Articole Creștine » Religia si Stiinta

04.”Stiinta pe nedrept numita astfel”

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:32 +0000

4. “STIINTA PE NEDREPT NUMITA ASTFEL”

In prima epistola adresata de apostolul Pavel lui Timotei- tanarul prezbiter al comunitatii crestine din Efes-gasim un indemn care ne atrage atentia:

“Timotee, pazeste ce ti s-a incredintat; fereste-te de flecariile lumesti si de impotrivirile stiintei pe nedrept numita astfel, pe care au marturisit-o unii si au ratacit cu privire la credinta.”(1 Timotei 6, 20-21)

Inainte de a patrunde mai adanc sensul acestor cuvinte, este bine sa ne reamintim cine era cel ce le-a scris. In societatea secolului intai d.Chr., Pavel era privit ca un erudit. Pregatirea sa a fost multilaterala si, faptul ca invatase la “picioarele lui Gamaliel” ( Faptele apostolilor 22,3 )- unul din cei mai respectati si mai eruditi farisei ai timpului, a facut ca Pavel sa fie privit ca o mare speranta pentru natiunea iudaica.

Intelegem de aici ca indemnurile date tanarului Timotei nu vin din partea unui anonim oarecare, din partea vreunui extremist religios si ignorant, ci din partea unui erudit al timpului sau.

De fapt, ce vrea sa-i comunice Pavel discipolului si tanarului sau colaborator?

Ideea care reiese din acest scurt indemn este aceea ca exista doua feluri de stiinta: o stiinta adevarata, bazata pe dovezi stiintifice clare si incontestabile, dar si o stiinta falsa, pe nedrept numita astfel, bazata nu pe dovezi clare, ci pe supozitii, pe ipoteze.

Sa observam un lucru de mare importanta: Biblia nu se impotriveste adevaratei stiinte. Si e numai natural sa fie asa. Atat stiinta veritabila , cat si revelatia biblica isi au originea in Acelasi Autor- Dumnezeul Creator. Daca Biblia se impotriveste intr-o privinta, atunci este vorba de falsa stiinta, de filozofia stiintei care nu-si mai are originea in Dumnezeu , ci in om.

Teologii secolului al 19-lea au gresit profund atunci cand , dorind sa triumfe asupra evolutionismului, au discreditat stiinta veritabila. Rezultatul ? S-a produs o ruptura radicala intre religie si stiinta, ruptura care exista si in zilele noastre. In ultimele decenii s-a incercat totusi o apropiere a celor doua domenii de viata.

In sensul in care se foloseste astazi termenul de stiinta, el cuprinde doua componente principale:

1. Faptele stiintifice, dovezile stiintifice incontestabile.

2. Interpretarea faptelor stiintifice.

Atunci cand interpretarea faptelor stiintifice este verificata experimental, avem de-a face cu o teza stiintifica dovedita. Cand deductiile nu sunt verificate practic, avem de-a face cu o ipoteza, adica cu ceva mai putin decat o teza. Daca vreti, o credinta. Sa exemplificam !

A) Primul exemplu il reprezinta tabelul lui Mendeleev, cuprinzand toate elementele chimice cunoscute. Atunci cand a alcatuit tabelul care-i poarta numele, Mendeleev cunostea doar o parte din elementele cunoscute astazi. El insa a presupus ca exista si alte elemente chimice si , de aceea, a lasat in tabelul sau casute goale pentru elementele chimice ce urmau sa fie descoperite in viitor. Mendeleev a crezut in existenta acestor elemente chimice. Ipoteza sa ( credinta sa ) cu privire la existenta acestora a fost probata mult mai tarziu. Cand s-a intamplat acest lucru, ipoteza sa a devenit teza stiintifica.

B) Al doilea exemplu e apropiat de timpurile noastre. In 1972, sonda spatiala Mariner 9 a transmis doua fotografii inedite de pe suprafata planetei Marte. Pe solul martian se putea vedea un ansamblu de patru piramide identice, avand in mijlocul lor un sfinx- un chip uman urias, sculptat intr-o stanca de 1500 m diametru si 500 m inaltime si care pare sa priveasca zambind spre cer. Ulterior s-au obtinut si alte fotografii, luate din unghiuri si inaltimi diferite, transmise de sonda spatiala Wiking, in 1976.

Fotografiile reprezinta datele stiintifice incontestabile si concrete. Dar ceea ce e interesant, de abia de

acum urmeaza.

Putatorul de cuvant al NASA a declarat ca ansamblul de piramide de pe Marte nu este altceva decat o aglomerare de stanci sculptate de vant. Unii astronomi au sustinut ca este vorba de conuri vulcanice modelate de eroziunile glaciare.Geologii au sustinut ca este vorba de vechi pungi de lava solidificata sub scoarta. Alti cercetatori au afirmat ca chipul uman ar fi o simpla iluzie provocata de jocul luminilor si al umbrelor, sau o duna de nisip, sau o pata pe lentilele aparatului de fotografiat. Si, in sfarsit, cei cu imaginatia mai bogata, au sustinut ca imaginile redau urmele unei civilizatii martiene disparute.

Sa tragem cateva concluzii prelimininare ! Imaginile fotografice reprezinta dovezile stiintifice de necontestat. Interpretarea acestor imagini insa tine deja de domeniul ipotezelor , al supozitiilor stiintifice. Sa observam cate ipoteze se pot emite in jurul unuia si acelasi fapt stiintific! Pentru un singur fapt, exista cel putin cinci ipoteze, care mai de care mai pretentioase. Este cert faptul ca din cele cinci ipoteze doar una, in cel mai optimist caz, poate fi adevarata. Daca nu cumva chiar toate sunt eronate

De ce oare interpretarile unui fapt stiintific variaza atat de mult intre ele ?

Sa nu uitam ca savantul, omul de stiinta, inainte de a fi savant, este om. Niciun om de stiinta nu este o simpla masina de cercetat absolut neutra , care sa nu aibe o opinie personala, subiectiva.

Cand un biolog, de exemplu, se dezbraca de hainele de strada, imbracandu-le pe cele de laborator, el nu se dezbraca si de mentalitatea sa, de conceptiile sale ideologice, de filozofia vietii lui si de religia pe care o are. Toate acestea vor influenta profund interpretarea datelor stiintifice.

Sa obsevam apoi ca un om de stiinta intra in cercetare la o varsta la care el e deja orientat ideologic, filozofic si religios. Este numai firesc ca el sa interpreteze datele stiintifice dupa conceptiile sale. Si deoarece, de la jumatatea secolului al 19-lea, majoritatea savantilor a fost formata pe calapodul unor conceptii ateiste si evolutioniste, este firesc ca si interpretarile lor stiintifice sa fie tendentioase.

Asadar, ce este stiinta de azi ? In mare parte, ceea ce noi numim stiinta nu este alceva decat supozitie, presupunere, ipoteza, adica un alt mod de a defini credinta unui anumit om de stiinta. Este deci intelept pentru noi sa revizuim expresii ca : “asa spune stiinta” , sau “asa spun oamenii de stiinta” ,deoarece nu tot ce se afirma in numele aceastei autoritati este stiinta adevarata.

Si acum cate ceva despre stiinta falsa! Am vazut ca stiinta, in sensul in care se foloseste termenul in zilele noastre, are doua componente: faptul stiintific si interpretarea faptului stiintific. Pentru ca o stiinta sa devina falsa, e suficient ca doar una din cele doua componente sa fie alterata: fie faptul stiintific, asa cum vom vedea in continuare, fie interpretarea faptului stiintific.

Iata cateva exemple de fapte stiintifice falsificate:

1. Faimoasa pasare-reptila “Archeopterix lithografica”

In manualele de biologie de clasa a zecea, editia 1983, gasim scris:

“Legatura filogenetica dintre reptile si pasari este dovedita de pasarea fosila Archeopterix litographica, gasita in straturile jurasice din Bavaria. Aceasta specie avea caractere intermediare intre reptile si pasari.”(1)

Corpul pasarii era acoperit cu pene, aripile se terminau cu cate trei degete lungi, capul era de pasare, iar coastele erau de reptile. Se presupune ca aceasta pasare-reptila a trait acum 150-155 milioane de ani.

Sa citam acum dintr-un scurt articol aparut in ziarul “Drum nou”, septembrie 1985:

“Un fizician electronist american , pasionat si de biologie, a ajuns recent la stupefianta concluzie ca binecunoscuta fosila Archeopterix , reprezentand o reptile cu pene, este pur si simplu un fals abil. Autorul falsului ar fi un medic bavarez, pe nume Ernst Haberlein, care ar fi modificat , dupa fantezia sa, o fosila de reptila, suprapunand pe aceasta un strat de ciment si pene de pasare, care s-au imprimat ca intr-un basorelief. Dovada falsului ar rezulta, intre altele, din marirea unei fotografii din 1861, anul in care faimoasa fosila a fost adusa la British Museum din Londra, unde se mai pastreaza si astazi cu sfintenie. Informatia pusa in circulatie de biologul amator american i-a pus in alerta pe cercetatorii de la prestigiosul muzeu londonez.” (2)

Deci nu tot ce zboara se mananca ! Nu orice informatie care poarta eticheta de “stiintifica” este cu adevarat stiintifica !

2. Al doilea exemplu este legat de omul de Piltdown, de care s-a facut mare caz in legatura cu originea omului si a etapelor prin care a trecut pana la stadiul actual. Iata un paragraf extras din lucrarea “Practica-criteriul adevarului in stiinta”, Editura stiintifica, 1963, pag. 241-242:

“In 1912, colectionarul englez Dawson a pretins ca a gasit la Piltdown, comitatul Susex-Anglia, o parte dintr-un craniu de om precum si maxilarul inferior al acestuia, imbinand in mod neobisnuit trasaturi de om cu cele de maimuta. Cutia craniana era complet dezvoltata, iar mandibula nu se deosebea cu nimic de cea a unei maimute…In 1953 s-a dovedit ca descoperirea lui Dawson reprezenta un fals grosolan. La craniul unui om de tip contemporan, Dawson a adaugat mandibula unei maimute contemporane, vopsind totul cu grija cu bicromat de potasiu, pentru ca el sa arate cat mai vechi. Unul dintre dintii antropodului a fost ascutit in mod special.” (3)

“Descoperirea “ fosilei “omului de Piltdown” a produs un entuziasm general in Anglia. Ziarele au comentat pe larg “descoperirea’, iar Arthur Keit ( 1866- 1955 ), cunoscutul savant evolutionist care l-a insotit pe Charles Dawson si echipa sa in sapaturile arheologice a fost rasplatit de coroana regala cu titlul de Cavaler, in semn de recunostinta pentru “munca” sa.

Timp de 40 de ani, englezii s-au mandrit cu acesta descoperire. Insa in 1953, savantul Kenneth Oakley (1911-1981 ) de la British Museum a descoperit ca asa-zisul “om de Piltdown” era de fapt cel mai mare fals al secolului al 20-lea de pana atunci. La craniul unui om contemporan se adugase o mandibula de urangutan.

Radio Londra anunta: …” Una din cele mai cunoscute fosile din lume a fost descoperita ca fiind o cacealma. Acum 40 de ani descoperirea sa a fost senzationala; astazi vine vestea socanta: acesta este o talharie fosiliera.” (4)

Dupa descoperirea acestui fals grosolan, alte cranii folosite de evolutionisti ca dovezi ale evolutiei omului s-au dovedit a fi fie falsuri, fie interpretarea lor a fost eronata. Fosile ca Sinanthropus, Ramapithecus, Hesperopithecus au fost renegate de evolutionisti.

3. Falsurile lui Haeckel

Ernst Haeckel ( 1834-1919 ), biolog evolutionist german, a fost autorul “teoriei recapitularii” care sustinea ca embrionii unor specii diferite se aseamana intre ei, aceasta fiind o dovada a evolutiei. El a sustinut si faimoasa teza evolutionista “ontogenia repeta filogenia”, adica dezvoltarea individuala a unei fiinte, de la embrion si pana la sfarsitul vietii, ilustreaza intreaga evolutie a vietii pe pamant.

Mai tarziu s-a demonstrat ca Haeckel a falsificat probele pe care le folosea in sustinerea teoriei sale. El insusi a marturisit ca desenele sale erau falsificate, caci ignorase voit unele parti ale embrionilor, in timp ce prezentase distorsionat alte parti ale acestora. Scopul pe care-l urmarise era acela de a dovedi ca embrionii de om, de peste si de gaina seamana intre ei, dovedind astfel ca organismele vii au evoluat unele din altele.(4)

4. 30 de ani de datari false: prof. de antropologie Reiner Protsch von Zeiten

Lucrarile profesorului von Zeiten, de la Universitatea din Frankfurt, au fost mult timp citate ca dovezi in sustinerea teoriei ca omul de Neanderthal a trait candva in nordul Europei. Ceva insa parea suspect in toate datarile facute de renumitul profesor, ceea ce a condus la infiintarea unei comisii a universitatii care a trimis cateva probe la Oxford. Datarile facute la renumita universitate engleza au demonstrat ca timp de 30 de ani von Zeiten mintise.

Printre altele, s-a descoperit ca scheletul feminin “Bischof-Speyer”, care are o dantura foarte bine conservata, descoperit in nordul Germaniei si care fusese datat de von Zeiten ca avand 21 300 de ani, de fapt avea o vechime de doar 3300 de ani.

De asemenea, un craniu uman, gasit in Paderborn, Germania, si datat de von Zeiten ca avand 27 400 de ani, era de fapt craniul unui om care murise in 1750. Contrariati, cei de la muzeul de antropologie din Herne, care detinea craniul de Paderborn, au facut propriile teste.

“Am taiat craniul si inca mai mirosea- a declarat directorul muzeului. Bineinteles, suntem foarte dezamagiti.” (4)

In privinta fosilelor din Europa de Nord, prabusirea falselor datari este abia la inceput. Este aproape socanta marturia profesorului Stringer, specialist in epoca de piatra si conducatorul sectiunii de antropologie a muzeului de Istorie Naturala din Londra:

“Ceea ce era considerata ca o dovada majora ca neanderthalienii traiau odata in nordul Europei, s-a dus pe apa sambetei. Suntem nevoiti sa rescriem preistoria.”(4)(5)

5. Omul de Java , “descoperit” de fizicianul olandez Dubois in 1881 in Java, s-a dovedit a fi, nimic altceva, decat un gibon mai mare. Insusi Dubois a fost nevoit sa recunoasca greseala, prin asocierea unui os de femur uman, gasit in aceeasi regiune cu un an mai tarziu, la craniul care se credea ca a apartinut lui Homo erectus.Timp de 30 de ani el a sustinut ca a gasit veriga lipsa intre maimuta si om. Pe patul de moarte insa, avand mustrari de constiinta, Dubois a marturisit ca de fapt craniul omului de Java era al unei maimute.(6) (7)

6. Omul de Nebraska, din care s-au gasit doar dintii (!), s-a dovedit si el un mare fals. Ulterior s-a descoperit ca dintii nu apartineau nici omului, nici maimutei, ci …unui porc ! (7)

7. Ramapitecus este un “hominid” despre care evolutionistii sustin ca e stramosul cel mai indepartat al omului, avand o vasta de circa 13 milioane de ani. Fosilele lui constau intr-o gramajoara de dinti si un fragment de maxilar. Dupa analizarea danturii babuinilor din Etiopia insa, s-a constatat ca aceasta este identica cu a lui Ramapitecus. Asadar, faimosul “hominid” nu era altceva decat o simpla maimuta! Cu toate acestea, in manualele scolare, Ramapitecus este inca predat ca fiind “omul- maimuta” , care a inceput sa umble in pozitie semiverticala. (6)

Exemplele de fraude, de falsuri, de interpretari gresite ale datelor stiintifice pot continua. Este dovedit faptul ca, in multimea datelor stiintifice considerate incontestabile, se pot strecura si “date stiintifice” false, datorate unor oameni rau-intentionati.

Daca luam in discutie problema originii vietii, intrebarea este ce se poate sti cu exactitate cu privire la ea, daca dam la o parte revelatia biblica si ne bazam doar pe datele stiintifice? Nimic!

Sunt trei stiinte care si-au propus sa rezolve problema originii vietii: geologia, paleontologia si biologia. Dar cu ce se ocupa fiecare din ele? Geologia se ocupa cu structura pamantului, a rocilor. Paleontologia se ocupa cu studiul fosilelor, iar biologia studiaza viata si legile care o guverneaza.

Toate aceste stiinte dispun de fapte stiintifice concrete. Atunci cand insa ele isi propun sa se ocupe de originea vietii, ele imping obiectul cercetarii lor in afara posibilitatilor lor de cercetare stiintifica. Problema originii este legata de un trecut foarte indepartat, ireversibil si care scapa, din acest motiv, domeniului cercetarii. Pentru ca aceste stiinte sa poata cerceta problema originii vietii , ele ar trebui sa dispuna de un esantion de trecut, cu toate conditiile existente atunci. Or, pentru ca aceasta nu este posibil, tot ceea ce lanseaza aceste stiinte cu privire la origini nu sunt decat niste ipoteze, care, in multe cazuri sunt contrazise de faptele stiintifice.

Daca teoria evolutionista nu este altceva decat un sir de presupuneri fara baza stiintifica, sa avem cel putin onestitatea de a recunoaste ca nu este o teorie infailibila. Este prudent sa fim rezervati fata de expresii ca: “asa zice stiinta” sau “asa spun oamenii de stiinta” , caci ei pot spune multe lucruri care nu reprezinta altceva decat credinta unuia sau altuia dintre ei.

Fara sa desconsideram efortul depus in directa cunoasterii de catre adevaratii oameni de stiinta, cu toata stima fata de cei care-si jertfesc viata in cautarea adevarului stiintific, ne rezervam totusi dreptul de a fi sceptici cu privire la unele afirmatii, care, desi au o aparenta stiintifica, in realitate nu sunt decat simple presupuneri, rod al imaginatiei si al ideologiei unor savanti. Indemnul apostolului Pavel este poate mai actual decat oricand, acum, la inceputul mileniului trei:

”Fereste-te de flecariile lumesti si de impotrivirile stiintei pe nedrept numite astfel!”

Lori Balogh

Referinte bibliografice:

(1) Manual de biologie clasa a zecea, editia 1983

(2) Ziarul “Drum nou”, septembrie 1985

(3) “Practica-criteriul adevarului in stiinta”, Editura stiintifica, 1963, pag. 241-242

(4) http://www.creationism.info.ro/blog76/Fata-intunecata-a-darwinismului.htm

(5) Sursa articolului , WorldNetDaily, 19 febr. 2005

(6) Vezi http://ebooks.unibuc.ro/istorie/ioanis/110.htm, lucrarea Dr. Ing. Ioan Strainescu “Creationism stiintific”

(7) Dr. Farid Abu Rahmeh, articolul “Creatie sau evolutie ?”, www.realsos.ro

______________________________

05.Evolutionismul sub Lupa

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:32 +0000

5. EVOLUTIONISMUL SUB LUPA

Trebuie sa recunoastem ca limbajul folosit de oamenii de stiinta evolutionisti este unul foarte elevat, lasand impresia unui fundament solid al teoriei pe care o apara. Acest limbaj insa nu este altceva decat o “perdea de fum”, menita sa ascunda marile lacune pe care evolutionismul le are chiar de la temeliile sale.

Majoritatea oamenilor, impresionati de acest limbaj “stiintific” elevat, sunt descurajati in a patrunde in intimitatea acestei teorii, pentru a-i cerceta faptele pe care se sprijineste. Cei ce indraznesc sa o faca ajung inevitabil la o singura concluzie: Evolutionismul nu este altceva decat science-fiction.

Insa nu trebuie sa te situezi neaparat dincolo de gard pentru a constata ca teoria evolutionista este lipsita de logica si de argumente pertinente. Chiar in sanul evolutionismului exista o multime de voci care recunosc fragilitatea teoriei.

Cel mai renumit expert mondial in fosile-Colin Patterson-marturiseste:

“Intr-o dimineata m-am desteptat. Ceva se petrecuse peste noapte si am fost frapat sa constat ca lucrasem asupra acestei teorii ( evolutionism, n.n. ) timp de 20 de ani si ca nu se gasea nici macar un singur lucru pe care sa-l cunosc cu privire la acest subiect.”(1)

Marturisindu-si preocuparile in fata personalului de la Field Museum of Natural History, precum si al personalului universitatii din Chicago, participant la seminarul “”Evolutionary Morphology”, el intreba:

“Puteti sa-mi spuneti un singur lucru cu privire la evolutie, un singur lucru care sa fie adevarat?”

Intrebarea a fost intampinata de o tacere aproape completa. Un singur comentariu a venit din partea unui participant la seminarul despre morfologia evolutionista:

“Eu stiu un lucru, insa acesta nu ar trebui sa fie invata in scoala.”(2)

Se pare, intr-adevar, ca nivelul cunostintelor si al dovezilor in sprijinul evolutionismului este atat de superficial incat chiar sustinatorii lui sunt nevoiti sa-i recunoasca subrezenia.

