Articole Creştine » Inchinare

Prezenta lui Dumnezeu si singuratatea

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:31 +0000

Prezenta lui Dumnezeu si singuratatea

George Gallup a spus: „Daca accentul secolului XX a fost pe spatiul exterior, accentul secolului XXI s-ar trebui sa fie pe cel interior.“

Cred ca are dreptate. in lumea noastra exista o sete insatiabila pentru realitatea spirituala. Totusi, o mare parte a setei acesteia este indrumata si directionata gresit. Chiar si o privire intamplatoare asupra peisajului cultural revela faptul ca omul are ceva inradacinat care tanjeste dupa legatura spirituala.

Aceasta realitate da nastere unui conflict dintre doua lumi. Pe de o parte, exista lumea omului interior, care are nevoie de legatura sufleteasca cu Dumnezeu. Pe de alta parte, exista lumea exterioara a culturii noastre, care este vizibila.

Am fost creati cu nevoia de singuratate. inainte de momentele definitorii ale multor eroi biblici, ei s-au retras sa fie singuri cu Dumnezeu. Priviti la Avraam, Moise si Iosua. Isus insusi a petrecut timp singur, in rugaciune, in Gradina Ghetsemani, inainte de a fi prins si crucificat.

Viata ta este plina de presiuni, distractii si un ritm de viata rapid. Conform lui Thomas Merton, reflectia si uimirea (singuratatea) sunt cele care curata viata ta de acesti intrusi. Prin singuratate, exista in cele din urma loc in inima ta ca sa te intalnesti cu Dumnezeu si ca El sa indeplineasca in tine ceea ce tanjeste sa faca.

Se pare ca totul in cultura noastra ne impiedica sa experimentam acea singuratate. Traim intr-un veac al activitatilor continue, care ne consuma tot timpul si atentia, dar nu ne pot satisface nevoile sufletesti. Privind la felul in care traiesc multi dintre noi, ai putea gandi ca credem in teologia acelui actibild pe care scrie: „Isus vine curand. Pari ocupat.“

Graba este un dusman siret al sufletului. in graba noastra de a realiza multe lucruri si de a trai viata la maxim, ne privam de unele din cele mai bogate clipe ale vietii. A-L urma pe Isus nu seamana cu o cursa de viteza.

Scopul singuratatii nu este asa de mult a ne deconecta de lumea aceasta nebuna, cat de a ne schimba frecventa de unda, pentru a-L putea auzi pe Tatal. Richard Foster spunea: „Singuratatea nu ne da puterea de a castiga o concurenta neloiala, ci de a o ignora complet.“

Dar cum putem face asta?

Va fi nevoie de ceva timp si de crestere. Psalmul 143:5-10 ne arata cum sa ne canalizam eforturile in acest sens.

Psalm 143:5-10

Mi-aduc aminte de zilele de odinioara,

ma gandesc la toate lucrarile Tale,

cuget la lucrarea manilor Tale.

[6] \’mi intind manile spre Tine;

imi suspina sufletul dupa Tine, ca un pamant uscat. -

[7] Grabeste de m\’asculta, Doamne!

Mi se topeste duhul: nu-mi ascunde Fata Ta!

Caci as ajunge atunci ca cei ce se pogoara in groapa!

[8] Fa-ma sa aud dis-de-dimineata bunatatea Ta,

caci ma incred in Tine.

Arata-mi calea pe care trebuie sa umblu,

caci la Tine imi inalt sufletul.

[9] Scapa-ma de vrajmasii mei, Doamne,

caci la Tine caut adapost.

[10] \’nvata-ma sa fac voia Ta,

caci Tu esti Dumnezeul meu.

Duhul Tau cel bun

sa ma calauzeasca pe calea cea dreapta!

1. Priveste la trecut (versetul 5)

O parte integrala a experientei singuratatii este sa deschizi Biblia, pentru a descoperi persoana si caracterul lui Dumnezeu. incepe timpul petrecut cu Dumnezeu rugandu-te: „Doamne, ma apropii de Cuvantul Tau pentru a Te intalni pe Tine. Acestea nu sunt doar niste povesti vechi sau ceva de pe lista de lucruri pe care trebuie sa le fac. Paginile acestea Te descopera pe Tine si inima Ta. Vreau sa Te cunosc pe Tine.“

Citind mai departe Psalmul 143, vei observa cuvintele: „ma gandesc la toate lucrarile Tale.“ Asta inseamna sa acorzi atentie in mod intentionat. Trebuie sa petreci timp gandindu-te la Scriptura. Asta nu inseamna studiul Bibliei, ci sa te folosesti de ea pentru a ajunge la Dumnezeu.

2. Priveste la prezent (versetele 6-8).

Acum vei trece de la istorie la persoana ta. Psalmistul spune: „imi intind manile spre Tine.“ intinderea mainilor simbolizeaza o deschidere a inimii si o cautare a sufletului.

in acest timp vrei sa dezvolti o foame dupa Dumnezeu. Poate ca inca nu esti acolo. Asta e normal. Spune-i lui Dumnezeu ca vrei sa fii flamand dupa El. Aceasta rugaciune va fi ascultata. Asteapta. Dumnezeu este cu noi. Realitatea Sa este un fapt, nu o ipoteza. Nu trebuie sa te miri de sosirea Lui, ci pur si simplu sa stai linistit si sa iti dai seama ca El este deja acolo.

Prezenta asta trebuie sa aiba loc regulat. Nu trebuie sa te bazezi nici pe portia primita luna trecuta, nici pe cea de luna viitoare.

3. Priveste inainte catre viitor (versetele 8 -10).

in cadrul experientei singuratatii trebuie sa iti asezi viitorul in mainile Domnului. Cu cat petreci mai mult timp doar tu si El, cu atat vei fi mai capabil sa discerni glasul Sau.

in timpul petrecut in singuratate cu El, nu doar ca invatam care este voia Sa pentru viata noastra, ci si capatam curajul de a trai dupa voia Lui. A discerne vointa divina nu inlocuieste niciodata trairea ei.

