Articole Creștine » Babilon – Cetatea cea mare

Introducere

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:31 +0000

INTRODUCERE

Mai putem vorbi oare despre Babilon in mileniul trei? Pare un subiect anacronic, abordat doar de istorici si arheologi. In rest, pe cine mai intereseaza astazi ce semnificatii adanci se ascund sub acest tainic nume de Babilon?

Si totusi, spiritul Babilonului poate fi simtit pretutindeni in mica noastra lume.

Nu demult, moderatoarea unei emisiuni TV cu titlul “Babilonia” se adresa telespectatorilor cu expresia “dragi babilonieni”. Va simtiti, cumva, “babilonieni”?

Exista srl-uri cu numele de “Babilon”, srl-uri care fac afaceri, probabil prospere. Va incanta ideea de a intra in afaceri cu “babilonieni”?

Candva, a fost prezentat un ciclu de emisiuni TV cu titlul “Turnul Babel”. Va maguleste gandul de a construi, impreuna cu alti “babilonieni”, acest imens si totusi atat de neinsemnat “Turn Babel” al lumii noastre?

Ne place sau nu acest adevar, credem sau nu credem lucrul acesta, spiritul Babilonului este pretutindeni in jurul nostru. Si cum ar putea sa fie altfel din moment ce ultima carte a Bibliei- Apocalipsa, referindu-se la timpurile pe care le traim, ne vorbeste atat de mult si raspicat despre Babilonul zilelor noastre?

Dar cine este acest tainic Babilon despre care inspiratia vorbeste uneori folosind cuvinte de o duritate extrema?

Materialul care urmeaza isi propune sa ne ajute in a identifica, folosind textele biblice lasate de Providenta, aceasta ciudata si tainica entitate numita “Babilon.” Vom vorbi despre institutii si nu despre oameni si crezul lor. Chiar si “babilonienii” zilelor noastre sunt obiectul iubirii divine, caci sangele lui Christos a curs si pentru ei. Si, in cele din urma, cine dintre noi nu a fost si el “babilonian”, pana in clipa in care Dumnezeu i-a deschis ochii mintii , ajutandu-l sa primeasca adevarul?

Biblia are multe de spus despre acest subiect pe ultimele sale pagini. Va invit sa pornim la drum, nu inainte de a cere , in umilinta, calauzirea Duhului Sfant in descifrarea mesajului ceresc.

Lori Balogh

______________________________

Babilon in mileniul trei?

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:31 +0000

1.BABILON IN MILENIUL TREI?

Viata fiecaruia dintre noi este un mozaic de lumini si umbre, un amestec de bine si de rau, o alternanta intre biruinte si infrangeri. Dar, oricat de crancena ar fi lupta pe care o ducem cu raul din noi sau din afara noastra, aceasta nu este decat o infima parte din marea lupta care se duce intre bine si rau, intre Christos si Satana.

In marea Sa iubire fata de noi, Mantuitorul ofera fiecarui om care se naste pe pamant suficienta lumina si destule ocazii pentru ca el sa decida in deplina cunostinta de cauza de partea cui va trece in aceasta mare lupta. Si daca omul a facut alegerea cea buna, El ii ofera apoi suficienta putere pentru a duce lupta pana la capat ca biruitor.

“Scumpul nostru Mantuitor ne va trimite ajutorul chiar atunci cand avem nevoie de el. Calea spre ceruri este sfintita de urmele Sale. Orice spin care ne raneste picioarele, le-a ranit si pe ale Sale. Orice cruce pe care suntem chemati sa o purtam, El a purtat-o inainte de noi. Domnul ingaduie lupta pentru a pregati sufletul pentru pace.”

Tragedia Veacurilor, pag. 580

In aceasta lupta cosmica intre bine si rau- lupta care s-a mutat pe pamant dupa caderea omului in pacat- exista si niste centre de comanda, unde se elaboreaza strategiiile de lupta si de unde se trimit intariri pe campul de lupta. Aceste centre de comanda sunt Ierusalimul si Babilonul.

In timpurile Vechiului Testament a existat un conflict permanent intre cele doua cetati. Ierusalimul (“orasul pacii”) era cetatea care gazduia Templul lui Dumnezeu, locul in care se manifesta prezenta divina si care gazduia statul major al luptei impotriva pacatului.

Babilonul (“bab-ilu”= “poarta zeilor”) era capitala razvratirii omului impotriva lui Dumnezeu, cea care gazduia statul major al luptei impotriva adevarului si a neprihanirii.

Despre Ierusalim , gasim in Biblie suficiente referinte, caci el era centrul vietii religioase si spirituale al poporului lui Dumnezeu din acele timpuri. Despre Babilon, avem mai putine referinte, insa cele existente sunt suficiente pentru a intelege caracterul sau.

In Geneza 10, 8-11 citim despre un personaj oarecum misterios, pe nume Nimrod, care “a inceput sa fie puternic pe pamant”, ca “un viteaz vanator inaintea Domnului.” Din aceasta scurta referinta biblica intelegem ca Nimrod a fost primul care i-a organizat pe oameni in orase, apoi intr-un regat. Regatul lui Nimrod (“el a domnit” ) este primul regat mentionat de Biblie.

Numele lui Nimrod inseamna “cel razvratit” ( de la cuvantul “marad”=”el s-a razvratit” ). Enciclopedia Ebraica spune ca Nimrod a fost “cel care i-a facut pe toti oamenii sa se razvrateasca impotriva lui Dumnezeu.” Aceeasi idee o gasim si la istoricul evreu Iosif Flavius, care afirma ca Nimrod a fost cel care i-a provocat pe oameni impotriva lui Dumnezeu.

Expresia biblica “viteaz vanator inaintea Domnului” poate sa insemne si “viteaz vanator impotriva Domnului”. , caci adesea cuvantul “inaintea”, in original, inseamna “impotriva”.

Sotia lui Nimrod-Semiramida- i-a nascut un fiu pe nume Tamuz. Dupa moartea lor, conform obiceiurilor pagane vechi, ei au fost divinizati: Nimrod a devenit zeul soare, Semiramida-mama de zei, iar Tamuz a devenit o reincarnare a lui Nimrod. De aici s-a raspandit in toata lumea pagana, iar mai tarziu si in crestinismul apostaziat, cultul mamei care tine pruncul divin in brate.

Sub domnia lui Nebucadnetar, in timpul Imperiului Neobabilonian, Babilonul a devenit “capul de aur” al lumii pagane (vezi Daniel cap.2 ). Metafora aceasta, care-i apartine lui Dumnezeu, nu omului, ne arata ca Babilonul devenise un centru de comanda, creierul , inteligenta pusa in slujba raului.

Principiile Babilonului urmau sa fie transmise prin timp, de-a lungul istoriei, catre toate imperiile universale care i-au urmat, ajungand pana in zilele noastre.

Este interesant de observat ca, desi Babilonul antic a fost distrus, ajungand un morman de ruine in pustiu, bantuit de fiare salbatice , desi Ierusalimul a fost si el distrus in anul 70 d.Chr. de catre armatele romane ale lui Titus, conflictul dintre cele doua cetati a mocnit pana in ziua de azi. Sadam Hussein, fostul presedinte al Irakului, considerandu-se un urmas al lui Nebucadnetar, a dorit sa reconstruiasca Babilonul, in ciuda profetiei biblice care spune ca acesta nu va mai fi construit niciodata ( Ieremia 50, 39-40 ). In acelasi timp, el a fost cel mai inversunat vrajmas al Ierusalimului, facand tot ce i-a stat in putere sa-l loveasca.

In timpurile Noului Testament, conflictul geografic dintre Babilon si Ierusalim trece pe plan secundar. Marea lupta se duce acum intre Ierusalimul ceresc, capitala Imparatiei lui Dumnezeu in care, la sfarsitul istoriei pacatului, Insusi Mantuitorul va fi incoronat ca Rege al regilor, si Babilonul pamantesc, spiritual, acolo unde se afla, dupa Apocalipsa 2, 13 “scaunul de domnie al Satanei.”

Babilonul zilelor noastre este o realitate, chiar daca Babilonul antic zace in ruine, acoperite de nisipul desertului irakian. Spiritul Babilonului pluteste in aerul pe care-l respiram, este prezent in limbajul de zi cu zi, in muzica pe care o ascultam, in media, in afaceri si in “stiintele oculte.” Emisiuni TV cu titluri ca “Babilonia”,sau “Turnul Babel”, nume de firme ca “Babilon SRL”, melodii de muzica usoara ce vorbesc despre Babilon, expresii din limbajul cotidian ca “babilonie” etc. dovedesc faptul ca spiritul Babilonului este prezent si in secolul al 21-lea. Intr-o ocazie, moderatoarea unei emisiuni TV le spunea telespectatorilor ca”tot mai multi babilonieni scriu la redactie, aratandu-si interesul pentru emisiune.”

Observand toate acestea, un sincer cercetator al Scripturii poate afirma cu oarecare satisfactie:

“Uite! Chiar si lumea secularizata, instrainata de Dumnezeu si de Cuvantul Sau, isi da seama ca traim intr-un veritabil Babilon modern.”

Cine este de fapt acest Babilon modern, acela despre care cartea Apocalipsei are atat de multe lucruri sa ne spuna?

Sunt trei conceptii generale cu privire la identitatea Babilonului modern:

1. Babilonul modern este lumea intrega. Acesta este si sensul in care se foloseste termenul de Babilon in presa sau in limbajul cotidian. Conform acestei conceptii, Babilonul este lumea intreaga in diversitatea ei, fapt zugravit artistic in cateva versuri ale poetului Adrian Paunescu;

“Pe pamant avem de toate,

Si mai bune, si mai rele,

Si-nchisori si libertate,

Si noroi si stele…”

Cu alta cuvinte, Babilonul modern suntem noi, lumea intreaga, formata dintr-un mozaic urias de oameni buni si rai, inteligenti si prosti, bogati si saraci, puternici si slabi, cuminti si neastamparati, morali si imorali… Intr-un cuvant: lumea intrega este o “babilonie”. Si, dintr-un anumit punct de vedere, asa si este.

