu-l de rusine, are parerea secreta ca cel „gresit” va fi destul de motivat sa faca lucru de isprava ca altfel… o pateste, sau mai bine spus, va fi deferit opiniei publice. Calcul gresit, pentru ca indispozitia creata prin scoaterea in public a unor „incompetente”, il va indeparta de grup si uneori chiar crede ca neajunsurile lui se datoreaza unor defi ciente ce nu poate fi depasita si este inutil sa mai incerce.

Incapacitatea de a se abtine de la judecati a celui care si-a programat critica in stilul lui de viata vine dintr-o imaturitate emotionala. Si daca nu-si da seama de ranile pe care le provoaca asupra respectului de sine al partenerului, atunci poate pierde bunul cel mai de pret, dragostea, care este erodata de neincredere si de ofensa. Si care cuplu isi doreste ca sa-si compuna cantecul funebru al propriei lor casnicii?

O LIPSa FUNDAMENTALa

A sti ce se intampla in inima celuilalt este arta celei mai stralucite relatii. O numim empatie. A-l critica pe partener pentru stangaciile lui sau pentru presupuse neajunsuri, inseamna a neglija orice efort depus si orice bunavointa, anulandu-i cu brutalitate orice sentiment investit, care la urma urmei inseamna mai mult de stricta
realizare urmarita.

Cel care nu intuieste sentimentele partenerului nu are capacitatea de a interpreta mesajele nonverbale cum sunt tonul vocii, mimica, gestica. Preocuparea de sine este uneori atat de mare incat pentru satisfactia personala se cere jertfa fara rabat adusa de partener in ocaziile casniciei.

Persoana care abuzeaza de critica distructiva vede in orice prestatie nesatisfacatoare a celuilalt o jignire la adresa ei si percepe totul doar in legatura cu ea. Adevarul emotional consta in felul in care spune si nu in ceea ce spune. Neglijenta emotionala pe care parintii o arata copiilor lor poate fi costul mare pe care il platesc cei care au fost expusi acestui defi cit de dragoste. Dintre copiii care au fost crescuti in orfelinate sau care au schimbat diversi parinti adoptivi, au rezultat in mare parte inadaptati, delicventi si chiar criminali. O imbogatire a repertoriului emotional prin care cel care emite judecati isi ajusteaza critica dupa cunoasterea universului sufl etesc si motivational al partenerului, inseamna o cadere de mana cereasca in viata lui, hranindu-i inteligenta afectiva. Si lupta va inceta.

CHIAR Sa NU-I SPUN NIMIC?

Poate ca unele lucruri nu i le vei spune niciodata, avand in vedere riscul unor pierderi mult mai mari, iar schimbarile pe care le ceri nefi ind posibile si chiar semnifi cative. Dar daca vei socoti ca trebuie ca in repertoarul abilitatilor si a deprinderilor partenerului sa se faca o mutatie, atunci il vei confrunta in timp, cu dragoste, delicatete, si cu intelegere. ii vei sublinia mai intai tot ce se poate a fi mai bun in ceea ce a facut si vei preda prin exemplu personal lectia necesara unui pas mai inalt, nu ca un superior, ci ca unui aliat la fel de vulnerabil.

– Nu-mi vine sa cred, zise sotia celui care a pregatit o suita de surprize colosale. Ai aspirat si ai umplut casa cu fl ori? Asta pentru mine? Stiam eu ca ma iubesti, dar asta inseamna o sarbatoare a dragostei pe care nu o pot uita niciodata. Sa nu spui ca ai facut mancare. Ciorba si cartofi frantuzesti! Ai vrut sa-mi arati ca dincolo de declaratia ta de dragoste ai dovezi concrete prin care imi arati bogatia sufletului tau cu care ma pretuiesti.

– Doar odata pe an implineste doamna mea un numar de ani si, daca tot detin secretul de a-i pastra tineretea dragostei de ce sa n-o fac.

– Astea ce mai sunt? Pantofi si geanta pentru mine? Ma coplesesti. Vino sa te sarut. Vrei sa arat si bine pe
deasupra. Ce surpriza vrei sa-mi mai arati? Bine inchid ochii, se supuse ea.

– Acum deschide-i, facu el pe misteriosul.

– Nu e adevarat! Mi-ai adus parintii la aniversarea noastra? Ce bine mi-ai ghicit gandul inimii mele. imi era asa de dor de ei.

– Nu a vrut, draga, sa il ajut deloc pe barbatul asta al tau. A dorit sa fi e doar manopera lui de suflet si de destoinicie, spuse mama lui, care aparu si ea de dupa usa facandu-i o alta mare surpriza. Nu a aspirat el asa cum trebuie dar din avion nu se vede. La ciorba trebuia sa mai puna putina sare, dar stii cum e cand faci in premiera unele lucruri pe care nu ti le-ai imaginat ca le vei face. Pantofi i si geanta mi se cam potrivesc mie ca sunt ca de babe. Stiu ca tu ai fi vrut altceva.

– Te rog, mama, nu reprosa nimic baiatului tau, iar cadoul meu il pretuiesc si nu-l dau nimanui. Ce e facut
din dragoste e fara cusur.

Lui i-a placut tare ce a spus doamna lui despre el in auzul tuturor instantelor parintesti. Si, se pare, ca surpriza ei a fost mai mare.

______________________________