De asemenea, psalmistul spune: „Duhul Tau cel bun sa ma calauzeasca pe calea cea dreapta.“ Cunoasterea apropiata a lui Dumnezeu te aseaza pe o cale dreapta. Poate ca pe altii viata ii duce pe trasee asemanatoare celor din parcul de distractii, dar o cunoastere profunda, apropiata a lui Dumnezeu, de care vei avea parte prin solitudine, te va aseza pe o cale dreapta.

Singuratatea un are de-a face cu Muntii. Poti sa te retragi si sa fii singur oriunde. Singuratatea are mai mult de-a face cu inima decat cu locul unde te afli. Ai doar nevoie de cateva minute in care sa fii singur. Asta poate fi intr-o masina, acasa la tine, in curtea din spatele casei sau chiar intr-un colt linistit dintr-un restaurant. Singuratatea inseamna sa pleci departe de conversatiile temporare, de zgomot, distractii si stresul constant al vietii.

Este dorinta cea mai mare a lui Dumnezeu sa-L cunosti imediat. Pentru asta ai fost creat. Uite-te la orarul tau si gaseste ceva timp pe care sa-l petreci doar tu cu Dumnezeu. incepe usurel. Fii bun cu tine si descopera ca disciplina mintii nu vine usor. Poate ca mintea ta hoinareste. Apoi fii perseverent. Dumnezeu se va folosi de acest timp petrecut cu El pentru a te conduce prin cea mai minunata aventura a vietii tale – calatoria credintei.

______________________________

Sabat fericit sau suportabil?

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:30 +0000

Fisa pentru evaluarea serviciilor de inchinare

Pregatirea serviciului de inchinare implica o solemna responsabilitate si solicita o profunda dedicare, de aceea este necesar sa ne intrebam daca fiecare ocazie si-a atins scopul.

Tendinta naturala este de a considera ca serviciile divine curg de la sine, iar respectarea programului obisnuit este totul. Uneori directia urmata este buna, alteori trebuie modificata sau schimbata total. Deoarece inchinarea este o activitate spirituala, deseori omitem sa o evaluam calitativ, din lipsa unor repere concrete. in final, cine ar putea spune cu certitudine daca credinciosii s-au inchinat cu adevarat si care sunt aceia? Prezenta lui Dumnezeu a fost traita de inchinatori, si a primit El slava care I Se cuvine?

Deoarece avem datoria sacra de a planui inchinarea, avem si obligatia de a evalua ceea ce se intampla Sabat de Sabat in casele noastre de rugaciune. Instrumentul de diagnosticare prezentat aici nu acopera toate aspectele inchinarii si nu toate intrebarile se potrivesc situatiei din orice loc. De aceea, unele intrebari pot fi omise, iar altele pot fi adaugate.

Fiecare inchinator poate contribui la reinviorarea serviciilor divine, iar cei chemati la o raspundere in biserica pot aduce doritele vremi de inviorare, oridecateori devin colaboratori ai Duhului Sfant. Am convingerea ca vom deslusi nazuinta Duhului, exprimata in urmatoarele intrebari si vom raspunde suspinelor Sale negraite (Romani 8:26).

A. Aspectele de baza ale inchinarii

Elementele enumerate in continuare, fac parte din inchinarea biblica. in timp ce le analizam, sa ne intrebam: Serviciul nostru de inchinare include acest element? Daca da, cum este el prezent? Daca nu, de ce lipseste?

1. Pregatirea pentru inchinare

a. Prin atmosfera generala a casei de rugaciune, credinciosii sunt ajutati sa se pregateasca pentru inchinare?

b. Se roaga cineva pentru ei inainte si chiar in timpul serviciului de inchinare?

c. Este programat un moment devotional la inceputul zilei de inchinare?

d. Participantilor li se ofera ocazia sa se roage cu voce tare, in tacere sau in grupe mici?

e. Cantarea colectiva este inclusa in program, mai mult decat doar la deschidere sau inchidere?

2. Prezenta Cuvantului

a. Pasaje biblice sunt citite in mod regulat, la inceputul serviciului de inchinare?

b. Exista un plan de perspectiva (1 sau 3 ani), pentru prezentarea sistematica a intregii Scripturi in programele de inchinare?

c. Este fiecare serviciu de inchinare legat de tematica anului, trimestrului sau lunii respective?

3. Predicarea

a. Este bine pregatita si profund spirituala, fara a transmite ideea de improvizatie,

superficialitate sau goana dupa noutati?

b. Este potrivita cu ocazia, fiind biblica si hristocentrica?

c. Limbajul folosit este viu si captivant, evitand trivialitatea sau expresiile mecanice,

precum si cele accesibile doar initiatilor?

d. Predicatorul vorbeste cu puterea celui care traieste personal ceea ce predica

altora?

e. Predica este simpla, scurta, convingatoare, ancorata in adevarul prezent si capabila

sa conduca la decizie?

4. Participarea inchinatorilor

a. Se ofera inchinatorilor ocazii de a participa: plecare pe genunchi, intonarea unei cantari, recitare comuna a unui text sau motto, rostirea de Aminuri, etc.?

b. Strangerea colectei este realizata in spiritul inchinarii?

c. Se ofera ocazii de reconsacrare publica pentru cei care sunt deja membri ai bisericii?

d. Ne-membrii – copiii membrilor, prietenii de adevar, vizitatorii – sunt invitati sa se decida pentru Hristos si sa incheie legamant cu El (chiar daca nu este campanie de evanghelizare publica)?

e. Participantilor la inchinare li se ofera posibilitatea de a se cunoaste si de a sluji unul altuia (sa se roage unul pentru altul, sa-si impartaseasca experientele, etc.)?