Exista totusi fapte stiintifice reale pe care se bazeaza aceasta teorie ? Ce se stie in mod cert cu privire la acest subiect ? Ce sta la baza acceptarii evolutionismului la scara quasi-universala ?

Vom trece in revista cateva fapte, mituri si supozitii care stau la temelia acestei teorii. Vom ramanea uimiti de ceea ce vom descoperi.

Evolutionismul si logica

In domeniul stiintei, logica este fundamentala pentru interpretarea rezultatelor. Din acest motiv, sofismele ( rationamentele false ) nu ar avea ce cauta niciodata in sustinerea unei teorii. Cu toate acestea , teoria evolutionista este sustinuta de o multime de sofisme. Iata cateva din acestea, asa cum le descrie A. J. Hoover in cartea sa intitulata ”Don’t You Believe It”:

1. Generalizarea grabita. Ea se produce atunci cand se trag concluzii generale pe baza unui mic esantion de probe. Daca , de exemplu, sapam intr-o gradina si gasim un nasture, am putea trage o concluzie generalizata: In toate gradinile in care se sapa vor fi gasiti nasturi. Suna interesant, insa logica nu ne lasa sa tragem o astfel de concluzie. Din nefericire, teoria evolutionista se foloseste de astfel de generalizari
.

2. Eludarea ( evitarea, ignorarea intentionata ) a problemei . Se poate intalni in cazurile in care o ipoteza nedovedita inca este folosita pentru sustinerea altei ipoteze . Este vorba de asa-numita “logica circulara “, care urmareste de fapt evitarea problemei. Iarasi trebuie sa constatam ca evolutionismul se bazeaza adesea pe aceasta logica circulara, atunci cand isi apara o supozitie prin alta supozitie.

3. Abuzul de autoritate. Pentru a valida o anumita concluzie se apeleaza la formule ca: “un grup de experti a ajuns la concluzia ca…” , fara ca acel grup de experti sa fie de acord cu afirmatia.

4. Apel la popularitate. Este asa-numitul “sofism demagogic” care consta in a te folosi de marele public pentru a stabili un lucru ca fiind un fapt stiintific, fara a te baza pe dovezi pertinente.

5. Argumentatia futurista. Daca acum nu sunt suficiente probe in sustinerea unei teorii, se sustine ca teoria este totusi valabila, intrucat viitorul va aduce dovezile pertinente. Evolutionismul se foloseste din plin de acest sofism.

6. Ipoteze contra fapte. Acest sofism incearca sa intareasca o teorie pe baza unor ipoteze care s-au dovedit deja false. Asa cum vom vedea, evolutionismul isi trage seva din multe ipoteze care s-au dovedit false.

7. Snobism cronologic. Acest sofism cere ca un punct sa fie respins sau acceptat , spunand ca proba este atat de veche incat este imposibil de a o verifica sau dovedi.

Acestea sunt doar cateva din sofismele folosite de oamenii de stiinta evolutionisti in sustinerea subiectului evolutiei.

Legea cauzei si a efectului

Legea cauzei si a efectului este una din cele mai mari legi care guverneaza universul. Ea este atat de elementara incat o aplicam fara sa ne dam seama. Daca, de exemplu, ne scapa ceva din mana, acel lucru va cadea pe pamant. Efectul este caderea, iar cauza este forta gravitationala.

O parte a definitiei acestei legi stipuleaza ca nu putem niciodata avea un efect mai mare decat cauza care l-a produs. Acest aspect al legii cauzei si efectului este in deplin acord cu o lege dintr-un alt domeniu al stiintei: legea a doua a termodinamicii, numita si legea entropiei. Cele trei legi ale termodinamicii sunt trei legi fundamentale carora li se supun toate domeniile stiintei.

Rezumand, aceasta a doua lege afirma ca toate lucrurile tind spre dezordine ( entropie ), care nu inceteaza sa creasca. Spre exemplu, daca incalzim un vas cu apa la 50 grade Celsius si flacara se stinge, apa nu-si va ridica temperatura, dimpotriva. Aceasta in loc sa creasca, va scadea. Ea va tinde spre rece, nu spre cald. Faptul acesta este in perfecta concordanta cu legea entropiei, care ne demonstreaza ca fiecare cauza creaza un efect de un nivel energetic mai mic.

Ne vom ocupa mai pe larg de legea entropiei intr-o ocazie viitoare. Acum, avand in minte marea lege a cauzei si a efectului, ne intrebam: Cum este posibil ca o forma de viata superioara-efectul- sa provina dintr-o forma de viata inferioara- cauza ?

Aici incepe dilema evolutionismului !

Evolutionismul-fapt stiintific?

Theodosius Dobzhansky afirma in cartea sa intitulata “The Biological Basis of Human Freedom” ca “evolutia, ca fapt istoric, a fost dovedita fara nicio urma de indoiala inca din ultimele decenii ale secolului al 19-lea.” (3)

O asemenea siguranta emanata din afirmatiile evolutionistilor a facut ca in majoritatea scolilor sa fie predat evolutionismul ca “fapt istoric.”

Insa nu toti evolutionistii sunt de acord cu aceasta concluzie. Iata cateva marturii in acest sens:

“Care este originea finala a omului ? Din nefericire, toate raspunsurile care pot fi date astazi la aceasta intrebare sunt bazate pe dovezi indirecte si din acest motiv ele sunt in mare parte conjecturale

( neintemeiate, bazate pe supozitii n.n. ).” (4)

Iata ce afirma un alt mare evolutionist, Pierre-Paul Grasse, geolog de renume mondial si fost presedinte al Academiei de Stiinte:

“…Doctrinele avansate pentru a explica evolutia biologica nu pot rezista unei critici obiective profunde…” (5)

Dr. Michael Denton, un evolutionist renumit afirma;

“Teoria sa generala (a lui Darwin n.n. ), ca viata pe pamant isi are originea in acumularea gradata a mutatiilor aleatoare succesive, ramane, la fel cum era si pe timpul lui Darwin, o ipoteza inalt speculativa, fara nicio sustinere faptica si foarte indepartata de axioma pe care adeptii sai cei mai salbatici ar dori ca noi sa o acceptam.”(6)

Asadar, evolutionismul este departe de a fi un fapt stiintific. El nu este nici macar o teorie stiintifica, ci, asa cum marturisea Dr. Denton, el nu este altceva decat “ o ipoteza inalt speculativa.”

Puteti sa va imaginati ca un lucru contestat intr-o asemenea masura, chiar de catre cei care sustin ca cred in el, poate fi predat in scoli ca un fapt stiintific ?

Ramane o intrebare: Daca evolutionismul nu e nici fapt nici teorie, atunci ce este stiintific in el?

Selectia naturala

Unul din conceptele care stau la baza teoriei evolutioniste este cel care sustine ca “supravietuiesc cei mai bine adaptati. “ Acest fapt este considerat a fi motorul evolutiei. Oamenii de stiinta afirma ca selectia naturala elimina pe cei care nu se adaptaeaza. Probabil ca nu ne este greu sa observam acest lucru in jurul nostru.

Ramane totusi o problema: Selectia naturala nu creaza atribute noi la o specie si nici nu creaza specii noi. Un renumit botanist olandez-Hugo de Vries- a explicat problema in modul urmator:

“Selectia naturala poate, fara indoiala, sa explice supravietuirea celor mai bine adaptati, dar ea nu poate explica aparitia celor mai bine adaptati.”(7)

Selectia naturala este foarte eficace in eliminarea celor mai putini adaptati in interiorul unei specii. Se poate vedea acest lucru in atacul instinctiv al leului asupra zebrei celei mai slabe din grup. Turma ramane sanatoasa deoarece cei slabi sunt eliminati. Cu alte cuvinte, selectia naturala este un mijloc prin care speciile se mentin in cea mai buna stare biologica. Nici vorba de aparitia de caractere noi, cu atat mai putin de specii noi.

Universul e vesnic ?

Oricare ar fi modalitatea prin care stiinta incearca sa simplifice teoria evolutiei, ea va fi mereu confruntata cu provocarea de a explica cum a aparut universul. Nu sunt decat doua posibilitati: 1) el a aparut la un anumit moment sau 2) el a existat totdeauna.

Asadar universul este vesnic ?

Noi nu avem posibilitatea de a calatori in trecut pentru a descoperi adevarul, insa putem intelege cate ceva in aceasta privinta , daca luam in considerare una din proprietatile materiei: dezintegrarea.

Odata cu sosirea erei atomice, incepand cu descoperirea radiumului de Mme Curie in 1898, s-a constatat faptul ca elementele radioactive emit in mod constant radiatii. De exemplu, uraniul are greutatea atomica de 238. Prin dezintegrare, el degaja trei atomi de heliu, fiecare avand greutatea atomica 4. Ceea ce ramane are greutatea atomica 226, care corespunde radiului. Dar si radiul continua sa se dezintegreze, pana ce se ajunge la un element inert numit plumb. Acest proces dureaza un timp indelungat, insa ne spune ceva foarte important: ca a fost un timp in trecut in care elementele radioactive au venit la existenta. Uraniul, radiumul, thoriul, radonul, poloniul etc. nu au existat din vesnicie. Asa cum afirma Henry Moore, “A doua lege a termodinamicii cere ca sa existe un inceput al universului.”

Aceasta a doua lege a termodinamicii, numita si legea entropiei, dovedeste faptul ca universul nu este vesnic si ca, intr-un anumit moment din trecut, ceva sau cineva a fost cauza venirii sale la existenta. Universul este efectul, dar care este cauza ? Am vazut ca orice efect trebuie sa fie mai mic decat cauza care l-a produs. Deci, atat de vast cat poate fi universul, a trebuit sa existe o cauza mai mare decat el , care a dus la aparitia lui- o cauza primara. Refuzand sa accepte adevarata Cauza Primara, oamenii de stiinta incearca sa explice universul in cu totul alte moduri. Cea mai comuna teorie cu privire la nasterea universului este “teoria Bing Bang”, teorie cu care ne vom ocupa mai pe larg intr-o ocazie viitoare.

Biogeneza

In inima dezbaterii cu privire la originea vietii, gasim o lege fundamentala a stiintei- legea biogenezei. Aceasta stipuleaza ca viata nu poate sa apara decat din viata, ca doar materia vie poate produce materie vie. Aceasta lege este atat de fundamentala incat manualul de biologie a lui Simpson’s si Beck, intitulat “Viata: O introducere in biologie,” declara:

“Nu ne putem indoi in mod serios ca regula este biogeneza, ca viata nu vine decat din viata, ca celula- unitatea de baza a vietii- este mereu si numai produsul sau vlastarul unei alte celule.”( 8 )

O alta declaratie in acest sens a fost facuta de redactorul lui Science Digest, Martin A. Moe:

“Un secol de descoperiri senzationale in stiintele bilogice ne-a invatat ca viata nu provine decat din viata.”(9)

Intr-o trimitere a manualului de biologie scris de Moore si Slusher, gasim o declaratie la fel de uimitoare:

“Multi oameni de stiinta numesc aceasta lege ( a biogenezei ) o superlege, sau legea legilor. Oricare ar fi denumirea ei, biogeneza este pe treapta cea mai inalta in materie de generalizari.” (10)

Recent, s-a facut mare caz de reusita unor oameni de stiinta de a produce viata, pornind de la materia sintetica nevie. Este vorba de producerea unei variante sintetice a virusului poliomielitei. Este doar o perdea de fum aruncata in calea omenirii. Evolutionistii admit in mod deschis ca virusurile, oricare ar fie ele, sunt organisme nevii, fara sa mai tinem cont de faptul ca a fost nevoie de o inteligenta exterioara care sa planuiasca producerea lor.

Mutatiile genetice

Ideea ca unele caracteristici imbunatatite ale unei specii pot fi produse prin mutatii genetice este doar o ipoteza, o presupunere. Cu totii stim ca sursa oricarei informatii din organismele vii este ADN-ul. Prin urmare, pentru a se ajunge la ameliorari ale caracteristicilor unei specii este nevoie de un plus de informatie care sa patrunda in ADN-ul celular. Acest plus de informatie se numeste mutatie. Practica dovedeste ca majoritatea mutatiilor au un efect negativ asupra speciei, ducand, prin procesul selectiei naturale, la eliminarea mutantilor.

Acest lucru se aplica si in cazul mutatiilor “neutre”, deoarece procese naturale duc la eliminarea defectelor din carta genetica a fiintelor vii. Iata ce a declarat seful proiectului international al genomului uman, evolutionistul Luigi Cavalli-Sforza:

“Evolutia rezulta de asemenea din acumulare de informatie noua. In cazul unei mutatii biologice, noua informatie este adusa atunci cand se produce o eroare de transmisie genetica ( o schimbare in structura ADN-ului de la parinte la urmas ). Mutatiile genetice sunt spontane, aleatoare si sunt rareori benefice, iar cel mai adesea n-au niciun efect, sau au un efect daunator. Selectia naturala face posibila acceptarea celor bune si eliminarea celor rele.” (11)

Faptul ca selectia naturala elimina indivizii cu mutatii genetice negative este un lucru dovedit. Dar este oare adevarat ca mutatiile favorabile pot produce, nu doar informatie noua, ci si specii noi ?

Un exemplu des citat de evolutionisti este cel al cresterii rezistentei germenilor fata de antibiotice. Dar, asa cum o demonstreaza citatul urmator, ceea ce se petrece in cazul cresterii rezistentei germenilor la antibiotice este o pierdere de informatie, nu un castig de informatie.

“Nu exista niciun caz cunoscut de rezistenta la antibiotice care este rezultatul unei informatii noi. Exista mai multe moduri prin care o pierdere de informatie sa confere rezistenta.” (12)

Evolutia nu se poate realiza prin pierdere de informatie, caci in timp, rezultatul final ar fi disparitia informatiei. Singura modalitate de a se produce o forma de viata superioara este prin multa, foarte multa informatie noua. Unele mutatii par sa aduca ameliorari ( cum este cazul rezistentei la antibiotice ), dar in timp, “sanatatea” generala a organismului este diminuata. Pierderea continua a informatiei va avea ca urmare distrugerea vietii, nu ameliorarea ei.

“Genele par a fi construite pentru a permite schimbari in interiorul unor limite stramte si pentru a impiedica depasirea acestor limite… Mutatiile par a fi incapabile de aproduce forme de viata in intregime noi.” (13)

In ciuda tuturor acestor evidente, in fiecare zi, milioane si milioane de copii sunt invatati ca mutatiile ( defectele ) sunt la originea a milioane de specii de plante si animale, precum si a speciei umane.

Acestea sunt “impotrivirile stiintei pe nedrept numita astfel, pe care au marturisit-o unii si au ratacit cu privire la credinta.” despre care ne avertizeaza apostolul Pavel inca de acum doua milenii

( 1 Timotei 6, 20-21 ). De aceea, “noi rasturnam rationamentele si orice inaltime care se ridica impotriva cunostintei lui Dumnezeu si orice gand il facem supus ascultarii de Christos.” ( 2 Corinteni 10, 5 –traducerea Louis Segond)

Lori Balogh

Referinte bibliografice:

(1) Collin Patterson, cf. artic. “Les faites et les erreures”, disponibil pe www.thercg.org

(2) Idem

(3) Theodosius Dobzhansky, “The Biological Basis of Human Freedom”

(4) W. LeGros Clark, 1955

(5) Pierre-Paul Grasse, “The Evolution of Living Organisms”, 1977

(6) Michael Denton, cf.artic. “Les Faites et les erreures”, disponibil pe www.thercg.org

(7) Hugo de Vries, “Species and Varietes: Their Origin by Mutation”

(8) Simpson’s si Beck, “Viata: O introducere in biologie”

(9) Martin A. Moe, “Science Digest “, “Genes on Ice”, decembrie 1981

(10) Moore si Slusher, “Biology: A Search for Order in Complexity”, 1974

(11) Luigi Cavalli-Sforza, “Genes, Peoples and Languages”, pag. 176

(12) Jonathan Sarfati, “Refuting Evolution”

(13) Dr. Alan Hayward, “Creation or Evolution: The Facts and the Fallacies”

______________________________

06.Legea Entropiei

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:32 +0000

6. LEGEA ENTROPIEI

Probabil ca fiecare om si-a pus, cel putin odata in viata, una din intrebarile urmatoare:

De ce este mai usor sa strici un lucru, decat sa-l faci ? De ce, spre exemplu, este mai usor sa strici o casa, decat sa o cladesti ? O casa trainica poate fi cladita in luni sau ani, in timp ce, pentru demolarea ei

sunt suficiente doar cateva ore sau chiar cateva minute ?

De ce un om ,caruia i-au trebuit in jur de 20 de ani de ingrijire side educatie pentru a se maturiza, poate disparea , trecand in nefiinta, doar intr-o singura clipa ?

De ce e mai usor sa faci dezordine, decat ordine ? De cat timp avem nevoie pentru a aranja toate lucrurile la locul lor intr-o casa si de cat timp avem nevoie pentru a le arunca in dezordine ?De ce toate acestea?

Stiinta ne ajuta sa gasim raspunsul: Exista o lege fundamentala care guverneaza intreaga noastra existenta- Legea entropiei.

Legea entropiei este cea de-a doua din cele trei legi ale termodinamicii ( grec. “therme”=caldura, “dunamis”=putere ). Albert Einstein a numit aceste trei legi “legile primordiale ale tuturor stiintelor” (1), iar Sir Arthur Eddington afirma cu privire la acestea: “Daca teoria voastra este impotriva celei de-a doua legi a

termodinamicii, nu pot sa va dau nicio speranta, nu mai este nimic de facut pentru ea…” (2)

Iata cuvinte destul de tari din partea a doi oameni de stiinta de renume mondial.

Nu exista nicio exceptie de la aceste legi fundamentale ale fizicii si toate experimentele, de la cele mai simple, pana la cele mai complexe, toate procesele din univers se supun acestor legi.

Cea de-a doua lege a termodinamicii afirma ca toate sistemele fizice lasate libere tind sa devina dezordonate, sageata timpului fiind indreptata intotdeauna in jos. Aceasta sageata, numita si “evolutia timpului “ arata ca , odata cu trecerea timpului, totul se deterioreaza, putrezeste sau moare. Iata cum este descrisa legea entropiei de catre cunoscutul scriitor si om de stiinta Isaac Asimov:

“Un alt mod de a exprima cea de-a doua lege a termodinamicii este : universul devine din ce in ce mai dezordonat. Vazuta sub acest unghi, noi putem vedea cea de-a doua lege pretutindeni in jurul nostru. Pentru a face ordine in camera noastra trebuie sa depunem eforturi deosebite, insa daca o lasam in voia sortii, foarte curand si foarte usor ea va deveni o mare dezordine. Chiar daca nu intram in ea, praful se aduna. Cat de dificil este sa ne mentinem casele, masinile si propriile corpuri intr-o ordine perfecta ! Cat de usor este sa le lasam sa se deterioreze! Intr-adevar, nu avem nimic de facut pentru ca totul sa se strice, sa se naruiasca, sa se sparga si sa se uzeze in sine insusi- iata ce este a doua lege.” (3)

Contrar acestei legi fundamentale care guverneaza intregul univers, teoria evolutionista afirma ca

sageata timpului este indreptata in sus, ceea ce inseamna ca exista un proces universal de dezvoltare si crestere: de la materia anorganica la cea organica, de la prima celula la complexitatea organismului omenesc. Este uimitoare si inexplicabila acesta conceptie care sta la baza teoriei evolutioniste, atata timp cat ea contrazice una din legile fundamentale ale fizicii.

Iata ce scrie Tudor Opris, autorul cartii “Miracolul vietii- miracolul ereditatii” in acest sens:

“Viata a parut din necesitatea materiei de a se organiza pe sine din ce in ce mai complex, in tendinta ei de a atinge forme cat mai perfecte, tendinta care este rezultatul insusi a organizarii sale.” (4)

Citatul scoate in evidenta un postulat evolutionist, exprimat si de Aristotel, si anume ca in materie exista o tendinta spre perfectiune, spre complex. Daca observam, este tocmai opusul a ceea ce afirma cea de-a doua lege a termodinamicii.

Pentru a-si apara teoria, evolutionistii au lansat o adevarata dezbatere cu privire la sistemele inchise si cele deschise. Ce diferenta exista intre cele doua sisteme? Una foarte simpla: Intr-un sistem inchis, nu exista nicio interferenta din partea vreunei surse de energie externa. Din acest motiv, legea a doua se aplica fara nicio dificultate, sistemul devenind din ce in ce mai dezordonat, adica tinzand spre o entropie maxima. Intr-un sistem deschis dimpotriva – afirma evolutinistii- sursele de energie externa antreneaza o crestere a energiei utilizabile, deci o scadere a entropiei. In ceea ce ne priveste pe noi, se afirma ca soarele este cel care furnizeaza cantitati mari de energie in sistemul nostru deschis, creind conditiile evolutiei.

Pentru cei neavizati, aceste afirmatii ii pot induce in eroare. In realitate, ele nu sunt decat o simpla

“ perdea de fum.”

De ce ? Pentru ca energia nu este sinonima cu evolutia.