1. Babilonul modern este crestinismul in totalitatea lui, cu sutele de confesiuni, care nu aduc decat confuzie in inima celui care-L cauta pe Dumnezeu cu sinceritate. Sa ne gandim cat de greu este pentru un om sincer , care cauta adevarul, sa-l gaseasca intre atatea sute de confesiuni crestine, fiecare din ele pretinzand ca are adevarul suprem. Nu la intamplare poetul spune:

“Atatea lucruri vin si trec,

‘Naintea carui sa ma plec?

Atatea lucruri trec si vin,

‘Naintea carui sa ma-nchin?”

O viata de om nu ar ajunge cuiva, care cauta adevarul, sa cerceteze doctrinele tuturor confesiunilor crestine, pentru a o gasi pe cea dreapta si biblica. Daca astazi, in acesta confuzie mondiala in care se afla crestinismul, un om gaseste adevaratul Staul si pe adevaratul Pastor, este numai datorita harului lui Dumnezeu.

Referitor la aceasta a doua conceptie cu privire la Babilonul modern, nu putem decat sa afirmam ca, dintr-un anumit punct de vedere, ea este adevarata. Crestinismul, prin confuzia pe care o genereaza, este, intr-un anumit sens, un urias Babilon modern.

3. Babilonul modern nu este lumea intreaga, ci o parte a ei; nu este crestinismul in intregime, ci o parte a lui.

Exista si aici, in cadrul acestei conceptii, diferite nuante. Cand s-a produs “marea schisma” in sanul crestinismului, in anul 1054, intre biserica apuseana si cea rasaritena, fiecare parte a excomunicat-o si anatemizat-o pe cealalta, considerandu-se pe sine biserica adevarata a lui Christos, iar pe cealalta- biserica apostaziata, Babilonul zilelor noastre.

Confesiunile crestine , atunci cand ajung in conflict, pun adesea eticheta de Babilon altor confesiuni cu care se afla in divergenta.

Fiind inconjurati de atatea conceptii cu privire la identitatea Babilonului modern si de atatea nuante in cadrul aceleiasi conceptii, ramane in picioare intrebarea: Cine este cu adevarat Babilonul sec.al 21-lea, de care ne vorbeste ultima carte a Bibliei? Pasaje intregi din capitolele 14, 16, 17 si 18 ale Apocalipsei se ocupa cu aceasta tainica entitate numita Babilon.

Inainte de a incerca sa identificam Babilonul zilelor noastre, trebuie subliniat faptul ca acestuia ii convine aceasta confuzie ce exista in lume cu privire la identitatea sa. De ce? Pentru simplul motiv ca, intre atatea conceptii, el se poate ascunde mai usor. Daca intr-o colectivitate s-a produs o infractiune cu autor necunoscut, adevaratului infractor ii convine de minune existenta mai multor suspecti. Cu cat acestia sunt mai multi, cu atat mai mare este sansa lui de a nu fi identificat. Mai mult decat atat, adevaratul infractor lanseaza uneori diversiuni care au menirea sa-i conduca pe cei care-l cauta pe o pista falsa. La fel stau lucrurile si in ceea ce priveste identitatea Babilonului modern. Pentru a nu fi descoperit usor, el insusi lanseaza diversiuni, creind confuzie in jurul termenului de Babilon.

Aceste diversiuni le putem gasi chiar in notele de subsol ale unor traduceri confesionale ale Bibliei. Citind aceste note explicative ce insotesc textul biblic, aflam, de exemplu, ca Antioh Epifanul este adevaratul corn mic din profetia lui Daniel cap. 7 si 8; ca numarul 666 din Apocalipsa cap. 13 este numarul numelui lui Nero sau Diocletian; ca termenul de Babilon din Apocalipsa cap. 14, 16, 17 si 18 se refera la Roma pagana, nicidecum la o parte a crestinismului actual apostaziat. Diversiuni care ii pot conduce pe unii pe o pista gresita, insa nu si pe cercetatorii sinceri ai Cuvantului care iubesc adevarul mai mult decat propria viata.

Natura, asa cum arata ea dupa patrunderea pacatului in lume, este plina de asemenea diversiuni.

Vezi pe fundul marii niste forme care ti se par a fi niste pietre acoperite de alge, nisip si corali, in timp ce pestisori nevinovati se plimba prin preajma, fara sa banuiasca primejdia. Insa deodata vezi cum o gura uriasa se deschide fulgerator si inghite prada. Ceea ce pareau a fi niste pietre pe fundul marii, in realitate nu sunt altceva decat niste pesti rapitori, care au luat forma, culoarea si aspectul mediului ambient, astfel incat sa se ascunda cat mai bine pentru a taca pe neasteptate.

Vezi printre frunzele unui copac niste insecte nevinovate cum isi cauta rostul. Si apoi, dintr-o data , vezi cum “o crenguta” prinde o asemenea insecta si o devoreaza de vie. Ceea ce parea o banala crenguta, de forma si culoarea miilor de crengi din acel copac, se dovedeste a fi o calugarita, o insecta atat de cruda incat isi devoreaza chiar propriul partener.

Aceasta este tehnica folosita de milenii de catre Satana si acolitii sai. Babilonul modern nu face exceptie de la aceasta . Creind diversiuni, punandu-si mastile evlaviei, Babilonul modern poate lucra linistit pana ce ii va sosi ceasul sa atace prinzand lumea intreaga nepregatita.

Sa-I multumim lui Dumnezeu ca nu a lasat biserica Sa nepregatita si in necunostinta fata de adevarata identitate a Babilonului modern. In cartea Apocalipsei, care nu este altceva decat o descoperire a lui Iisus Christos, ni s-au dat suficiente criterii dupa care putem identifica Babilonul zilelor noastre.

Din partea noastra este nevoie doar de rugaciune, de putin studiu si de putina atentie pentru a intelege ceea ce acum ni se pare o taina de nepatruns.

Una din fericirile pe care le gasim in Apocalipsa este si cea din cap. 1,3:

“Ferice de cine citeste si de cine asculta cuvintele acestei proorocii si pazesc lucrurile scrise in ea! Caci vremea este aproape.”

Asadar, vrem sa fim paziti de ratacirile si diversiunile zilelor din urma? Iata solutia cerului: Sa citim, sa ascultam si mai ales, sa pazim ceea ce Dumnezeu ne-a transmis prin profetii Sai.

Lori Balogh

______________________________

Babilon – Cetatea cea Mare

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:31 +0000

2.BABILONUL-CETATEA CEA MARE

In ocazia precedenta am inteles ca micile sau marile noastre probleme si lupte fac parte, de fapt, dintr-un conflict cosmic-marea lupta dintre bine si rau, dintre Christos si Satana. Ca in oricare alt razboi, si in aceasta mare lupta exista niste centre de comanda din care sunt coordonate toate actiunile si intreaga strategie de lupta.

In timpurile V.T., aceste centre de comanda erau Ierusalimul si Babilonul. Ierusalimul era capitala inchinarii la adevaratul Dumnezeu, avand in centrul sau Templul. Babilonul era centrul inchinarii pagane, locul din care s-au raspandit in intreaga lume , pana in zilele noastre , principiile acestei inchinari.

In timpurile N.T., Ierusalimul si Babilonul fiind distruse, centrele de comanda s-au mutat in Ierusalimul ceresc si Babilonul spiritual de pe pamant, care actioneaza dupa aceleasi principii ca in timpurile vechi testamentale. Problema care ne preocupa acum este sa aflam cine este Babilonul spiritual al zilelor noastre de care se vorbeste atat de mult in Apocalipsa cap. 14, 16, 17 si 18.

Am inteles ca exista trei conceptii generale cu privire la identitatea Babilonului modern:

1. Babilonul este lumea intreaga , in diversitatea ei;

2. Babilonul este crestinismul in totalitatea lui, datorita confuziei pe care o creeaza in sufletele celor care Il cauta cu sinceritate pe Dumnezeu;

3. Babilonul este o parte a lumii si o parte a crestinismului.

Desi Babilonul modern incearca tot felul de metode cu scopul de a-si ascunde identitatea, Dumnezeu nu ne-a lasat in necunostinta cu privire la identitatea acestuia, nici cu privire la planurile lui.

Va propun sa trecem in revista cateva criterii biblice dupa care putem sa identificam Babilonul modern. Asadar, “sa ne incingem coapsele mintii noastre” ( 1 Petru 1, 13 pp. ) pentru a intelege ceea ce ne spune Biblia in aceasta privinta.

Criterii de identificare a Babilonului modern:

A). Apocalipsa 14, 8:

“Apoi a urmat un alt inger, al doilea, si a zis: “A cazut, a cazut Babilonul, cetatea cea mare, care a adapat toate neamurile din vinul maniei dasfranarii ei.”

Solia acestui al doilea inger vesteste caderea Babilonului. Intrebarea elementara care se pune este la care Babilon se refera ingerul: la Babilonul istoric, sau la cel modern?