5. Serviciile de inchinare speciale

a. Botezul si Cina Domnului isi pastreaza semnificatia biblica?

b. Participarea la aceste ocazii sacre, aduce o atmosfera proaspata si sarbatoreasca?

c. Celelalte servicii speciale de inchinare – nunti, inmormantari, dedicari de case de

rugaciune, hirotonisiri, comemorari, etc. – exprima solemnitatea si sfintenia

inchinarii si raman in mod distinct orientate doar spre slava lui Dumnezeu?

6. Arhitectura, ambianta

a. Aranjarea salii, impodobirea, aerisirea si luminarea ei asigura cadrul optim

inchinarii?

b. Dispunerea mobilierului evita perturbarile si faciliteaza concentrarea si comunicarea

eficienta?

7. Comitetul inchinarii

a. Membrii comitetului pentru inchinare (pastor, prezbiteri, dirigintele Scolii de Sabat,

directorul de tineret, dirijori, organisti, etc.) sunt cunoscuti pentru spiritul lor de

inchinare?

b. Comitetul pentru inchinare se intalneste regulat pentru rugaciune si planificare

detaliata a serviciilor de inchinare?

c. Caracterul misionar al fiecarui serviciu de inchinare, este o prioritate?

d. Programarea inchinarii este anuntata din timp, atat verbal cat si in scris (afisier,

buletin)?

B. Desfasurarea inchinarii

1. Derularea programului

a. Tonul: atmosfera este caracterizata de respect si bucurie sfanta?

b. Orientarea: inchinarea este indreptata spre Dumnezeu sau directionata spre om?

c. Scopul: rostul fiecarei parti a serviciului de inchinare si legatura dintre ele sunt clar prezentate?

d. Stilul: inchinarea este condusa intr-o maniera dinamica, sau rigida, formala, improvizata?

e. Ritmul: Serviciul de inchinare se deruleaza lent si se prelungeste nejustificat? Se desfasoara totul in graba? inchinatorii sunt antrenati in curgerea programului?

2. Implicarea participantilor

a. Urmarim ca vizitatorii sa se simta bineveniti?

b. inchinarea are un caracter holistic, reusind sa se adreseze intr-o maniera accesibila tuturor participantilor la inchinare: copii, vizitatori, etc. ?

c. Continutul inchinarii este adaptat diverselor nevoi ale celor prezenti?

d. Copiii se bucura de atentie, prin prezentarea povestirilor care le sunt special dedicate?

e. Rugaciunile publice sunt scurte, proaspete si potrivite ocaziei?

f. inteleg toti participantii ceea ce urmeaza sau ce au de facut (in special, daca cineva este nou venit)?

3. Modul prezentarii punctelor programului

a. Anunturile sunt scurte, clare, la obiect si prezentate la timpul potrivit?

b. Ofera ele imaginea unei vieti de biserica sanatoase?

c. Tranzitiile intre punctele programului se fac ordonat, sau exista pauze nenecesare si timpi morti?

d. Programul zilei de inchinare este respectat, sau timpul este depasit, creand o atmosfera de incertitudine si dezordine?

e. Exprimarile sunt pline de viata si prospetime sau se folosesc clisee verbale, fraze mecanice, limbaj de lemn?

4. Formatia pentru amvon

a. Participantii la formatie au rol functional sau decorativ, recompensator?

b. Cei prezenti in formatie cunosc bine ce au de facut si sunt potriviti pentru lucrarea

incredintata?

5. Cantarea publica

a. Este un raport corect intre cantarile meditative si cele angajante?

b. Au acestea legatura cu subiectul inchinarii din acea ocazie?

c. Cate cantari noi sau nefamiliare au fost incluse in programul public?

d. Exista un conducator al cantarii publice, pentru a asigura o intonare armonioasa, fara nesincronizari?

e. Intonarea cantarilor cu intreaga biserica este sustinuta prin proiectarea textului pe un ecran, incat inchinatorii sa nu fie determinati sa priveasca in cartea de cantari?

f. Acompaniamentul instrumental ajuta pe inchinatori (prin ritm si volum) sa participe la cantare?

g. Este clar ce se va canta: care cantare (titlul, apoi numarul!), care strofa, cine canta?

6. Apelurile

a. Exista un apel pregatit pentru fiecare program de inchinare?

b. Invitatia pentru reconsacrare, botezare, implicare intr-o activitate, etc., este facuta cu seriozitate si convingere?

c. Tonul apelului a fost sincer, personal si neamenintator sau suparat?

C. Dimensiunea spirituala

a. Inima: Serviciul de inchinare a atins afectiunile, emotiile inchinatorilor (i-a miscat sufleteste)?

b. Spiritul: in ce fel, serviciul de inchinare a creat posibilitatea ca inchinatorii sa se intalneasca cu Dumnezeu? Este cineva care sa poata da marturie despre o asemenea experienta, indiferent cat de modesta, nespectaculoasa ar fi ea?

c. Mintea: Care a fost adevarul spiritual pe care serviciul de inchinare a intentionat sa-l transmita? A fost el bine inteles?

d. Decizia: La ce actiune indeamna si mobilizeaza serviciul de inchinare, pe inchinatori? Cum au fost ei incurajati si imputerniciti sa slujeasca Domnului Hristos?

„intalnirile noastre trebuie sa fie facute intens interesante. Ele trebuie sa fie patrunse de insasi atmosfera cerului. Sa nu fie vorbiri lungi, uscate si rugaciuni formale, doar de dragul ocuparii timpului.Toti trebuie sa fie gata sa-si indeplineasca partea lor cu promptitudine, iar cand datoria lor a fost indeplinita, intalnirea trebuie sa se incheie. Astfel, interesul va fi pastrat pana la urma. Aceasta inseamna sa oferim lui Dumnezeu o inchinare placuta. Slujirea Sa trebuie facuta interesanta si atractiva si nu trebuie sa ingaduim ca ea sa degenereze intr-o forma searbada. Trebuie sa traim pentru Hristos minut de minut, ora de ora si zi de zi; atunci Hristos va locui in noi, iar cand ne vom aduna impreuna, iubirea Sa va fi in inimile noastre, tasnind ca un izvor in pustiu, inviorand totul si facand pe cei care sunt gata sa piara, sa tanjeasca sa bea din apa vietii.” Ellen White, 5T, 609.