Este suficienta doar energia pentru ca un sistem sa-si scada entropia, adica sa se poata produce evolutia?

Desigur, exista in lume cresteri locale si temporare ale ordinii, contrar legii a doua a termodinamicii. Dar lucrul acesta se intampla numai acolo unde exista inteligenta ( informatie, plan, proiect ) si viata. Cresterea unei seminte pana la stadiul de copac, cresterea unui fetus pana la stadiul de animal adult, cresterea

unei gramezi de caramizi si a altor materiale de constructii pana la stadiul de cladire etc. reprezinta scaderi ale entropiei Trebuie insa specificat faptul ca orice crestere observata este temporara, caci in final, organismele

vii mor, cladirile se prabusesc, automobilele sfarsesc in cimitirele de masini etc.

Daca examinam indeaproape toate acele cazuri de crestere temporara a ordinii intr-un sistem ( in care legea a doua a termodinamicii este anulata temporar ), vom observa ca, in fiecare caz in parte , trebuie implinite doua conditii esentiale:

1. Sa existe informatia care sa dirijeze energia bruta venita din afara sistemului deschis. Iata ce afirma in aceasta privinta grupul de cercetatori si consultanti ai Institutului pentru Cercetari Creationiste, condus de Dr. Henry M. Morris:

“Un proces de crestere care se desfasoara prin acumulari intamplatoare nu va duce la o structura ordonata ci la un cocolos eterogen. Trebuie sa existe de la inceput un tipar, un proiect sau un cod, altfel nu va avea loc nicio crestere ordonata. In cazul organismelor, acesta este un program genetic uimitor de complex, structurat ca un sistem informational in molecula AND a organismului respectiv. In cazul cladirii, acesta este setul de planuri pregatit de arhitecti si ingineri.” (5)

Aceeasi idee, exprimata cu alte cuvinte , o gasim si la renumitii savanti George Gaylord Simpson si W. S. Beck:

“Simplul consum de energie nu e suficient pentru a dezvolta si a mentine ordinea. Un taur intr-un magazin de portelanuri lucreaza, dar el nici nu creaza, nici nu mentine ordinea. Lucrul necesar trebuie sa fie de un tip special; el trebuie sa urmeze niste indicatii; e nevoie de informatie cu privire la modul in care sa se foloseasca energia.” (6)

2.A doua conditie esentiala este sa existe un mecanism care sa transforme energia bruta din exterior in energie utilizabila. Aceiasi cercetatori de la Institutul pentru Cercetari Creationiste din San Diego, California, afirma:

“Energia disponibila in mediul inconjurator nu este de niciun folos daca ea nu poate fi convertita in formele specifice necesare pentru a organiza si lega componentele in structura complexa si ordonata a sistemului complet. Daca nu exista un astfel de mecanism, energia din mediul inconjurator mai degraba va darama orice structura deja prezenta.” (7)

Ca o exemplificare la cele de mai sus, nimeni nu-si lasa fotografiile in plina lumina solara, caci in timp, energia bruta a acestuia le va distruge. Sa ne reamintim ce energie imensa se degaja la explozia unei bombe nucleare. Energia bruta care se degaja face ravagii, cu consecinte teribile pentru orice forma de viata si pentru o lunga perioada de timp. Nimeni nu-si face iluzii ca energia degajata intr-o explozie nucleara va crea ocazia ca vietuitoarele din zona sa evolueze spre forme superioare de existenta. Nici chiar evolutionistii nu cred in asa ceva.

Un exemplu natural de canalizare a energiei brute spre un lucru util este fotosinteza- un mijloc de conversie a energiei solare in energie necesara cresterii plantelor. Fotosinteza, fiind un proces biologic, avem de-a face cu un sistem deschis. Asadar, a doua lege a termodinamicii se aplica in acest caz intr-un sistem deschis. Energia bruta este energia solara. Se pune intrebarea: daca plantele nu ar avea ADN, adica acea informatie necesara transformarii energiei brute, si daca nu ar exista si mecanismul care sa asigure aceasta conversie de energie, cum s-ar mai produce ea ? Cui i-ar mai folosi energia solara ? Nu doar ca nu ar folosi, ci energia bruta din afara sistemului deschis ar provoca distrugeri, marind entropia.

In corpurile noastre exista procese asemanatoare in care se converteste o forma de energie din afara sistemului intr-o forma de energie utilizabila: digestia, respiratia, circulatia sangelui etc. In toate cazurile insa, conditiile descrise mai sus sunt implinite: exista si informatia ( instructiunile ), dar exista si mecanismul care face ca informatia sa fie pusa in practica.

Problema care se pune nu este daca exista destula energie ajunsa pe pamant de la soare pentru a sprijini evolutia, ci cum este convertita aceasta energie in evolutie ? Daca pentru procese mai mici cum sunt cresterea unui fetus, fotosinteza, ridicarea unei cladiri etc. e nevoie de informatie si de un mecanism de conversie a energiei, atunci cu siguranta ca e nevoie de o informatie mult mai complexa si de un mecanism de conversie mult mai specific pentru a permite procesul evolutiv.

Acestea nu pot fi insa nicaieri identificate in univers, in situatia in care negam existenta unui Dumnezeu creator. Cine poate gasi in univers un plan care sa prevada organizarea elementelor chimice simple pana la stadiul de om ? Unde poate fi gasit motorul care transforma energia solara in lucrul mecanic necesar evolutiei? Evolutionistii raspund apeland la mutatiile genetice si la selectia naturala. Insa mutatia genetica nu e un cod, ci o eroare aparuta intamplator intr-un cod deja existent. In ceea ce priveste selectia naturala, nici ea nu e un cod, ci o “sita” care elimina indivizii neadaptati si mutantii ce prezinta defecte.

Astazi exista un numar mare de oameni de stiinta care admit ca legea a doua a termodinamicii si evolutia sunt incompatibile.

“In ce priveste a doua lege a termodinamicii, sau legea entropiei, ar fi dificil de a concepe doua principii mai opuse decat cel al cresterii entropiei si cel al evolutiei. Fiecare este exact inversul celuilalt. Cum a definit-o Husley ( Aldous ), evolutia subintelege o crestere constanta a ordinii, a organizarii, a complexitatii. Pare axiomatic ca cele doua nu pot fi adevarate . Dar. orice ar fi nu poate fi pusa la indoiala veracitatea celei de-a doua legi a termodinamicii.” (8)

Daca modelul evolutionist ar fi real, atunci ar trebui sa existeun principiu puternic si atotcuprinzator care sa “impinga” sistemele spre nivele de complexitate tot mai inalte ( elemente chimice –substante organice- celule vii- viermi- pesti- reptile- pasari- mamifere- om ). Din nefericire pentru evolutionisti, un astfel de principiu nu exista decat in filozofia evolutionista. In practica stiintifica intalnim doar cele doua legi ale termodinamicii: Legea consevarii ( prima lege ) si Legea entropiei , sau a dezintegrarii ( a doua lege ). Ambele contrazic in mod categoric posibilitatea evolutiei fara interventia unei Inteligente superioare.

Ce are de spus Biblia cu privire la legea entropiei?

Trebuie sa subliniem faptul ca Biblia, nu numai ca nu neaga existenta acestei legi universale, dar o si numeste cu precizie. Iata cateva texte biblice care vorbesc direct sau indirect de aceasta lege fizica:

1. Geneza 2,7: “…”In ziua in care vei manca din el vei muri negresit.”

2. Romani 6, 23: “Fiindca plata pacatului este moartea.”

3. Romani 8, 20-21: “Caci firea ( natura ) a fost supusa desertaciunii, nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o, cu nadejdea insa ca si ea va fi izbavita din robia stricaciunii.”

Sa retinem din pasajul citat din apostolul Pavel doua expresii: “supusa desertaciunii” si “robia stricaciunii”. Traducerea in limba franceza a Bibliei, facuta de abatele Crampon, foloseste expresia “supusa dezordinii” , ceea ce este o alta exprimare, in cuvinte simple si pe intelesul tuturor , a celei de-a doua legi a termodinamicii.

4.Psalmul 102, 25-26: “Tu ai intemeiat in vechime pamantul si cerurile sunt lucrarea mainilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu vei ramanea; toate se vor invechi ca o haina; le vei schimba ca pe un vesmant si se vor schimba”

Pornind de la acest pasaj biblic, Lordul Kelvin ( 1824-1907 ), cercetator in termodinamica, a descoperit cea de-a doua lege a termodinamicii. El a fost convins ca lumea a fost creata de Cineva si ca ea se indreapta spre un sfarsit inevitabil. Doar Dumnezeu putea- in conceptia lui Kelvin- sa restabileasca distributia energiei in univers.

Iata ca Biblia, desi nu foloseste termeni savanti, tehnici, ne vorbeste despre o lege de baza a fizicii. Mai mult decat atat, apostolul Pavel ne arata faptul ca aceasta lege a dezordinii si a distrugerii a aparut ( mai corect “s-a manifestat” ) intr-un anumit moment al istoriei- odata cu aparitia pacatului.

Biblia nu contrazice adevarata stiinta. Daca a doua lege a termodinamicii sustine ca in lumea noastra toate lucrurile tind spre haos, dezordine si moarte, acelasi lucru il afirma si Biblia. Ea insa ne mai vorbeste despre un Dumnezeu Atotputernic si Creator care controleaza legile care guverneaza universul. Actul creatiei nu este altceva decat un act divin de anulare a legii entropiei.

Complexitatea naturii care ne inconjoara nu poate fi rezultatul hazardului, cu atat mai mult cu cat in univers actioneaza niste legi precise care infirma aceasta posibilitate. Logica si bunul simt ne obliga sa spunem , asemenea psalmistului David, care scria acum trei milenii:

“Cerurile spun slava lui Dumnezeu si intinderea lor vesteste lucrarea mainilor Lui. O zi istoriseste alteia acest lucru si o noapte da de stire alteia despre El. Si aceasta fara vorbe, fara cuvinte al caror sunet sa fie auzit. Dar rasunetul lor strabate tot pamantul si glasul lor merge pana la marginile lumii.

Psalmul 19, 1-4

Biblia ne mai spune ca va sosi un timp in care legea entropiei nu va mai avea putere asupra noii creatiuni a lui Dumnezeu. Apostolul Pavel ne asigura ca natura “va fi izbavita din robia stricaciunii” ( Romani 8, 21 ), iar apostolul Ioan, vizionarul de pe insula Patmos, a avut privilegiul sa vada in avans acest moment:

“Apoi am vazut un cer nou si un pamant nou, pentru ca cerul dintai si pamantul dintai pierisera si marea nu mai era. Si eu am vazut coborandu-se de la Dumnezeu cetatea sfanta, Noul Ierusalim, gatita ca o mireasa impodobita pentru barbatul ei. Si am auzit un glas tare care iesea din scaunul de domnie si zicea: Iata cortul lui Dumnezeu cu oamenii ! El va locui cu ei si ei vor fi poporul Lui si Dumnezeu Insusi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va sterge orice lacrima din ochii lor si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut.” Apocalipsa 21, 1-4

Privilegiul acesta ne este oferit tuturor, fara deosebire. Trebuie numai sa facem o alegere. Alegerea cea buna. Merita !

Lori Balogh

Referinte bibliografice:

(1) cf.Articol “Les faites et les erreures” disponibil pe www.thercg.org

(2) Arthur Eddington, The Nature of the Physical World

(3) Isaac Asimov, “In the Game of Energy and Thermodynamics You Can’t Even Break Even”, Smithsonian Institute Journal, June, 1970.

(4) Tudor Opris, “Miracolul vietii- miracolul ereditatii”, 1987, pag. 7.

(5) Dr. Henry M. Morris, “Creationism stiintific”, pag. 44

(6) George Gaylord Simpson si W. S. Beck, “Life, An Introduction to Biology”

(7) Dr. Henry M. Morris, “Creationism stiintific “ , pag. 44-45

(8) Henry Moore, “The Twilight of Evolution”, pag. 35

______________________________

07.Universul – Big Bang sau creatie…

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:32 +0000

7. UNIVERSUL – BIG BANG SAU CREATIE INTELIGENTA ?

Autorul cartii “Omul si astrele”, aparuta la editura “Dacia”in 1986, isi incepe lucrarea cu o propozitie scurta: “La inceput a fost universul.”(1) Intr-un mod asemanator incepe si Evanghelia apostolului Ioan:

“La inceput a fost Cuvantul” ( Creatorul n.n.- Ioan 1, 1) Un singur cuvant difera in cele doua afirmatii, suficient ca el sa separe complet si ireconciliabil doua linii de gandire, doua conceptii despre lume si viata.

Din zorii umanitatii, au circulat intre oameni tot felul de teorii cosmogonice, unele mai ciudate decat altele. Nu este acum timpul si locul sa ne ocupam de ele, caci valoarea lor este doar una cultural-istorica si mai putin stiintifica. Exista insa o teorie cosmogonica moderna, larg acceptata in cercurile stiintifice, aparuta pe la mijlocul secolului al 20-lea- teoria Big Bang.

In mare, teoria sustine ca in momentul 0, intregul univers era concentrat intr-un singur atom universal, un fel de “ou primordial”, care a explodat cu aproximativ 13,7 miliarde de ani in urma, dand nastere particulelor, din care ulterior s-au format corpurile ceresti si galaxiile. Suportul stiintific pe care se bazeaza teoria este alcatuit din trei elemente:

1). Varsta celor mai batrane stele este de 12-15 miliarde de ani.

2). Analiza luminii emise de galaxii indica faptul ca ele se departeaza unele de altele.

3). In toate regiunile din univers exista o radiatie slaba (un fel de fosila), un ecou al torentelor de caldura si lumina din momentul exploziei.

Se afirma de asemenea ca universul este in continua expansiune, ca galaxiile se departeaza unele de altele, astfel incat dupa fiecare miliard de ani, universul este mai mare cu 5-10 %.

Teoria Big Bang, desi e imbratisata de numerosi oameni de stiinta, ridica o multime de probleme nerezolvate, ceea ce face ca ea sa fie nimic mai mult decat o simpla ipoteza cosmogonica putin credibila. Iata cateva probleme nerezolvate ale teoriei amintite:

1. Nu exista nicio cale experimentala pentru a verifica veridicitatea acestei teorii. Nu poate fi imaginat niciun aparat care sa urmaresca evolutia unei stele. Omul isi poate doar imagina aceasta evolutie, insa nu o poate verifica experimental. Atata vreme cat nu poate fi facuta o verificare experimentala, teoria nu este altceva decat o simpla ipoteza.

2. Conform teoriei Big Bang, in urma exploziei materia ar trebui sa fie distribuita in univers in mod uniform si aleatoriu in toate directiile.

Realitatea pe care o gasesc astronomii “pe teren” este cu totul alta: materia este distribuita neomogen in univers. Pretutindeni exista neregularitati, cu zone de materie foarte densa ( galaxiile ), dar si zone care se apropie de vidul absolut ( spatiile intergalactice ).

O stire data in 28 august 2007 arata ca astronomii au descoperit la o distanta de doua miliarde de ani-lumina un vid imens in univers, avand un diametru de un miliard de ani-lumina. Cu ajutorul radiotelescopului VLH, s-a descoperit, potrivit Live Science, un gol urias in care nu exista nici galaxii, nici materie intunecata. Initial s-a crezut ca este vorba de o gaura neagra, insa a fost infirmata acesta presupunere.

“Ceea ce am gasit nu este normal, daca ne raportam la observatiile de pana acum, ori la simularile computerizate despre evolutia universului”- afirma cercetatorul stiintific Lilliya R. Williams de la Universitatea din Minnesota. (2)

Acest vid imens da peste cap teoriile stiintifice prezente.

3. Conform teoriei Big Bang, toate galaxiile ar trebui sa se departeze unele de altele, la fel cum se intampla cu fragmentele rezultate in urma unei explozii obisnuite. Realitatea “pe teren” este alta: sunt zone in univers in care galaxiile se apropie unele de altele.

4. Cartografierea recenta a unei zone din universul apropiat de noi contrazice afirmatiile teoriei Big Bang. De-a lungul anilor, s-au facut o multime de studii cu privire la distributia galaxiilor cunoscute. Insa oricat de elaborate au fost acestea, ele nu au putut acoperi decat diferite segmente.

Incepand cu 1986, in astronomie si astrofizica s-a deschis o etapa importanta. Folosindu-se tehnici informatice moderne, astronomii de la Harvard Smithsonian Center au reusit sa obtina o reprezentare aproape fidela a unei zone a universului. Pentru prima data omul a putut vedea structuri ale universului care se intind pe o distanta de 500 de milioane de ani-lumina.

Reusita acestei cartografieri partiale a universului pune serios sub semnul intrebarii teoria Big Bang. Cartografierea realizata in 1986 demonstreaza ca distributia galaxiilor in univers nu este aleatorie. Mai mult decat atat, noua panorama descopera o structura particulara formata din peste 1000 de galaxii, avand imaginea unei fiinte umane. Aceasta descoperire nu numai ca rastoarna teoria distributiei aleatoare a galaxiilor in univers, dar- culmea ironiei !- oamenii de stiinta evolutionisti au ocazia sa contemple galaxiile din universul nordic si apropiat de noi ca avand forma unei fiinte omenesti.

Desigur, nimeni nu a dat vreo importanta sau semnificatie formei umane a acestei structuri galactice, insa descoperirea face ca teoria Big Bang sa fie serios repusa in discutie. La o scara uriasa, se pot vedea structuri cu aspectul unor ziduri uriase inconjurate de zone vide. Imaginea umana a structurii megagalactice a fost supranumita “the stick man” ( “omul baton”), datorita bustului sau alungit.

Ceea ce este deosebit de interesant legat de “the stick man” este faptul ca bustul sau este practic aliniat nordului real, in linie cu axa de rotatie a pamantului. Dr. Craig Tyler de la colegiul Fort Lewis din Colorado a afirmat:

“The stick man”- rezultatul acestei prime evidente pare ca ne spune ca acolo se afla un mesaj cu privire la noi, galaxii dispuse in forma unei fiinte umane. In acelasi timp, alte “felii” ale cerului nu poseda astfel de formatiuni. Aceste caracteristici sunt interesante pentru ca ele par sa ne spuna ca noi ocupam un loc preponderent in cosmos.” (3)

Dr. Margaret Geller, astronom la Smithsonian Institute, admite ca “the stick man”reprezinta o dovada irezistibila ca galaxiile se concentreaza in structuri bidimensionale.

5. Conform teoriei Big Bang, ca urmare a exploziei initiale si a distributiei uniforme si aleatoare a materiei, universul ar fi trebuit sa fie sferic. Cercetari recente arata ca universul este mai degraba plat ( 4), unii cercetatori lansand modelul universului avand forma unei pilule ( oval alungit ). (5)

6. Prime doua legi ale termodinamicii contrazic teoria Big Bang.

-Prima lege a termodinamicii, numita si “legea conservarii energiei”, afirma ca energia nu poate fi nici creata , nici distrusa, ci poate doar sa se transforme. Daca energia nu poate fi creata, atunci cu siguranta niciun lucru nu poate sa provina din nimic. Oamenii de stiinta evolutionisti stiu prea bine acest adevar, insa il ocolesc intentionat. Savanti ca Alan Guth au afirmat:

“In primul rand, voi spune ca din punct de vedere pur tehnic, expansiunea nu explica cum universul a venit la existenta din nimic… Expansiunea nu face decat sa iei un mic univers pentru a produce unul foarte mare. Dar expansiunea prin ea insasi nu explica originea acestui mic univers. “ (6)

Unul din cei mai mari matematicieni moderni-Stephen W. Hawking- a inchis usa modelului expansionist:

“ Noul model expansionist a avut tentativa de a explica de ce universul este cel pe care noi cunoastem … Parerea mea este ca noul model expansionist este mort ca teorie stiintifica , desi numerosi oameni par sa nu fi auzit de acest lucru, continuand sa publice despre acest subiect ca si cum ar fi viabil.”(7)

-A doua lege a termodinamicii, numita si “legea entropiei”, afirma ca energia se transforma in intotdeauna spre o stare din ce in ce mai haotica, din ce in ce mai putin utilizabila. Posibilitatea aparitiei unui univers din ce in ce mai organizat , dupa asa-zisa explozie initiala si fara interventia unei cauze externe, este contrazisa de legea entropiei . Chiar daca s-ar fi produs Bing Bang-ul, conform celei de a doua legi a termodinamicii, universul ar fi evoluat spre haos si entropie maxima ( dezordine ) , nu spre un un univers organizat asa cum il vedem astazi.

7. Limitele cunoasterii in teoria Big Bang. Oamenii de stiinta sunt nevoiti sa recunoasca ca exista niste limite ale cunoasterii peste care nu pot trece. Ei vorbesc chiar despre “un zid” de netrecut pentru cunoasterea umana. De fapt, astrofizicienii iau ca punct de plecare al expansiunii universului momentul 10 la puterea minus 43 secunde, varsta la care se presupune ca universul era cuprins intr-o sfera de 10 la puterea minus 33 cm. Acesta este “zidul” de netrecut pentru cunoasterea umana. Dincolo de acest moment sunt doar presupuneri, ipoteze, imaginatie.

