Articole Creştine » Noul Pamant

Noul Pamant 01.UN PAMANT REAL / Autor. Lori Balogh

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:31 +0000

1. UN PAMANT REAL?

Cartea Apocalipsei, facand parte integranta din Cuvantul lui Dumnezeu, are un rol special in revitalizarea credintei noastre,o credinta atat de puternic atacata de secularismul din jur.

Din nefericire, termenul de „Apocalipsa” este folosit in afara bisericii doar in sens negativ: cand este vorba de un dezastru natural, de un accident mai deosebit, sau de un act terorist mai violent. Nu de putine ori,imaginile ce insotesc stirile din media sunt numite « apocaliptice »,chiar de cei ce le difuzeaza.

De ce oare cartea Apocalipsei este asociata in mintea oamenilor doar cu dezastrul, nenorocirea, violenta, adica cu raul la superlativ?

Personal, sunt convins ca este vorba de un plan cat se poate de perfid al lui Satana, de a-i face pe oameni sa evite aceasta ultima pagina a scrisorii de dragoste a Tatalui ceresc, ca pe ceva cu totul neplacut si nedorit. Se pare ca acest plan diabolic a reusit in mare masura.

"Operatia a reusit, pacientul este insa mort !"

Planul celui rau a reusit, insa crestinii care neglijeaza cartea Apocalipsei pierd enorm de mult :

1.Se pierde viziunea clara a unui Mantuitor care l-a biruit in mod deplin si definitiv pe Satana.

2.Se pierde viziunea asupra mersului istoriei acestei lumi.

3.Se pierde viziunea asupra lumii viitoare in care Dumnezeu ii va conduce pe cei mantuiti.

Lipsa acesei viziuni, a acestei perspective, este cat se poate de paguboasa ;este ca si cum un om vasleste fara sa stie incotro il duce barca, sau , ca si cum un om se urca intr-un tren, fara sa stie care va fi statia finala. Aceasta se numeste debusolare ! Din nefericire, aceasta este lumea noastra, o lume debusolata, dezorientata ,lipsita de viziune, lipsita de speranta.

Faceti,va rog, un test simplu : intrebati-l pe vecinul d-voastra, pe care-l stiti ca pe un crestin sincer si devotat bisericii lui, ce stie despre viata viitoare,despre Noul Pamant pe care Tatal il va darui celor mantuiti. Veti fi surprinsi sa constatati cat de ingusta este viziunea oamenilor asupra acestui subiect. Va va spune, probabil, ceva despre suflete care zboara in lumina si se odihnesc pe campii verzi, de suflete ce plutesc printre stele…si cam atat.

Oare este suficient atat ? Poate fi cineva motivat sa doreasca viata viitoare daca aceasta este tot ce stie despre ea ?

Am ascultat, cu mai mult timp in urma, un interviu luat sotiei unui mare artist roman decedat. Nu-mi amintesc nici numele, nici domeniul in care a activat artistul. Am retinut insa o intrebare a reporterului :

"Ati dori sa ajungeti in Paradis ?"
"Nu.Deloc !"
"De ce, doamna,nu doriti acest lucru ?"
"Pentru ca m-as plictisi ca o vesnicie sa stau sub pom si sa mananc fructe."
Doamna avea dreptate.Si eu m-as plictisi ! Daca viata viitoare ar consta doar in a culege flori, a manca fructe si a ma plimba printre pomii Paradisului,cred ca ar fi foarte plictisitor. Nu as fi deloc motivat sa doresc sa ajung acolo. As indrazni chiar sa afirm, ca ar fi un chin vesnic. Pe un om il poti pedepsi si daca ii dai sa manance toata viata lui numai cozonac si nimic altceva. Va muri, in cele din urma, de foame !

Ca sa doresti viata viitoare trebuie sa fii suficient de motivat. Si ca sa fii suficient de motivat, trebuie sa cunosti cat mai multe despre aceasta viata. Si, in sfarsit, ca sa cunosti cat mai multe despre ea, ai mare nevoie de cartea Apocalipsei !

Va invit, incepand cu aceasta ocazie, sa zburam in timp si spatiu, dincolo de lumea noastra intunecata si nesigura, dincolo de istorie, in acea lume perfecta pe care Dumnezeul dragostei a pregatit-o celor ce-L iubesc.

Sa citim impreuna primele 5 versete din Apoc. Cap.21 !

"Apoi am vazut un cer nou si un pamant nou ; pentru ca cerul dintii si pamantul dintii pierisera si marea nu mai era. Si eu am vazut coborindu-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfanta, Noul Ierusalim, gatita ca o mireasa impodobita pentru barbatul ei. Si am auzit un glas tare,care iesea din scaunul de domnie, si zicea : ‘Iata cortul lui Dumnezeu cu oamenii !El va locui cu ei, si ei vor fi poporul Lui, si Dumnezeu Insusi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va sterge orice lacrima din ochii lor. Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintii au trecut.’ Cel ce sedea pe scaunul de domnie a zis :’Iata, Eu fac toate lucrurile noi.’ Si a adaugat :’Scrie, fiindca aceste cuvinte sunt vrednice de crezut si adevarate.’"

Este doar un fragment din frumosul si impresionantul tablou pe care Dumnezeu il deschide in cartea Apocalipsei.

Inainte insa de a intra in detalii cu privire la ceea ce ne descopera Apocalipsa despre viata viitoare, sunt necesare citeva precizari :

1.Cand studiem sau meditam la viata viitoare, este bine sa lasam imaginatia noastra, calauzita de Duhul Sfant, sa aduca mai aproape de noi imaginile ceresti.

"Cand fiinta ta se desfata la privirea frumusetii pline de atractie a pamantului, gandeste-te la Noul Pamant, care niciodata nu va mai cunoaste atmosfera innabusitoare a pacatului si a mortii si unde fata naturii nu va mai purta deloc umbra blestemului.Lasa ca imaginatia sa-ti infatiseze caminul celor mantuiti si nu uita ca el va fi mult mai maret decat poate cea mai stalucita imaginatie sa si-l inchipuie." C.C.H.,cap. ‘Cunoasterea de Dumnezeu’

Asadar, sa ne folosim imaginatia, in cel mai bun sens al cuvantului !

Imaginatia este o capacitate a mintii cu care am fost inzestrati de Creator. El Insusi este plin de imaginatie. Priviti la lumea din jur, la diversitatea formelor, a culorilor, a aromelor, si veti ramanea uimiti de cata imaginatie are Creatorul nostru ! Ma intreb cum ar arata lumea noastra daca ar exista o singura culoare, o singura forma, iar in aer ar pluti o singura mireasma ? Nici nu vreau sa ma gandesc !

Trebuie sa recunoastem, insa, un lucru important : imaginatia noastra este limitata. Imaginatia este asemenea unui joc cu cuburi din care copilul poate construi fel de fel de lucruri : o barca, un castel, o masina, etc. Copilul poate construi doar in functie de cate cuburi are la indemana. La fel este si imaginatia omului : ea are nevoie de niste informatii de baza [cuburi] pe care, apoi, le asociaza dupa cum vrea. Imaginatia noastra este limitata pentru ca informatiile de baza pe care le avem sunt doar de pe acest pamant. Oricat am aranja in mintea noastra aceste ‘cuburi’, nu vom putea depasi o anumita limita.

Priviti cel mai grozav film de science-fiction si veti constata ca imaginatia regizorului nu poate depasi ‘cuburile’ de care dispune !