Sabat fericit!

______________________________

Sarbatoarea Luminii

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:30 +0000

Venirea sarbatorilor de iarna aduce intotdeauna si pericolul aglomerarii cu o multime de lucruri care trebuie facute si care se transforma intr-un suvoi de activitati marunte. De aceea, este bine sa deschidem Evanghelia si sa ne apropiem de ea cu sufletul, pentru a dobandi adevarata perspectiva a evenimentului nasterii Mantuitorului!

Prima venire a Domnului nostru Iisus Hristos pe pamant ne-a adus darurile de care omenirea a avut si are cea mai mare nevoie. Lumina este cadoul de care vrem sa ne bucuram acum in mod special. Profetul Isaia ne invita insistent: “Veniti, … sa umblam in lumina Domnului!” (Is.2:5).

Apostolul Pavel are aceeasi pasiune pentru lumina: „Si aceasta cu atat mai mult, cu cat stiti in ce imprejurari ne aflam: este ceasul sa va treziti in sfarsit din somn; caci acum mantuirea este mai aproape de noi decat atunci cand am crezut. Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Sa ne dezbracam dar de faptele intunericului, si sa ne imbracam cu armele luminii.” (Rom. 13:11-12).

Atunci cand scriitorii Bibliei cautau sa exprime inexprimabilul, pentru a-l transmite intelegerii noastre limitate, ei compara semnificatia nasterii Pruncului Iisus pentru omenire cu lumina care vine intr-o lume intunecata. Apostolul Ioan se exprima inegalabil, in acest sens: „Lumina straluceste in intuneric, dar intunericul nu a biruit-o” (Ioan 1:5). Iisus Hristos a adus lumina. Mai mult decat atat: Hristos este lumina!

Mantuitorul Iisus Hristos este ceea ce lumea are nevoie. Aceasta este stirea pe care trebuie sa o comunicam unei lumi care isi pierde controlul. Priviti la Betleem! Opriti-va pentru un moment in fata ieslei! Aceasta este intreaga semnificatie a vietii. Viata nu inseamna lacomie, patima, ura si razbunare. Ea inseamna preocupare si grija fata de cei mai mici si mai neinsemnati. inseamna simplitate si frumusete si dragoste. inseamna o viata curata, plina de armonie si pace.

Nu credeti ca aceast mesaj este potrivit pentru situatia lumii noastre de astazi? Varsarea de sange continua inca sa pateze planeta pamanteana, iar litania nu se opreste aici: conflictul din Orientul Mijlociu, fenomenul de incalzire globala, terorismul mondial, crime, foamete, saracie, familii distruse, copii fara parinti si fara copilarie… Lista poate continua la nesfarsit, insa nu trebuie sa fie asa. Exista speranta pentru omenire.

Speranta consta in reaprinderea iubirii pentru Dumnezeu si pentru orice fiinta omeneasca. Nu trebuie sa acceptam sa ne supunem fortelor intunericului care actioneaza in lume. Lumina a strapuns intunericul prin Pruncul din Betleem. Iisus Hristos este ceea ce omenirea are nevoie – ceea ce omenirea cauta de fapt. Lumina care a sfasiat intunericul la Betleem, intr-o zi, foarte curand, va alunga definitiv intunericul.

Prima venire a Mantuitorului este ocazia cand putem privi atat in urma, cat si inainte. Privim in urma la venirea Fiului lui Dumnezeu intre noi, in ieslea din Betleem, dar privim si inainte, catre victoria finala a luminii asupra intunericului, a iubirii asupra urii, a pacii asupra razboiului, cand Iisus Mantuitorul va fi Regele regilor si Domnul domnilor. „Si iarasi va sa vie” face parte din acelasi crez. Daca ai credinta ca Dumnezeu a intervenit in istoria umana pentru a ni Se descoperi pe Sine si pentru a ne face cunoscut planul divin cu privire la intreaga Creatiune, atunci crezi si faptul ca lumea noastra, asa cum o cunoastem astazi, nu este ultimul cuvant al lui Dumnezeu.

Istoria are o directie si un scop. Exista o imparatie – imparatia Cerurilor – care este reala si aproape de noi si asteapta astazi sa-i acceptam suveranitatea in inimile noastre, pentru ca in curand ea va fi instaurata, peste tot si peste toate. Este imparatia Domnului si Mantuitorului nostru – Iisus Hristos. Anticipam aceasta imparatie oridecateori rostim Tatal nostru sau invocam speranta crestina – „Astept invierea mortilor si viata veacului ce va sa vie”. Astfel gasim speranta in mijlocul celor mai profunde dezamagiri.

Iisus Hristos este ceea ce lumea are nevoie. Iisus Hristos este directia in care omenirea trebuie sa se indrepte. Si mai este inca ceva: Iisus Hristos este Cel care aduce lumina in viata noastra individuala. Mesajul nasterii Mantuitorului nu este doar: Pace lumii! Ci este, de asemenea – Pace tie! – un mesaj personal de speranta si incurajare!

Este foarte important sa nu uitam ca istoria Pruncului din iesle este in esenta o relatare foarte personala. De aceea, ea ne solicita sa-i acordam un loc special in inimile noastre. Prin ea, noi simtim deja caldura iubirii acelei tinere familii. Stim ce inseamna sa fii respins, asa cum a stiut acea familie cand a primit raspunsul: nu mai este loc! Sesizam ceva foarte atragator la acei pastori nesofisticati, care se pleaca in genunchi inaintea staulului. Observam ceva cu adevarat regesc la inteleptii din Rasarit, care si-au adus darurile lor Regelui de curand nascut. in felul acesta, incepem inca odata, propriul nostru pelerinaj la Betleem, pentru ca si noi am vazut steaua Lui. El este Lumina lumii, dar El este si Lumina ta, Lumina mea – Cel care lumineaza viata noastra si o tranforma intr-o coninua sarbatorire a Luminii, care lumineaza pe orice om, venind in lume (Ioan 1:9).