8. Privin in interiorul sistemului nostru solar, gasim cateva realitati care contrazic toate teoriile stiintifice evolutioniste:

a) Structura rocilor lunare este diferita de cea a rocilor pamantene , ceea ce demonstreaza ca Luna si Pamantul au structuri diferite, origini diferite, si exista pentru scopuri diferite.Prin urmare cele doua corpuri ceresti nu pot avea acelasi stramos comun evolutionist.

“Spre surprinderea savantilor, structura chimica a rocilor de pe luna este distinct diferita de cea a rocilor de pe pamant. Aceasta diferenta arata ca luna s-a format in conditii diferite… si inseamna ca orice teorie despre originea planetelor trebuie sa explice acum crearea pamantului si a lunii pe cai diferite.”( 8 )

Asadar, Luna si Pamantul au structuri diferite, deci au origini diferite.

b) Dintre toate planetele sistemului solar, doua au rotatii axiale retrograde ( sensul de rotatie este opus sensului de rotatie al celorlate planete ). Este vorba despre Uranus si Venus. Evolutionistii nu pot explica aceasta, potrivit modelului evolutionist de formare a sistemului solar.

c) De asemenea, o treime dintre satelitii naturali ai planetelor sistemului solar au orbite retrograde fata de sensul de rotatie al planetei respective.

Toate aceste fenomene, precum si altele, nu au putut fi explicate rezonabil cu ajutorul vreuneia din teoriile evolutioniste. Modelul creationist este cel care raspunde cel mai bine tuturor provocarilor. Acesta este si motivul pentru care oameni de stiinta evolutionisti ca Dr. James Van Allen au respins filozofia evolutiva , care le-a fost implantata din tinerete, si au devenit creationisti.

Asadar, ce a fost la inceput ? Evolutionistii spun: “La inceput a fost universul,” iar creationistii spun: “La inceput a fost Creatorul.”

Legea cauzei si a efectului, una din legile fundamentale care guverneaza universul, afirma ca in spatele oricarui efect se afla o cauza mai mare decat efectul produs. A spune ca la inceput a fost universul inseamna a afirma ca efectul a fost inaintea cauzei care l-a produs, ceea ce sfideaza nu doar legile fundamentale ale fizicii, dar si bunul simt.

In privinta Cauzei Primare care a stat la originea universului, Biblia nu are nicio ezitare. Primul verset al ei afirma clar si pe intelesul oricarui om:

“La inceput, Dumnezeu a facut cerurile si pamantul.” ( Geneza 1, 1 )

Intrega Biblie reafirma pe tot parcursul ei ca suntem opera unui Creator inteligent, atotputernic, vesnic, omniprezent, sfant si iubitor.

“…Eu, cu mainile Mele am intins cerurile si am asezat toata ostirea lor.” ( Isaia 45, 12 )

“…Eu am desfasurat cerurile, Eu am intins pamantul.” ( Isaia 44, 24 )

“…Numai El intinde cerurile…” ( Iov 9,8 )

“Cerurile spun slava lui Dumnezeu si intinderea lor vesteste lucrarea mainilor Lui…(Psalmul19,1 )

Vezi si: Isaia 42,5; 40,22 ; 51,13 ; Ieremia 10, 12; Psalmul 104, 2 etc.

Universul cunoscut se intinde pe o distanta de 15 miliarde de ani-lumina. In vastul sau cuprins, se vad nenumarate mesaje lasate de inteligenta divina cu scopul de a descuraja orice scuza invocata de cei care Il reneaga pe Creator. De la fortele de coeziune din interiorul nucleului atomic si pana la structurile megagalactice, pretutindeni sunt dovezi de necontestat ca o Inteligenta suprema le-a adus pe toate la existenta si le sustine prin puterea Sa.

De ce exista totusi atata negare de Dumnezeu printre noi ? Apostolul Pavel incearca o explicatie:

“In adevar, insusirile nevazute ale Lui, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui se vad lamurit, de la facerea lumii, cand te uiti cu bagare de seama la ele, in lucrurile facute de El. Asa ca nu se pot dezvinovati. Fiindca, macar ca au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslavit ca Dumnezeu, nici nu I-au multumit, ci s-au dedat la ganduri desarte si inima lor fara pricepere s-a intunecat. S-au falit ca sunt intelepti si au innebunit. Si au schimbat slava Dumnezeului nemuritor intr-o icoana care seamana cu omul muritor, pasari, dobitoace cu patru picioare si taratoare…Caci au schimbat in minciuna adevarul lui Dumnezeu si au slujit si s-au inchinat fapturii in locul Facatorului, care este binecuvantat in veci. …Fiindca n-au cautat sa pastreze pe Dumnezeu in cunostinta lor, Dumnezeu i-a lasat in voia mintii lor blestemate, ca sa faca lucruri neingaduite.”

Romani 1, 20-28

Oamenii de stiinta se astepta ca la sfarsitul secolului nostru sa fie incheiata cartografierea intregului univers cunoscut. Ar fi frumos, interesant si instructiv sa ai in fata o harta a intregului univers…Sa o privesti si sa visezi la o calatorie prin spatiile intergalactice.

Noi insa asteptam ceva mai mult de la viitor: nu doar harti ale universului, ci posibilitatea de a vedea cu proprii nostri ochi minunile creatiunii lui Dumnezeu.

“Dar noi, dupa fagaduinta Lui, asteptam ceruri noi si un pamant nou, in care va locui neprihanirea.”

2 Petru 3, 13

Aceasta este speranta oricarui crestin adevarat. Si aceasta speranta nu inseala. Dumnezeul nostru se va tine de cuvant !

Lori Balogh

Referinte bibliografice:

(1) Mihai E. Serban, “Omul si astrele”, editura “Dacia”, 1986, pag. 9

(2) cf. www.g1b2i3.worldpress.com si http://www.sanatatea.com/stiri/2007/08/29/s-a-descoperit-cel-mai-mare-gol-cosmic.html

(3) cf. artic. “Cartographier l’univers”, disponibil pe www.thercg.org

(4) Evenimentul, 13.01.2005

(5) Magazin Stiintific, 17.10.2006

(6) Alan Guth, “Show Me God”, cf. artic. “Les faites et les erreures”, www.thercg.org

(7) Stephen W. Hawking, “Une breve histoire du temps”

(8) Jerry E. Bishop, “New Theories of Creation”, in “Science Digest”, 72, ( oct. 1972 ), pag. 42

______________________________

08.Cat de batran este pamantul?

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:32 +0000

8. CAT DE BATRAN ESTE PAMANTUL ?

-METODE DE DATARE-

In ceea ce priveste varsta planetei noastre, exista pozitii total opuse si ireconciliabile intre conceptia evolutionista si cea creationista. In timp ce in acceptiunea creationista Pamantul este relativ tanar, avand doar cateva mii de ani, in cea evolutionista el ar avea aproximativ 4,5 miliarde de ani, varsta care este mereu in crestere.

Metodele de datare folosite de stiinta sunt privite ca fiind absolute si infailibile, in timp ce Biblia ne prezinta o cronologie istorica ca singura sursa de datare.

Unde se afla adevarul ? Are dreptate Biblia cand ne vorbeste de un Pamant tanar, sau stiinta cand plaseaza momentul aparitiei lui in urma cu miliarde de ani ? Sunt oare metodele de datare chiar atat de stiintifice si de exacte ? Iata cateva intrebari la care vom incerca sa raspundem in cele ce urmeaza. Insa pentru aceasta trebuie sa intelegem cate ceva din “logica” ce sta la baza acestor metode. Doar dupa ce vom intelege acesta “logica” vom sti cata incredere sa le acordam ca metode stiintifice de datare.

Metoda de datare radiometrica este una din cele mai raspandite metode de datare. Cand se incearca datarea rocilor mai vechi se foloseste metoda Uraniu-Toriu-Plumb si Potasiu-Argon. Cand, dimpotriva, se doreste datarea unor esantioane mai tinere, se foloste metoda Carbon-14.

Toate aceste metode radiometrice se bazeaza pe fenomenul dezintegrarii in timp a unor elemente radioactive in alte elemente. Astfel, Uraniul se dezintegreaza in Toriu, iar Toriu se dezintegreaza in Plumb. Cunoscand cantitatea de Plumb continuta intr-un esantion, precum si rata de dezintegrare a Uraniului, se poate calcula vasta esantionului ( roca, fosila ).

Ceea ce trebuie specificat inca de la inceput este faptul ca in acest proces sunt implicate cateva presupuneri ( ipoteze ) ce nu pot fi verificate:

1. O prima ipoteza este aceea ca rata de dezintegrare a elementului radioactiv a fost si este aceeasi in toate timpurile. Or, cercetari moderne arata ca lucrurile nu stau asa. Rata de dezintegrare poate varia in functie de anumite conditii.

2. A doua ipoteza pe care se bazeaza metodele radiometrice este stabilirea cantitatii initiale din elementul-parinte, ceea ce se face la simpla aproximare a cercetatorului.

3. A treia ipoteza consta in sustinerea ca elementul final (stabil ) provine numai din dezintegrarea elementului-parinte. De exemplu, se presupune ca plumbul dintr-un esantion cercetat ar proveni numai din dezintegrarea uraniului. Dar se omite intentionat posibilitatea contaminarii esantionului cu cantitati de plumb care sa nu provina din dezintegrarea uraniului. Orice cantitate de plumb, oricat de mica ar fi ea, va distorsiona datarea esantionului cu sute de mii sau chiar cu milioane de ani.

Dr. Melvin Cook, detinator al premiului Nobel pentru cercetari in acest domeniu, a descoperit ca nu intreaga cantitate de plumb provine din uraniu, asa cum s-a presupus. Aplicand o corectie cu neutroni la aceasta metoda, rocile din Cambrian, datate ca avand o varsta de circa 600 de milioane de ani, in realitate nu sunt mai vechi de cateva mii de ani. (1)

Metoda Potasiu-Argon se bazeaza pe acelasi tip de presupuneri. Este de mentionat ca, folosind acesta metoda pentru datarea unor roci vulcanice vechi de numai 200 de ani ( datare istorica ), s-a ajuns la varste colosale ( intre 22-200 milioane de ani !). (2)

Ne vom opri mai pe larg la una din cele mai folosite metode de datare radiometrica a varstei fosilelor ( resturi de lemn, oase, petrol, carbuni etc. )-metoda Carbon-14.

Metoda Carbon-14 a fost descoperita intre 1953-1955 de profesorul Willard F. Libby si echipa sa de la Universitatea din Chicago. La aparitia ei, noua metoda de datare a produs senzatie in lumea stiintifica, descoperitorului ei decernandu-i-se premiul Nobel pentru chimie in 1960. S-a crezut ca s-a descoperit, in sfarsit, o metoda sigura, absoluta, infailibila de determinare a varstei fosilelor.

Care este principiul pe care se bazeaza metoda Carbon-14 ( Carbon radioactiv )?

Straturile superioare ale atmosferei sunt permanent bombardate de radiatii cosmice. Efectele acestui bombardament sunt multiple. Aurorele boreale care ne incanta privirea se formeaza tot datorita acestui bombardament, prin devierea radiatiilor cosmice spre cei doi poli de catre campul magnetic al pamantului. Insa efectul acestui bombardament care ne intereseaza acum este formarea Carbonului 14 (radioactiv).

Aerul atmosferic contine o cantitate apreciabila de azot, avand numarul atomic 14. Moleculele de azot sunt bombardate de radiatiile cosmice si se transforma in Carbon-14. Daca bombardarea cu radiatii cosmice este constanta, in atmosfera se creaza un echilibru intre C-12, stabil si C-14, instabil si radioactiv. Echilibrul se datoreaza faptului ca C-14, fiind instabil, se dezintegreaza in C-12, aproximativ in aceeasi cantitate cat se formeaza, cu eliberarea de particule beta.

Se apreciaza ca in fiecare an se formeaza in atmosfera terestra circa 9,8 kg. de C-14. Sa vedem acum ce se intampla cu aceasta cantitate de C-14. Deoarece C-14 are proprietati asemanatoare cu C-12, toate organismele vii de pe pamant il asimileaza , astfel incat in fiecare planta si in fiecare organism viu exista aceeasi proportie intre C-12 si C-14 ca cea din atmosfera.

Plantele absorb C-14 sub forma de CO2 radioactiv, apoi din plante el trece in organismul animalelor si in final ajunge pe aceasta filiera in organismul omului.

La moartea organismelor vii, asimilarea C-14 din atmosfera inceteaza, in timp ce C-14 din organismul mort incepe sa scada incet, prin dezintegrare lenta. S-a calculat constanta de dezintegrare a C-14, considerandu-se ca acesta se dezintegreaza cu o viteza constanta in timp. Timpul de injumatatire a cantitatii initiale de C-14 eate de 5730 de ani. Deci, daca intr-un organism mort ar exista la moarea sa 1 g de C-14, dupa trecerea a 5730 de ani, cantitatea de C-14 s-ar reduce la jumatate, adica 0,5 g. Dupa trecerea a inca 5730 de ani, cantitatea de C-14 s-ar reduce la 0,25 g, etc.

Cunoascandu-se viteza de dezintegrare a C-14, cantitatea de C-14 din fosila, ramasa nedezintegrata si cantitaea de C-14 din organismul viu, se poate calcula varsta fosilei, adica timpul scurs de la moartea organismului respectiv.

Cantitatea de C-14 ramasa nedezintegrata din fosila se pune in evidenta cu ajutorul unui aparat numit contor Geiger-Muller care inregistreaza numarul de particule emise de C-14.

Deficientele metodei

Metoda de datare cu C-14 este deosebit de ingenioasa, ea castigand increderea oamenilor de stiinta in anii care au urmat descoperirii ei . Pe masura ce anii au trecut insa, s-au descoperit tot mai multe deficiente ale metodei, determinandu-i pe unii savanti sa o respinga partial sau total. Iata cateva probleme pe care le ridica metoda de datare cu carbon radioactiv:

1. Precizia metodei este foarte mica, ea descrescand proportional cu micsorarea cantitatii de C-14 din esantion. Cu alte cuvinte, cu cat o fosila este mai veche, ea va contine o cantitate cu atat mai mica de

C-14, ceea ce face ca precizia masuratorii sa scada.

2.Cantitati mici de fosile. Precizia metodei este foarte scazuta si datorita faptului ca, de obicei, se pune la dispozitia masuratorilor o cantitate foarte mica de fosila, deoarece se considera ca aceasta este foarte valoroasa din punct de vedere arheologic sau paleontologic. Fiind o cantitate mica de fosila, iar aceasta datorita vechimii ei, avand o cantitate foarte mica de C-14, rezulta masuratori eronate.

3. Varstele obtinute cu metoda C-14 nu corespund uneori cu cele determinate istoric si arheologic. Iata cateva exemple:

– S-a obsevat ca plantele care cresc in apropierea marilor autostrazi, deci intr-o atmosfera foarte poluata, au varste de sute de mii de ani, conform metodei de datare cu C-14, desi ele sunt in viata. Explicatia consta in faptul ca ele traiesc intr-o atmosfera bogata in C-12 si saraca in C-14.

– S-a facut un experiment cu o broasca testoasa care a fost hranita cu vegetale selectionate, bogate in C-12 si sarace in C-14. De asemenea, ea a fost adapata cu apa fosila. Dupa un timp, i s-a determinat varsta prin metoda cu carbon radioactiv, rezultatul fiind surprinzator: desi broasca inca traia, ea parea sa aibe o varsta de cateva sute de mii de ani!

4. Principiul metodei se bazeaza pe doua postulate ( afirmatii care se presupune a fi corecte, desi inca nu sunt dovedite a fi corecte din punct de vedere stiintific ):

– Primul postulat: Viteza de dezintegrare a C-14 este constanta in timp. Daca se poate dovedi ca aceasta viteza de dezintegrare nu este constanta in timp si spatiu, principiul metodei se prabuseste si metoda de datare nu mai este valabila. Cu privire la acest aspect , sunt de mentionat cercetari recente care au pus in evidenta anomalii inexplicabile ale vitezei de dezintegrare a C-14. Deci este posibil ca aceasta “constanta” a timpului de injumatatire de 5730 de ani sa nu fie chiar atat de constanta.

Daca luam in serios modelul creationist care include si realitatea unui cataclism mondial ( potopul biblic ), nu putem sti daca, in conditiile existente pe pamant acum 5000 de ani, viteza de dezintegrarea a C-14 nu a fost alta decat in zilele noastre. In acest caz, toate datarile cu C-14 sunt complet eronate.

-Al doilea postulat: Proportia dintre C-12 si C-14 din atmosfera a fost mereu constanta, fiind aceeasi si pe vremea cand fosila studiata era un organism viu.

Pentru ca aceasta proportie sa fie constanta este necesar ca, pe de o parte, fluxul de radiatii cosmice sa fi fost constant in timp, producand aceeasi cantitate de C-14 in atmosfera, iar pe de alta parte, campul magnetic al pamantului trebuie sa fi fost constant in timp. Se crede ca fluxul de radiatii cosmice a fost constant in timp, insa magnetismul terestru se stie ca a cunoscut mari variatii. Variind campul magnetic, cantitatea de radiatii cosmice ce a venit in contact cu stratosfera a variat si ea, deci a variat si proportia intre C-12 si C-14 din atmosfera si din organismele vii. Acest fapt ar duce inevitabil la mari erori in datarea varstelor .

5. Poluarea din ultimele decenii perturba serios masuratorile cu C-14 dar si pe ale tuturor metodelor de datare cu izotopi radioactivi. Un rol deosebit de perturbator l-au avut experientele nucleare si mai ales exploziile atomice din atmosfera, care au crescut proportia de C-14 din compozitia ei.

Fizicianul Hugo de Vries afirma in 1958 in revista “Science” ca doar in patru ani ( 1953-1957 ) cantitatea de C-14 din atmosfera a crescut cu 5% din cauza exploziilor atomice . Dar de atunci si pana astazi, cate experiente si cate accidente nucleare nu s-au produs in lume ? (3)

6. Prezenta parazitilor. Metoda de datare cu C-14 produce mari erori si datorita contaminarii esantioanelor de fosile cu alte elemente radioactive care sunt prezente in fosila, iar pe de alta parte,cu radiatiile cosmice care ajung pana la sol, patrunzand pana la 1000 de metri sub pamant. Este de la sine inteles ca prezenta acestor paraziti conduce la erori de datare, uneori foarte semnificative.

Concluzii

Metoda de datare cu C-14 este din ce in ce mai contestata in zilele noastre, datorita erorilor mari pe care le produce. Desi metoda pare foarte bine fundamentata stiintific, ea prezinta o serie intreaga de deficiente care fac din ea o metoda pe care nu se mai poate conta. Erorile care apar pot fi insa explicate in cadrul modelului creationist, prin studierea conditiilor de clima care au existat pe pamant inainte de potop. Subiecul acesta insa va fi dezvoltat intr-o alta ocazie, cand vom vedea cat de armonios explica existenta potopului biblic o serie de fapte care astazi dau mari dureri de cap savantilor.

Asadar cat de vechi este Pamantul ? Daca am da crezare metodelor de datare mai sus amintite, el ar avea o vechime de 4,5 miliarde de ani. Am vazut insa cat de fragile este temelia pe care sunt ele construite. Exista si alte cai prin care putem sa ne facem o imagine cu privire la vechimea Pamantului. Iata cateva din acestea, pe scurt:

1. Cel mai vechi copac in viata are aproximativ 4000 de ani, dupa o datare folosind cercurile depuse anual. Aceasta datare este in deplina concordanta cu modelul creationist care plaseaza potopul lui Noe cu peste patru milenii in urma.

2. Toate marturiile istorice vorbesc despre o perioada de maximum 5000 de ani. Daca Homo sapiens ar exista de 30 000 de ani, asa cum sustine teoria evolutionista, este foarte ciudat de ce el nu a lasat marturii mai vechi de 5000 de ani.

3. Daca tinem cont ca in urma potopului au supravietuit opt oameni si daca avem in vedere o rata de crestere de 2,5 copii pe familie, ajungem la populatia actuala a planetei in aproximativ 4300-4500 ani, ceea ce corespunde modelului creationist. Aplicand aceeasi rata de crestere in cazul modelului evolutionist, astazi oamenii nu ar mai fi avut loc pe pamant.

4. Luna , datorita uriaselor perioade de timp care se vehiculeaza in cadrul modelului evolutionist, ar fi trebuit sa fie acoperita cu un strat de praf meteoric de cel putin 1647 cm. La prima aselenizare s-a crezut ca modulul lunar se va afunda in stratul gros de praf meteoric. Spre dezamagirea unora, stratul de praf este doar de 61 cm, ceea ce este o dovada in plus ca Luna este mult mai tanara decat se afirma de catre evolutionisti.

5. Cronologia biblica nu arata spre o perioada mai mare de sase milenii de existenta a pamantului si a vietii de pe el. Chiar daca Biblia nu-si propune sa stabileasca cu exactitate vechimea planetei, exista in ea suficiente indicii ca pamantul nostru este tanar. Si la fel de tanara este si viata de pe el.