La data la care Ioan scria Apocalipsa, spre sfarsitul secolului unu d.Chr., Babilonul istoric cazuse demult, ajungand un morman de ruine acoperite de nisipul desertului. Avea vreun sens ca, dupa aproximativ 600 de ani de la cucerirea Babilonului de catre persi, apostolul Ioan sa anunte din nou caderea lui? Ar fi inutil. Mai mult decat atat, trebuie sa avem in vedere ca Apocalipsa este o carte profetica, or cartile profetice nu se ocupa cu trecutul, ci cu viitorul. Acest lucru reiese chiar din primul verset al cartii:

“Descoperirea lui Iisus Christos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca sa arate robilor Sai lucrurile care au sa se intample in curand…” Apocalipsa 1, 1

Este deci clar ca aceasta cadere a Babilonului, de care vorbeste al doilea inger din cap. 14, 8, apoi reluata de ingerul cel puternic din cap. 18, 4, nu se refera la Babilonul istoric, al marelui Nebucadnetar, ci la un alt Babilon, cel spiritual, cel modern, care urma sa se ridice si sa cada in timpurile N.T.

Cine este acesta? Daca vom urmari cu rabdare, pas cu pas toate amanuntele pe care ni le pune la dispozitie Dumnezeu in Cuvantul Sau, vom ajunge sa stim cine este el, fara nicio urma de indoiala.

Sa facem, deci, primii pasi in identificarea Babilonului modern, pornind chiar de la solia acestui al doilea inger din Apocalipsa 14, 8.

1. Babilonuil modern nu este lumea intreaga, asa cum sustin unii, ci el reprezinta o parte a ei.

Sa observam continutul mesajului celui de-al doilea inger. Babilonul este numit “cetatea cea mare care a adapat toate neamurile…” Logica textului cere sa consideram Babilonul modern ca fiind o parte a lumii, nu lumea in totalitatea ei. Babilonul modern este zugravit de inger ca fiind o entitate separata de “neamurile “ adapate din vinul ei. Aceasta distinctie intre Babilonul- cetatea cea mare si restul lumii apare si mai clar in Apocalipsa 16, 19 unde se face deosebirea intre “Babilonul-cetatea cea mare” si “cetatile neamurilor”.

2. Babilonul modern este numit “cetatea cea mare”.

In Apocalipsa intalnim adesea aceasta caracteristica a Babilonului modern: de 7 ori el apare sub numele de “cetatea cea mare”; de 4 ori apare sub numele de “Babilonul cel mare” si o singura data sub numele de “cetatea cea tare”. Termenul de “cetate” ne sugereaza ideea de stat, de putere politica. In antichitate, mai ales in Grecia antica, inainte de unificarea facuta de Alexandru Macedon, existau asa-numitele orase-state, care erau puteri politice independente. La fel au stat lucrurile si cu Italia Evului Mediu. in care principalele orase erau puteri politice independente.

Asadar, Babilonul modern este descris in Apocalipsa ca fiind o putere politica cu o mare influenta asupra restului lumii.

3. Babilonul modern are putere de influenta asupra lumii intregi.

Ingerul al doilea din Apocalipsa cap. 14 ne spune ca Babilonul “a adapat toate neamurile din vinul maniei desfranarii ei.” Ideea de universalitate a influentei Babilonului apare in mai multe parti din Apocalipsa, ca de exemplu:

-Apocalipsa 18, 3: “Toate neamurile au baut din vinul maniei ei…”

-Apocalipsa 17, 2: “Locuitorii pamantului ( nu doar dintr-o anumita zona sau regiune! )s-au imbatat de vinul ei…”

Deci Babilonul nu este o putere cu o influenta locala, regionala, ci una cu influenta mondiala.

O prima concluzie ce se impune, citind cu atentie solia celui de-al doilea inger din Apocalipsa cap. 14, 8 este ca Babilonul modern nu este lumea intrega, nici ONU, asa cum incearca unii sa dea de inteles, ci este o putere politica cu o influenta mondiala.

Sa facem acum un pas mai departe in identificarea Babilonului modern.

B). Apocalipsa 17, 5. 18:

“Pe frunte ( femeia ) purta scris un nume, o taina: Babilonul cel mare, mama desfranatelor si spurcaciunilor pamantului.”

“Si femeia pe care ai vazut-o, este cetatea cea mare, care are stapanire peste imparatii pamantului.”

Observam un alt amanunt important: Babilonul nu este doar o cetate mare, adica o mare putere politica, ci si “o femeie”. Ce simbolizeaza femeia in profetie? O biserica, o putere religioasa. Biblia este plina de agumente in acest sens ( vezi Isaia 62, 5; Ezechiel cap. 16, 2 Corinteni 11, 2; Efeseni 5, 25-27; Matei 25- pilda celor 10 fecioare etc. ). Argumente in acest sens gasim chiar in Apocalipsa, de ex. in cap. 12, 17, unde ni se spune ca “ramasita femeii” pazeste poruncile lui Dumnezeu”, deci este o biserica.

In profetie, femeia curata reprezinta biserica adevarata ( Apocalipsa cap. 12 ), iar femeia desfranata reprezinta biserica decazuta, apostaziata ( Apocalipsa cap. 17 ).

In cazul nostru, Babilonul e zugravit ca fiind o femeie desfranata, imorala. In Apocalipsa 17, 1 sta scrtis: “Vino sa-ti arat judecata desfranatei celei mari…” In alte traduceri ale Bibliei textul suna in felul urmator: “Vino sa-ti arat judecata desfranatei notorii…”

In concluzie, Babilonul modern este o putere politica cu influenta asupra intregii lumi, dar este, in acelasi timp, si o biserica crestina apostaziata notorie ( arhicunoscuta ).El nu este ceva ascuns undeva, intr-un colt indepartat al lumii , ci este o entitate cunoscuta si sub aspect politic, dar si religios.

C).Apocalipsa 17, 6:

“Si am vazut pe femeia aceasta imbatata de sangele sfintilor si de sangele mucenicilor ( martirilor )lui Iisus…”

Ce inseamna cand cineva e “imbatat” de sangele unui semen al sau? E vorba de un criminal.

Dar cand cineva e “ imbatat” de sangele mai multor oameni? E un criminal in serie.

Dar cand cineva e “imbatat” de sangele unor colectivitati de oameni? E vorba deja de un genocid. Iar cand acest genocid e indreptat impotriva unei colectivitati cu o alta orientare religioasa, avem de-a face cu persecutia religioasa.

Asadar, Babilonul modern este o putere politico-religioasa, cu influenta asupra intregii lumi si care se remarca , de-a lungul timpului, prin persecutarea celor care cred altfel decat dicteaza el.

Sa observam termenul de “imbatata”, nu “ametita”, ceea ce sugereaza ca acestei puteri i-a placut si ii place sa verse sange. Si nu orice fel de sange, ci pe cel al sfintilor lui Dumnezeu, al celor care vor sa ramana credinciosi adevarului, fara compromisuri. Babilonul modern nu “s-a imbatat” ocazional. accidental, cu sangele martirilor lui Christos. El nu a facut lucrul acesta din greseala, asa cum incearca sa se scuze azi, ci l-a facut premeditat. Si o va mai face, ori de cate ori va avea ocazia. Scopul Babilonului este acela de a-i anihila pe toti cei care nu i se supun. Asemenea betivului care urmareste un singur scop: sa bea pana la betie, iar cand se trezeste: “Mai vreau vin” ( Proverbe 23, 35 ), la fel, Babilonul modern e insetat de sangele celor care nu i se supun.

D). Apocalipsa 17, 2:

“Cu ea ( femeia desfranata numita Babilonul cel mare ) au desfranat imparatii pamantului si locuitorii pamantului s-au imbatat de vinul desfranarii ei.”

Ce inseamna a imbata pe cineva? A imbata pe cineva inseamna a-l droga. In loc de a-i oferi cuiva un aliment sanatos si hranitor, ii oferi un drog, care ii va induce o stare de euforie, de satietate si de fericire. Oricine poate observa cat de “curajosi” sunt cei imbatati. Ei sunt mai slabi, mai vulnerabili decat in stare treaza, se clatina pe picioare, merg pe trei carari, vad dublu si le tremura mainile, dar ce viteji sunt ! Se simt mai puternici decat oricand.

De ce se imbata oamenii? Nu neaparat pentru gustul bauturii, ci datorita starii de euforie pe care o aduce alcoolul consumat.

De ce oare locuitorii pamantului se lasa imbatati de vinul Babilonului? Nu pentru ca le place vinul in sine, ci pentru ca acest “vin “ al Babilonului le aduce o stare de falsa siguranta, de pace, de mantuire asigurata.

Ce poate fi acest “vin al Babilonului”?

“Babilonul sustine cu staruinta doctrine otravitoare, vinul ratacirii. Acest vin al ratacirii este compus din doctrine false cum ar fi: nemurirea naturala a sufletului, chinul vesnic al celor rai, negarea preexistentei lui Christos inainte de nasterea Sa in Betleem si inaltarea primei zile a saptamanii mai presus de ziua sfanta a lui Dumnezeu.” E. G. White, Ganduri despre cartea Apocalipsei, pag. 194

In locul adevarurilor clare ale Scripturii, Babilonul modern ofera lumii aceste doctrine false, cu rol de drog. Si astfel, cu exceptia sfintilor lui Dumnezeu, intreaga lume ajunge sa fie imbatata de “vinul” invataturilor lui.

Revenind la Apocalipsa 14, 8 si la mesajul celui de-al doilea inger, e demn de subliniat o expresie anume. Se spune acolo ca Babilonul modern “a adapat” toate neamurile cu vinul lui. Verbul “a adapa” este deosebit de sugestiv. El ne sugereaza imaginea unui pastor care-si conduce oile la adapatoare. Deci Babilounul modern isi creaza imaginea unui pastor universal care-si conduce turma mondiala la adapat. Un pastor universal, un parinte mondial. un papa…Pacat ca ceea ce pune in adapatoare nu e apa limpede si curata a adevarului, ci vinul ratacirilor si al invataturilor false!