______________________________

Evanghelizare prin închinare

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:29 +0000

Cand ne aflam in biserica, intr-o zi de inchinare, meditand la pacea si binecuvantarea aflate prin Evanghelie, putem exclama pe drept: cat de bine este de cand L-am gasit pe Iisus! Adevarul este ca Cel care ne-a gasit pe noi si ne-a impartasit dragostea Sa incalculabila este Dumnezeu. Parabola oii pierdute (Luca 15:4-7) ilustreaza fidel aceasta realitate: Dumnezeu cauta oameni pe care sa-i mantuiasca.

insa Dumnezeu mai cauta ceva: inchinatori adevarati. Urmarind discutia Domnului Hristos cu femeia la fantana, observam cum se ajunge inevitabil la subiectul inchinarii: „Parintii nostri s-au inchinat pe muntele acesta; si voi ziceti ca in Ierusalim este locul unde trebuie sa se inchine oamenii.” “Femeie”, i-a zis Iisus, “crede-Ma ca vine ceasul cand nu va veti inchina Tatalui, nici pe muntele acesta, nici in Ierusalim. Voi va inchinati la ce nu cunoasteti; noi ne inchinam la ce cunoastem, caci Mantuirea vine de la Iudei. Dar vine ceasul, si acum a si venit, cand inchinatorii adevarati se vor inchina Tatalui in duh si in adevar; fiindca astfel de inchinatori doreste si Tatal. Dumnezeu este Duh; si cine se inchina Lui, trebuie sa I Se inchine in duh si in adevar.” Ioan 4:20-24

Dumnezeu cauta inchinatori adevarati

inchinarea nu depinde de dispozitia noastra, buna sau rea: Dumnezeu merita inchinare (Apocalipsa 4:11; 5:11-14) permanent. Ne inchinam nu doar la biserica, ci oricand; in tot ce facem dam slava lui Dumnezeu (1Corinteni 10:31).

in Evrei 13:15.16 apostolul Pavel precizeaza ca inchinarea nu consta doar in lauda buzelor ci si in binefacere: Prin El, sa aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfa de lauda, adica, rodul buzelor care marturisesc Numele Lui. Si sa nu dati uitarii binefacerea si darnicia; caci lui Dumnezeu jertfe ca acestea ii plac. inchinare nu este numai sa cantam, ci sa si ajutam pe altii; nu doar sa ne ridicam mainile spre cer, ci sa le intindem spre a oferi ceva celor din jur. Daruirea banilor este inchinare, asa cum rugaciunea este inchinare.

Pavel multumeste credinciosilor filipeni pentru ceea ce i-au trimis prin Epafrodit. Era un gest al inchinarii lor (Fil.4:18). Aici este zona unde unii evita sa accepte convertirea. Luther spunea ca sunt trei feluri de convertiri: a inimii, a mintii si a pungii! Oferirea resurselor noastre este parte a inchinarii. Nu doar ce vorbim, ci si ceea ce facem pentru Domnul este o expresie a inchinarii noastre. Cand vii la biserica, observa urmatorul fapt: cineva raspunde de parcare, altcineva iti ia copiii la sectiunea special dedicata lor, altcineva iti ofera buletinul informativ, altcineva canta, predica: toti contribuie la inchinare cu darurile si talantii lor.

inchinare prin cantare

inchinarea inseamna sa canti cu vocea ta lui Dumnezeu (Evrei13:15.16). Nici o alta religie nu canta cum o fac crestinii. Iar dintre toti crestinii, asteptatorii revenirii Regelui regilor sunt neintrecuti in intonarea cantarilor Sionului. De ce? Pentru ca ei au ceva despre care sa cante, primesc mereu o cantare noua: imi pusesem nadejdea in Domnul, si El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigatele. M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stanca si mi-a intarit pasii. Mi-a pus in gura o cantare noua, o lauda pentru Dumnezeul nostru. Multi au vazut lucrul acesta, s-au temut si s-au increzut in Domnul. (Ps.40:1-3)

Este o tendinta in zilele noastre, sub presiunea secularizarii, de a cauta sa facem religia, biserica, cat mai relevanta – cat mai accesibila pentru cei care nu sunt din biserica. insa, in felul acesta pierdem ceva foarte pretios – inchinarea – deoarece cautam sa modificam mesajul. Atunci, distrugem ceea ce este unic pentru viata bisericii – inchinarea adevarata. Nicio activitate seculara nu ofera omului inchinare. La inceperea activitatilor, oamenii nu canta; ei nu incep diversele lor intalniri cu cantec. Nici macar pe stadion, unde se intoneaza imnul national, cei mai multi nu canta pentru ca nu cunosc cuvintele.

Ne mai amintim cum a inceput sa se raspandeasca in tara si in lume cantecul „Sfarsitul veacului traim!” ? in decembrie 1989 el a tasnit ca dintr-un un izvor dornic sa curga. il auzeam des in zilele acelea. Noi insine l-am cantat iar si iar, apoi, odata cu inaintarea istoriei, aproape l-am abandonat. Unde sunt marile cantari ale istoriei salvarii? insa noi nu cantam doar despre trecut. Cantecele noastre sunt despre prezent si despre viitor. Cantecul crestinismului este diferit de cantecul lumii. Cand crestinii se aduna pentru inchinare, cantarea lor da slava lui Dumnezeu. Nu credeti ca atunci cand ne adunam laolalta, ar trebui sa cantam mai mult si mai convingator? Iata un argument inspirat: „Muzica poate fi o mare putere spre bine, insa noi nu folosim indeajuns acest domeniu al inchinarii.”(PaM, 179) „Ca parte a serviciului religios, muzica este un act de inchinare, la fel ca rugaciunea.” (CG, 523).