Lori Balogh

Referinte bibliografice:

(1) Dr. Farid Abu Rahmeh, master in inginerie civila la Universitatea Americana din Beirut, cf. artic. “creatie sau evolutie ?” disponibil pe www.realsos.ro

(2) Idem

(3) Hugo de Vries, revista “Science”, 1958

______________________________

09. Fosile, roci si ere geologice

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:32 +0000

9. FOSILE, ROCI SI ERE GEOLOGICE

O problema cu care este confruntat cel ce crede in revelatia biblica este cea legata de teoria erelor geologice. Exista o prapastie adanca intre ceea ce sustine stiinta, pe de o parte, si ceea ce sustine Biblia, pe de alta parte,cu privire la trecutul geologic si biologic al planetei. Aceasta neconcordanta nu poate fi inteleasa decat avand o privire de ansamblu asupra celor doua modele: evolutionist si creationist.

O privire mai atenta asupra metodelor de datare ( vezi prelegerea nr.8 ), acceptarea existentei unui cataclism mondial in trecutul geologic si biologic al pamantului si luarea in discutie a conditiilor climaterice de pe pamant inainte de acest cataclism ( potopul biblic ) ne vor ajuta sa explicam de ce exista aceasta prapastie intre stiinta si religie in aceasta privinta.

Cand vorbim despre fosile si roci, acestea par subiecte diferite. In contextul nostru insa, ele sunt strans legate unele de altele. Exista doua teorii total opuse cu privire la formarea rocilor si a fosilelor:

1. Uniformismul- teorie care sustine ca fosilele, rocile si alte elemente ale crustei pamantului s-au format incet, de-a lungul unor perioade enorme de timp, prin aceleasi procese care actioneaza si astazi. Aceasta teorie sta la baza modelului evolutionist.

2. Catastrofismul- teorie care sustine ca cele mai multe fosile si depozite sedimentare s-au format intr-o perioada scurta de timp. Teoria sta la baza modelului creationist, afirmand ca legile si procesele naturale actuale nu sunt suficiente pentru a explica unele date stiintifice.

Asocierea uniformismului cu evolutionismul a devenit necesara deoarece evolutia cere o perioada imensa de timp pentru a fi credibila. Totusi, astazi multi evolutionisti intorc spatele uniformismului.

“Doctrina uniformismului a fost viguros disputata in anii recenti. O serie de autori, cu toate ca abordeaza subiectul din directii diferite, sunt de acord ca acesta doctrina este alcatuita in parte din componente lipsite de sens si eronate, iar unii sugereaza ca ea sa fie abandonata , fiind una din presupunerile teoretice ale stiintei geologiei…” (1)

( Pentru mai multe afirmatii ale unor oameni de stiinta in acest sens, vezi lucrarea lui Dr. Henry Morris “Creationism stiintific”, pag. 96-98. )

Creationismul, dimpotriva, este capabil sa explice existenta tuturor formatiunilor geologice existente, cat si cea a fosilelor pe care acestea le contin. Insasi existenta fosilelor ne vorbeste despre rapiditatea formarii lor.

Exista cativa factori care ar distruge complet organismele inainte de a se fosiliza:

a) Fortele eroziunii solului

b) Descompunerea bacteriana

c) Intemperiile vremii

d) Animalele necrofage ( in cazul organismelor animale moarte )

Toate acesti factori, precum si si alte procese, ar distruge organismele inainte ca procesul de fosilizare sa fie complet. Acest fapt impune o concluzia logica: fosilele s-au format rapid, in urma unor fenomene catastrofice. Indiferent de fenomenul care a dus la fosilizare: inghetare, carbonizare ( in cazul plantelor ), pietrificare, cimentare, formarea de mulaje sau matrite, durificarea oaselor sau a partilor moi etc. acesta implica in mod obligatoriu ca ingroparea organismelor sa fi fost facuta rapid. Aceasta presupune insa ideea de catastrofa.

Planeta este plina de cimitire de fosile pe fiecare continent. Iata cateva exemple:

– Siberia: un adevarat cimitir de mamuti inghetati

– Belgia: cimitir de proportii gigantice si extins pe verticala pe mai mult de 30m de roca, continand oase fosile

– Texas: straturi de amfibii

- Sicilia: straturi de hipopotami

– California: mai mult de un miliard de heringi fosilizati pe o suprafata de 10 km patrati

– Wyoming: un mare cimitir de oase de dinozaur

– New Mexico: unul din cele mai mari cimitire de dinozauri, continand zeci de schelete incalcite unele peste altele.

– Alberta: cimitir de schelete de dinozauri si alte reptile

– Pretutindeni pe pamant: straturi de plante fosile ( ex. carbunii )

Pot fi enumerate numeroase alte exemple din toate partile lumii, toate dovedind ca fosilele trebuie sa se fi format foarte repede, in urma unor catastrofe de mare amploare.

Bazandu-se pe teoria ( neverificata stiintific! ) a uniformismului, oamenii de stiinta evolutionisti au alcatuit un tabel al succesiunii erelor geologice, de la aparitia planetei si pana in zilele noastre. Este greu de gasit o schema a erelor geologice care sa corespunda cu altele de acelasi caracter. In toate schemele pe care le putem gasi , fie in manualele scolare, fie in lucrari de specialitate, exista un joc al milioanelor si miliardelor de ani. Diferentele de cateva zeci de milioane de ani care exista intre diferitele variante, nu mira pe nimeni.

Am ales pentru ilustrare varianta predate in manualele de biologie (2 ).

CUATERNAR Reptile Pasari Mamifere Om

NEOZOIC ( ERA TERTIARA ) NEOLITIC

-70 MILIOANE DE ANI-

PALEOLITIC

CRETACIC - Disparitia misterioasa a dinozaurilor

MEZOZOIC ( ERA SECUNDARA ) JURASIC- Arheopterix lithografica (pasarea –reptila )

-150 MILIOANE DE ANI-

TRIASIC- Aparitia reptilelor mari: dinozaurii

PERMIAN- Primele reptile

CARBONIFER-Stegocefalii ( pesti mari, fara gat, care mergeau si pe

uscat, respirand aer )

PALEOZOIC (ERA PRIMARA ) DEVONIAN- Primii pesti ososi

-350 MILIOANE DE ANI-

SILURIAN-Pestii placodermi ( cartilaginosi, acoperiti cu o placa

osoasa )

ORDOVICIAN-

CAMBRIAN-Moluste

PRECAMBRIAN- PESTE 4 MILIARDE DE ANI- Primele forme de viata monocelulara

NASTEREA PLANETEI PAMANT- 4,5 MILIARDE DE ANI

Cu privire la aparitia omului, trebuie sa facem precizarea ca , dupa teoria evolutionista, omul a aparut in ultima perioada a erei neozoice- in cuaternar- dupa urmatorul arbore genealogic:

Cel mai vechi stramos al omului si al maimutelor este considerat a fi Driopitecus, care ar fi trait cu 15-25 milioane de ani in urma. Din el s-au desprins doua ramuri: una ducand, prin evolutie la maimutele de azi si alta, ducand la omul modern.

DRIOPITECUS

-acum 15-25 milioane de ani-

MAIMUTELE RAMAPITECUS - acum12-14 milioane ani

AUSTRALOPITECUS – acum 5 milioane-700 000 ani

HOMO ERECTUS- pana acum 300 000 ani

OMUL DE NEANDERTHAL-intre 300 000-30 000 ani

OMUL DE CROMAGNON-acum 30 000 ani pana astazi

HOMO SAPIENS

Conform acestor cronologii sustinute de stiinta actuala, nu ar trebui sa existe nicio legatura intre omul modern, despre care se sustine ca a aparut acum 30 000 de ani, si dinozauri, care au trait cu 140-150 milioane de ani in urma, in era mezozoica, conform teoriei evolutioniste. Este deci cat se poate de logic ca cele doua specii- omul modern si dinozaurii –sa nu se fi intalnit niciodata, deci nici urmele lor sa nu se gaseasca in acelasi strat geologic.

Si totusi realitatea de pe teren este cu totul alta decat o spune teoria evolutionista. Iata cateva argumente care dau mari dureri de cap sustinatorilor teoriei evolutiei.

“In albia raului Paluxy, de langa Glen Rose, Texas, SUA, identificata ca fiind o formatiune din cretacic, au fost gasite, in 1939, sute de urme pietrificate de brontozauri, dinozauri si tyranozauri. La cativa metri de ele, americanul Jim Ryals a descoperit si decupat o portiune de sol pe care a vandut-o doctorului C. C. Cook din oraselul Celeburne, Texas. In mijlocul ei era imprimata o amprenta de picior stang, cu lungimea de 45 cm , ce apartinea unui Homo sapiens. Stirea a facut senzatie si prof. dr. Roland T. Bird de la Facultatea de Paleontologie vertebrata a Muzeului National American de Stiinte Naturale s-a deplasat imediat la Glen Rose , unde se descoperisera intre timp si alte dovezi ce pledau in favoarea prezentei omului in cretacic. In “Natural History”( mai 1939 ) dr. Bird scria: “Am avut pietrele in mana- erau cele mai stranii lucruri de acest fel pe care le-am vazut in viata mea. Pe suprafata fiecareia se gasea imprimata forma unui picior uman gol, perfecta pana la cel mai mic detaliu. Cand am auzit ca existau urme de dinozaur in exact acelasi fel de piatra, dintr-un nivel stratigrafic absolut identic, cu greu imi puteam stapani curiozitatea. chiar posibilitatea unei asemenea asocieri parea greu de imaginat…Cu toate acestea ambele tipuri de urme proveneau din albia de la Glen Rose.” (3)

Initial s-a crezut ca este vorba de un fals, insa peste cateva decenii, in urma unor analize facute cu aparatura moderna, s-a constatat veridicitatea descoperirii. Atat urmele dinozaurilor, cat si cele umane prezentau aceleasi caracteristici de formare, eliminandu-se posibilitatea falsificarii lor. In 1964 dr. Clifford L. Burdick, expert in geologie, a descoperit si alte urme asemanatoare, iar in 1981 o echipa de la Universitatea din California a continuat cercetarile. S-au gasit peste 1000 de urme de dinozaur si mai mult de doua duzini de urme de om. Descoperirea ii pune in mare incurcatura pe evolutionisti, deoarece, conform teoriilor general acceptate, acum 140 milioane de ani, cand se spune ca au trait dinozaurii, nu aparusera nici macar cei mai indepartati stramosi ai omului.

Insa urmele gasite la Glen Rose, Texas, nu sunt singurele descoperite pe Terra. In 1984 un fotoreporter al revistei “Stiri din Moscova” a gasit pe un platou calcaros din sud-estul Turkmeniei peste 1500 de amprente de diniozauri. Dupa publicarea fotografiilor, s-a organizat o expeditie paleontologica de catre Academia de Stiinte a R.S.S. Turkmene, care a facut aceeasi descoperire senzationala: printre urmele de dinozauri s-au gasit si cateva amprente de picior uman gol, apartinand unui om modern ( Homo sapiens ). Dar aceste urme au fost imprimate in cretacic, acum aproape 150 milioane de ani, conform teoriei evolutioniste.

Si in acest caz, specialistii rusi au infirmat posibilitatea unui fals.

Urme de om modern au fost gasite si in formatiuni cretacice din Arizona,California si New Mexico. Mai uluitoare decat acestea sunt cele gasite in formatiunile geologice din carbonifer, avand vechimea ( dupa teoria erelor geologice ) de 310 milioane de ani. In formatiuni carbonifere din Pennsylvania, Virginia, Kentucky, Illinois si Missouri , pana la Muntii Stancosi in vest, s-au descoperit urme umane avand intre 12,5-25 cm lungime, apartinand omului modern. ( 4 )

La o altitudine de 3800 de metri, pe paltoul arid Marcahuasi din Peru, au fost gasiti in 1952 stalpi sculptati in forme de camile, vaci, lei, struti si …gliptodoni, disparuti cu mai bine de 25 milioane de ani in urma (dupa teoria evolutionista ). Cum este posibila aceasta asociere intre omul modern si un animal care se crede ca a trait cu 25 milioane de ani in urma, cand, conform teoriei evolutioniste, nici stramosii omului nu aparusera?

Dan Apostol, autorul cartii “Din tainele naturii” ridica o problema serioasa cu privire la credibilitatea teoriei erelor geologice:

“Daca omul, stramosul sau sau maimuta sau chiar stramosul mamifer al celei mai vechi maimute a existat in perioada carbonifera, indiferent de forma sau statiunea sa, bipeda sau nu, atunci intreaga geologie moderna este atat de gresita incat toti geologii ar trebui sa se lase de meserie…Consecintele acceptarii unei singure amprente de acest gen ca veridica ar aduce modificari majore in geologie si antropologie.”(5 )

In final, acelasi autor se intreaba: “In acest caz, cat de vechui este omul ?” ( 6)

Concluzii

Ceea ce am prezentat in prima parte cu privire la teoria uniformismului, a erelor geologice si a evolutiei animale pana la stadiul de om modern reprezinta o teorie care se vrea stiintifica. Insa faptele amintite mai sus nu pot fi contestate. Din cele prezentate putem trage cel putin doua concluzii:

– ori teoria evolutionista se dovedeste a fi complet eronata si atunci trebuie sa fie aruncata la cosul de gunoi al stiintei

– ori metodele de datare ( cu carbon radioactiv in special ) sunt atat de eronate incat nu se poate pune nicio baza pe ele. In acest caz, toata geologia, paleontologia si antropologia trebuie revizuite din temelii.

Dar cum se impaca toate aceste date stiintifice de necontestst cu Biblia?

1. Biblia ne descopera ca omul si animalele au fost create in aceeasi saptamana a creatiunii. Deci omul a trait pe pamant intotdeauna alaturi de animale. Faptele stiintifice care dovedesc o permanenta contemporaneitate a omului cu animalele sunt in perfecta armonie cu revelatia biblica.

2. Biblia ne vorbeste despre oameni uriasi inainte de potop si chiar dupa acesta:

“Uriasii erau pe pamant in zilele acelea…Acestia erau viteji si au fost in vechime oameni cu nume.” Geneza 6,4

Urmele gasite in straturile geologice din Glen Rose, Texas, au o lungime de 38-45 cm si 14 cm latime, ceea ce reprezinta urme lasate de niste oameni inalti de 3-4 m, fapt ce confirma afirmatiile Bibliei cu privire la existenta uriasilor.

3. Urmele descoperite, fie din formatiunile din cretacic ( cu peste 140 milioane de ani in urma ), fie din cele din carbonifer ( cu peste 310 milioane de ani in urma ), sunt urme identice cu ale omului modern, ceea ce demonstreaza ca nu a existat nicio evolutie a omului, cel putin in ultimii 310 milioane de ani ( daca este sa folosim limbajul cronologiei evolutioniste ).

Biblia ne vorbeste despre o creatiune perfecta, in care omul reprezenta coroana creatiunii, capodopera acesteia. Daca s-a schimbat ceva de atunci si pana astazi, atunci putem vorbi despre involutia, nu despre evolutia omului.

4. Cum au disparut dinozaurii erei mezozoice ? Pentru stiinta este un mister. S-au lansat diferite ipoteze: unii au afirmat ca nu au mai avut ce manca, altii au pus disparitia lor pe seama racirii climei, altii au lansat ipoteza otravirii lor, sau ca a avut loc un cataclism mondial, in urma ciocnirii cu un asteroid. Este interesant ca in aceeasi perioada geologica- sfarsitul mezozoicului si inceputul neozoicului_ au disparut pentru totdeauna si alte specii de animale: amonitii si belemnitii.

In acesta privinta Biblia ne ofera o explicatie cat se poate de rationala, prin istoria potopului.

“In istoria potopului, inspiratia a explicat ceea ce geologia singura nu ne poate descoperi. In zilele lui Noe au fost ingropati oameni, animale si arbori care erau cu mult mai mari ca cei de astazi si in felul acesta a fost pastrata pentru generatiile viitoare o dovada ca locuitorii pamantului dinainte de potop au pierit printr-un potop. Dumnezeu voia ca descoperirea acestor lucruri sa intareasca credinta in istoria data prin inspiratia Sa.” ( 7 )

Ramane o intrebare: Cui ii acordam increderea noastra : Bibliei, inspirata de Cel care a adus toate lucrurile la viata, sau asa-zisei stiinte, “pe nedrept numita astfel”, contrazisa pe zi ce trece de tot mai multe fapte de necontestat ? Alegerea ne apartine.

Lori Balogh

Referinte bibliografice:

( 1 ) James W. Valentine, “The Present is the Key to the Present”, Journal of Geological Education, 14 april. 1966, pag. 59-60

( 2 ) Manual de biologie cl. a 10-a, editia 1983

( 3 ) Dan Apostol, Almanah Stiinta si Tehnica, 1986, artic. “Vanatorii de dinozauri “

( 4) Albert C. Ingalls, Scientic American, ian. 1940, artic. The Carboniferous Mystery”

( 5 ) Dan Apostol, “Din tainele naturii”, editura Sport-Turism, 1987, pag. 89

( 6) Idem

( 7 ) E. G. White, “Patriarhi si profeti”, pag. 118

______________________________

10.Potopul Biblic – Un Cataclism Mondial

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:32 +0000

10. POTOPUL BIBLIC- UN CATACLISM MONDIAL

Teoria uniformismului ( numita si actualism ), elaborata de fondatorul geologiei moderne- Charles Lyell ( 1797-1875 ), se opune teoriei catastrofiste a lui Cuvier ( 1769- 1832 ). Uniformismul sta la baza paleontologiei care se preda astazi in scoli.

Teoria acesta sustine ca in trecutul planetei noastre nu au existat catastrofe mondiale; timpul s-a scurs netulburat , asemenea unui fluviu maiestos, iar legile care actioneaza astazi sunt aceleasi care au actionat mereu.

La inceputul secolului al 20-lea insa, s-au ridicat mai multi geologi renumiti care au combatut uniformismul. Astazi exista o serie de argumente stiintifice serioase care combat uniformismul, desi acesta se mai preda inca in scoli. Nu vom intra in amanuntele acestor argumente , ci doar vom observa ce spune Biblia cu privire la acest subiect, verificand daca stiinta moderna confirma sau infirma relatarile ei.

Este bine sa observam de la inceput ca Biblia, vorbind despre un potop universal, se opune din start teoriei uniformismului, sustinand-o pe cea catastrofista a lui Cuvier. Cu acesta ocazie vom trece in revista cateva argumente in favoarea potopului biblic, impartite in cinci categorii: argumente teologice, mitologie comparata, argumente logice, argumente literare si argumente arheologice.

1. Argumente teologice

a) Biblia vorbeste de un pacat universal care a facut necesara o pedeapsa universala ( asupra intregei omeniri ). Vezi Romani 3,23; 5, 12

b) Conform cronologiei biblice, potopul a avut loc in anul 1656 de la creatiune. Este usor de inteles ca, dupa mai bine de un mileniu si jumatate de existenta , omenirea a crescut mult din punct de vedere numeric. Avand in vedere longevitatea si vitalitatea primelor generatii, este de presupus ca , inmultindu-se, oamenii s-au raspandit pe toata suprafata pamantului. Lucrul acesta a facut ca pedepsirea lor, in urma unei judecati divine, sa se faca printr-un cataclism mondial.

c) Dupa potop Dumnezeu a facut cu Noe un legamant care priveste intreaga omenire, ceea ce dovedeste ca intreaga lume veche fusese nimicita. Vezi Geneza 9, 8-17 Daca ar fi existat si alti supravietuitori ai potopului, Dumnezeu nu ar fi facut cu Noe un legamant care privea intreaga omenire, ci unul care-l privea doar pe el si familia lui.

d) Potopul este folosit de Mantuitorul ca o prefigurare a sfarsitului lumii. Vezi Matei 24, 37-39

Daca sfarsitul lumii va fi, prin definitie, un eveniment mondial, el nu putea fi prefigurat printr-un cataclism local. O simpla inundatie locala nu putea sluji Mantuitorului pentru a prefigura sfarsitul istoriei pacatului, ceea ce dovedeste inca odata ca potopul de care vorbeste Biblia a fost cu adevarat un cataclism mondial.

e) Apostolul Petru aminteste si el despre potop ca fiind o catastrofa reala si mondiala. Vezi 2 Petru 2, 5-10

2. Mitologia comparata

In cartea “Miturile esentiale”, Viktor Kernbach subliniaza cateva lucruri interesante pe marginea subiectului potopului. El remarca faptul ca in lume exista peste 200 de variante ale povestirii potopului, in afara relatarii biblice. Practic nu exista continent si popor la care sa nu se gaseasca cel putin o legenda care sa vorbeasca despre potop.

Autorul cartii remarca de asemenea faptul ca toate legendele despre potop au cateva elemente comune:

– Proportiile catastrofale, cuprinzand intreaga lume locuita

- Scopul pedepsitor al potopului

– Existenta unui numar mic de supravietuitori

– Oprirea celor care au supravietuit potopului pe varful unui munte

In ceea ce priveste aria de raspandire a legendelor legate de potop, s-au gasit relatari la babilonieni, la populatia maya, la vechii locuitori ai Sudanului, la indigenii din Alaska, in Hawai, Groenlanda, insulele Polineziei, la chinezi, indieni, greci si egipteni.