E). Apocalipsa 17, 4; 18, 16:

“Femeia acesta era imbracata in purpura si stacojiu; era impodobita cu aur, cu pietre scumpe si cu margaritare…”

“Vai, vai, cetatea cea mare care era imbracata cu in foarte subtire, cu purpura si cu stacojiu…”

Femeia numita Babilonul cel mare are o preferinta si in ceea ce priveste culorile imbracamintei: albul, purpuriul, stacojiul. Priviti in jur si observati unde sunt folosite aceste culori in imbracamintea preoteasca…

F). Apocalipsa 17, 4: Bogatia de care face parada Babilonul modern este un alt amanunt important. Babilonul nu e o putere oarecare, ci una care detine bogatii fabuloase, motiv pentru care el are o influenta atat de mare in lume.

Acestea sunt doar cateva din criteriile dupa care putem identifica Babilonul zilelor noastre. Sa facem acum suma lor:

-Babilonul modern este o putere politica cu o mare influenta asupra lumii intregi.

-Babilonul este, in acelasi timp, o biserica apostaziata , care s-a departat de Christos si de adevarul Scripturii.

-Babilonul este o putere persecutoare, care cauta in mod sistematic sa-i nimiceasca pe sfintii lui Dumnezeu, in tot cursul istoriei sale.

-Babilonul este o putere universala.

-Babilonul modern exceleaza in lux, fast si bogatie.

-Babilonul modern are o inclinatie spre anumite culori: purpuriu, stacojiu si alb.

E greu de identificat Babilonul modern dupa aceste criterii biblice?

In lumea in care traim, o singura institutie corespunde in totalitate tuturor acestor criterii: Vaticanul.

In Micul Dictionar Enciclopedic, editia 1986, sub titlul “Vaticanul”, se spune:

“Stat clerical al Bisericii Catolice, situat in vestul Romei, pe malul drept al Tibrului, pe colina cu acelasi nume; 0,44 km patrati, circa 1000 de locuitori ( in 1983 ), limba oficiala: latina si italiana. Dispune de o consideerabila baza economica, reprezentata prin mari investitii in intreprinderi din Italia si alte tari.”

De observat este faptul ca Vaticanul e numit in italiana “Stato della citta del Vaticano”- Statul cetatii Vaticanului, ceea ce ne duce cu gandul la expresia biblica des folosita in Apocalipsa in dreptul Babilonului modern: “cetatea cea mare”, “cetatea cea tare”.

Vaticanul este deci o putere politica, avand ambasadori in majoritatea tarilor lumii. In acelasi timp, Vaticanul este si o putere religioasa ( femeia din profetiile apocaliptice ), o biserica universala (catolica ) cu un numar de 1,o7 miliarde de membrii, conform anuarului catolic din 2003. Universalitatea acestei puteri politico-religioase este indiscutabila, la fel ca si influenta pe care o exercita asupra vietii intregii lumi.

Vaticanul a fost si va ramane o putere persecutoare, in ciuda aparentelor de toleranta pe care le predica in zilele noastre. Daca astazi el nu face ceea ce a facut in Evul Mediu intunecat, este pentru ca inca nu au sosit conditiile prielnice. Cand acestea vor sosi, El va da pe fata acelasi spirit persecutor ca in trecut. Capodopera spiritului persecutor al Vaticanului a fost, in timpurile Evului Mediu, Inchizitia, cea care a trimis la moarte milioane de crestini care au ales sa asculte mai degraba de propria constiinta si de Cuvantul lui Dumnezeu, decat de invataturile inventate de biserica.

Cu privire la culorile preferate de Vatican in cursul slujbelor religioase, e suficient sa urmarim o astfel de sluja pentru ca sa costatam ca Biblia are deplina dreptate. Cardinalii, preotii de cel mai inalt rang, sunt imbracati in rosu. Chiar numele de “cardinal” provine de la “cardinalii”- preotii Romei pagane, imbracati in rosu, ca simbol al focului sacru.

In ceea ce priveste bogatiile Vaticanului, e suficienta o vizita in micul stat din Peninsula Italica pentru a ramane uluiti de fastul si bogatiile de acolo. Numai tiara papala valoreaza cateva milioane de dolari. Compania Shell apartine in mare parte Vaticanului; de asemenea el detine numeroase actiuni in industria farmaceutica elvetiana, chiar si la Hollywood. Ce am putea spune despre valoarea incomensurabila a operelor de arta ce sunt gazduite de muzeele si catedralele Vaticanului!

Se ridica o intrebare justificata: Cum se impaca expresia biblica “cetatea cea mare” cu cei 0,44 km patrati ai Vaticanului si cei aproximativ 1000 de locuitori ai sai?

Sa nu uitam ca Vaticanul este un adevarat imperiu spiritual, care domina constiintele a peste un milliard de locuitori ai planetei, dar si o mare putere politica prin influenta pe care o exercita in intrega lume. Unul din sase locuitori ai planetei este un supus al acestei puteri , pe linie spirituala, ceea ce confirma valabilitatea expresiei biblice: Babilon- “cetatea cea mare”, “cetatea cea tare”.

Concluzii:

In marea lupta dintre bine si rau, dintre Christos si Satana, exista doua centre de comanda:Ierusalimul ceresc si Babilonul spiritual pamantesc. Curand, foarte curand, intrega omenire va trebui sa decida de partea cui va trece in acesta lupta.

Babilonul modern, desi este “cetatea cea mare”, cu mare putere de influenta asupra lumii intregi, are temeliile zidite pe nisipul miscator al traditiilor si invataturilor omenesti. Si tot ce e cladit pe nisip, se va prabusi in curand. Mantuitorul ne asigura ca “orice rasad pe care nu l-a sadit Tatal ceresc va fi smuls din radacina”.( Matei 15, 13 ) Babilonul nu are niciun viitor, dupa cum nu au niciun viitor nici cei care-l sustin.

Ierusalimul ceresc este, dimpotriva, “cetatea cu temelii tari” ( Evrei 11, 10 )al carui Mester si Ziditor este Insusi Dumnezeu. Tocmai din acest motiv el va dainui vesnic, dupa cum vesnic vor trai si cei care il doresc si se pregatesc pentru el.

Se cere facuta o alegere intre cele doua centre de comanda, intre cei doi comandanti ai marei lupte dintre bine si rau. Fie ca alegerea mea si a ta sa fie cea buna !

Lori Balogh

______________________________

A cazut, A cazut Babilonul…

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:31 +0000

3.”A CAZUT, A CAZUT BABILONUL…”

Babilon-nume tainic ce apare pe paginile Noului Testament… Din cele 22 de capitole care alcatuiesc cartea Apocalipsei, patru capitole se ocupa in mod detaliat de aceasta tainica entitate: cap. 14, 16, 17 si 18.

Desi in lume circula diferite interpretari ale acestui nume tainic, criteriile de identificare pe care Biblia ni le prezinta cu generozitate, nu ne lasa in nesiguranta. O singura putere corespunde tuturor criteriilor biblice de identificare: Roma .

Crestinii primului secol stiau foarte bine lucrul acesta. Ei nu ezitau in identificarea Babilonului, fapt ce reiese din finalul primei epistole a lui Petru :

“Biserica aleasa cu voi care este in Babilon, va trimite sanatate.” 1 Petru 5, 13

Este cat se poate de clar ca in secolul intai Babilonul fizic nu mai exista de mult timp, el zacand in ruinele acoperite de nisipul desertului. Apostolul Petru, ca de altfel toti crestinii secolului intai, stiau prea bine ca , desi Babilonul fizic era in ruine, spiritul lui supravietuia in puterea Romei pagane.

Ca un argument in acest sens, va invit sa cautati o Biblie in limba franceza, traducerea abatelui Crampon, editia 1960. In dreptul versetului citat mai sus, exista o nota la subsol in care se specifica cat se poate de clar: “Babilonul este Roma.”( Biblia este tiparita sub autoritatea Bisericii Catolice ! ). Asadar, identificarea Babilonului spiritual cu Roma nu este o idee neoprotestanta, “eretica”, ci vine chiar din sanul Romei.

Roma pagana insa , a disparut si ea de pe scena istoriei. Odata cu caderea Imperiului Roman de Apus, in anul 476 d.Chr., pe ruinele Romei pagane a inceput sa se ridice o alta putere care a perpetuat spiritul Babilonului: Roma papala. Despre acesta noua reincarnare a spiritului Babilonului, Biblia are multe de spus. Inainte insa de a trece mai departe, se cere facuta o observatie: Biblia vorbeste despre Babilonul modern ca fiind “mama desfranatelor pamantului”( Apocalipsa 17, 5 ).

Asadar Babilonul- mama are si niste fiice, al fel de desfranate ca si ea, iesite din sanul ei si care o imita in multe privinte, manifestand acelasi spirit. Cand Apocalipsa vorbeste in cele patru capitole: 14, 16, 17 si 18 despre Babilonul modern, exista doua sensuri ale termenului Babilon:

1. Babilon ca biserica- mama

2. Babilon ca o familie intreaga de biserici apostaziate, iesite din aceeasi biserica-mama.

Este bine sa tinem cont de acest detaliu atunci cand dorim sa intelegem la cine se refera cea de-a doua solie ingereasca din Apocalipsa 14, precum si solia puternicului inger din cap. 18.