inchinare evanghelizatoare

Deaceea, inchinarea aduce in viata crestinilor un element supranatural, care nu poate fi trait decat in partasia bisericii. Argumentul ca ne putem inchina singuri, acasa sau in alte locuri, omite sa ne comunice tocmai pierderea Prezentei divine, manifestata in inchinarea colectiva. Chiar si un necredincios, atunci cand paseste in atmosfera biblica a inchinarii, viata lui se schimba dramatic. inchinarea cu efect este fundamentata pe Biblie si imputernicita de Duhul Sfant. Ea nu ofera inchinatorilor trairi, practici, si situatii care nu sunt descrise in Scriptura. Cand serviciile de inchinare ale Bisericii sunt corespunzator organizate, ele pot avea un impact irezistibil asupra necredinciosilor. Odata ce acestia pasesc in biserica, este posibil sa nu poata identifica motivul, insa au convingerea ca viata lor este diferita, pentru ca au intalnit ceva ce n-au gasit in alta parte. inchinarea este o experienta unica si poate fi traita doar intr-o biserica evlavioasa.

Pavel si Sila erau in temnita din Filipi. Conditiile erau dure, insa ei cantau la miezul noptii, iar ceilalti intemnitati ascultau. Este important sa observam acest fapt: cand ne inchinam, alti oameni vor asculta, vor urmari exprimarea noastra, mai ales cand avem puterea sa cantam in mijlocul situatiilor dificile. Oricine poate canta cand lucrurile merg bine, insa a canta cand esti bolnav, sarac si prigonit, este ceva unic: numai crestinii vii pot atinge acest record!

Este miezul noptii. Pavel si Sila canta lui Dumnezeu, in loc sa blesteme pe oamenii care-i persecutau. Ei nu se plang de situatia in care se gasesc, nu invoca judecata Domnului asupra lor, ci se inchina lui Dumnezeu. Altii asista la aceasta priveliste. Cand esti la miezul noptii, in ceasul suferintei, este momentul sa incepi serviciul de inchinare. in Iov, cartea suferintei, gasim aceste cuvinte: Unde este Dumnezeu, Facatorul meu, care ne insufla cantari de veselie noaptea… ?(Iov 35:10). Iar Psalmistul are o marturisire asemanatoare: Ziua, Domnul imi dadea indurarea Lui, iar noaptea cantam laudele Lui si inaltam o rugaciune Dumnezeului vietii mele. (Psalmii 42:8) Spurgeon spunea ca este usor sa canti ziua, pentru ca lumina te ajuta sa vezi notele. Insa, a canta noaptea, in intuneric, fara nici o raza de lumina, nu este posibil prin puterea omului: aceasta se face doar prin puterea lui Dumnezeu. Aceasta partitura nu se invata pe de rost. Observati acum ce urmeaza: cand cutremurul zguduie temnita din Filipi, prima intrebare pe care temnicerul o pune, este: „Ce trebuie sa fac sa fiu mantuit?” El avusese deja o intalnire cu Dumnezeu, prin inchinarea lui Pavel si Sila. Inima lui era deja pregatita, iar acum isi deschide sufletul catre Dumnezeu si adevarul Sau.

Cine poate nega faptul ca inchinarea este un mijloc puternic de evanghelizare? Cand un necredincios paseste pentru prima data pragul bisericii, intra intr-o alta lume, care il captiveaza. Nu o anume idee, sau un anume adevar rostit a fost ceea ce „l-a prins”. El vede pe oameni adunati si cantand. Oare, el de cand nu a mai cantat? Iar cantarea lor creaza o atmosfera nemaiintalnita pe pamant. Priveste in jur si vede oameni asemanatori cu el, insa fata lor radiaza de o lumina speciala. Ei il cunosc pe Dumnezeu, de aceea ii canta. Si instantaneu, necredinciosul isi da seama de ceva grav: el nu cunoaste pe Dumnezeu!

Ce fel de crestin intalnesc necredinciosii in persoana ta? Stii adevarul, respecti regulile bisericii, insa oamenii asteapta sa vada pe cineva care se intalneste cu Dumnezeu, care vorbeste cu Dumnezeu, care umbla cu Dumnezeu. Aceasta inchinare este autentica. Acum religia devine reala. Iata evanghelizarea cu impact! Oamenii incep sa inteleaga Evanghelia si sa se converteasca.

Participarea la o inchinare biblica, care asigura comuniunea personala cu Dumnezeu, pregateste atat inima inchinatorului – care devine misionar, cat si inima necredinciosului – care devine tinta soliei mantuirii. Dumnezeu foloseste inchinarea noastra de Sabat dupa Sabat ca instrument misionar. De ce sa nu ne rugam si sa cantam intr-o maniera biblica? S-ar putea ridica intrebarea: oamenii nefamiliarizati cu biserica pot intelege cantarile noastre? Sunt argumente ca inchinarea reala este o metoda misionara invincibila. Oamenii vin, privesc si se intreaba: ce insemnatate au toate acestea? Apoi, intrebarea urmatoare este: ce trebuie sa fac sa fiu mantuit? Brusc, ei devin constienti ca in predicarea, rugaciunea si cantarea celor prezenti la biserica este ceva supranatural.

Dumnezeu cauta astazi inchinatori, oameni care I Se inchina, nu pentru ca simt ca trebuie sa respecte un obicei, ci pentru ca El este vrednic. Ei se inchina in mijlocul dificultatilor, ca Pavel si Sila in temnita. Ei se inchina in mijlocul adunarii. inchinarea lor este permanenta. Dau slava lui Dumnezeu mereu. Astfel, tot timpul ei fac evanghelizare. Iar multimea inchinatorilor creste permanent. Nu este o minune ca principiul inchinarii si al misiunii lucreaza atat de maret? Cu atat mai maret cu cat starea inchinarii si misiunii noastre este „pe alocurea” jalnica. Aceasta ultima constatare trebuie modificata fara intarziere. Tocmai aceasta cauta Dumnezeu sa faca. Cautam si noi? Profetul Isaia ne zoreste sa nu mai stam pe ganduri: „Cautati pe Domnul cata vreme se poate gasi; chemati-L cata vreme este aproape.” (Isaia 55:6).