Biblia ne atrage atentia cu privire limitele imaginatiei omenesti :

"Lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit, si la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc " 1 Corinteni 2,9

2.In timp ce este bine sa ne folosim imaginatia calauzita de Duhul Sfant, este foarte important sa evitam speculatiile, adica acele afirmatii categorice pe care nici nu le putem verifica in practica, nici nu le putem sustine printr-un cuvant din partea lui Dumnezeu. Speculatiile ne pot indeparta de adevar si ne pot conduce pe o linie moarta.

Am auzit de crestini care discuta foarte aprins pe tema casatoriilor si a nasterilor pe Noul Pamant. Sunt simple speculatii, deoarece ele depasesc limitele adevarului descoperit in Cuvantul lui Dumnezeu. Raspunzand saducheilor care au venit la Mantuitorul cu asfel de preocupari, Domnul le atrage atentia :

"Va rataciti, pentru ca nu cunoasteti nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu !" Matei 22,23-30

Sa retinem ! Imaginatie calauzita de Duhul Sfant-Da ! Speculatii cu privire la viata viitoare-Nu !

3.Cand studiem, vorbim, sau meditam la viata viitoare cu tot ce ne este descoperit despre ea, trebuie sa ne ferim de spiritualizari.

Am auzit de cazul unei mame care si-a pierdut copilul la o varsta frageda, si care isi exprima temerile ei in discutia cu un pastor.In timp ce pastorul cauta sa o incurajeze ca se va intilni cu copilul ei in ziua invierii, femeia isi punea tot felul de intrebari :

"Oare il voi mai putea tine in brate ?"
"Va mai avea acei cirlionti pe care ii mingiiam adesea ?"
"Ii voi mai simti respiratia ?"

Femeia avea o multime de intrebari si temeri justificate. Traim intr-o lume in care viata viitoare este inteleasa prea putin. Tot ce stiu oamenii despre viata viitoare se rezuma la spirite ce plutesc in lumina, printre stele, si care nu mai au prea multe in comun cu ceea ce au fost in aceasta viata. Oamenilor le este teama sa se gindeasca la lumea viitoare ca fiind o lume materiala, palpabila, asemenea celei in care traim acum, motiv pentru care o spiritualizeaza.

       Venind in intimpinarea acesetei tendinte, Dumnezeu ne asigura ca lumea viitoare va fi o lume cat se poate de reala, cel putin la fel de reala ca cea in care traim acum.
       "Iata, Eu fac toate lucrurile noi. Si a adaugat :Scrie, fiindca aceste cuvinte sunt vrednice de crezare si adevarate. " Apocalips, cap.21,5
       "Teama de a nu face ca mostenirea sfintilor sa para prea materiala i-a facut pe multi sa spiritualizeze excesiv tocmai adevarurile care ne conduc sa vedem Noul Pamant ca pe caminul nostru. Hristos i-a asigurat pe ucenicii Sai ca S-a dus sa pregateasca locasuri pentru ei. Cei care primesc invataturile Cuvantului lui Dumnezeu nu vor fi in necunostinta cu privire la locuinta cereasca."Istoria mantuirii,pag.67

Asadar, sa ne folosim imaginatia calauzita de Duhul Sfant si sa zburam cat mai des pe aripile fagaduintelor divine spre caminul pe care ni l-a pregatit Mantuitorul. In acelasi timp, sa ne ferim de speculatii, oprindu-ne cu respect si rabdare acolo unde nu ne mai este descoperit nimic, in asteptarea zilei in care vom pipai cu mainile noastre, vom vedea cu ochii nostri, vom auzi cu urechile noastre si vom simti cu inima noastra acele lucruri pregatite de Dumnezeu pentru noi. Sa ne ferim, de asemenea, de spiritualizari excesive si sa ne gandim ca locuintele pregatite celor mantuiti vor fi cat se poate de reale. Caminurile celor salvati nu vor fi aburi, iluzii optice, Fata Morgana, ci vor fi caminuri reale, adevarate. Sa ne gandim ca acele campii vesnic verzi, in care cei gasiti neprihaniti isi vor gasi odihna, nu sunt basme de adormit copiii, ci vor fi reale.

Stiti care este cea mai convingatoare garantie ca lumea cea noua, Noul Pamant, cu tot ceea ce presupune viata vesnica, vor fi cat se poate de reale ?

Raspunsul meu este urmatorul : Isus cel inviat ! El nu a fost un duh fara forma, fara trasaturi expresive, fara trup. Isus cel inviat nu a fost o lumina fara contur, nu a fost o forta magnetica, ceva vaporos, nu a fost o naluca. Isus cel inviat a fost cat se poate de real, chiar daca trupul Sau era un trup proslavit. Toma a putut sa-L atinga, iar ucenicii au putut vedea in palmele Sale semnele cuielor. Isus cel inviat a putut fi recunoscut, caci El avea aceleasi trasaturi fizionomice ca inainte de rastignire. Avea acelasi timbru al vocii si aceeasi inteligenta in privire. Mai mult decat atat, dupa sase decenii de la inaltarea la cer a Mantuitorului, batranul apostol Ioan, exilat pe insula Patmos, recunoaste Chipul lui Isus. Chiar daca ochii Sai erau ca para focului, chiar daca picioarele Sale erau ca arama aprinsa, iar glasul Sau era ca vuietul unor ape mari [Ap.1,13-16], era Acelasi Isus pe pieptul caruia de atatea ori isi odihnise capul.

Da ! Isus cel inviat este argumentul cel mai puternic ca lumea viitoare, cu tot ce a pregatit un Dumnezeu al iubirii pentru noi, va fi o lume reala. O lume in care pacatul va fi istorie , iar neprihanirea, adevarul, frumosul, binele, armonia si orice valoare adevarata vor fi vesnice.

Ce pacat ca, dupa sase milenii de istorie, oamenii nu au invatat inca faptul ca pacatul nu are nici un viitor ! Neprihanirea este insa vesnica ! Si reala !

Sa-I fim recunoscatori lui Dumnezeu pentru aceasta ! Amin !

Lori Balogh

______________________________

Noul Pamant 02.DE CE CERURI NOI? / Autor. Lori Balogh

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:31 +0000

2. DE CE CERURI NOI?

Unul dintre prietenii lui Iov, Elifaz din Teman, ii spune, la un moment dat suferindului Iov, de parca acesta nu stia din proprie experienta : "Omul se naste ca sa sufere, dupa cum scanteia se naste ca sa zboare." (Iov 5,7)

Iov completeaza, el insusi, acest tablou trist al vietii efemere a omului, afirmand : "Omul nascut din femeie are viata scurta, dar plina de necazuri. Se naste si e taiat ca o floare, fuge si piere ca o umbra. "(Iov 14,1)

Simpla filozofie ! Nu este asa ? Cu totii ne nastem, parca, filozofi si, cel putin o data in viata, ne place sa o dovedim si celor din jur. Daca suntem, insa, sinceri cu noi insine, trebuie sa recunoastem ca, desi aceste cuvinte au fost rostite cu mai bine de trei milenii in urma, ele contin un mare adevar. Desi traim in epoca tehnologiilor avansate, natura umana nu difera prea mult de cea din timpul lui Iov. Nu va spun o noutate-o stiti prea bine din propria experienta-ca viata omului este la fel de efemera, la fel de nesigura, la fel de plina de umbre si cenusiu ca si in timpurile biblice. Daca nu ar exista Evanghelia-aceasta veste buna a schimbarii naturii umane-intr-adevar ne-am naste, am trai, iar apoi am disparea cu tristetile noastre cu tot asemenea unei scantei, asemenea unui « abur care se arata putintel si apoi piere. " (Iacov 4,14)

Multumim, insa, lui Dumnezeu, ca a gasit mijloace suficiente pentru a ne mangaia in toate necazurile noastre. Ma intreb : Poate exista vreo mangaiere mai eficienta si mai completa pentru sufletele ravasite de pacat si de durere decat promisiunea ca Dumnezeu va innoi in curand toate lucrurile ?