Ca punct de pornire pentru aceasta ocazie este pasajul biblic din Apocalipsa 18, 1-5:

“Dupa aceea am vazut pogorandu-se din cer un alt inger, care avea o mare putere; si pamantul s-a luminat de slava lui. El a strigat cu glas tare si a zis: “A cazut, a cazut Babilonul cel mare ! A ajuns un locas al demonilor, o inchisoare a oricarui duh necurat, o inchisoare a oricarei pasari necurate si urate; pentru ca toate neamurile au baut din vinul maniei desfranarii ei si imparatii pamantului au desfranat cu ea si negustorii pamantului s-au imbogatit prin risipa desfatarii ei.” Apoi am auzit din cer un alt glas care zicea: “ Iesiti din mijlocul ei, poporul Meu,ca sa nu fiti partasi la pacatele ei si sa nu fiti loviti cu urgiile ei! Pentru ca pacatele ei s-au ingramadit si au ajuns pana la cer, si Dumnezeu si-a adus aminte de nelegiuirile ei.”

Inainte de a ne opri asupra unui amanunt din acest pasaj, se cer facute cateva observatii generale.

1) Imaginea ingerului din Apocalipsa cap. 18 este una din cele mai luminoase si pline de speranta imagini din Biblie. Chiar daca mesajul ingerului este sever, reprezentand ultima avertizare data lumii, imaginea lui e luminoasa, pentru ca ea reprezinta implinirea unei profetii a Vechiului Testament:

“Totusi intunericul nu va imparati vesnic pe pamantul in care acum nu este decat necaz.”

Isaia 9,1

Adesea, vazand cum pacatul se intinde ca o maree neagra peste toate aspectele vietii, chiar si peste acelea pe care le consideram curate, neprihanite, cadem intr-un soi de descurajare, intrebandu-ne:

Oare e posibil ca pamantul acesta imbatranit, bolnav si intunecat sa fie din nou luminat si innoit?

Cand vezi din ce in ce mai multa indiferenta fata de Dumnezeu si din ce in ce mai mult secularism intre oameni, din ce in ce mai multa goana dupa bani, placeri si putere, te intrebi:

Oare mai exista sansa ca aceste inimi intunecate sa mai fie luminate de lumina Evangheliei?

Fagaduinta lui Dumnezeu data prin profetul Isaia este cat se poate de clara: “intunericul nu va imparati vesnic pe pamant.” Iar Apocalipsa cap. 18 reprezinta implinirea acestei fagaduinte.

Ingerul puternic din cap. 18, de slava caruia se lumineaza intregul pamant, nu aduce o solie noua, ci o putere noua celor trei solii ingeresti din cap. 14, carora li se alatura. Biserica Adventista de Ziua a Saptea a inteles intotdeauna ca acest pasaj biblic vorbeste despre timpul ultimei avertizari data lumii noastre, inainte de inchiderea definitiva a harului, ceea ce, in in termenii teologiei adventiste, inseamna “marea strigare.” Poporul lui Dumnezeu, curatit in focul persecutiei finale si imbracat in puterea Duhului Sfant, va rosti ultima chemare la pocainta unei lumi aflate la apusul ei.

Amanunte cu privire la aceasta “mare strigare” nu cunoastem prea multe, dar un lucru este sigur: Dumnezeu va folosi mijloace pe care nici nu le banuim acum. Desi nu cunoastem amanunte, cunoastem efectul acestei treziri:”Tot pamantul va fi luminat de slava lui Dumnezeu.” Nu doar Europa sau America, unde crestinismul e la el acasa, ci si in tarile musulmane, in China comunista, India hindusa sau in tarile de religie budista, in care crestinismul patrunde astazi atat de greu si cu mari sacrificii.

Un pamant luminat de slava lui Dumnezeu este un pamant in care fiecare om va ajunge sa ia contact cu Evanghelia, va cunoaste Planul de Mantuire, va avea o revelatie a caracterului si voiei lui Dumnezeu, dupa care va decide in deplina cunostinta de cauza de partea cui se va aseza in vesnicie. Va fi ultimul averisment al harului. Dupa aceste versete nu mai apare in Biblie niciun inger al harului. Toti ceilalti ingeri care mai apar in Apocalipsa dupa ingerul puternic din cap. 18 sunt ingeri ai judecatii.

2) Ingerul din cap. 18 repeta solia ingerului din cap. 14, insa cu o diferenta: In Apocalipsa 14, 8 “Ingerul a zis…”, iar in Apocalipsa 18, 2 ingerul cel puternic “a strigat cu glas tare”. Dupa cum Mantuitorul a intrat de doua ori in Templul din Ierusalim pentru a-l curati, la fel ingerii din Apocalipsa rostesc de doua ori aceeasi solie cu privire la caderea Babilonului.

Ce semnifica aceasta repetare, cu diferenta mentionata mai sus?

- Lucrul este hotarat din partea lui Dumnezeu: Babilonul apostaziat va fi lepadat pentru totdeauna.

– Caderea Babilonului ( mama si fiicele ei ) este un proces, inceput in preajma anului 1844, odata cu respingerea de catre majoritatea bisericilor a soliei advente, si care va culmina cu respingerea ultimei avertizari data lumii si cu decretul duminical.

In ocazia de fata ne vom opri asupra unui amanunt din versetul 2 al cap. 18 din Apocalipsa:

“A ajuns un locas al demonilor, o inchisoare a oricarui duh necurat, o inchisoare a oricarei pasari necurate si urate.” Apoc. 18. 2

Privind la logica textului, putem intelege cateva lucruri de mare folos:

– Dupa cum Templul din Ierusalim era un locas al lui Dumnezeu, la fel Babilonul modern a devenit un locas al demonilor. In Babilonul modern, prin ceea ce se intampla acolo, se aduce, constient sau inconstient, inchinare demonilor.

– Termenul de “inchisoare” folosit in dreptul Babilonului modern ne sugereaza ca demonii sunt tinuti legati de practicile religioase, de doctrinele si invataturile lui.

Doua lucrari publicate in Romania ne aduc cateva informatii care ne vor ajuta sa intelegem mai bine sensul si gravitatea pasajului din Apocalipsa cap. 18. Este vorba de lucrarea intitulata “Civilizatii istorisite” de Will si Ariel Durant, precum si de lucrarea intitulata “Religia tainica a Babilonului”, scrisa de Ralph Edward Woodrow, avand o bogata bibliografie catolica ( vezi si www.religiatainica.go.ro ). Voi incerca sa prezint pe scurt cateva din informatiile gasite in aceste lucrari, informatii care ar putea sa ne ajute in intelegerea textului.

1. Ornamentele marilor catedrale catolice.

In secolele 11-13, Europa Occidentala a cunoscut fervoarea construirii marilor catedrale romano-catolice: Notre-Dame din Paris, catedralele din Rouen, Strasbourg, Chartre ( toate din Franta ), apoi cea din Koln, Germania, precum si o multime de catedrale din Spania… O caracteristica a acestor bijuterii arhitecturale o constituie multimea statuilor cu care sunt impodobite . Unele catedrale sunt impodobite cu mii de statui. Atunci cand statuile reprezinta sfinti, apostoli sau ingeri, e de inteles. Dar cand aceste statui reprezinta demoni, sau animale cu cap de om, sau oameni cu cap de animal, sau oameni cu mai multe capete, nu mai e de inteles.

Catedrala din Rouen, Franta, are drept ornamente un filozof cu cap de porc, un doctor jumatate om, jumatate gasca ( apropo de “pasari urate” ), care examineaza o fiola de urina, un profesor de muzica, jumatate om , jumatate cocos, etc.

Catedrala din Strasbourg, Franta, prezinta printre ornamentele ei funeraliile cumetrei vulpi. Un mistret si o capra duc sicriul, un iepure lumineaza drumul, un lup poarta crucea, un cerb canta recviemul, un magar psalmodiaza slujba mortilor, citind intr-o carte sprijinita pe capul unei pisici…

Benedictinii din Cluny, Franta, au construit intre anii 1089 si 1131 o manastire impunatoare, cu asemenea ornamente sculpturale incat au starnit mania sfantului Bernard:

“Ce rost au acesti monstri ridicoli in manastire sub ochii calugarilor care citesc? Ce inseamna aceste maimute obscene, acesti dragoni, acesti centauri, acesti tigri si lei… acesti soldati care se lupta si aceste scene de vanatoare? …Ce cauta aici aceste creaturi jumatate animal, jumatate om? Se pot vedea aici mai multe corpuri sub un singur cap si mai multe capete pe un singur corp. Intr-un loc vedem un patruped cu un cap de sarpe, iar in alt loc, un sarpe cu cap de patruped sau chiar un animal care in partea din fata este cal si in cea din spate este capra.”

Civilizatii istorisite, vol 13, pag 40, Bucuresti 2004

Manastirea a fost distrusa in timpul Revolutiei franceze. Un documentar Discovery, prezentat in primii ani dupa trecerea in mileniul trei, remarca exact acelasi lucru: ce cauta sculpturi reprezentand demoni pe niste catedrale crestine, dedicate Numelui lui Dumnezeu?

Poate ca toate aceste informatii ne ajuta sa intelegem ceva mai mult din ceea ce afirma Biblia cu privire la Babilonul modern care “a ajuns un locas al demonilor.”

2. Sfintii

Sfintii ocupa un loc important in inchinarea pe care o pretinde Babilonul modern. Insa, ceea ce nu stiu multi oameni este ca inchinarea la sfinti nu este altceva decat o continuare a vechilor obiceiuri de inchinare pagana. Sunt situatii in care numele unor zei pagani au fost preluate de biserica crestina cu unele mici modificari, ca de exemplu:

– Zeita Brighit ( fiica zeului soare si reprezentata cu un prunc in brate ) a devenit sfanta Brighita.

– Zeita Victoria ( din zona Alpilor de Sud ) a devenit, dupa increstinare, sfanta Victoria.

– Zeul Dionysos ( al grecilor ) devine sfantul Dionisius.

– Zeita Artemis ( a grecilor ) devine sfanta Artemodos etc.

Babilonul de alta data avea in jur de 5000 de zei, care erau, in majoritatea lor, eroi umani zeificati.