______________________________

Familia lui Iisus

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:29 +0000

Un detaliu aparent minor, inserat de evanghelistul Luca in naratiunea nasterii Mantuitorului, are un surprinzator potential de a ne atrage atentia si a ne impresiona sufletul: Maria pastra toate cuvintele acelea si se gandea la ele in inima ei (Luca 2:19). Sa zabovim pentru cateva clipe alaturi de Familia sfanta si sa auzim incaodata soapta doctorului Luca, invitandu-ne sa tezaurizam aceasta istorie sacra in inima noastra si apoi sa cautam sa-i patrundem intelesul inepuizabil.

Maria

Surprinzatorul mesaj ingeresc – vei naste un fiu, caruia ii vei pune numele Iisus (Luca 1:31) - nu o face pe fecioara Maria sa-si piarda cumpatul, ci mai degraba scoate de pe buzele ei expresia spontana a evlaviei care nu stie sa raspunda lui Dumnezeu decat cu un invariabil “da!”:Iata, roaba Domnului; faca-mi-se dupa cuvintele tale! (Luca 1:38). Indiscutabil, Maria reprezinta portretul unei persoane cu adevarat fericita. Urarea ingerului – binecuvantata esti tu intre femei! (Luca 1:28) – este confirmata imediat de insasi Maria – deacum incolo, toate neamurile imi vor zice fericita. (Luca 1:48). Dupa doua milenii, Maria continua sa ne impresioneze, cucerindu-ne aprecierea si admiratia.

S-au ridicat si voci care talmacesc diferit continutul acestei istorii. Plasand-o in contextul emanciparii femeii, unii cercetatori au facut observatia ca sunt prea multi barbati inclusi in evenimentul nasterii Mantuitorului – pastorii, magii, Irod, ostasii, Iosif, etc. – iar femeile nu sunt reprezentate decat de sfioasa Maria. insasi atitudinea ei de conformare indiscutabila fata de solia primita, este privita ca o emblema a unei societati care domina si marginaliza femeia. Astfel, in loc de apreciere, Maria nu primeste decat reprosul complicitatii cu un sistem social si religios nedrept.

Sa ne gandim la aceste lucruri in inima noastra! Nimic in raportul Evangheliei, cu privire la nasterea lui Iisus, nu sustine ca ar fi vorba despre relatia de autoritate dintre barbati si femei. ingerul se adreseaza Mariei, nu ca militanta pentru drepturilor genului frumos, ci ca reprezentanta a slujitorilor credinciosi ai lui Dumnezeu. Aceasta precizare face din Maria, nu “femeia model”, ci “ucenicul model”, de la care pot invata deopotriva si femeile si barbatii.

Observata cu atentie, Maria nu exprima naivitate sau o atitudine lipsita de optiuni bine articulate. Imaginea ei reala ne dezvaluie o persoana cu vointa libera, care stie ca are dreptul sa raspunda “da” sau “nu”, insa ea alege sa spuna “da”. Ce s-ar fi intamplat daca ar fi optat pentru “nu”? Merita sa staruim asupra acestei posibilitati, acum cand meditam la propria noastra mantuire. Da-ul dat lui Dumnezeu o face partasa la marele act al intruparii Fiului lui Dumnezeu, si implicit, la istoria salvarii.

Cu toate ca nu putea cuprinde dimensiunea deplina a raspunsului ei, Maria era constienta ca supunerea totala fata de vointa lui Dumnezeu aduce adevarata fericire pentru sine si pentru semeni. Fecioara Maria, ca ucenic model, nu ni se ofera ca obiect de inchinare – gresit directionata - ci ca model de urmat. Nu putem vorbi de mantuirea noastra si a celor din jurul nostru fara a spune “da” lui Dumnezeu. Nu putem pretinde ca apreciem cum se cuvine pe fecioara Maria, fara a proceda asemenea ei.

Maria ne reaminteste despre vocatia noastra crestina de a fi purtatori ai lui Iisus in lumea noastra – in casele noastre, in birourile sau atelierele in care lucram, in scolile unde studiem si oriunde ne aflam. Binecuvantata a fost Maria intre femei (cf. Luca 1:28), si binecuvantati suntem noi intre oameni, atunci cand urmam exemplul ei.

Iosif

in istoria nasterii Mantuitorului, Maria apare intr-o postura proieminenta, in timp ce Iosif ocupa, aparent, un loc secundar. De cele mai multe ori, picturile si cantarile care redau familia sfanta, rezerva pentru Iosif un rol de simplu figurant. El sta langa Maria, care are in brate Pruncul divin. Ea are grija de Copil, ea il hraneste, ea ii canta.

Evanghelistul Matei ne propune insa o alta perspectiva. in primul rand, Matei are o preferinta nedisimultata pentru genealogie. El considera ca cititorii Evangheliei trebuie sa cunoasca respectabilitatea familiei lui Iisus, de aceea el gaseste in Iosif exact ceea ce are nevoie. El isi incepe Evanghelia cu Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam… pentru ca sa ajunga la Iosif, barbatul Mariei, din care S-a nascut Iisus, care Se cheama Hristos. (Matei 1:1-16).

De ce Matei are nevoie de Iosif? Pentru a face din Iisus culminatia unui maret arbore genealogic, care incepe cu Abraam, pentru ca apoi sa-L proclame ca implinire a promisiunii facute despre Urmasul lui David, care va domni fara sfarsit, si pe Care prorocia L-a numit Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Parintele vesniciilor, Domn al pacii (Isaia 9:6).

Evanghelistul Matei precizeaza ca Iosif, barbatul ei, era un om neprihanit (1:19). Numai un om care cunoaste bine ce inseamna neprihanire ar alege sa procedeze asemenea lui Iosif. El se confrunta dintr-odata cu cel putin doua dificultati majore: Maria va avea un copil, desi ei sunt doar logoditi (cf. Matei 1:18), iar acest copil nu este este al sau. Care este reactia ce mai potrivita?