Scepticii afirma ca existenta atator legende raspandite pe toata suprafata pamantului nu este o dovada in favoarea unui cataclism mondial caci- afirma ei- popoarele vechi s-au inspirat unele de la altele. Dupa descoperirea, sub ruinele bibliotecii regelui Assurbanipal din Ninive, a celor 12 de tablite de lut continand Epopeea lui Ghilgames, s-a afirmat ca evreii s-au inspirat de la vechii babilonieni in privinta relatarii despre potop. Aceasta este doar o ipoteaza putin credibila.

Existenta atator legende si versiuni pe toate meridianele globului, in ciuda deosebirilor dintre ele, este mai degraba o dovada a originii lor comune. Un cataclism mondial trebuie sa fi lasat o amintire puternica in constiinta tuturor populatiilor pamantului care au aparut din supravietuitorii potopului. Este mult mai logic sa acceptam acest rationament dacat sa credem ca “legenda” potopului a trecut de la un popor la altul, iar prima versiune nu a fost decat o pura inventie a imaginatiei omenesti.

3. Argumente logice

a) Durata de peste un an a potopului ( mai precis un an si 17 zile ) este dovada unui cataclism universal si nu a unei simple inundatii locale.

b) Dimensiunile corabiei sunt mult mai mari decat ar fi fost necesar in cazul unei inundatii locale.

c) Daca ar fi fost vorba despre o simpla inundatie locala, fuga spre regiuni mai sigure ar fi fost o solutie mai buna dacat construirea unei corabii. In cei 120 de ani de har acordati lumii antediluviene, Noe ar fi facut mai bine sa se retraga din zona aceea si sa-i sfatuiasca pe contemporanii sai sa faca la fel, daca ar fi fost vorba de o simpla inundatie.

d) Porunca data lui Noe de a lua animale din orice specie nu avea rost daca ar fi fost vorba doar de o inundatie locala, fie ea cat de intinsa. Speciile ar fi supravietuit in alte regiuni ale pamantului, facand inutila salvarea lor cu ajutorul corabiei.

4. Argumente literare

Daca citim cu atentie relatarea biblica a potopului, observam ca ne aflam in fata unui text narativ, facand parte din genul istoric. Nu gasim in acest text niciun element poetic, nimic care sa ne indice ca textul ar trebui interpretat altfel decat o cere simpla relatare a faptelor. Nimic nu este fortat sau denaturat , nimic nu este amplificat. Naratiunea curge firesc, atingand scopul pentru care a fost facuta.

5. Argumente arheologice

Sapaturile arheologice facute de Wooley in vechea cetate Ur din Caldeea, la aproximativ 18 km de locul unde se crede ca a fost Edenul, au scos la lumina dovezi de necontestat cu privire la existenta unui potop mondial. Sapand la 2o m adancime, arheologii au gasit un strat de mal gros de circa 3 m. Acest strat nu contine nicio urma de civilizatie. Astfel de urme de civilizatie au fost gasite atat deasupra stratului de mal, cat si sub acest strat. Un alt fapt interesant este acela ca urmele de civilizatie gasite sub stratul gros de mal erau cu totul deosebite de cele gasite deasupra.

Cand a facut acestat descoperire, Wooley a exclamat:

“Trebuie sa fi fost o dezlantuire napraznica , grozava si definitiva care a rupt continuarea istoriei anterioare.”

La 75 km nord pe valea Eufratului, Dr. Schmidt a facut sapaturi la cetatea Fara, locul unde se presupune ca a trait Noe si unde si-a construit corabia. Expeditia lui Dr. Schmidt a gasit acelasi strat de mal sub care s-au descoperit carbuni, cenusa, vase decorate artistic, schelete, sigilii si unelte, toate lasand impresia ca populatia a fost lovita pe neasteptate de o catastrofa, fugind in dezordine.

Sapaturile arheologice efectuate la cetatea Kis, la 150 km in amonte pe Eufrat, au dus la descoperirea aceluiasi strat de mal, avand o grosime de circa 1,65 m.

Trecand prin toate aceste argumente, ne intrebam daca mai poate fi acceptabila ideea lansata de unii cercetatori ca potopul biblic ar fi fost o simpla inundatie locala. Daca am lua in considerare doar argumentele arheologice, atunci am putea crede ca stratul gros de mal descoperit pe valea Eufratului s-a datorat unei inundatii locale. Daca insa tinem cont si de celelalte argumente ( argumente logice, mitologia comparata, argumentele teologice si cele literare ), ajungem la concluzia ca potopul biblic a fost un cataclism universal care a ramas viu in amintirea tuturor popoarelor lumii.

In almanahul “Ramuri”, publicat la Craiova in 1966, inginerul Theodor Thant, cercetator la Institutul de Fizica Atomica al Academiei Romane, a publicat un articol intitulat “Potopul- mit sau ipoteza stiintifica”in care afirma:

“Si totusi potopul biblic a existat. Este vorba de o catastrofa ce a cuprins la vremea aceea intreaga suprafata terestra; un cataclism cu cutremure si eruptii vulcanice ale continentelor si scufundarea unor regiuni intregi ale globuluii. Numarul argumentelor stiintifice care confirma potopul, incepand cu mitologia comparata si terminand cu metodele moderne, nucleare, de cercetare a varstelor diferitelor vestigii ce sustin ipoteza este din ce in ce mai mare. In ce priveste faptul in sine, nu mai exista suspiciuni.” pag. 85-86

In concluzie, ideea unui potop universal incepe sa fie acceptata si in lumea stiintifica, dupa lungi ezitari si cautari. De ce oare omul modern trebuie sa parcurga un drum atat de lung si plin de ocolisuri pentru a ajunge la adevar? Dupa un sir nesfarsit de ipoteze si contraipoteze, cu cercetari interminabile si polemici, oamenii ajung sa recunoasca un adevar pe care Biblia il sustine atat de clar si simplu de mii de ani.

Spunea poetul Ioan Alexandru:

              “Cat e de greu si-anevoios
                 Drumul din mine inspre tine,
                 Cand pe altarul rece dintre noi
                 Nu-i sacra ardere de sine!”            ( Poezia “Fratii” )

Parafrazand aceste versuri, putem spune:

Ce lung e drumul dinspre noi spre adevar, daca pe altarul dintre noi nu se afla credinta in Dumnezeu !

Daca insa pe acest altar arde flacara credintei, ce scurt e drumul spre adevar !

Lori Balogh

______________________________

11.Conditiile Climaterice Inainte de Potop

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:32 +0000

11. CONDITIILE CLIMATERICE INAINTE DE POTOP

Vorbind despre metodele de datare in general si de cea cu carbon radioactiv in mod special, este bine sa subliniem faptul ca functionalitatea lor se bazeaza pe o “dogma” stiintifica care nu este altceva, in esenta ei, decat o simpla ipoteza, neverificata stiintific- teoria uniformismului ( numita si actualism ). In mare, aceasta “dogma” stiintifica sustine ca istoria planetei noastre s-a derulat uniform, fara existenta unor catastrofe.

Biblia combate din start acesta teorie cu aparenta stiintifica, deoarece ea ne relateaza despre o mare catastrofa universala- potopul. Pe baza unor informatii pe care le avem din Biblie si din faptele stiintifice, vom incerca sa alcatuim un model antediluvian al conditiilor climaterice. Sau, altfel spus, vom incerca sa intelegem cum era clima pe pamantul nostru in primul mileniu si jumatate de la creatiune, dupa caderea omului.

Deoarece rolul Bibliei este altul decat acela de a fi o sursa de date stiintifice, informatiile pe care ea ni le ofera in acest sens sunt putine, insa deosebit de interesante si relevante.

Vom incepe cu cateva date stiintifice referitoare la acest subiect, date care ar trebui sa-i puna pe ganduri pe cei care sustin uniformismul, combatand in acelasi timp teoria catastrofista pe care o sustine Biblia.

1. In Insulele Spitsbergen, aflate dincolo de Cercul Polar de Nord, in Oceanul Inghetat, au fost descoperite urme de paduri fosile. Astazi in aceste insule, timp de sase luni pe an, este intuneric, iar vegetatia actuala este formata din mesteceni pitici, cativa licheni si cateva flori. Prezenta unor urme de paduri tropicale fosilizate la o latitudine atat de nordica nu poate fi explicata decat prin existenta, in trecut, a unei clime blande si uniforme pe toata suprafata pamantului.

Unii au lansat ipoteza ca in trecutul indepartat aceste insule se aflau mult mai la sud si, datorita derivei continentelor, ele ar fi migrat spre nord. Este insa imposibil ca niste insule sa migreze atat de mult dintr-o zona subtropicala pana intr-una polara.

2. In Antarctica s-au descoperit zacaminte de huila, ceea ce dovedeste prezenta in trecut a unor paduri luxuriante. La randul lor, prezenta acestor paduri pe continentul inghetat al sudului, dovedeste ca in trecut exista o clima blanda si uniforma pe toata suprafata pamantului, inclusiv dincolo de Cercul Polar.

In Almanahul “Stiinta si Tehnica” din 1988 a aparut o informatie cu privire la descoperirea unor schelete de dinozauri pe continentul antarctic- o dovada in plus ca in trecutul planetei noastre a existat o clima blanda si uniforma.

3.Descoperirea unor fosile ale unor animale uriase care astazi nu mai traiesc . Existenta acestor animale uriase in trecutul planetei noastre dovedeste de asemenea ca planeta s-a bucurat de o clima blanda si uniforma pe toata suprafata ei. Iata cateva exemple de asemenea animale:

– Mamutii – animale mari, atingand o lungime de 3-4 m si avand colti lungi de 4-5 m

– Deinotherium- animal urias, asemanator elefantului, inalt de 5-6 m si lung de 6 m.

– Uintatherium – ierbivor ciudat, de marimea unui elefant, descoperit in America de Nord

– Baluchitherium – cel mai mare rinocer care a trait vreodata pe pamant, avand o inaltime de 4m si o lungime de 5 m.

– Dyatrima – o pasare uriasa care nu zbura, descoperita in America de Nord si Europa. Avea o inaltime de 2 m si un cioc de 50 cm lungime si 30 cm latime, putand rupe cu usurinta un os de 10 cm grosime.

– Cerbi uriasi, ursi uriasi, despre care se crede ca ar mai trai prin junglele Africii.

– Reptile uriase: dinozauri, brontozauri, tyranozauri ( lungi de 15-16 m si avand un craniu de 1,5 m ).

Lista poate continua… Disparitia tuturor acestor animale nu poate fi inca explicata de stiinta; este inca un mister.

S-au emis mai multe ipoteze cu privire la disparitia lor: lipsa de hrana, otravirea, rahitismul, ciocnirea pamantului cu un asteroid, patrunderea unei comete in atmosfera pamantului, racirea brusca a climei, etc. Aceasta ultima ipoteza este demna de retinut. Chiar daca stiinta atribuie racirea brusca a climei altor cauze, se pare ca acesta este adevaratul motiv al disparitiei bruste a acestor animale uriase.

4. Disparitia brusca a mamutilor siberieni. S-au gasit in Siberia mamuti congelati in intregime, in toata masa corpului lor si avand in stomac resturi nedigerate de iarba si flori.

Daca temperatura ar fi scazut lent, mamutii, ori s-ar fi retras spre zone mai calde, ori ar fi inghetat. In aceasta ultima varianta insa, inghetul s-ar fi produs doar la suprafata corpului, nu si in interiorul sau, unde ar fi inceput procesul de putrefactie. Inghetarea brusca a mamutilor nu poate fi explicata decat prin scaderea brusca a temperaturii cu aproximativ 100 grade Celsius. Iar aceasta scadere brusca a temperaturii nu poate fi explicata decat prin izbucnirea unor furtuni arctice, care s-ar fi produs ca urmare a inclinarii axei pamantului sub unghiul pe care il are azi de 23,5 grade.

5. Descoperirea unui oras foarte vechi in Alaska, urmele gasite demonstrand ca, in trecut, acolo nu era o clima arctica, ci una mult mai blanda.

Exista asadar dovezi suficiente ca unele zone de pe suprafata pamantului aflate dincolo de cercurile polare se bucurau alta data de o clima blanda, ce favoriza cresterea unei vegetatii bogate, luxuriante chiar, ce servea de hrana si adapost unor animale uriase.

Cum a fost posibil ca clima sa se raceasca brusc in aceste zone ? Potopul biblic ne ajuta sa intelegem aceste schimbari.

Sa observam acum cele cateva informatii succinte pe care ni le furnizeaza Biblia cu privire la conditiile climaterice inainte de potop.

1. Geneza 1, 6-8:

“ Dumnezeu a zis: Sa fie o intindere intre ape si ea sa desparta apele de ape. Si Dumnezeu a facut intinderea si ea a despartit apele care sunt dedesuptul intinderii de apele care sunt deasupra intinderii. Si asa a fost. Dumnezeu a numit intinderea cer…”

Subliniem expresia “apele care sunt deasupra intinderii” ( cerului atmosferic ), a carei semnificatie o vom intelege mai tarziu.

2. Geneza 2, 5-6:

“In ziua cand a facut Domnul Dumnezeu un pamant si ceruri nu era inca pe pamant niciun copacel de camp si nicio iarba de pe camp nu incoltea inca. Fiindca Domnul Dumnezeu nu daduse inca ploaie pe pamant si nu era niciun om care sa lucreze pamantul. Ci un abur se ridica de pe pamant si uda toata fata pamantului.”

Subliniem ideea ca “un abur se ridica de pe pamant si uda toata fata pamantului”. Gasim in aceasta afirmatie ideea de clima uniforma pe toata suprafata planetei.

3. Geneza 6,4:

“Uriasii erau pe pamant in vremurile acelea si chiar si dupa ce s-au impreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor si le-au nascut ele copii; acestia erau viteji care au fost in vechime, oameni cu nume,”

Subliniem ideea de uriasi care existau pe pamant inainte de potopul biblic.

4. Geneza 5, 3-5:

“La varsta de 130 de ani Adam a nascut un fiu dupa chipul si asemanarea lui si i-au pus numele de Set. Dupa nasterea lui Set, Adam a mai trait 800 de ani si a nascut fii si fiice. Toate zilele pe care le-a trait Adam au fost de 930 de ani, apoi a murit.”

Remarcam longevitatea oamenilor care au trait inainte de potop.

Aceste patru informatii biblice cu privire la conditiile vietii dinainte de potop sunt deosebit de pretioase si au permis oamenilor de stiinta creationisti sa alcatuiasca un model antediluvian ( al conditiilor de clima si de viata dinainte de potop ). Iata, pe scurt. cum arata acest model antediluvian:

In primul rand, pe toata suprafata pamantului exista o clima blanda si uniforma, de la cei doi poli si pana la Ecuator, fapt ce este sustinut cu prisosinta de faptele stiintifice, unele dintre ele fiind amintite mai sus. Apoi se crede ca atmosfera terestra era foarte bogata in CO2 , ceea ce permitea o absorbtie mare de energie solara si conditii optime pentru dezvoltarea plantelor.

“Apele de sus” de care aminteste Biblia formau un ecran protector alcatuit din vapori de apa aflati in cantitate mare in straturile superioare ale atmosferei. Inainte de potop nu ploua, conform raportului biblic. De altfel, ploaia nici nu ar fi fost posibila in conditiile existentei unei clime uniforme pe toata suprafata pamantului. Pentru a ploua este nevoie de diferente de clima, de presiune atmosferica, diferente intre densitatile de vapori de apa. Intr-o clima blanda, uniforma, cu o densitate crescuta si constanta de vapori de apa, fenomenul ploii nu poate avea loc.

O alta dovada biblica a faptului ca inainte de potop nu ploua este curcubeul, ales de Dumnezeu ca semn al legamantului Sau cu fiintele de pe pamant salvate din catastrofa potopului. Or, curcubeul nu se poate produce decat in conditiile in care exista ploaie, adica exista o regularitatea a ritmului condensare- evaporare.

Cantitatea de radiatii cosmice ajunse pe pamant era foarte mica datorita ecranului protector de vapori de apa din stratosfera. Urmarea era ca procentul de C14 ( radioactiv ) format in atmosfera terestra era foarte mic, ceea ce ducea la longevitatea si vitalitatea crescuta a organismelor vii. O urmare directa a acestui fapt este prezenta unor cantitati infime de C14 in fosilele antediluviene, ceea ce duce la varste de milioane de ani prin datarea cu carbon radioactiv. Deci erori colosale de datare.

Datorita ecranului de vapori de apa , precum si a unor cantitati semnificative de CO2 din atmosfera, se producea efectul de sera, oferind conditii optime dezvoltarii unei vegetatii luxuriante de tip subtropical si tropical.

Magnetismul terestru era mult mai puternic, formand, alaturi de ecranul de vapori de apa din stratosfera, un mijloc suplimentar de protectie . Centura Van Allen ( magnetica ) din jurul globului pamantesc devia in trecut radiiatiile cosmice mult mai mult decat astazi, ducand la longevitatea si vitalitatea organismelor vii care traiau inainte de potop.

Toate aceste conditii erau deosebit de prielnice vietii. Asa ne explicam , potrivit raportului biblic, longevitatea si vitalitatea din acele timpuri, gigantismul animalelor si al omului , precum si clima calda in zone care astazi se gasesc dincolo de cercurile polare.

Ce s-a intamplat la potop ?

Potopul nu a fost o simpla inundatie, fie ea si universala; el a fost o catastrofa complexa, cu fenomene vulcanice si tectonice. O simpla inclinare a axei pamantului ar explica suficient de bine toate anomaliile care au insotit potopul. Condensarea rapida a “apelor de sus” ( ecranul de vaporii de apa din stratosfera ) a furnizat, impreuna cu apele din “izvoarele adancului’, suficienta apa pentru un potop universal. In felul acesta ecranul protector a disparut si odata cu el si efectul de sera. Organismele vii, fiind supuse efectului nociv al radiatiilor cosmice si al carbonului radioactiv, si-au scurtat durata de viata si vitalitatea .

Schimbarea axei pamantului a produs o racire brusca a climei, insotita de furtuni arctice si instalarea ciclului anotimpurilor. Scazand magnetismul terestru, s-au creat conditiile ca efectele radiatiilor cosmice asupra organismelor vii sa creasca, scazand durata de viata , precum si talia acestora.

In concluzie, potopul a constat in schimbari majore de clima, de magnetism terestru, de inclinatie a axei pamantului si de compozitie a atmosferei. Toate aceste schimbari au avut ca efect micsorarea duratei de viata , micsorarea taliei , precum si a vitalitatii tuturor organismelor ce au trait dupa potop.

Savantul rus Mark Moldavski a lansat o ipoteza interesanta cu privire la cauzele imbatranirii organismelor vii, ipoteza care se armonizeaza cu modelul antediluvian alcatuit de savantii creationisti. Savantul rus porneste de la observatia ca in structura ADN-ului intra si atomi de carbon. Daca in locul atomilor de C12 se instaleaza izotopi de C14, fiind foarte instabili, acestia se transforma in azot – un gaz inert care rupe legaturile chimice din macromolecula de ADN. Cu cat numarul atomilor de carbon radioactiv este mai mare si in functie de pozitia lor in macromolecula, procesul imbatranirii este mai alert. ADN-ul fractionat se va multiplica fractionat pana ce rupturile produse de atomii de C14 instabili vor afecta o zona vitala, producand moartea.

In modelul antediluvian se presupune ca disparitia ecranului protector al vaporilor de apa din stratosfera si micsorarea intensitatii magnetismului terestru a dus la efecte imediat. Bombardarea intensa cu radiatii cosmice a atmosferei terestre a dus la formarea unei cantitati mai mari de C14 , atat in atmosfera , cat si in organismele vii. C14 a patruns tot mai mult in codul genetic, astfel incat degenerarea si imbatranirea au devenit inevitabile.

De ce sa ne mire varstele matusalemice ale oamenilor care au trait inainte de potop ? Si de ce sa ne mire scaderea brusca a varstei lor imediat dupa catastrofa mondiala a potopului ?

Desi Biblia nu este o carte de stiinta, prin putinele informatii pe care ni le ofera in acest domeniu, ea ne este de un mare ajutor in intelegerea istoriei planetei, din momentul creatiunii si pana in zilele noastre. Afirmatiile Bibliei valoreaza mai mult decat o mie de teorii stiintifice discutabile, care astazi sunt acceptate, iar maine vor fi arunacte la lada de gunoi a stiintei. Si aceasta pentru simpul motiv ca ea este Cuvantul lui Dumnezeu.

Lori Balogh

______________________________

12.Biblia si Stiinta

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:32 +0000

12. BIBLIA SI STIINTA

Inainte de a intra in subiectul propus pentru acesta ocazie, sunt necesare cateva observatii care ne vor ajuta in intelegerea lui.