Babilonul modern are si el colectia proprie de sfinti ( oameni care dupa moarte au fost canonizati si ridicati la rangul de sfinti ai bisericii, carora trebuie sa li se aduca inchinare.

Exista o multime de “sfinti” protectori ai meseriilor, ca de exemplu:sfanta Barbara-marinari; sfantul Marcu- notari; sfantul Luca- medici; sfantul Matei- bancheri;sfantul Iacov- muncitori; sfantul Grigore-muzicieni; sfantul Toma- arhitecti; sfanta Elisabeta- brutari.

In biserica exista o clasificare a “sfintilor” si in functie de categoriile sociale pe care se presupune ca le ocrotesc: sfantul Anton-ocotitorul femeilor sterpe; sfantul Nicolae- ocrotitorul bautorilor de bere; sfantul Francisc- ocrotitorul emigrantilor; sfantul Laurentiu- ocrotitorul saracilor; sfanta Clara- ocrotitoarea televiziunii, etc.

Exista, de asemenea, o clasificare a “sfintilor” dupa bolile pe care se presupune ca le vindeca: sfantul Rafael pentru orbire, sfantul Iacov pentru artrita, sfantul Andrei pentru guta, sfantul Liberius pentru litiaza biliara, sfanta Agata pentru boli de san, etc.

3. Templepagane transformate in locasuri crestine

Panteonul roman, inchinat lui Jupiter si tuturor zeilor romani, a fost dedicat de papa Bonifaciu al 4-lea Mariei si tuturor sfintilor ( potrivit inscriptiei de deasupra porticului).

4. Statui reprezentand zei pagani au devenit reprezentari ale unor sfinti crestini.

La Vatican exista cel putin o statuie care il reprezinta pe apostolul Petru. Statuia aceasta, atunci cand a iesit din mainile sulptorului, il reprezenta pe Jupiter, insa dupa sfintirea si ‘increstinarea” ei, ea a devenit o reprezentare a apostolului Petru.

5. Pestera din Betleem, unde se sustine ca S-a nascut Mantuitorul ( Biblia vorbeste de iesle, nu de pestera ! ) nu e altceva, dupa afirmatiile lui Jerome, decat un locas de inchinare al zeului Tamuz.

6. Obeliscurile pe care le vedem in Piata Sf. Petru din Roma, in Central Park din New York sau in Londra nu sunt altceva decat acei stalpi inchinati soarelui despre care vorbeste Biblia ( stalpii din Bet-Semes-Hieropolis, “orasul soarelui”, centrul egiptean al inchinarii la soare, Ieremia 43, 13.)

Acesti stalpi inchinati soarelui-obeliscurile- aveau pentru pagani si o puternica semnificatie sexuala. Obeliscul din Piata Sf. Petru din Roma a fost adus acolo de Caligula intre anii 37- 41 d.Chr. din Hieropolis si a fost mutat pe pozitia actuala din ordinul papei Sixtus al 5-lea in anul 1586, sub amenintarea cu moartea , in cazul in care s-ar fi produs vreun accident la mutarea lui. Obeliscului i s-a pus in varf o cruce, despre care se sustine ca ar contine un fragment din crucea de pe Golgota.

E de neinteles cum, in fata celei mai reprezentative catedrale a crestinatatii, a putut fi asezat un stalp pagan, inchinat zeului-soare !

7. Venerarea moastelor.

A aparut in practica bisericii crestine dupa Conciliul din Trent, din secolul al 8-lea. Dupa acest conciliu, pe la anul 750, siruri lungi de carute soseau la Roma, aducand cantitati imense de cranii si schelete omenesti care erau sortate, etichetate si vandute ca moaste ale sfintilor carora trebuia sa li se aduca venerare. Practica aceasta este de origine pagana. In Biblie nu gasim niciun indiciu ca noi ar trebui sa veneram moastele, dimpotriva. Mormantul lui Moise a fost ascuns de israeliti tocmai pentru a-i impiedica sa venereze ramasitele pamantesti ale conducatorului lor.

In practica acesta a venerarii moastelor, s-a ajuns pana acolo incat au fost prezentate drept moaste ale unor sfinti simple oase de animale. Mai mult decat atat, intr-o catedrala din Spania, a fost mult timp expusa o pana despre care se sustinea ca facea parte dintr-o aripa a ingerului Gabriel. Ulterior s-a dovedit ca pana acesta ne era altceva decat o simpla pana de strut.

Oare cand Biblia vorbeste cespre Babilonul modern ca a devenit “ o inchisoare a oricarei pasari necurate si urate” ( Apoc. 18, 2 ) nu a avut in vedere si acest aspect?

8. Oule rosii si prezenta iepurelui in sarbatoarea pascala.

Sunt simboluri pe care insasi Enciclopedia Catolica le recunoaste ca fiind de origine pagana, dar care s-au statornicit in crestinism.

9. Ostia oferita la impartasanie. In mod obligatoriu, ostia trebuie sa aibe forma rotunda, ea reprezentand discul solar ( Mantuitorul a frant painea de la cina cea de taina ! ). Obiceiul de a oferi credinciosilor paine in forma rotunda vine de la cultul lui Mitra in care se ofereau turte reprezentand discul solar.

10. Cardinalii

Numele de cardinal provine din latinescul “cardo”, insemnand balama. Preotii pagani ai Romei antice ai zeului Ianus ( zeul cu doua fete, al inceputului, zeul usilor si balamalelor ) erau imbracati in rosu si aveau misiunea de a intretine focul sacru. Erau preotii pagani de cel mai inalt rang. Biserica a imprumutat nu doar numele acestor preoti de rang inalt, dar si culoarea imbracamintii preotesti.

11. Viata nelegiuta a unor papi

Istoria e plina de fapte nelegiute savarsite in chiar inima crestinismului de cei mai inalti reprezentanti ai sai. Pacate grele ca simonia ( vinderea slujbelor in biserica contra unor sume mari de bani ), adulterul, sodomia, crime de tot felul, incestul, hotia etc. au caracterizat viata unor papi, in mod deosebit pe cei din familia Borgia. Alexandru al 6-lea ( 1492-1503 ), cel de-al doilea papa din familia Borgia, a dus o viata dezordonata si desfranata, dupa cum recunoaste insasi biserica catolica. El a fost una din cele mai intunecate figuri din istoria papalitatii. Impotriva desfraului sau s-a ridicat, in Florenta, “fratele apocaliptic” Savonarola. Glasul acestuia a fost adus la tacere prin spanzurare si ardere pe rug.

12. Titlurile papale

Unul din titlurile folosite de imparatii romani incepand cu anul 63 i.Chr. a fost cel de “pontifex maximus”. Imparatii romani au continuat sa-si atribuie acest titlu pana in anul 376 d.Chr., cand Gratian a refuzat titlul din motive crestine. La doar doi ani dupa acest moment, in anul 378, Demasus, episcopul Romei, a fost numit “pontifex maximus”, mare preot al tainelor. Titlul este intalnit pretutindeni la Vatican: deasupra statuii lui Petru, deasupra intrarii in catedrala Sf. Petrui, in dom etc.

13.Relicve

In perioada Evului Mediu acestea au umplut bisericile catolice din Europa. Se prezentau credinciosilor drept relicve pretinse bucati din crucea Mantuitorului ( daca s-ar fi adunat toate s-ar fi putut umple o corabie ! ), cununa de spini a Mantuitorului, vasele din Cana si parti din vinul inmultit, peste fript de Petru ( despre acest peste Calvin afirma ironic ca el ar fi trebuit sa fie excesiv de sarat din moment ce s-a pastrat atatea secole ! ), scutece ale pruncului Iisus, unelte ale lui Iosif, oase ale magarusului pe care a calarit Mantuitorul, punga lui Iuda, ligheanul lui Pilat, suvite din parul Mariei Magdalena ( unele blonde, altele satene, negre sau roscate ! ), papucii de casa ai Mariei Magdalena si o multime de alte pretinse relicve sfinte.

Concluzii:

Atunci cand citim la prima vedere Biblia, unele pasaje ni se par prea dure, avand o exprimare radicala. In aceasta situatie se afla si pasajul din Apocalipsa 18, 1-5, in care Cuvantul lui Dumnezeu declara fara ezitare si menajamente ca Babilonul modern “a ajuns un locas al demonilor, o inchisoare a oricarui duh necurat”. Privind mai aprofundat textul biblic si aruncand o privire in istoria bisericii crestine de la originea ei si pana in zilele noastre, constatam cu durere ca in sanul multor biserici crestine s-au strecurat pe neobservate practici si ritualuri pagane ce nu au nimic in comun cu credinta adevarata si simpla a Evangheliei.

Fara sa-si dea seama, multi crestini ai zilelor noastre se inchina in fapt unor zei pagani, unor idoli stravechi, dar imbacati in haine crestine. Apostolul Pavel scrie credinciosilor din Corint ca ceea “ce jertfesc neamurile, jertfesc demonilor si nu lui Dumnezeu” atunci cand ele se inchina idolilor lor.

1 Corinteni 10, 20

Babilonul zilelor noastre nu are niciun viitor. Acum este timpul lui, dar el va fi nimicit de mania lui Dumnezeu. Dupa capitolul 19, cartea Apocalipsei nu mai aminteste nimic despre Babilon. In schimb, Noul Ierusalim, cetatea sfanta impodobita ca o mireasa pentru mirele ei, este descris cu lux de amanunte in toata splendoarea lui. Ierusalimul cel nou, cel ceresc, iar nu Babilonul modern este acea “cetate cu temelii tari” pe care credinciosii din toate timpurile au asteptat-o cu ardoare.