Legea raspunde fara echivoc: persoanele aflate in situatia Mariei vor fi expuse oprobiului public si executate prin omorare cu pietre (cf. Deuteronom 22:20,21). insa Iosif, desi cunostea prevederile Torei, nici nu se gandeste la asa ceva. Dimpotriva, nu voia s-o faca de rusine inaintea lumii; de aceea si-a pus de gand s-o lase pe ascuns (Matei 1:19). Cand se gandea la reputatia sa, nu uita sa fie atent si milos fata de cea care, aparent, ii adusese o ofensa deosebit de grava. Iosif cunostea o definitie a neprihanirii care are darul de a ne pune pe ganduri, atunci cand este vorba de dreptatea noastra.

Asa cum sta bine unui om neprihanit, Iosif primeste vizita unui inger. El are un vis (Matei 1:20). Dar ce sa faca un om serios cu un vis? Iata ca Iosif crede intr-un vis. El era neprihanit si era sigur de sursa visului. De aceea, Maria devine sotia lui, iar Pruncul ei devine copilul sau legal – mostenitorul lui Abraam si succesorul lui David. Decizia lui Iosif este la fel de cruciala ca si cea a Mariei. Familia care l-a primit pe Mesia pasea cu Dumnezeu la orice pas, si orice pas insemna o decizie cruciala. Pentru ei, viata nu era un sir de simple intamplari, ci o succesiune de manifestari providentiale, in care alegeau sa se implice cu toata fiinta.

Iosif este prima persoana pe care o intalnim in Noul Testament si care ne spune cum sa citim corect Biblia: numai in lumina caracterului lui Dumnezeu – Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de indurare si milostiv, incet la manie, plin de bunatate si credinciosie, care isi tine dragostea pana in mii de neamuri de oameni, iarta faradelegea, razvratirea si pacatul… (Exodul 34:6-7).

Indiscutabil, asemenea Mariei, si Iosif ni se ofera drept model. Modul sau de a proceda sunt cu adevarat remarcabile pentru locul si timpul sau. El se ridica deasupra eticii conventionale si are curajul de a manifesta o forma ideala a milei.

A proceda corect inseamna mai mult decat doar de a citi o regula dintr-o carte, chiar si atunci cand acea carte este Biblia. Daca studiul Bibliei iti justifica atitudinile de duritate, razbunare, respingere, critica, dispretuire si umilire a altora, mai ales pentru ca tu insuti te simti ofensat, atunci este bine sa te intrebi daca Dumnezeu asteapta toate acestea de la tine. Iosif ne reaminteste sa citim corect Biblia: in lumina a ceea ce este Dumnezeu, adica in lumina iubirii.

Pruncul

Sa nu uitam de Prunc – figura centrala a istoriei salvarii noastre! Luca ne invita sa staruim asupra semnificatiei venirii Lui in lumea noastra – ceea ce numim, asemenea apostolului Pavel, marea taina a evlaviei (cf. 1 Timotei 3:16). De ce a ales sa vina tocmai la noi? Nu este plin Universul de galaxii si lumi stralucitoare? Oricat am privi la stele si la nori, nu vom afla cheia acestei enigme. Daca ne vom privi chipul in oglinda fetei celui de langa noi, vom afla imediat secretul: Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vecinica (Ioan 3:16).

J. B. Phillips, unul dintre primii care a tradus Noul Testament in limbajul cotidian, reda intr-o povestire imaginara, misterul primului advent. El isi imagineaza un inger mic, care viziteaza Universul insotit de un inger mare. in calatoria lor ei trec pe langa spirale de galaxii si sori stralucitori, apoi strabat distantele infinite pentru a ajunge la o galaxie de cinci miliarde de stele. Aporopiindu-se de ceea ce noi numim sistemul nostru solar, ingerul calauzitor a indreptat atentia companionului sau catre o sfera mica, ce se invartea incet in jurul axei sale si l-a intrebat: “Cum ti se pare?” “Foarte mica si murdara!” – a raspuns ingerul mic. “Ce este special in legatura cu ea?”

Cu suflarea intretaiata, ingerul mic asculta pe insotitorul sau, care ii dezvaluie adevarul ca aceasta planeta nesemnificativa si nici prea curata, este renumita planeta vizitata. “Vrei sa spui ca slavitul nostru Print a coborat in persoana pe bulgarele acesta periferic? De ce ar fi facut-o? Vrei sa spui ca El S-a plecat atat de jos, incat sa devina una cu acele creaturi care misuna pe aceasta minge plutitoare?”

“Exact aceasta vreau sa spun,” – a raspuns ingerul ghid – “si cred ca Lui nu I-ar placea sa te auda vorbind dispretuitor despre fiintele de acolo. Pentru ca, oricat de ciudat ti s-ar parea, El le iubeste. El a coborat la ele pentru ca sa le ridice si sa devina asemenea Lui.” Finalul acestei povestiri ne lasa in fata unui inger cazut pe ganduri, care se lupta sa patrunda ceva ce este peste puterea lui de intelegere.

Nu este asa ca si tu esti coplesit de profunzimea acestui gand? insa acesta este adevarul. Iisus iubeste atat de mult lumea noastra, incat S-a nascut in ea; o iubeste atat de mult incat nu renunta la ea si continua sa lucreze pentru ea. Iisus ne iubeste pe noi – creaturile care misunam pe pamant – incat foarte curand va reveni pentru a ne lua sa locuim cu El. Acesta este cantecul Betleemului.

De ce a venit Mesia chiar la noi? Umple linia punctata din dreptul acestei intrebari cu numele tau si uimeste-te! Ca si pastorii. Ca si magii. Apoi canta ca ingerii. Canta cu ingerii. Cu intreaga familie a lui Iisus. Pentru ca El vine iar!

______________________________