Va invit sa continuam studiul nostru despre viata viitoare, incercand sa privim de fiecare data alte si alte fatete ale diamantului.

"Apoi am vazut UN CER NOU si UN PAMANT NOU ; pentru ca cerul dintai si pamantul dintai pierisera, si marea nu mai era." Apocalips 21,1

Observati, va rog, expresia « un cer nou si un pamant nou » ! Ea nu apare de multe ori in Biblie, insa apare suficient de mult pentru a o lua in seama.

Iata alte patru pasaje biblice care vorbesc cat se poate de clar despre ideea de innoire atat a cerului, cat si a pamantului :

"Eu pun cuvintele Mele in gura ta si te acopar cu umbra mainii Mele, ca sa intind CERURI NOI si sa intemeiez UN PAMANT NOU, si sa zic Sionului : ‘Tu esti poporul Meu’" Isaia 51,16

"Caci iata, Eu fac CERURI NOI si UN PAMANT NOU ; asa ca nimeni nu-si va mai aduce aminte de lucrurile trecute, si nimanui nu-i vor mai veni in minte. " Isaia 65,17

"Caci dupa cum CERURILE CELE NOI si PAMANTUL CEL NOU, pe care le voi face, vor dainui inaintea Mea-zice Domnul-asa va dainui si samanta voastra si numele vostru. "Isaia 66,22

"Dar noi, dupa fagaduinta Lui, asteptam CERURI NOI si UN PAMANT NOU, in care va locui neprihanirea. "2Petru 3,13

Si acum, dupa ce am trecut in revista aceste promisiuni facute, nu de un politician aflat in campanie electorala, ci de Insusi Creatorul Universului, va intreb :

Ati auzit predicandu-se despre acest subiect de la amvoanele marilor catedrale crestine ?

Ati auzit crestini sinceri, care-L cauta pe Dumnezeu, fiecare in biserica lui, sa discute despre asa ceva ?

Ati auzit fete bisericesti sa vorbeasca despre Noul Pamant in emisiuni radio sau TV ?

Eu nu am auzit ! Dimpotiva ! Spune-i unui crestin de pe strada ceva despre apropiata revenire a Mantuitorului si, probabil, va ridica din umeri : "Poate, peste o mie-doua de ani…" Spune-i ceva despre inviere, si-ti va raspunde : "Ce a fost ingropat, acolo ramane. " Vorbeste-i ceva despre Paradisul recastigat, si-ti va spune : "Aici e raiul, aici e iadul. "

De ce oare toate acestea ?

Am un singur raspuns : pentru ca bisericile crestine si-au luat ochii de la cerul nou si pamantul cel nou promise de Dumnezeu, ocupandu-se doar cu cerul si pamantul de acum. Si daca totusi se aminteste ceva despre un cer nou si un pamant nou, expresia este alegorizata, conducand mintea omului spre ideea unei revolutii sociale, poate chiar a evolutiei in continuare a speciei umane, ce vor aduce omenirii conditii mai bune decat cele actuale.

Sunt convins ca pozitia fata de fagaduinta lui Dumnezeu cu privire la reinnoirea tuturor lucrurilor va polariza lumea inainte de revenirea Mantuitorului in jurul a doua conceptii opuse :scepticism si adventism (prin adventism, nu inteleg in mod obligatoriu apartenenta de Biserica Adventista). Cu alte cuvinte, unii vor lua in serios fagaduinta lui Dumnezeu si vor astepta implinirea ei, in timp ce altii, din nefericire mult prea multi, vor implini o profetie nefericita a apostolului Petru : "Inainte de toate, sa stiti ca in zilele din urma vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trai dupa poftele lor, si vor zice :’Unde este fagaduinta venirii Lui ? Caci de cand au adormit parintii nosti, toate raman asa cum erau de la inceputul zidirii !" 2 Petru 3,3.4

Scepticismul este aproape generalizat si pluteste in aerul secolului nostru in ciuda unei aparente intoarceri a omului catre Dumnezeu. Il respira si teologi crestini care au ajuns sa considere primele 11 capitole din Geneza drept o culegere de legende, dar si omul de rand, care nu da doi bani pe promisiunea lui Dumnezeu. Filozofia de viata a celor mai multi pare sa fie exprimata in sloganuri de genul : " Hai sa bem si sa mancam, caci maine vom muri ! Aici e raiul, aici e iadul !"

Haideti sa incercam sa intelegem ce se ascunde in spatele expresiei "CERURI NOI si UN PAMANT NOU !"

Cateva intrebari posibile :

De ce trebuie innoit si cerul, din moment ce drama pacatului se desfasoara pe Pamant ?
Ce trebuie sa intelegem prin ‘ceruri noi’ ? La care ceruri se refera Biblia ?
Ce inseamna un Nou Pamant ? Un Pamant reconditionat, resapat, curatit doar de pacat si urmarile lui, sau este vorba de o noua creatiune ?

Va propun sa luam in discutie aceste intrebari, fara a avea pretentia de a fi gasit un raspuns complet. Ceea ce va propun sunt doar sugestii de posibile raspunsuri ce pot fi completate, sau chiar corectate.

Asadar, de ce este nevoie si de o innoire a cerurilor, nu doar a Pamantului ?

Toate textele biblice citate mai devreme vorbesc despre o mutatie cosmica. Pasajele din cartea lui Isaia si a doua epistola a lui Petru folosesc expresia « ceruri noi », cuvantul cer fiind la plural, in timp ce Apocalipsa 21,1 vorbeste despre cer la singular. Daca toate versetele ar fi vorbit despre "un cer nou", am fi putut sa ne gandim la primul cer, cel atmosferic. Lucrurile ar fi fost cat se poate de clare si logice. Ni s-ar parea numai normal ca cerul atmosferic sa fie reinnoit, cand in unele metropole ale lumii, in marile intersectii, oamenii sunt nevoiti sa respire cu ajutorul mastilor. Atmosfera planetei noastre, cu gaurile ei de ozon, cu cantitatile tot mai mari de dioxid de carbon ce contribuie la incalzirea globala, cu smogul marilor aglomerari umane, este clar ca trebuie sa fie innoita.

Dar versetele biblice vorbesc de CERURI NOI ! Aici nu mai poate fi vorba doar de atmosfera Pamantului ! Expresia ne duce cu gandul la cel de-al doilea cer-firmamentul, adica, din pozitia unui observator aflat pe pamant, cele cateva mii de corpuri ceresti stralucitoare pe care le poate vedea un om cu ochiul liber, intr-o noapte senina : Soarele, Luna, cele cateva planete mai stralucitoare din sistemul nostru solar ( Venus, Marte, Jupiter si Saturn), si cateva mii de stele din Calea Lactee, galaxia din care facem parte.

Atunci cand Biblia vorbeste despre « ceruri noi si un Pamant nou » ni se sugereaza o mutatie cosmica ce va avea loc la nivelul sistemului nostru solar, si chiar la nivelul galaxiei noastre.

Vi se pare de necrezut ? Totusi, pluralul "ceruri" cere o astfel de abordare a textului biblic.