Biserica lui Christos va fi confruntata cu doua mari provocari in zilele din urma: pe de o parte ea trebuie sa se pazeasca de spiritul Babilonului, pentru ca el sa nu patrunda in interiorul bisericii, iar pe de alta parte, ea trebuie sa-si implineasca mandatul solemn de a –i chema pe oameni sa iasa afara din Babilon, inainte de a fi prea tarziu.

“Apoi am auzit din cer un alt glas care zicea: IESITI DIN MIJLOCUL EI POPORUL MEU, ca sa nu fiti partasi la pacatele ei si sa nu fiti loviti cu urgiile ei ! Pentru ca pacatele ei s-au ingramadit si au ajuns pana la cer si Dumnezeu Si-a adus aminte de nelegiuirile ei…”

Apocalipsa 18, 4-5

Lori Balogh

______________________________

Recviem Pentru Babilon

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:31 +0000

4. RECVIEM PENTRU BABILON

Una din compozitiile muzicale cele mai impresionante, apartinand muzicii religioase si genului vocal-simfonic, este recviemul. Cu multi ani in urma, am avut ocazia sa traiesc niste sentimente deosebite ascultand recviemul lui Verdi intr-o sala mare, a sporturilor. In momentul in care au inceput sa sune trompetele, plasate undeva in spatele auditoriului, am trait senzatia sosirii judecatii de apoi.

Cuvantul “recviem” provine din latina si inseamna “odihna”. Din punct de vedere muzical , recviemul este o misa funebra, scrisa pe textul traditional al liturghiei catolice, o rugaciune pentru morti.

Dar oricat de impresionati am fi ascultand Recviemul lui Mozart, Brahms sau Verdi, sa nu uitam ca inainte de a fi scrisa prima misa catolica si inainte de a fi compus primul recviem de catre om, Dumnezeu este Cel care a l-compus pentru prima data.

In Vechiul Testament gasim “un cantec de jale”( recviem ) pentru Egipt (Ezechiel 32,2 pp.16.18).

Imparatului Tirului i s-a compus de asemenea un recviem, pe care-l gasim in Ezechiel 28, 12. Cartea “Plangerile lui Ieremia” nu este altceva decat un “cantec de jale” pentru Ierusalimul nimicit si dus in robie.

Printre toate aceste “cantece de jale” inspirate de Duhul lui Dumnezeu, se gaseste si un recviem facut pentru “imparatul Babilonului.”

“Atunci vei canta cantarea acesta asupra imparatului Babilonului si vei zice: Iata, asupritorul nu mai este, asuprirea a incetat…Locuinta mortilor se misca pana in adancimile ei ca sa te primeasca la sosire, ea trezeste inaintea ta umbrele, pe toti mai marii pamantului, scoala de pe scaunele lor de domnie pe toti imparatii neamurilor.

Toti iau cuvantul ca sa-ti spuna: Si tu ai ajuns fara putere ca noi, si tu ai ajuns ca noi ! Stralucirea ta s-a coborat si ea in locuinta mortilor cu sunetul alautelor tale. Asternut de viermi vei avea si viermii te vor acoperi.

Cum ai cazut din cer, luceafar stralucitor, fiu al zorilor ! Cum ai fost doborat la pamant, tu, biruitorul neamurilor !

Tu ziceai in inima ta: Ma voi sui in cer, imi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi sedea pe muntele adunarii dumnezeilor, la capatul miazanoaptei. Ma voi sui pe varful norilor, voi fi ca Cel Prea Inalt.

Dar ai fost aruncat in locuinta mortilor, in adancimile mormantului. Cei ce te vad se uita tinta mirati la tine, te privesc cu luare aminte si zic: Acesta este omul care facea sa se cutremure pamantul si zguduia imparatiile,…”

Isaia 14, 4-5; 9-16

Va invit sa observam un amanunt important: Dumnezeu Insusi compune acest “cantec de jale”.Acest lucru ne spune multe despre caracterul Sau. Lui Dumnezeu nu-i este indiferenta soarta creaturilor Sale, chiar daca acestea s-au departat, s-au instrainat si s-au razvratit impotriva guvernarii Sale.

Chiar daca Egiptul a ramas o tara idolatra si razvratita impotriva lui Dumnezeu, in ciuda luminii pe care a primit-o, chiar daca Egiptul a persecutat poporul lui Dumnezeu, Creatorului nu-i este indiferenta soarta lui. Daca Dumnezeu ar fi fost un Dumnezeu lipsit de mila si dragoste, El ar fi poruncit profetului Sau sa compuna nu un cantec de jale ( recviem ), ci unul de bucurie. Insa Dumnezeu nu se poate bucura de raul ce li se poate intampla celor mai aprigi dusmani ai Sai si ai poporului Sau.

“Doresc Eu moartea pacatosului ? zice Domnul Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degraba ca el sa se intoarca de pe caile lui si sa traiasca ?”

Ezechiel 18, 23

Si, pentru ca sa ne convinga de acest lucru, Dumnezeu se jura chiar pe propria Sa viata :

“Pe viata Mea, zice Domnul Dumnezeu, ca nu doresc moartea pacatosului, ci sa se intoarca de la calea lui si sa traiasca. Intoarceti-va, intoarceti-va de la calea voastra cea rea ! Pentru ce vreti sa muriti ?…”

Ezechiel 33, 11

Acesta este Dumnezeul nostru ! Un Dumnezeu plin de mila, a carui inima sangereaza pentru fiecare om care va pieri din pricina razvratirii lui; un Dumnezeu care plange pentru fiecare inger care si-a parasit locul si misiunea din cer pentru a se alatura razvratirii lui Lucifer; un Dumnezeu care plange chiar si pe cel care, din postura celei mai stralucitoare creaturi din univers, Lucifer, purtatorul de lumina si heruvimul ocrotitor de la tronul lui Dumnezeu, a devenit Satana, Impotrivitorul, Diavolul.

Daca inima franta a unui simplu om care sufera ne impresioneaza, oare cum trebuie sa arate inima mare a lui Dumnezeu, in care s-a adunat suferinta a milenii de istorie omeneasca? Cine va putea cuprinde cu mintea sa cata suferinta traieste Tatal ceresc pentru miliardele de fiinte omenesti care Ii intorc spatele nepasatori ?

“Mi se zbate inima in Mine si tot launtrul Mi se misca de mila” ( Osea 11,8 ) Sunt cuvintele unui Dumnezeu care sufera pentru copiii Sai.

Sa revenim la “cantecul de jale” rostit pentru imparatul Babilonului din Isaia 14 !

In ultimele trei ocazii, ne-am oprit asupra Babilonului zilelor noastre, cel despre care cartea Apocalipsei are atat de multe lucruri de spus ( capitolele 14, 16, 17 si 18 ). Am inteles din studiul Bibliei ca singura institutie care corespunde tuturor criteriilor si semnelor de identificare este Roma papala, singura putere politica si religioasa in acelasi timp, o putere mondiala cu mare influenta asupra guvernelor lumii, ridicata pe ruinele Romei pagane.

Identificarea Babilonului modern cu Roma nu este o descoperire recenta facuta de vreun grup restrans de crestini “eretici”. Iata cateva argumente in acest sens:

1. Dictionarul Biblic tiparit de Alianta Evanghelica specifica sub titlul “Babilon” urmatoarele:

“Babilonul din Apocalipsa cap. 17 reprezinta crestinatatea apostaziata, falsa religie, marea prostituata ale carei infidelitate, egoism si sete de putere vor fi in cele din urma demascate si judecate. Actualul Babilon are relatii vizibile cu Roma, orasul celor sapte coline care domina pamantul intreg.”

Dictionar Biblic, vol 1, pag.126, Editura Stephanus, Bucuresti 1995

2. Manualul Biblic al Bisericii Baptiste, scris de Hennry H. Halley,comenteaza Apocalipsa 18, 4 in felul urmator:

“Daca Babilon este numele profetic al papalitatii, asa cum credem noi, atunci acest lucru pare sa fie o prevestire a reformei protestante din Evul Mediu. Asa cum devenise sistemul papal corupt si diabolic, totusi Dumnezeu isi avea poporul Sau in cadrul domeniului papal…”

Manual Biblic, pag 732, 1983, Editura “Door of Hope”

3. Apostolul Petru, considerat de Biserica Catolica drept primul papa ( desi el se considera un simplu prezbiter, 1 Petru 5,1 ), in finalul primei sale epistole identifica Babilonul modern cu Roma:

“Biserica aleasa cu voi, care este in Babilon, va trimite sanatate.”

1 Petru 5, 13

4. Biblia catolica tradusa de abatele Crampon in l. franceza are niste note de subsol in legatura cu Babilonul din Apocalipsa. De ex. , la Apocalipsa 14, 8 ( cea de-a doua solie ingereasca ), nota de la subsol spune clar: “Babilonul este Roma.”

5. Comentatori romano-catolici recunosc faptul ca Babilonul despre care scrie Apocalipsa este Roma:

-Cardinalul Bellarmin: “Roma este numita Babilon in Apocalipsa.”

-Cardinalul Beronius: “ Conform conceptiei tuturora, in Apocalipsa Roma este numita Babilon.”

- Episcopul Bossuet: “Trasaturile sunt atat de evidente incat imaginea Babilonului se poate recunoaste cu usurinta in Roma.”

“Doctrine biblice”, pag. 186, H. Heinz, op. cit. 251

Este cat se poate de clar ca Babilonul modern este Roma papala, care troneaza ca o imparateasa intre fiicele ei, imbracata in purpura, aur si pietre scumpe, impresionand intreaga lume prin fastul ceremoniilor, prin bogatia templelor ei si prin puterea politica pe care o exercita in intrega lume.