1. Biblia nu este un tratat de stiinta. Ea nu este nici opera literara ( desi contine lucrari literare de valoare universala ), nici tratat de filozofie ( desi contine cea mai inalta filozofie ), nici manual de istorie antica ( desi contine multe informatii pretioase pe acesta tema ). Domeniul de care se ocupa Biblia este cu totul altul.

Apostolul Pavel ne descrie foarte clar principalul scop pentru care ne-a fost data Biblia de Providenta divina:

“Din pruncie cunosti Sfintele Scripturi care pot sa-ti dea intelepciunea care duce la mantuire, prin credinta in Christos Iisus. Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna.” 2 Timotei 3, 15- 17

Menirea Bibliei este aceea de a descoperi omului “stiinta mantuirii” ( vezi Luca 1, 77 ), de a-l calauzi in dobandirea neprihanirii, a desavarsirii caracterului. Desi Biblia contine si istorie, si filozofie, si poezie, si stiinta de cea mai buna caliatate, ea ramane o lucrare cu totul deosebita de oricare alta.

2. Perioada scrierii Bibliei. Avand 39 de autori diferiti, Biblia a fost scrisa intr-un interval de aproximativ 1500 de ani. Primele carti au fost scrise catre 1500 – 1400 i.Chr. , avandu-l autor pe Moise. Ultima carte-Apocalipsa- a fost scrisa de apostolul Ioan catre sfarsitul secolului intai d.Chr.

Autorii Bibliei au trait in medii diferite, in tari diferite, vorbind limbi diferite si avand un nivel de pregatire intelectuala diferit. Iata cativa din autorii ei: David si Solomon ( imparati ), Amos ( pastor ), Daniel ( prim- ministru ), Moise ( educat in scolile Egiptului antic ), Ezra ( carturar ), Matei ( vames ), Petru si Ioan ( pescari ), Luca ( medic ), etc.

Ceea ce este uimitor este faptul ca, in ciuda diversitatii autorilor ei si a perioadei lungi in care a fost scrisa, Biblia este unitara in continutul si mesajul ei. Nu exista in lume o alta lucrare conceputa de om intr-un interval atat de mare ( un mileniu si jumatate! ) , avand atat de multi autori ( 39 ! ) si care sa fie totusi o lucrare unitara, fara contradictii. Unitatea Bibliei nu poate fi explicata decat prin originea ei divina, inspirata fiind de aceeasi Inteligenta superioara- Duhul Sfant.

3. Conceptiile pe care le avea lumea in perioada in care a fost scrisa Biblia. Intr-o vreme in care, in toate popoarele antice, pagane, stiinta se amesteca cu religia, cu practicile oculte, cu misticismul si superstitia , Biblia are meritul de a descoperi adevaruri stiintifice clare, in limbajul cel mai simplu si firesc.

Se sustine adesea ca Biblia nu este o lucrare tocmai originala, ideile ei fiind imprumutate din culturile antice: egipteana, babiloniana, persana, hitita sau greaca. Este, de aceea, foarte important pentru noi sa stim ce sustine Biblia cu privire la un adevar stiintific , facand in acelasi timp comparatie cu conceptiile popoarelor antice cu privire la acelasi subiect. Doar facand acesta comparatie ( cu care ne vom ocupa in continuare ), vom putea confirma sau infirma acuzatiile ce se aduc autorilor Bibliei cu privire la influentele pagane.

Lasand la o parte aceste scurte observatii , vom intra in subiectul propriu-zis, facand o paralela intre sustinerile Bibliei, conceptiile popoarelor antice si cunostintele contemporane. Iata cateva exemple:

A) Biblia sustine ca Soarele, Luna si stelele sunt corpuri ceresti create de Dumnezeu cu un scop bine definit- acela de a fi luminatori ai Pamantului ( vezi Geneza 1, 14- 19 ).

Este interesant de observat ce credeau popoarele antice , contemporane cu autorii Bibliei, cu privire la corpurile ceresti.

Babilonienii, de exemplu, credeau ca Soarele si Luna erau zei ( deci fiinte vii ! ). Soarele era numit zeul Samas, iar Luna – zeita Sin. Egiptenii nu se deosebeau prea mult in coceptia lor de babilonieni. Mai mult decat atat, ei credeau ca Soarele si Luna se plimba pe cer intr-o barca, stelele fiind vaslasii. Egiptenii credeau ca cerul este o masa lichida.

Vechii greci, de asemenea, credeau ca Soarele si Luna sunt zei. Cand Anaxagoras- filozoful materialist care a trait in secolulul al 5-lea i.Chr.- a sustinut ca Soarele este un glob de metal incandescent, el a fost alungat din Atena.

Romanii, la randul lor, numeau Soarele -“Sol invictus”, sarbatorindu-l pe 25 decembrie, dupa cultul zeului persan Mithra.

Iata cat de simpla si adevarata este relatarea Bibliei in comparatie cu conceptiile popoarelor contemporane cu scriitorii ei ! Mai putem vorbi de influente pagane asupra scriitorilor Bibliei cu privire la acest subiect ?

B) Biblia sugereaza ca Pamantul este rotund. Exista cateva pasaje biblice care sugereaza acest adevar:

- Proverbe 8, 31: “…Jucand pe rotocolul Pamantului Sau…”

Traducerea franceza a Bibliei, facuta de Louis Segond, mentioneaza : “…Jouant sur le globe de Sa terre…” ( “Jucand deasupra globului Pamantului Sau “ ). Nu insa toate traducerile sugereaza acest adevar. Traducerile Crampon, New International Version, Douay etc. redau acest verset cu sensul de lumea intreaga ( “…Playing in the world…” , Douay ).

– Isaia 40, 22: “ El sade deasupra cercului Pamantului…” Aceeasi expresie (“cercul pamantului”)

este folosita si in traducerile Louis Segond ( in limba franceaza ) si New International Version ( in limba engleza).

Traducerea Douay, in limba engleza, dupa textul latin Vulgata mentioneaza: “ It is He that sitteth upon the globe of the earth… “ ( “El sta deasupra globului Pamantului” )

Unii comentatori ai Bibliei nu considera acest text ca fiind un argument in favoarea ideii ca Pamantul este rotund, subliniind ideea ca expresia “cercul pamantului” nu se refera la globul pamantesc, ci la linia curba a orizontului. De altfel, abatele Crampon traduce acest text: “ Il est Celui qui siege par-dessus la voute de la terre” ( “El sade deasupra boltei Pamantului “). Am amintit acest text doar in sensul ca el ar putea sugera ideea ca Pamantul este rotund , avand in vedere faptul ca Biblia nu-si propune sa faca declaratii pur stiintifice.

- Luca 17, 34- 36: “Va spun ca in noaptea aceea, doi insi vor fi in acelasi pat, unul va fi luat si altul va fi lasat. Doua femei vor macina impreuna: una va fi luata si alta va fi lasata. Doi barbati vor fi la camp: unul va fi luat si altul va fi lasat.”

Aparent, cuvintele Mantuitorului nu ne spun nimic cu privire la subiectul de care ne ocupam. Si totusi, privind mai atent continutul textului, vom observa ceva interesant. Aducand in discutie momentul revenirii Sale pe pamant, Mantuitorul aminteste trei activitati umane care se desfoasoara in acelasi moment:

– odihna prin somn, care apartine noptii

– macinatul cerealelor, care in Orient se face dimineata devreme, pe racoare

– lucrul la camp, activitate ce se desfasoara in cursul zilei

Domnul vorbeste despre “noaptea aceea” in care unii oameni vor dormi, altii vor macina grane

( deci pentru ei este dimineata devreme ), iar altii vor lucra la camp, fiind zi. Avem aici un indiciu cu privire la faptul ca Pamantul este rotund.

Este demn de subliniat faptul ca, in timp ce Biblia sugereaza ideea ca Pamantul este rotund, savanti si filozofi ai antichitatii ca Platon, Aristotel, Ptolemeu si altii sustineau ca Pamantul este plat. Conceptia anticilor a dominat gandirea omenirii pana tarziu in Evul Mediu. La sfarsitul secolului al 15-lea, dupa calatoria lui Columb spre America, a avut loc o diputa istorica la Salamenca, in Spania. Invatatii timpului cautau sa-l convinga pe Columb cu toate argumentele lor “stiintifice” ca Pamantul este plat, nu rotund , asa cum sustinea marele navigator. Daca Pamantul ar fi rotund-spuneau ei, el s-ar rostogoli fara sa-si mai revina.

Din nou constatam ca Biblia este corecta din punct de vedere stiintific, indiferent de ceea ce au sustinut, intr-un anumit moment al istoriei, marii savanti ai lumii.

C). Biblia afirma ca Pamantul nu se sprijineste pe nimic.

– Iov 26, 7: “El intinde miazanoaptea deasupra golului si spanzura Pamantul pe nimic.”

- Iov 38, 6: “Pe ce sunt sprijinite temeliile lui ( ale Pamantului ) ? Sau cine i-a pus piatra din capul unghilui ? “

Conceptiile anticilor difereau mult cu privire la acest subiect. Indiferent de popor si cultura lui, toti sustineau ca Pamantul este sprijinit pe ceva. Egiptenii, de exemplu, credeau ca Pamantul pluteste pe apa.

Grecii credeau ca Pamantul este sustinut de umerii titanului Atlas. Tot in antichitate se mai credea ca Pamantul se sprijinea fie pe patru stalpi, fie pe o broasca testoasa, fie pe patru broaste mari etc. Ne vine sa zambim astazi de asemmenea conceptii si credinte.

Este de remarcat faptul ca, in mijlocul unor asemenea conceptii, Biblia sustine adevarul: Pamantul nu se sprijineste pe nimic. Iov nu era nici navigator, nici astronom, nici filozof, insa era un om al lui Dumnezeu care cunostea adevarul pentru acea epoca. La data cand Moise scria cartea lui Iov, in urma cu aproximativ trei milenii si jumatate, nu exista posibilitatea fotografierii Pamantului din spatial extraterestru pentru a i se vedea forma, asa cum exista astazi aceasta posibilitate. Acesta este pentru noi un argument in plus ca inspiratia Bibliei nu este omeneasca, ci divina.

D) Biblia ne vorbeste despre miscarea in spatiu a corpurilor ceresti dupa niste legi bine precizate.

– Isaia 40, 26: “Ridicati-va ochii in sus si priviti ! Cine a facut aceste lucruri ? Cine a facut sa mearga, dupa numar, in sir, ostirea lor ? El le cheama pe toate pe nume; asa de mare este puterea si taria Lui, ca una nu lipseste.”

Observam ca Biblia ne vorbeste despre o miscare ordonata a corpurilor ceresti in spatiul cosmic. Ea sustine acest adevar intr-o vreme in care popoarele antice sustineau ca Pamantul este fix pe suportii lui, iar cerul este o bolta pe care stelele sunt fixate ca niste ornamente.

E) Biblia vorbeste despre spatii nesfarsite care exista intre corpurile ceresti din univers.

– 1 Imparati, 8, 27: “ Dar ce ! Va locui oare cu adevarat Dumnezeu pe pamant ? Iata ca cerurile si cerurile cerurilor nu pot sa Te cuprinda. Cu atat mai putin casa aceasta pe care Ti-am zidit-o eu ! “

Apostolul Pavel, scriind despre o experienta traita de el personal , afirma ca a fost rapit pana la “al treilea cer” ( vezi 2 Corinteni 12, 2 ).

Intr-o vreme in care cu ochiul liber nu se puteau vedea pe cer decat cateva mii de stele, Biblia vorbeste ( este adevarat, in termeni simpli, accesibili ) despre adevaruri descoperite de abia recent cu mijloace ultramoderne. Notiunile de cer atmosferic, cer galactic si metagalactic sunt incluse in expresiile biblice: “cer”, “ceruri” si “cerurile cerurilor”.

Astazi, pe un petec de cer de dimensiunea discului lunar, pot fi observate circa 400 de galaxii cu ajutorul telescoapelor puternice. De unde stiau scriitorii Bibliei ca exista “ceruri ale cerurilor”- galaxii si metagalaxii ? Un singur raspuns rational se impune: inspiratia divina.

F) Biblia sustine ca globul pamantesc a fost masurat si cantarit la creatiune.

– Iov 38, 4-5: “Unde erai tu cand am intemeiat Pamantul ? Spune, daca ai pricepere ! Cine i-a hotarat masurile, stii ? Sau cine a intins franghia de masurat peste el ? “

Desi limbajul este poetic, el ne transmite un adevar important: dimensiunile Pamantului nu sunt intamplatoare, ci ele au fost hoatarate de Creator. Acelasi mesaj il gasim si in pasajul urmator:

- Isaia 40, 12: “ Cine a masurat apele cu mana Lui ? Cine a masurat cerurile cu palma si a intins tarana Pamantului intr-o treime de masura ? Cine a cantarit muntii cu cantarul si dealurile cu cumpana ?”

Asadar, Biblia vorbeste despre niste dimensiuni bine determinate ale globului pamantesc. Pamantul nostru nu a fost adus la existenta la intamplare, avand niste dimensiuni intamplatoare. Dar au oare importanta atat de mare dimensiunile Pamantului ?

Se cunoaste astazi ca intre corpurile ceresti se exercita o forta de atractie universala care este direct proportionala cu masa corpurilor ceresti si invers proportionala cu patratul distantei dintre ele. Daca Pamantul nostru nu ar avea aceste dimensiuni bine determinate, el ar avea cu totul alta orbita.

Ce ar insemna aceast lucru ? Imposibilitatea vietii .

Mihai Serban , autorul cartii “Omul si astrele”, publicata in Editura Dacia in 1986, la pag. 87 scrie:

“Tera este o planeta privilegiata; orbita sa se afla la o distanta optima fata de Soare, distanta care sa permita aparitia materiei vii si dezvoltarea formelor superioare de viata. Urmarea situarii la distanta optima este constanta fluxului de energie pe care planeta il primeste de la Soare, ceea ce asigura variatii mici ale temperaturilor locale in functie de anotimpuri. Fata de temperatura medie de -25 grade Celsius care se inregistreaza pe Marte, pe Tera aceeasi medie este de +10-15 grade Celsius, fapt cu implicatii deosebite in metabolismul apei in organismele vii. Concluzia care se impune este ca Tera se afla la o distanta fata de Soare care sa asigure un flux optim de energie radianta, suficient pentru a pastra in general temperatura apei in limitele fatidice 0 si 100 de grade Celsius si a permite circulatia libera a acesteia si, in acelasi timp, nu atat de intens incat sa transforme intreaga planeta intr-un desert incins.”

Ce consecinte ar avea un alt volum si o alta masa a planetei noastre ? Poate consecinta cea mai grava pentru viata ar fi exercitarea unei alte forte de gravitatie. O forta de gravitatie mai mica ne-ar impiedica sa ne deplasam cu usurinta pe supafata pamantului, iar aerul atmosferic s-ar rarefia, nefiind atras suficient de puternic de pamant. Rarefierea sau disparitia atmosferei ar face imposibila viata.

O forta de gravitatie mai mare ne-ar strivi de pamant, dereglandu-ne toate functiile fiziologice ale organismului. Desigur, consecintele ar fi multiple, insa una se impune a fi mentionata: viata pe planeta ar fi greu de conceput , daca nu chiar imposibila.

G) Biblia sustine ca aerul are greutate.

- Iov 28, 25-27: “Cand a randuit greutatea vantului si cand a hotarat masura apelor, cand a dat legi ploii si cand a insemnat drumul fulgerului si al tunetului, atunci a vazut intelepciunea si a aratat-o i-a pus temeliile si a pus-o la incercare.”

Noua ni se pare foarte firesc sa recunoastem acest adevar stiintific, insa pana la Toricelli in 1643, s-a ras de ideea ca aerul ar avea greutate. Toricelli a fost cel care, in 1643, a demonstrat ca aerul are greutate si ca el exercita o presiune asupra pamantului. Astazi se stie ca asupra noastra apasa cateva mii de kilograme, dar cine simte greutatea aceasta?

Ceea ce Toricelli a demonstrat experimental in secolul al 17-lea, Iov a afirmat cu aproape doua milenii i.Chr. De unde stia Iov, un simplu pastor din tara Ut, toate aceste lucruri ? Un singur raspuns se impune: inspiratia divina a Bibliei.

H) Biblia sustine ca raportul dintre suprafata uscatului si cea a apei este de unu la trei.

– Isaia 40, 12: “ Cine a masurat apele cu mana Lui ? Cine a masurat cerurile cu palma si a strans tarana pamantului intr-o treime de masura?…”

Cu circa 2700 de ani in urma, intr-o vreme in care nu se putea vorbi de cartografierea Pamantului cu ajutorul satelitilor de pe orbita, Isaia stia ca uscatul reprezinta circa o treime din suprafata globului, in timp ce apele reprezinta doua treimi din aceeasi suprafata. Atlasul geografic ne spune: uscatul are o suprafata de 149 200 000 km patrati, in timp ce suprafata oceanului planetar este de 361 000 000 km patrati.

Asadar, raportul de trei la unu este destul de corect. De unde a stiut profetul Isaia acest adevar ? Doar dupa ultimele descoperiri geografice si, mai ales, dupa primele zboruri in spatiul extraterestru, s-a putut calcula suprafata totala a uscatului si a marilor.

Un singur raspuns ni se pare logic: inspiratia divina a Bibliei.

I) Biblia sustine ca Dumnezeu “a intins cerurile” la creatiune.

- Psalmul 104, 2: “Te invelesti cu lumina ca si cu o manta, intinzi cerurile ca un cort.”

- Iov 9,8 : “Numai El intinde cerurile si umbla pe inaltimile marii…”

– Isaia 40, 22 : “ El intinde cerurile ca o mahrama subtire…” etc.

Dar ce legatura exista intre expresia biblica “intinde cerurile” si stiinta contemporana ? Astazi se vorbeste mult despre expansiunea universului. Teoria Big Bang , sustinuta de majoritatea oamenilor de stiinta, dar in acelasi timp combatuta de alti oameni de stiinta, sustine ca intreaga materie din univers se gasea concentrata initial intr-un atom primar. In momentul 0, acest atom primar ar fi explodat, dand nastere corpurilor ceresti organizate in sisteme solare, galaxii si roiuri de galaxii, care continua si astazi sa se departeze de punctul central al exploziei.

Ne vorbeste Biblia de Big Bang inca de acum aproximativ 2700 de ani ? Categoric nu ! Sau, mai corect spus, nu in sensul in care isi imagineaza astazi unii oameni de stiinta. Creatiunea divina a fost , intr-un anume sens, o explozie ( Big Bang ) de viata, de imaginatie creatoare, in urma careia a aparut universul. Biblia ne invata ca la origine a acestei “explozii” nu s-a aflat hazardul lipsit de inteligenta si finalitate, ci o Persoana atotputernica si inteligenta- Dumnezeu Creatorul. El este Cel care “a intins cerurile” si inca le mai “intinde”, caci ,afirma Mantuitorul,“Tatal Meu lucreaza pana acum si Eu de asemenea lucrez”(Ioan 5, 17)

J) Biblia ne vorbeste , in termenii ei nestiintifici, despre Legea a doua a termodinamicii- Legea entropiei.

– Romani 8, 20-21: “Caci firea ( natura ) a fost supusa desertaciunii, nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o, cu nadejdea insa ca si ea va fi izbavita din robia stricaciunii… “

– Psalmul 102, 25-26: “Tu ai intemeiat in vechime pamantul si cerurile sunt lucrarea mainilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu vei ramanea; toate se vor invechi ca o haina; le vei schimba ca pe un vesmant si se vor schimba”

Acest pasaj din Psalmi l-a determinat pe Lordul Kelvin ( 1824- 1907 ) sa aprofundeze termodinamica si sa descopere cea de-a doua lege a ei, supranumita si Legea entropiei. El era convins ca lumea a fost creata de o Fiinta inteligenta, dar ca ea se indreapta spre un sfarsit inevitabil, de la care doar Dumnezeu o poate salva prin redistribuirea energiei in univers.

Desi Biblia foloseste termeni simpli ca “robia stricaciunii” (“robia dezordinii”dupa alte traduceri) sau “supusa desertaciunii”, mesajul ei este cat se poate de clar: Totul in lumea noastra, de la caderea omului in pacat si caderea blestemului asupra intregului pamant, tinde spre dezordine, haos si moarte, adica spre o stare in care entropia este maxima. Acesta este motivul pentru care, in lumea noastra, este mai usor sa stricam , sa degradam, sa producem dezordine, sa demolam, decat sa construim, sa creem, sa facem ordine. Stricand, demoland, facand dezordine, nu facem altceva decat sa actionam in sensul in care lucreaza legea entropiei. In acelasi timp, orice se face bun si ordonat in lumea noastra, cere mult efort si timp, caci se actioneaza impotriva unei legi care guverneaza existenta noastra pe pamant.

Concluzii

Biblia nu este un tratat stiintific, dar ceea ce a afirmat ea cu milenii in urma, cand lumea era plina de aberatii si falsuri pe post de inalta stiinta, este adevarat. Trebuie sa recunoastem impreuna cu Mantuitorul: “Cuvantul Tau este adevarul.” ( Ioan 17, 17 )

De ce nu am crede tot ce spune el ?