Eu nu pot sti in ce masura Satana, impreuna cu ingerii sai, au contaminat galaxia noastra cu deseurile pacatului, dupa alungarea sa din preajma tronului lui Dumnezeu. In schimb, pot spune cu siguranta ca noi, oamenii, am facut-o cu succes. Iata cateva argumente:

1. Deasupra Pamantului, dincolo de straturile superioare ale atmosferei, in spatiul cosmic, plutesc mii de gunoaie ale civilizatiei umane: fragmente de sateliti si rachete, resturi ale activitatii umane in Cosmos. Aceste deseuri se rotesc in jurul Pamantului ca niste mici sateliti artificiali, punand in mare pericol orice nou zbor spatial. Oricum le-am denumi, ele nu sunt altceva decat gunoaie ale civilizatiei pacatului.

Dar nu se reduce totul doar la spatiul din imediata apropiere a Pamantului. Omul a ajuns pe Luna ( desi unii contesta acest lucru), lasand si acolo urme ale civilizatiei umane. Mai mult decat atat, omul a trimis fel de fel de sonde spatiale spre celelalte planete ale sistemului nostru solar. Unele din aceste sonde spatiale au depasit chiar granitele sistemului solar, facand ca gunoaiele civilizatiei noastre sa contamineze chiar galaxia. De mai multi ani sonda spatiala Pioneer a trecut dincolo de granitele sistemului solar. Pe unde oare calatoreste acum ? Nimeni nu stie.

Din punctul acesta de vedere, mi se pare numai drept ca Dumnezeu, care vrea sa stearga pentru vesnicie orice amintire a pacatului, sa faca o curatenie cosmica, chiar la nivelul galaxiei noastre. V-ati gandit vreodata ca, daca Dumnezeu nu ar face aceasta curatenie si rearanjare cosmica, cei mantuiti s-ar putea intalni cu astfel de gunoaie in timpul calatoriilor spre alte lumi ? Poate vi se pare hilar, dar ce ati zice de o intalnire cu sonda Voyager atunci cand ati vrea sa-l vizitati pe patriarhul Enoh ?

       "Caci iata, Eu fac ceruri noi si un Pamant nou ; asa ca NIMENI NU-SI    VA MAI ADUCE AMINTE DE LUCRURILE TRECUTE SI NIMANUI NU-I VOR MAI VENI IN MINTE" Isaia 65,17

       2. Potopul biblic, la o privire superficiala, pare sa fi fost o inundatie mondiala, si atat . Biblia nu este o carte de stiinta, de aceea ea nu-si propune sa ne ofere informatii stiintifice cu privire la ce a insemnat potopul. Cu toate acestea, in Geneza 7,11 ni se da un amanunt care leaga potopul pamantesc de ceruri (nu de cerul atmosferic !).
       "Si s-au rupt toate izvoarele Adancului celui mare si S-AU DESCHIS STAVILARELE CERURILOR." Oamenii de stiinta creationisti afirma ca potopul biblic nu a fost doar o inundatie mondiala, ci un complex de schimbari, atat la nivelul planetei, cat si la nivel cosmic. Eruptii vulcanice, ridicarea lanturilor de munti pe care ii avem astazi, inclinarea axei Pamantului si multe altele, au fost ca un cutremur cosmic cu epicentrul pe planeta noastra. Se pare ca acest   ‘cutremur’ a zguduit, daca nu intreaga galaxie, cel putin sistemul nostru solar. La sfarsitul timpului, cand Creatorul va aduce Pamantul la aceleasi conditii de la inceput, El va trebui sa se ocupe nu doar de planeta noastra, ci va trebui sa reaseze toate corpurile ceresti intr-o ordine noua. Aceasta inseamna ca vor fi "ceruri noi."

3. Mai exista un argument care nu se bazeaza pe logica omeneasca, ci pe Cuvantul lui Dumnezeu : Apocalips 21,1-3.22.23
"El va locui cu ei… "

Intelegem acum de ce trebuie innoite si cerurile ? Pentru ca aici, pe Noul Pamant, Dumnezeu Isi va muta resedinta Sa. Pamantul, care timp de cateva milenii nefericite, a fost o gaura neagra in Universul perfect creat, va deveni centrul acestui Univers, prin prezenta tronului lui Dumnezeu. Aceasta inseamna o noua ordine cosmica.

Va propun sa luam in discutie si o alta intrebare : Ce inseamna un Nou Pamant ? Este vorba de un Pamant reconditionat, curatit si cosmetizat, sau este vorba despre o noua Creatiune ?

Am in biblioteca o carte de mici dimensiuni intitulata "Cum a aparut viata-prin evolutie sau creatie ?" Ea este oferita de o grupare religioasa cu un zel misionar deosebit. La paginile 236-237 se gasesc doua ilustratii color, bine realizate, din care putem deduce usor care este conceptia unor oameni religiosi cu privire la adevarul biblic despre Noul Pamant. Pe fundal se poate vedea un tractor care ara ; in dreapta-un dulgher lucrand la o casa ; in stanga imaginii este zugravit un muncitor care incarca o roaba, iar in prim plan-un buldozer niveland pamantul dupa razboiul de la Armaghedon. Iata si o scurta explicatie data de autori in legatura cu subiectul reinnoirii Pamantului :

"In cadrul realizarii scopului lui Dumnezeu, omul va avea de indeplinit o sarcina imbucuratoare- aceea de a transforma intregul Pamant intr-un loc de mare frumusete… "

Observati, va rog, cum inteleg unii oameni innoirea Pamantului : munca, curatenie, buldozere, tractoare, macarale, adica exact ceea ce vedem astazi. Ma intreb : Tractoarele, buldozerele, si alte masinarii de acest fel, cu ce combustibil vor functiona ? Pe Noul Pamant vom avea din nou rafinarii de petrol, statii de benzina, ateliere de reparatii auto, fabrici care sa confectioneze roabe, harlete, lopeti, rindele si cate si mai cate ? O vom lua de la capat cu poluarea, cu incalzirea globala, cu zgomotele masinariilor de tot felul, cu praful, cu smogul si cu tot ceea ce vedem si traim astazi ?

"Caci iata, EU FAC ceruri noi si un pamant nou, asa ca nimeni nu-si va mai aduce aminte de lucrurile trecute si nimanui nu-i vor mai veni in minte." Isaia 65,17

Care sunt ‘ lucrurile trecute’ ? Toate cele pe care le vedem, le folosim, sau le dorim astazi. Inclusiv roabele, tractoarele, rindelele, sapele, etc., pe care unii inca spera sa le foloseasca in Eden.

Ce inseamna Noul Pamant ? Eu nu va pot spune, si nu cred ca exista cineva in lumea noastra, oricat de teolog s-ar crede, care ar putea sa o faca. Noul Pamant va insemna o cu totul alta ordine a lucrurilor ; vor functiona legi noi care vor guverna intreaga Creatiune (astazi toata Creatiunea se supune legii entropiei, sau, asa cum o numeste apostolul Pavel-"legea stricaciunii ").Lumea viitoare va fi o lume cu totul diferita de ceea ce vedem astazi, si, oricata imaginatie ar avea cineva, nu ar putea sa o conceapa. Cei mantuiti vor fi oameni noi, care vor locui intr-un camin nou, pe un Pamant cu totul nou, intr-o relatie noua cu Dumnezeu, cu fiintele din intregul Univers si cu intreaga Creatiune.

Daca vom fi gasiti vrednici de a locui pe Noul Pamant (lucru pe care il doresc sincer pentru cat mai multi oameni), vom exclama asemenea apostolului Pavel :

"CELE VECHI S-AU DUS ; IATA CA TOATE LUCRURILE S-AU FACUT NOI! "2 Corinteni 5,17

Pentru aceasta Dumnezeu Si-a facut partea. La cruce. De acum depinde de alegerea noastra. Depinde de noi. De noi amandoi!
Lori Balogh

______________________________

Noul Pamant 03.IN CER SAU PE PAMANT / Autor. Lori balogh

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:31 +0000

3.IN CER SAU PE PAMANT?