Dar, pe cat este de adevarat acest lucru, pe atat de adevarat este ca Babilonul nu are niciun viitor. La prima sa liturghie oficiata in calitate de papa, Benedict al 16-lea a afirmat ca”biserica are in ea viitorul lumii” ( intelegand prin biserica pe cea romano-catolica, nu pe cele protestante sau ortodoxe ! ). Biblia spune insa altceva: Babilonul va cadea in curand si nu va avea niciun viitor.

Apocalipsa precizeaza de doua ori acest lucru, iar in cap. 18 se descrie pe larg cutremurul politic, financiar, economic si emotional pe care il va produce caderea Babilonului in intreaga lume ( vezi Apocalipsa 18, 9.10.11.15-19 ).

Care este motivul principal pentru care Babilonul modern impreuna cu fiicele sale va fi nimicit si i se va canta recviemul din Isaia 14?

“Tu ziceai in inima ta: Ma voi sui in cer, imi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi sedea pe muntele adunarii dumnezeilor, la capatul miazanoaptei, ma voi sui pe varful norilor, voi fi ca Cel Prea Inalt.” Isaia 14, 13-14

Iata motivul nimicirii Babilonului modern: mandria, aroganta, spiritul de inaltare. Acelasi motiv il subliniaza si apostolul Pavel, cand scrie despre “omul faradelegii, fiul pierzarii”, care se inalta mai presus de tot ce se numeste Dumnezeu si care se aseaza in Templul lui Dumnezeu, dandu-se drept Dumnezeu.( 2 Tesaloniceni 2, 3-4 ).

Vi se par prea tari aceste cuvinte? O scurta comparatie intre viata Domnului Christos si viata oricarui papa ne va fi de mare folos:

1. In intreaga viata a Mantuitorului traita pe acest pamant, nu gasim niciun lucru rau in dreptul Numelui Sau. Dimpotriva, sate intregi erau lipsite de suferinte, vaiete si lacrimi, dupa ce Iisus trecea prin ele. Chiar si demonii au fost nevoiti sa recunoasca faptul ca El era un Sfant, in timp ce paganul procurator roman, Pilat din Pont, a recunoscut ca Iisus era neprihanit.

Cine au fost si ce au facut papii de la Roma, cei care pretind ca sunt “Vicarius Filii Dei” (Loctiitorul Fiului lui Dumnezeu ) ? Iata cateva exemple consemnate chiar in Enciclopedia Catolica:

-Papa Sergiu al 3-lea ( 904-911 ) a dobandit functia papala prin crima si a avut mai multi copii nelegitimi. Concubina si mama sa au transformat palatul papal intr-o pestera de talhari. Pontificatul sau a marcat inceputul perioadei de trista amintire supranumita “domnia prostituatelor”.

-Papa Ioan al 12-lea ( 955- ?) devine papa la doar 12 ani. Enciclopedia Catolica il caracterizeaza drept “un om badaran si imoral, care a dus o asemenea viata incat se vorbea de Lateran ca despre un bordel, iar coruptia morala in Roma a devenit subiect de dispret general. Pe 6 noiembrie, un sinod alcatuit din 50 de episcope italieni si germani s-au intalnit la Roma si Ioan al 12-lea a fost acuzat de sacrilegiu, simonie, sperjur, crima, adulter si incest. Ioan al 12-lea s-a razbunat sangeros pe conducatorii partidului de opozitie. Diaconului-cardinal i s-a taiat mana dreapta, episcopul Otgar de Speyer a fost biciuit, un inalt demnitar de la palat si-a pierdut nasul si urechile.”

Cartea “Vietile Papilor” tiparita de Biserica Catolica scrie despre Papa Ioan al 12-lea: “Si-a petrecut intreaga viata in adulter.”

-Papa Bonifaciu al 7-lea ( 984-985 ) este numit de Enciclopedia Catolica un “monstru cufundat in sangele predecesorilor sai.” Dupa moartea sa, trupul i-a fost batjocorit, tarat si insultat pe strazile orasului.

-Papa Benedict al 8-lea ( 1012- 1024 ) si-a cumparat functia prin mita data public.

-Papa Benedict al 9-lea ( 1033-1045 ) a fost facut papa la doar 12 ani. Enciclopedia Catolica

afirma despre el: “A comis crime si adultere in plina zi, a jefuit pelerini pe mormintele martirilor, a fost un criminal oribil… A fost o rusine pentru scaunul lui Petru.”

-Papa Inocentiu al 3-lea ( 1198-1216 ), creatorul Inchizitiei, a ucis, dupa estimari, in timpul pontificatului sau, circa un milion de oameni.

-Papa Bonifaciu al 8-lea (1294- 1303 ) Despre el Enciclopedia Catolica afirma: “Nu se stie daca a omis savarsirea vreunei nelegiuiri: infidelitate, erezie, simonie, imoralitate nefireasca si grosolana, idolatrie, magie, etc. Intregul sau pontificat a fost o insiruire de fapte rele.”

-Papa Paul al 2-lea ( 1464-1471 ) avea un adevarat harem, iar tiara papala valora cat un palat.

-Papa Inocentiu al 8-lea (1484-1492 ) a avut 16 copii de la mai multe femei si a permis lupte cu tauri in Piata Sf. Petru din Roma.

-Papa Alexandru al 6-lea ( 1492-1503 ) e considerat cel mai stricat papa din perioada Renasterii.

-Papa Leo al 10-lea ( 1513-1521 ) , devenit abate la doar 8 ani si cardinal la doar 13 ani, s-a dedat petrecerilor si betiilor. In timpul pontificatului sau Luther a vizitat Roma, ramanad scarbit de cele vazute acolo.

Acestea sunt doar cateva exemple din numeroasele exemple de trista amintire pe care ni le ofera istoria bisericii. “Omul faradelegii “ despre care scrie Pavel in Epistola sa catre Tesaloniceni ( cap. 2, 3 ) nu a fost un caz izolat, ci a caracterizat o buna parte din istoria papalitatii.

2. Iisus S-a numit pe Sine Fiul Omului, titlul Sau preferat. Papii se numesc “pontifex maximus”, titlu preluat de la imparatii romani.

3. Iisus a umblat din loc in loc pe jos, suferind adesea de oboseala, de foame si sete sub soarele arzator al Palestinei. Doar cu ocazia intrarii in Ierusalim, cu putin inainte de crucificare, El a incalecat un magarus. In acelasi timp papii, pana la Ioan Paul al 2-lea, erau purtati pe umeri, cu scaunul papal cu tot.

4.Mantuitorul a purtat o cununa de spini, singura coroana care I s-a dat pe acest pamant. In acelasi timp papii poarta tiare care valoreaza multe milioane de dolari.

5. Trupul Mantuitorului rastignit a fost infasurat in fasii de panza simpla si asezat intr-un mormant sapat in stanca. Trupul neinsufletit al papei Ioan Paul al 2-lea a fost imbracat in hainele scumpe de papa, apoi a fost asezat in trei sicrie scumpe depuse in Catedrala Sf. Petru din Roma.

6. La moartea lui Iisus, cei mai multi Il batjocoreau. cei care isi aratau compasiunea erau atat de putini. La moartea papei Ioan Paul al 2-lea, sute de mii de oameni au vegheat in Piata Sf. Petru si s-au rugat pentru sufletul lui.

7. In fata lui Iisus cel rastignit nu a ingenunchiat niciun conducator de popoare. In fata sicriului papei Ioan Paul al 2-lea au ingenunchiat cei mai puternici conducatori ai lumii. Un reporter aprecia ca presedintele Bush nu se pleaca in fata nimanui. Cu toate acestea, in fata sicriului papei el s-a plecat.

Paralela poate continua… Dar indiferent cate noi aspecte veti gasi, un lucru sa nu uitam niciunul dintre noi:

Mormantul Mantuitorului este gol, in timp ce mormintele papilor sunt pline .

“Fiul omului, fa un cantec de jale pentru imparatul Babilonului”-ii spune Dumnezeu profetului Sau. Fa un recviem impresionant, cum nu a mai compus nimeni pana acum, caci caderea Babilonului va veni curand si prabusirea lui va fi mare. Babilonul nu are niciun viitor, dupa cum nu au niciun viitor nici cei care isi pun speranta in el.

In timpurile solemne pe care le traim, Dumnezeu face o invitatie cat se poate de solemna si clara celor care inca se mai gasesc in Babilonul spiritual al zilelor noastre:

“Apoi am auzit din cer un glas care zicea: Iesiti din mijlocul ei, poporul Meu, ca sa nu fiti partasi la pacatele ei si sa nu fiti loviti cu urgiile ei.”

Apocalipsa 18, 4

Dumnezeu are pregatit ceva mai bun pentru noi, incomparabil mai bun decat ceea ce ne ofera Babilonul zilelor noastre:

“Apoi am vazut un cer nou si un pamant nou, pentru ca cerul dintai si pamantul dintai pierisera si marea nu mai era.

Si eu am vazut coborandu-se din cer de la Dumnezeu cetatea sfanta, Noul Ierusalim, gatita ca o mireasa impodobita pentru barbatul ei.

Si am auzit un glas tare, care iesea din scaunul de domnie si zicea: Iata cortul lui Dumnezeu cu oamenii ! El va locui cu ei si ei vor fi poporul Lui si Dumnezeu Insusi va fi cu cu ei . El va fi Dumnezeul lor.

El va sterge orice lacrima din ochii lor si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut”

Apocalipsa 21, 1-4

In cetatea cereasca nu se vor mai canta recviemuri. Acest gen muzical va disparea pentru vesnicie. In schimb cerul va rasuna de ode ale bucuriei inaltate pentru Cel care ne-a iubit atat de mult.

Tu ce preferi: recviemul sau oda bucuriei?

Lori Balogh

______________________________