Lori Balogh

______________________________

13.Biblia si Stiinta Medical

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:32 +0000

13. BIBLIA SI STIINTA MEDICALA

Viena, anul 1840. Pe vremea in care vienezii se leganau in ritmurile valsurilor lui Iohann Straus tatal si fiul, capitala Austriei era un renumit centru medical pentru acea epoca.

Intr-unul din renumitele spitale-clinici, numit Algemeines-Krankenhaus, se petrecea ceva ciudat: una din sase femei care se internau , deceda dupa un timp de spitalizare. Obstetricienii atribuiau moartea nefericitelor lor paciente diferitelor cauze: constipatia, intarzierea lactatiei, frica…

Ce se intampla in acea clinica atunci cand murea un pacient ?

Cadavrul era transportat in sala de autopsie unde medicii si studentii intrau in fiecare dimineata , inainte de vizitarea bolnavelor. Aici ei faceau autopsia cadavrelor dupa care, fara sa se spele pe maini, intrau in saloane pentru a face examinarea pacientelor. Pe atunci nu existau manusi de cauciuc.

La inceputul anului 1840, un medic tanar de origine maghiara- Ignatz Semmelweis-a primit in grija un salon obstetrical. El a observat repede ca decedau acele femei care erau examinate de profesorii si studentii care participasera la autopsie. Ca urmare, el a stabilit o regula in salonul sau: orice medic si student care a participat la autopsie trebuia sa-si spele mainile cu grija inainte de examinarea bolnavelor.

Regula a fost introdusa in vara anului 1847 si urmarea imediata afost o scadere rapida a mortalitatii de la un deces din sase paciente, la un decs la 40 de paciente, apoi chiar la un deces la 84 de paciente. Statistica arata clar ca mortalitatea crescuta se datora unei infectii al carui germene era adus din morga de profesorii si studentii ce participasera la autopsie.

Apoi, s-a mai intamplat ceva inexplicabil pentru acea epoca. Cu o ocazie , dupa spalarea atenta a mainilor, conform regulii celei noi introdusa de Semmelweis, medicii au facut examinarea unui numar de 12 paciente intr-un salon. Rezultatul ? 11 paciente au facut febra si au decedat. Dr. Semmelweiss s-a alarmat, intrebandu-se cu privire la cauza mortalitatii crescande si atunci, tanarul medic a introdus o noua regula: spalarea mainilor dupa examinarea fiecarei paciente. Rezultatul? Mortalitatea a scazut brusc si semnificativ.

Dr. Ignatz Semmelweis nu a putut insa sa supravietuiasca prejudecatilor colegilor sai. Medicilor si studentilor li se parea prea greu sa se spele dupa fiecare pacient examinat si de aceea au inceput sa-l defaimeze pe tanarul medic, subminandu-i autoritatea , pana acolo incat, la inceputul anului urmator, nu i s-a mai prelungit contractul.

Succesorii lui Semmelweis au aruncat lighenele de spalat . Urmarea a fost evidenta: mortalitatea a crescut din nou, ajungand la cifrele initiale. Deprimat, Semmnelweis a parasit Viena, stabilindu-se la Budapesta, orasul sau natal. Acolo el a obtinut un loc intr-un spital in care mortalitatea era la fel de ridicata. Introducand aceeasi metoda pe care o folosise la Viena, a obtinut aceleasi rezultate imbucuratoare. Dar si prejudecatile noilor sai colegi erau aceleasi. Gelozia si invidia ii faceau pe colegii lui Semmelweis sa nu-l mai salute cand se intalneau pe coridoarele spitalului.

Intr-un efort disperat, Semmelweis a scris o lucrare in care a adunat toate observatiile sale, o lucrare considerata a fi de pionierat in privinta asepsiei. Insa fiind un suflet sensibil, psihicul i-a fost afectat si nu a putut rezista presiunii . Defaimat de colegii si superiorii sai, Semmelweis si-a pierdut echilibrul mental si a sfarsit intr-un spital de psihiatrie…

Rasfoind istoria medicinii, putem observa ca astfel de greseli grave nu se faceau doar in sectiile de obstetrica si ginecologie, ci in toate ramurile medicinii. Iata, de exemplu, cum se pregatea o operatie la sfarsitul secolului al 19-lea.

Pacientul intra in sala de operatie imbracat cu hainele lui de acasa, la fel cum ar fi intrat intr-o berarie sau frizerie. Acolo se descalta si se dezbraca, apoi se urca pe masa de operatie, asteptand medicul.

Chirurgul se dezbraca de haine in acelasi loc, apoi isi sufleca manecile de la camasa, isi scotea cateva instrumente din geanta sau din dulap si incepea sa opereze. Daca dorea sa le arate ceva studentilor sai, profesorul ii invita sa-si introduca mainile in abdomenul deschis al celui operat. Rezultatul era de asteptat.

Dr. Rosevelt Park scrie in cartea sa “Istoria medicinii” despre experientele sale ca internist in anul 1876, intr-unul din cele mai mari spitale. Statistica sa arata ca aproape toti pacientii operati, cu una sau doua exceptii, mureau de septicemie.

Au trebuit sa treaca inca multi ani pentru ca, in urma cercetarilor lui Louis Pasteur , Robert Koch si altii, sa se introduca niste reguli de igienizare si asepsie care sa reduca mortalitatea.

Astazi, cand citim aceste lucruri, ne vine sa zambim de ignoranta medicilor care au profesat medicina doar cu un secol- un secol si jumatate in urma. Ne vine sa zambim de nivelul cunostintelor medicale de la mijlocul veacului al 19-lea. Cum este posibil sa nu se cunoasca un lucru atat de elementar ca importanta pastrarii igienei in institutiile spitalicesti, precum si importanta sterilizarii instrumentelor medicale folosite in salile de operatie ? Pe buna dreptate, un cunoscut chirurg german pe nume Erwin Lieck

afirma odata ca istoria medicinii nu este altceva decat o istorie a marilor erori. Desi nicio ramura a stiintei nu a fost scutita de greseli, putem afirma ca greselile savarsite in domeniul medical au fost mult mai grave decat cele facute in alte domenii, caci ele au costat milioane de vieti omenesti.

Revenind la cele doua exemple amintite, milioane de vieti omenesti ar fi fost salvate daca omul ar fi avut incredere in cateva recomandari simple , la indemana oricui, pe care Dumnezeu le-a lasat in Biblie inca de acum 3500 de ani.

Micul Dictionar Enciclopedic, editia 1987, defineste astfel termenul de asepsie:

Asepsia este” metoda de sterilizare a instrumentelor medicale, a campurilor operatorii etc.cu ajutorul caldurii, ultrasunetelor, razelor ultraviolete etc. A intrat in practica in urma descoperirilor lui Louis Pasteur.” MDE, pag. 109

Poate fi gasit pe paginile Bibliei acest principiu simplu , dar esential pentru sanatatea omului ?

Sa citim cateva pasaje biblice apartinand Pentateucului ( primele cinci carti ale Bibliei ), scris de Moise cu aproximativ 3500 de ani in urma.

- Levitic 15, 1-12. 31- masuri ce trebuiau luate in cazul anumitor simptome de boala

- Numeri 19, 11: “Cine se va atinge de vreun mort, de vreun trup omenesc mort, sa fie necurat timp de sapte zile.”

– Numeri 31, 19-24: -masuri igienice ce trebuiau luate de popor dupa obtinerea biruintei asupra madianitilor

Gasim in aceste cateva pasaje biblice, scrise cu 3500 de ani in urma , cateva reguli de igiena , la indemana oricui si prezentate intr-un limbaj accesibil. Daca s-ar fi tinut cont de aceste cateva reguli simple, milioane de oameni ar fi fost salvati.

Iata cateva reguli – pe cat de simple, pe atat de eficiente- recomandate in Biblie, pentru prevenirea raspandirii anumitor boli:

– Metoda biblica cerea spalarea intregului corp, nu doar a mainilor, celui ce s-ar fi putut contamina.

– In unele cazuri, nu era suficienta o singura spalare . Ea trebuia repetata la anumite intervale de timp.

– Spalarea nu se facea oriunde, ci in apa curgatoare.

– Hainele celui contaminat erau spalate si apoi uscate la soare.

– In unele situatii, chiar luandu-se toate aceste masuri, cel contaminat era declarat “necurat”

( contaminat ) pentru o anumita perioada de timp si tinut in carantina. El era privit ca un posibil purtator al germenilor bolii. Daca, dupa trecerea timpului prevazut, nu apareau semnele bolii, carantina inceta si omul putea sa-si continue viata normala.

Sunt doar cateva reguli simple pe care Biblia le recomanda oamenilor inca de acum trei milenii si jumatate. Au trebuit sa moara multi oameni nevinovati de-a lungul istoriei, doar pentru ca aceste reguli au fost ignorate de catre cei ce practicau medicina.

Paracelsus- renumitul medic, alchimist si filozof renascentist din secolul al 16-lea, a facut o afirmatie destul de radicala:

“Profesorii universitari cauta intelepciunea in stiinta prejudecatilor; dar adevarul nu-si are izvorul in stiinta universitatilor; el vine de la Dumnezeu.”

Cuvinte tari, insa de multe ori adevarate.

De ce s-a gresit atat de mult pe taram medical in cursul secolelor trecute ?

O prima cauza a greselilor facute a fost respingerea revelatiei Scripturii, care pe langa legi morale, ceremoniale si civile, contine si o serie de principii sanitare necesare unei vietuiri sanatoase. In loc sa aleaga calea simpla propusa de Dumnezeu- cunoasterea binelui prin bine- oamenii au ales o cale complicata- cea a cunoasterii binelui prin rau.

O alta cauza a greselilor facute in domeniul medical de-a lungul timpului este un fapt care se tot repeta din cele mai vechi timpuri si pana azi: Un geniu in domeniul medicinii lanseaza o anumita teorie. Aceasta poate fi buna, rea, sau partial buna. Aceasta teorie devine lege pentru studentii din facultatile de medicina de-a lungul mai multor generatii, care o adopta si in practica medicala. Apoi se dovedeste ca teoria respectiva nu este tocmai corecta si este nevoie de multe dezbateri si lupte pentru ca acea teorie sa fie inlaturata. Iata cateva exemple:

1. Timp de cateva decenii s-a considerat ca repausul absolut la pat este obligatoriu pentru cei care au suferit de infarct miocardic. Au trebuit sa treca patru decenii , presarate cu o multime de victime decedate datorita unor embolii, pentru ca sa se revizuiasca “dogma” medicala si sa se admita ca miscarea este absolut necesara chiar si in cazul infarctului de miocard.

2. Cu doua secole in urma se credea ca nicotina este un medicament foarte bun in tratarea cefaleei si chiar in cazul unor afectiuni mai grave. Astazi se stie ca nicotina este una din cele mai puternice otravuri, cauzand infarctul de miocard, cancerul bucal, faringian, esofagian, gastric, diferite ulcere, gangrene ale membrelor inferioare etc.

3. In secolul al 19-lea s-a emis o teorie care se pretindea profund stiintifica, ce sustinea ca opt aminoacizi esentiali nu pot fi procurati de organism decat din alimente carnate. Cercetari recente de biochimie a proteinelor au demonstrat ca teoria este grasita, deoarece acesti aminoacizi esentiali au fost gasiti si in alimente de origine vegetala: cereale, fructe, legume.

In concluzie, este bine sa obsevam ca stiinta umana, fie ca este vorba de un domeniu sau altul, este perfectibila. Ceea ce astazi se considera a fi un adevar de necontestat, maine este posibil sa se fie aruncat la cosul de gunoi al stiintei. Adevarul revelat in Biblie este insa unul vesnic, dupa cum vesnic este Cel care este Autorul sau.

Iata cateva “retete medicale “ ciudate:

- Pentru prevenirea incaruntirii parului , acesta trebuie uns cu sange de vitel negru, care a fost fiert in ulei negru. Tot in acelasi scop, se poate unge parul cu grasime de sarpe cu clopotei…

– O alta reteta pentru ingrijirea parului consta in amestecarea in parti egale a unui calcai de ogar abisinian si a unei copite de magar, fiarta in ulei.

– Pentru scoaterea aschiilor se recomanda aplicarea de sange de rama si balegar de asin ( plin cu spori de tetanus ! )

– Alte retete pentru diferite boli cuprind ca remedii: sange de soparla, dinti de porc, mancaruri stricate, grasime ranceda, copita si excremente de magar, excremente de antilopa, caine, pisica si chiar de fluture…

De ce am amintit toate acestea ? Deoarece ele faceau parte dintr-un papirus egiptean renumit –

Papirus Eber- un tratat medical scris in Egiptul faraonic in anul 1552 i.Chr, deci cu circa 3500 de ani in urma. Pe vremea aceea Egiptul ocupa o pozitie dominanta in lumea veche in privinta stiintei medicale.

Aproximativ in aceeasi perioada, in Egipt traia Moise, cel ales de Dumnezeu sa elibereze poporul evreu din captivitatea egipteana. Sa nu uitam insa ca Moise a fost instruit timp de 28 ani in cele mai inalte scoli egiptene, acumuland tot ceea ce insemna stiinta la vremea aceea.

Moise este insa si autorul Pentateucului- primele cinci carti ale Bibliei. Intrebarea fireasca pe care ne-o punem este daca putem gasi undeva in Biblie vreuna din aceste “retete” medicale, copiate de la cel mai civilizat popor al vremii.

In mod surprinzator pentru unii, Moise nu a copiat niciuna din aceste retete celebre egiptene, asas cum era de asteptat. Cum este posibil ca cel care a fost instruit timp de 28 ani in scolile cele mai inalte ale Egiptului, sa nu se inspire , cel putin in unele privinte, din ceea ce a invatat ? Multi sceptici ii acuza pe autorii Bibliei ca s-au inspirat din culturile popoarelor vecine: Egipt, Babilon, Medo-persia, etc. Daca lucrurile ar fi sta in felul acesta, atunci in Biblie ar fi trebuit sa gasim si retete de felul celor amintite mai sus. Biblia insa nu contine asa ceva.

Moise trebuie sa fi avut o credinta extraordinara incat nu s-a lasat ispitit de a introduce in Pentateuc si in uzanta poporului evreu astfel de remedii ciudate, imprumutate de la popoarele pagane din jur. In schimb, Moise a lasat cateva principii sanitare simple, primite direct de la Dumnezeu, si care au ramas valabile si astazi, dupa milenii de istorie. Ele sunt redescoperite in urma unor cercetari moderne.

Am amintit deja principiul asepsiei, care cuprindea cateva prescriptii simple si la indemana oricui, cu privire la sterilizare si decontaminare.

Un alt principiu sanitar pe care-l gasim in Biblie este cel al carantinei, care consta in izolarea bolnavilor , in special in cazul unor boli grave si cu caracter epidemic. In Numeri 31, 19-20 gasim cateva reguli pe care poporul evreu trebuia sa le urmeze dupa un razboi cu madianitii. Participantii la lupta trebuiau sa stea in afara taberei timp de o saptamana, curatindu-se in a treia si a saptea zi. Observam doua principii importante de care trebuiau sa tina cont: cel al carantinei si cel al asepsiei. Spalarea repetata corpului si a hainelor si apoi uscarea lor la soare, precum si carantina de o saptamana, aveau menirea sa fereasca poporul de o posibila contaminare cu vreo boala infectioasa de care ar fi suferit madianitii.

In Levitic 13, 44-46 , gasim aceleasi pricipii , de data aceasta aplicate in cazul celei mai temute boli din acea vreme: lepra. Bolnavul de lepra trebuia sa poarte hainele sfasiate, pentru a fi recunoscut de semeni, si era izolat afara din tabara de locuit.

Astazi principiul carantinei ni se pare logic , dupa ce stiinta medicala i-a descoperit importanta. De ce oare el nu afost pus in aplicare de-a lungul timpului, din moment ce Biblia il recomanda de mai bine trei milenii ?

Lepra- temuta boala a Evului Mediu- a inceput sa se extinda in Europa in secolele al 6-lea si al 7-lea. Boala a devenit o adevarata epidemie, culminand in secolele al 13-lea si al 14-lea. Lumea medievala era ingrozita de raspandirea acestei temute boli.

Ce masuri au luat medicii vremii ?

Ei credeau ca lepra era produsa din cauza ingerarii mancarurilor fierbinti, a piperului si usturoiului, dar si de o conjunctura nefavorabila a planetelor. Desigur, cu astfel de cauze, nici remediile nu erau eficiente. Si atunci, deoarece medicina a dat din umeri neputincioasa, problema combaterii leprei a fost preluata de biserica. Aceasta nu a facut altceva decat sa aplice vechiul principiu biblic al carantinei. Rezultatul? Epidemia a fost tinuta sub control, iar Europa a fost salvata de la o catastrofa.

Acelasi principiu a fost aplicat si in cazul ciumei, al varsatului negru si al altor epidemii, salvand milioane de vieti omenesti.

Un alt principiu sanitar elementar prezentat in Biblie este cel al igienei corporale, a caminului si a mediului inconjurator.

In Deuteronom 23, 10-14 sunt date cateva reguli simple in aceasta privinta. Daca oamenii ar fi tinut cont de ele, bolile intestinale ca holera, febra tifoida si dizenteria nu ar fi decimat populatia Europei in Evul Mediu.

Catre sfarsitul secolului al 18-lea, precautiile igienice, chiar in marile capitale europene, erau inca primitive. De regula, gunoaiele si excrementele erau aruncate pe strazile nepavate si murdare, facand ca mirosuri grele sa umple atmosfera acestor orase. Pe strazi se afla un adevarat rai al mustelor- vehiculele cele mai eficiente ale temutelor boli amintite.

Cate vieti ar fi fost salvate daca s-ar fi tinut cont de acest principiu biblic al igienei !

Sa amintim ceva despre circumciziune. Practicata de poporul evreu, dar si in alte alte regiuni ale globului, circumciziunea este privita de multi oameni ca un act religios- un semn al poporului lui Dumnezeu din acele vremuri. Sa privim insa circumciziunea si din punct de vedere medical, in urma unor cercetari recente.

In Geneza 17, 12 gasim porunca divina data lui Avraam, pe cand acesta avea 99 de ani:

“La varsta de opt zile, orice copil de parte barbateasca dintre voi sa fie taiat imprejur, neam dupa neam…”

Prima intrebare care se naste este de ce circumciziunea trebuia facuta dupa 8 zile si nu dupa 5, 7, sau 10 zile de exemplu ? Cercetari recente privind fiziologia nou-nascutului scot in evidenta cel putin doua motive pentru care circumciziunea era indicata in ziua a 8-a:

1. Vitamina K- necesara coagularii sangelui- nu este sintetizata in cantitate suficienta inainte de ziua a 8-a, ceea ce ar duce la hemoragii abundente. Incepand cu ziua a 8-a, cantitatea de vitamina K ajunge la o valoare normala in sangele copilului.

2. Un alt factor important in coagularea sangelui este protrombina. Inainte de ziua a 8-a, nivelul protrombinei este foarte scazut, ceea ce ar duce la hemoragii mari. In ziua a 8-a, nivelul ei este cel mai crescut. ajungand la 110 %, pentru ca, dupa aceea, sa scada la un nivel normal.

In concluzie, ziua a 8-a era cea mai indicata zi pentru circumciziune, caci organismul copilului era cel mai pregatit pentru o vindecare rapida a ranii.

A doua intrebare care se ridica este de ce era nevoie de circumciziune. Care era rolul acestei practici ?

Un posibil raspuns il putem primi de la o serie de statistici recente, care au demonstrat ca femeile evreice , ale caror barbati au suferit circumciziunea, se imbolnavesc intr-un procent extrem de mic de cancer genital, in comparatie cu alte femei.

Se ridica intrebarea: De unde a stiut Avraam ca acest procedeu era unul profilactic si de unde a stiut el ca ziua a 8-a de viata a copilului era timpul optim pentru efectuarea circumciziunii ? Nimeni din familia lui Avraam nu practicase acest obicei, cu atat mai putin locuitorii din Ur, localitatea natala a patriarhului.

Raspunsul nu poate fi decat acela pe care ni-l ofera Biblia: Avraam a primit toate aceste instructiuni direct de la Dumnezeu, la fel cum le va primi mai tarziu si Moise pentru poporul evreu.

Paralela intre descoperirile Bibliei si cele ale stiintei poate continua. Se poate studia despre alimentatia propusa de Biblie si cele mai noi descoperiri stiintifice in materie de nutritie. De asemenea, se poate studia problema alcoolului, a drogurilor, a tutunului. a stresului etc. din ambele unghiuri de vedere. Oricat am dezvolta aceasta paralela intre sustinerile Bibliei si descoperirile stiintifice pe tema sanatatii, vom ajunge mereu la concluzia ca intre Biblie si adevarata stiinta nu exista nicio contradictie.

Si acesta pentru simplul motiv ca la originea revelatiei biblice , cat si a stiintei adevarate, se afla acelasi Autor- Dumnezeu.

Lori Balogh

______________________________