Cu aproximativ trei milenii in urma, privind la lumea in care traia, imparatul Solomon ajungea la o concluzie care ne este foarte familiara :

”Ce a fost va mai fi, ce s-a facut se va mai face ; nu este nimic nou sub soare. ” Eclesiastul 1,9

Cuvintele lui Solomon au devenit o maxima deseori citata, fara ca oamenii sa se intrebe cine este autorul acestor cuvinte celebre. Imi aduc aminte de anii de liceu cand, la una din orele de istorie, profesorul ne-a spus cunoscuta maxima : ” Nu este nimic nou sub soare ”, pe care el o atribuia inteleptului om de stat atenian Solon. E adevarat ca istoria il considera pe Solon drept unul din cei sapte intelepti ai Greciei antice. Numai ca Solon a trait in secolul al saselea i.Hr., iar Solomon-in secolul al noualea i.Hr.,adica cu aproximativ trei secole mai devreme. Stau si ma intreb atunci : cine are dreptul de autor ? La urma urmei, intre cei doi nu este o diferenta decat de doua litere. Pe hartie !

Oricum, maxima a devenit celebra, indiferent de paternitatea ei. Intr-adevar, astazi, dupa atata amar de vreme de cand au fost rostite aceste cuvinte, constatam ca natura umana, in esenta ei pacatoasa, nu s-a schimbat. Se fura atunci, se fura si azi. Mai cu spor ! Se mintea atunci, se minte si azi. Mai cu elan ! Oamenii erau violenti atunci, azi nu si-au parasit naravul. Numai ca atunci ei aruncau cu sageti unii dupa altii, in timp ce astazi arunca cu bombe.

Natura umana, in esenta ei, a ramas neschimbata. S-au inmultit formele pacatului si s-a marit intensitatea pacatuirii, dar pacatele sunt aceleasi. Daca ar fi aparut ceva nou in domeniul pacatului, legea lui Dumnezeu data pe Sinai nu ar mai fi fost suficienta . Creatorul ar fi fost nevoit sa adauge celor zece porunci si alte porunci, pentru a tine pasul . Insa lucrul acesta nu a fost si nu va fi necesar, pentru ca legea vesnica a lui Dumnezeu este atotsuficienta pentru a demasca orice forma noua a unor pacate vechi, de cand lumea.

Asadar, nu este nimic nou sub soare !

Si totusi, Biblia vorbeste de un timp (acesta este foarte aproape !) in care totul, absolut totul va fi nou pe Pamant. Innoirea va fi atat de cuprinzatoare incat Pamantul, curatit de blestemul pacatului, se va numi Noul Pamant.

Va invit si cu aceasta ocazie sa zburam dincolo de orizontul intunecat al lumii in care traim, pentru a ne bucura de cateva raze de lumina venite din lumea cea noua, de dincolo de istorie. Daca am o dorinta in aceste clipe, atunci aceasta este ca in sufletul fiecaruia dintre noi sa se aprinda un dor nestavilit dupa caminul pe care Dumnezeu l-a pregatit pentru noi.

Vreau sa va pun o intrebare banala : Unde va fi caminul celor mantuiti : in cer sau pe Pamant ?

Ascultati-o pe o mama suparata pe baietelul ei care a facut o boacana : ” Daca nu te faci cuminte, n-o sa ajungi in cer ! ” Eu n-am auzit inca pe nici o mama sa-si dojeneasca fiul sau fiica, spunandu-i : ” Daca nu esti cuminte, n-o sa ajungi pe Noul Pamant ! ”

Membrii unei biserici oarecare, vazandu-l pe un confrate ca s-a departat de normele morale sustinute de acea biserica, gandesc intr-un mod asemanator : ” Daca fratele nostru nu-si indreapta comportamentul, sigur nu va intra in cer ! ”

Dincolo, insa de aceste observatii luate din viata, Biblia are multe sa ne spuna. Bunaoara, apostolul Pavel, scriindu-le evreilor si amintindu-le de eroii credintei, afirma despre ei ca ” doreau o patrie mai buna, adica O PATRIE CEREASCA ” (Evrei 11,16). Acelasi apostol le scria crestinilor din cetatea Filipi : ” Dar cetatenia noastra este IN CERURI, de unde si asteptam ca Mantuitor pe Domnul Isus Hristos. ” (Filipeni 3,20)

Mantuitorul Insusi, in predica de pe munte, vorbindu-le ascultatorilor Sai despre fericire, le spune, printre altele : ” Ferice de cei saraci in duh, caci A LOR ESTE IMPARATIA CERURILOR ”, si ” Ferice de cei prigoniti din pricina neprihanirii, caci A LOR ESTE IMPARATIA CERURILOR. ” (Matei 5,3.10)

Este, deci, cat se poate de clar, ca cei mantuiti vor mosteni cerul, ca ei au deja cetatenia cereasca, si ca , aici pe Pamant, ei sunt doar niste ” straini si calatori. ”

Dar sa nu ne grabim cu concluziile !

In aceeasi predica de pe munte, Mantuitorul spunea : ” Ferice de cei blanzi, caci EI VOR MOSTENI PAMANTUL. ” (Matei 5,5)

Se contrazice Isus pe Sine ? Sau, in functie de unele trasaturi de caracter, pe unii ii va duce in cer(cei saraci in duh, cei persecutati), iar pe altii ii va conduce pe Noul Pamant (cei blanzi) ? Intrebarea nu este atat de absurda cum pare, din moment ce exista oameni religiosi care sustin ca cei ce vor fi salvati in viata viitoare vor face parte din doua categorii : unii vor mosteni cerul ( o elita !), in timp ce majoritatea va mosteni Pamantul cel Nou ( gloata cea mare ).

Ti-ar suride ideea ca unii membrii ai familiei tale sa fie in cer, iar altii pe Pamant ? Mie nu mi-ar suride o astfel de perspectiva !

Exista, de asemenea, o multime de versete biblice care vorbesc despre Noul Pamant ca fiind caminul celor mantuiti : Apocalipsa 21 (in intregime), Isaia 66,22 ; 65,17 ; 51,16, etc.

Iar apostolul Petru conchide : ” Dar noi, dupa fagaduinta Lui, asteptam ceruri noi si UN PAMANT NOU IN CARE VA LOCUI NEPRIHANIREA. ” 2 Petru 3,13

Ma intreb : de ce am mai astepta un Nou Pamant, daca nu ar locui nimeni pe el si toti cei mantuiti ar fi dusi la cer ?

Este clar din nou- lucru ce reiese din acest al doilea grupaj de texte- ca cei mantuiti vor mosteni Pamantul cel Nou, in care va locui neprihanirea.

Si iata-ne in fata unei dileme : Biblia spune ca cei salvati prin harul lui Dumnezeu vor mosteni cerul, si tot Biblia spune ca cei salvati vor mosteni Noul Pamant ! Scepticii s-ar grabi sa traga concluzia : Biblia se contrazice pe sine, deci nu este credibila !

Cum impacam cele doua afirmatii ? De fapt, nici nu trebuie sa gasim o cale de armonizare a celor doua idei aparent contradictorii, pentru ca armonia exista deja. Daca uneori avem impresia ca am gasit o contradictie in Biblie, cauza nu este la Dumnezeu, ci la noi. Fie ca nu avem inca cunostintele necesare, fie ca inca nu-L cunoastem suficient pe Dumnezeu in procedeele Sale, fie ca mintea noastra e imbibata cu prejudecati, cauza neintelegerii este la noi.

Sa revenim la dilema noastra ! Am gasit in cartea €˜Experiente si viziuni €™, pag. 60, un lucru interesant. Autoarea povesteste o viziune in care, fiind luata la cer, se intalneste cu patriarhul Enoh, despre care Biblia afirma ca a fost luat la cer fara sa guste moartea. Iata ce scrie ea in continuare : ” Apoi am fost dusa intr-o lume care avea sapte luni ( astri). Acolo l-am vazut pe bunul Enoh, care fusese luat la cer €¦L-am intrebat daca acesta era locul in care a fost dus dupa ce a fost ridicat de pe Pamant. El a spus : €˜Nu este acesta ; CETATEA ESTE CAMINUL MEU si am venit sa vizitez acest loc. €™ Se plimba prin acel loc ca si cum era acasa la el. ”

Ati retinut un amanunt important ? Care, spune Enoh ca este caminul lui vesnic ? CETATEA. Care CETATE ? Biblia nu ne lasa nici o clipa in confuzie-este cetatea Noului Ierusalim despre care ne vorbeste intreg capitolul 21 din Apocalipsa. Aceasta este ” cetatea cu temelii tari, al carui mester si ziditor este Dumnezeu ”(Evrei 11,10), si pe care o astepta Avraam. Aceaste este cetatea (orasul, metropola) pe care a pregatit-o Dumnezeu celor ce doresc ” o patrie mai buna, adica o patrie cereasca. ” (Evrei 11,16)

Unde se gaseste acum aceasta cetate-viitorul camin al celor mantuiti ? Biblia o spune foarte clar : in cer ! Nici in Triunghiul Bermudelor, nici sub m-tii Himalaia, nici in Atlantida, ci in cer.

Va ramanea Noul Ierusalim in cer permanent?

” SI AM VAZUT COBORANDU-SE DIN CER, de la Dumnezeu, cetatea sfanta, Noul Ierusalim, gatita ca o mireasa impodobita pentru barbatul ei €¦Si m-a dus, in Duhul, pe un munte mare si inalt, si mi-a aratat cetatea sfanta, IERUSALIMUL, CARE SE COBORA DIN CER, DE LA DUMNEZEU. ” Apocalips 21,2.10

Am aflat acum un lucru interesant : daca cetatea Noul Ierusalim este caminul celor mantuiti, atunci inseamna ca, pana la sfarsitul mileniului, caminul celor mantuiti va fi in cer, iar dupa mileniu, pana in vesnicii, caminul se va muta pe Pamant.

Atunci unde este contradictia ? Nicaieri in Cuvantul lui Dumnezeu, dar cu siguranta in mintea celor ce nu studiaza cu seriozitate acest Cuvant.

Si acum o precizare,care sper sa aduca si mai multa claritate asupra acestui subiect : cand Biblia vorbeste despre cer, ea se refera mai mult la o anumita atmosfera decat la un loc geografic bine definit.

” Fariseii L-au intrebat pe Isus cand va veni Imparatia lui Dumnezeu. Drept raspuns, El le-a zis : Imparatia lui Dumnezeu nu vine in asa fel ca sa izbeasca privirile. Nu se va zice ‘Uite-o aici sau Uite-o acolo ! Caci Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostru. “ Luca 17,20-21
Omul iscoditor vrea sa stie LOCUL, sa-i cunoasac coordonatele. Domnul Hristos insa insista asupra atmosferei in care omul poate regasi Imparatia lui Dumnezeu.

” Caci Imparatia lui Dumnezeu nu este mancare si bautura , ci neprihanire, pace si bucurie in Duhul Sfant. ” Romani 14,17

Avem un privilegiu urias, dat de Tatal nostru ceresc : chiar daca Noul Ierusalim-caminul vesnic al celor mantuiti-este inca departe de noi din punct de vedere geografic, avem harul sa traim inca de pe acum in atmosfera cerului. Inima mea si a ta poate fi un colt de cer ; caminul meu si al tau poate fi un colt de cer; biserica mea si a ta poate fi un colt de cer. Cu o conditie : Isus sa locuiasca in inimile noastre, in caminurile noastre, in bisericile noastre. Oriunde prezenta Sa este dorita si oriunde absenta Sa este imediat observata, El vine aducand cu Sine atmosfera cerului, a caminului nostru vesnic.

Stiti care va fi cea mai mare bucurie a celor salvati ? Poate va ganditi la bucuria de a scapa de pacat, de suferinte si moarte. Poate va ganditi ca va veti intalni cu cei dragi, sau ca veti calatori liberi prin intregul Univers. Poate va ganditi ca veti scapa de facturile la intretinere, examene de admitere, scandalurile vecinilor, de gripa aviara si de predici slab pregatite. Si cate si mai cate.
Toate acestea , si multe altele, ne vor produce bucurii reale in viata viitoare. Va fi, insa, o bucurie care le va intrece pe toate celelalte :

” Apoi, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti toti impreuna cu ei, in nori, ca sa intampinam pe Domnul in vazduh ; si astfel VOM FI TOTDEAUNA CU DOMNUL. Mangaiati-va dar unii pe altii cu aceste cuvinte. ” 1 Tesaloniceni 4, 17-18

Aceasta este bucuria deplina a oricarei fiinte create-de a fi aproape de Creatorul ei. Este bucuria de a trai vesnic langa Cel ce a fost tratat asa cum meritam noi, pentru ca noi sa fim tratati asa cum merita El. Este bucuria de a trai vesnic langa Cel ce a luat asupra Sa pacatele noastre, la care El nu a contribuit cu nimic, pentru ca noi sa fim imbracati cu neprihanirea Lui, la care noi nu am contribuit cu nimic.

Am invatat la lectiile istorie ca rasculatii din 1907 strigau : ” Noi vrem pamant ! ” Dintr-un anumit punct de vedere, semanam cu ei, cu o deosebire : adancul fiintei noastre striga : ” Noi vrem Pamantul ! ” De ce ? Pentru simplul motiv ca acesta este caminul nostru. Aici ne-am nascut, din lutul lui am fost plamaditi si in tarina pamantului se gasesc toti inaintasii nostri. Suntem legati de Pamant chiar daca ne simtim €˜straini si calatori €™ datorita atmosferei pacatului care domneste pe el. Este adevarat ca ne-am saturat de multe lucruri care se petrec pe acest Pamant, si, daca am face o lista cu lucrurile de care ne-am saturat, am putea scrie volume intregi.

Iata o singura pagina din miile pe care fiecare dintre noi le-ar putea scrie, enumerind acele lucruri de care ne-am saturat :
Eu, cel putin, m-am saturat de gauri in ozon si de minciuna, de spini si de gandaci de Colorado, de bombe, de noroi, de inundatii si seceta ; m-am saturat de licitatii pentru lenjeria intima a nu stiu carei vedete, dar si de ger, de accidente de circulatie, de greve, de sali de operatie ; m-am saturat de rovignete, de impozite, de sticle de sampanie ce costa o suta de mii de dolari, de terorism, de lacate, gratii si sisteme de alarma ; m-am saturat de poluare si facturi de gaz metan, de E-uri alimentare si virusi in calculator, de SIDA ,de injuraturi si de pantofi rupti ; m-am saturat de gauri in carosabil si tsunami, de tatuaje si saracie, de campanii electorale si uniforme de tot felul, de ochelari de vedere si proteze, de somaj, carii dentare, falimente si mucegai in borcanele cu conserve ; m-am saturat de pene de cauciuc, de pene de curent si de pene curatite de pe o pasare taiata ; m-am saturat de dezbracati si vulgaritate, de bacsis si eruptii vulcanice, de farduri, tintari si fum de tigara, de examene pierdute si gaze de esapament, de vorbe intepatoare, de palpitatii si priviri rautacioase ; m-am saturat de molii, de praf, de jigniri, de rinjete, de cutremure, si clor in apa de baut, de rautate si incalzirea globala, de furtuni magnetice si de emisiuni de doi bani ; m-am saturat de alcoolism, pedofilie, scame pe costumul de haine, de muste in cana cu lapte ; m-am saturat de TVA M-am saturat ! As putea sa adaug inca o mie si una de lucruri de care eu personal m-am saturat si care fac parte din viata chinuita pe care o ducem pe acest Pamant obosit de atatea milenii de istorie a pacatului. Nu o voi face, dar va rog pe voi sa continuati lista. Apoi, imaginati-va ca toate aceste lucruri de care ne-am saturat cu totii nu vor mai exista pe Noul Pamant !

Da, ne-am saturat de multe lucruri anormale care se petrec pe Pamant si care n-au fost planuite de Creator ! Avem insa speranta, bazata pe promisiunile Cuvantului lui Dumnezeu, ca pe Noul Pamant va fi o noua ordine a lucrurilor, ca va disparea orice urma de pacat impreuna cu consecintele sale si, cel mai important lucru- Creatorul Insusi va locui impreuna cu cei mantuiti.

Ce zici de asta ? Nu-i asa ca merita orice sacrificiu ? Eu zic ca merita!

Lori Balogh

______________________________

Noul Pamant 04.UN NUME MOU / Autor. Lori Balogh

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:31 +0000

4. UN NUME NOU

Tema principala a predicilor Mantuitorului a fost legata de Imparatia cerurilor. Majoritatea parabolelor Sale incepe cu formula “ Imparatia cerurilor se aseamana cu… “ ( doar doua parabole au verbul la viitor, si aceasta din motive intemeiate). Subiectul acesta prindea la iudei, iar ucenicii erau entuziasmati de ideea instaurarii in curand a Imparatiei cerurilor.

Cu toate acestea, lucrul cel mai dificil pentru Mantuitorul, in cei trei ani si jumatate de activitate publica, a fost sa-i convinga pe oameni (mai ales pe ucenici) ca Imparatia cerurilor are doua faze : 1) Imparatia harului, adusa de El, si despre care le spunea fariseilor ca ea “ este inlauntrul vostru “ (Luca 17,20-21), o imparatie de natura sprituala. 2) Imparatia slavei, adusa tot de Mantuitorul, insa la a doua venire, si care, pe langa aspectele ei spirituale, va aduce si innoirea tuturor lucrurilor exterioare.

Cand vorbim despre Imparatia harului, lucrurile sunt simple, cel putin teoretic : intrarea in aceasta imparatie se face prin botez, ca o manifestare a credintei in Isus Hristos, Domnul, iar ramanerea in ea se face prin trairea dupa cerintele lui Dumnezeu asa cum sunt oglindite in Legea Sa morala. Consecintele intrarii in aceasta Imparatie a harului sunt vizibile atat de omul in cauza, cat si de cei din jur : o viata reorientata spre adevaratele valori ale vietii, un caracter transformat dupa Modelul divin, precum si multa pace, armonie si echilibru interior.

Cand vorbim despre Imparatia slavei, lucrurile se complica putin, caci apar niste intrebari care ar putea fi rezumate asfel :

1.Ce trebuie sa fac ca sa ajung in ea ?
2.Cand va veni aceasta Imparatie a slavei lui Dumnezeu ?
3.Cum va fi in aceasta Imparatie ?

La prima intrebare gasim raspuns in intreaga Biblie. Orice predica, orice studiu personal si orice carte spirituala de buna calitate ne pot conduce la gasirea unor raspunsuri corecte la aceasta intrebare.

La cea de-a doua intrebare gasim raspuns prin studiul serios si aprofundat al profetiilor biblice. Desigur, nu vom gasi nicaieri in profetiile Bibliei mentionat timpul exact al venirii Imparatiei slavei lui Dumnezeu, lucru de care Insusi Mantuitorul ne-a avertizat.

"Despre ziua aceea si despre ceasul acela nu stie nimeni : nici ingerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatal…De aceea, si voi fiti gata, caci Fiul Omului va veni in ceasul in care nu va ganditi." Matei 24, 36.44

Prin studiul profetiilor putem gasi , insa, pietrele kilometrice care ne indica cat de aproape este aceasta Imparatie de noi ; putem intelege mersul istoriei acestei lumi, si putem vedea interventiile Providentei divine in mersul acestei istorii.

La cea de-a treia intrebare ne lovim de niste bariere pe care, cu tot studiul si sarguinta noastra, nu le vom putea trece. Este vorba de limitele mintii noastre marginite in a intelege minunile Universului, puterea creatoare a lui Dumnezeu care va innoi totul, de la nivel microscopic pana la cel macroscopic, in asa fel incat Noul Pamant va fi o creatie cu totul noua, deosebita si de neimaginat fata de ceea ce vedem astazi. Acesta este si motivul pentru care Dumnezeu nu ne-a dat prea multe amanunte despre viata viitoare. Nu pentru ca Tatal ceresc nu ar vrea ca noi sa stim aceste lucruri, ci pentru simplul motiv ca nu le putem inca intelege. La urma urmei, de ce nu ne-ar face o surpriza placuta, pe care sa o gustam cu toata fiinta noastra la momentul potrivit ?

Imaginati-va un patron de firma care se ocupa cu calculatoare ca vrea sa-i explice fiului sau de numai doi ani ca, atunci cand va fi mare, va fi managerul acelei firme, ca va calatori cu avionul la Hong Kong, ca va detine o multime de actiuni si ca va avea un cont bancar consistent. Ce ar intelege copilul ? Nimic. Un tata intelept nu va insista, ci va astepta pana cand copilul va creste si va putea intelege aceste lucruri.

“ Lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc. “ 1 Corinteni 2,9

Si totusi, unele amanunte privitoare la viata viitoare pe, pe care le putem intelege chiar in ciuda limitelor noastre, Dumnezeu ni le-a descoperit.

In aceasta ocazie va propun sa cautam raspunsul la o intrebare legata de identitatea celor ce vor fi mantuiti :

In viata viitoare eu voi mai fi tot eu, sau voi fi altul ?

Ne vom pastra natura umana, sau vom deveni o alta categorie de fiinte ?

Ne vom pastra identitatea, astfel incat sa ne recunoastem unii pe altii, chiar daca vom primi trupuri noi, nemuritoare ?

Un pastor a povestit o intimplare petrecuta intr-una din comunitatile pe care le deservea. Exista in acea comunitate o clasa de pregatire pentru botez, din care facea parte si o femeie de etnie roma. Femeia era sincera in cautarea ei dupa mantuire, insa avea un complex de inferioritate care o urmarea mereu, datorita originii sale. Intr-una din ocazii, vazandu-i framantarile, prezbiterul care conducea ora ii spune, incercad sa o incurajeze :

"Stai linistita ! Nu te mai framanta atat de mult ! Cand vei ajunge in cer VEI FI CA NOI."

Nu cunosc finalul acelei intamplari. Va rog sa va imaginati acest final cum doriti. Un lucru, insa, m-a frapat : ce a vrut sa spuna acel om prin afirmatia atat de categorica " in cer vei fi ca noi " ? Probabil sensul acestor cuvinte este acela ca, pe Noul Pamant, femeia nu va mai fi ea insasi, va avea o alta identitate, adica nu va mai fi o tiganca inchisa la culoare, ci o femeie "normala", cu pielea alba. Ca tot omul ! Ma intreb: De ce nu invers?

Vedeti cat de usor se ajunge la rasism ? Cine poate spune ca rasa alba este mai placuta lui Dumnezeu decat celelalte rase ? Ce se va intampla atunci cu oamenii din rasa galbena, cu negrii, cu pieile rosii ? Avem dreptul sa ne batem pe umar unii pe altii, spunandu-ne linistitor : “ Nu te ingrijora ! Pe Noul Pamant nu vei mai fi tu insuti ; vei fi ca mine ? “

Haideti sa deschidem Biblia si sa invatam despre cum va fi pe Noul Pamant, nu de la oameni, care adesea sunt plini de prejudecati, ci direct de la sursa, de la Creatorul nostru al tuturor. Va propun sa citim trei texte biblice :
1. Isaia 66,22 : "Caci dupa cum cerurile cele noi si Pamantul cel Nou pe care le voi face, vor dainui inaintea Mea, zice Domnul, ASA VA DAINUI SI SAMANTA VOASTRA SI NUMELE VOSTRU."

Observati, va rog, sensul cuvantului “ samanta “, care aici este sinonim cu specie, rasa. In ceea ce priveste termenul biblic “ nume “, el este sinonim cu individualitate, identitate, personalitate. Textul este cat se poate de clar : el vorbeste de pastrarea individualitatii, a personalitatii si a rasei fiecarui om care va fi mantuit in Imparatia lui Dumnezeu.

2. Apocalipsa 21,24 : "Neamurile vor umbla in lumina ei ( este vorba de cetatea Noului Ierusalim) si imparatii Pamantului isi vor aduce slava si cinstea lor in ea."

De ce oare Biblia vorbeste de "neamuri" (la plural), si nu de un singur neam ? Eu nu am gasit nici un indiciu in Scriptura potrivit caruia pe Noul Pamant va fi doar o singura rasa de oameni, sau ca cei salvati vor fi identici la infatisare, asemenea copiilor la xerox. Inchipuiti-va cat de monotona ar fi vesnicia fara aceasta diversitate a speciei umane !

Daca Dumnezeu, in infinita Sa imaginatie, a facut ca doi fulgi de zapada sa nu semene intre ei , desi cad pe pamant mii de miliarde, daca doua frunze din acelasi copac nu sunt identice intre ele, cum ar fi posibil ca Dumnezeu sa admita monotonia in Universul Sau, populand Pamantul cel Nou cu oameni dintr-o singura si aceeasi rasa, si identici ca si copiile la xerox ? Evanghelia cea vesnica pe care cerul o trimite acum tuturor popoarelor, natiunilor, limbilor, semintiilor, dialectelor si triburilor nu ii va uniformiza pe oameni dupa un sablon anume gandit de unii dintre noi, ci ii va uni pe toti in Hristos.

3. Apocalipsa 7,9 : apostolul Ioan vede un tablou impresionant la sfarsitul timpului-o multime pe care nu putea sa o numere nimeni, de oameni mantuiti “ din orice semintie, din orice neam, din orice norod, si de orice limba “, care statea in picioare inaintea scaunului de domnie si inaintea Mielului, imbracati in haine albe, si cu ramuri de finic in maini.

De ce oare Biblia foloseste patru termeni diferiti, indicand practic acelasi lucru : neam, semintie, norod si limba ? Pentru ca sa nu se gaseasca un alb care sa-i spuna unui negru : “ In viata viitoare vei fi ca mine. “ Dar nici invers ! Pe Pamantul Nou daruit de un Dumnezeu al tuturor raselor de oameni tuturor oamenilor, va fi loc pentru toti, cu toata frumusetea si inviorarea pe care o aduce diversitatea. Eu voi fi tot eu ; tu vei fi tot tu ; el va fi tot el.

Doua lucruri, cel putin, le vor avea in comun cei mantuiti :

-hainele albe, ca simbol al unui caracter curat, al neprihanirii lui Hristos

-ramurile de finic, ca simbol al bucuriei si recunostintei fata de Dumnezeu.

Temperamentele si rasele celor mantuiti vor fi diferite, caracterul insa va fi acelasi-cel al lui Hristos. Inchipuiti-va milioane si milioane de oameni din toate rasele, limbile si dialectele din lume, de pe toate continentele si insulele planetei, veniti din medii diferite, culturi diferite, dar care toti sunt imbracati in caracterul lui Hristos, unindu-si vocile in cea mai grandioasa simfonie cantata vreodata de om, spre lauda Creatorului Universului !

Va fi o scena uimitoare si coplesitoare ! Mintea noastra limitata refuza sa o cuprinda.

Iata acum o dilema, pe care pare sa o ridice un text biblic : Apocalipsa 2,17
"Celui ce va birui ii voi da sa manance din mana ascunsa, si II VOI DA O PIATRA ALBA, SI PE PIATRA ACEASTA ESTE SCRIS UN NUME NOU PE CARE NU-L STIE NIMENI DECAT ACELA CARE-L PRIMESTE."
Dilema este urmatoarea : cei mantuiti vor primi o alta identitate ? Este vorba aici de o noua carte de identitate ?

Doua observatii as dori sa fac legat de acest lucru :

1. Numele cel nou este cunoscut doar de posesor, nu si de ceilalti.
2. In Apocalipsa 3,12 biruitorilor din biserica Filadelfia li se promite ca vor fi facuti stalpi in Templul lui Dumnezeu ( la figurat), si pe ei vor fi scrise numele Noului Ierusalim si, -atentie !- Numele cel nou al lui Dumnezeu.

Ce inseamna aceasta ? Ca Dumnezeu se va schimba ? Ca El va fi Altul decat Cel pe care cei mantuiti L-au cunoscut pana atunci ? Ce poate insemna Numele cel nou pe care- L va avea Dumnezeu in viata viitoare ?

Nicidecum ! Dumnezeu nu se va schimba. Biblia ne asigura de acest lucru in repetate randuri :
"Isus Hristos este Acelasi ieri, azi si in veci. " Evrei 13,8
"Tu esti Acelasi… " Evrei 1,12
"Eu sunt Domnul, Eu nu ma schimb. " Maleahi 3,6
"…Tatal luminilor in care nu este nici schimbare, nici umbra de mutare. " Iacov 1,17

Atunci, daca Dumnezeu nu se va schimba, ci va ramanea Acelasi Tata iubitor cum L-am cunoscut ; daca cei mantuiti din toate rasele si popoarele Pamantului nu-si vor schimba identitatea, ce poate sa insemne numele cel nou dat fiecarui mantuit in parte, nume pe care nu-l va cunoaste nimeni in afara de Creator ? Si ce poate sa insemne Numele cel nou al lui Dumnezeu ?

Eu nu pot spune daca acest nume nou va fi un nume real. Este posibila si aceasta varianta. Mai ales ca avem destule exemple biblice ca argument. Iata-l pe Iacov, fiindu-i schimbat numele in Israel, in urma experientei de la paraul Iaboc ! Iata-l pe Simon, devenind Petru, iar Levi, devenind Matei. In urma unor experiente deosebite cu Dumnezeu, oamenii au primit nume noi. Este clar ca experienta mantuirii este o experienta unica pentru fiecare din noi. Nimeni nu va fi mantuit in acelasi fel. In viata fiecarui pacatos salvat, Dumnezeu a folosit un plan special, individualizat, cu metode deosebite. Groapa pacatului din care ne-a scos Mantuitorul este diferita. In cazul unora, aceasta groapa a fost mai adanca, mai mocirloasa decat la altii. De asemenea, timpul in care Duhul lui Dumnezeu s-a luptat cu firea razvratita a fiecarui pacatos salvat, a fost diferit. De aceea experienta mantuirii este unica si diferita, atat de diferita cati mantuiti vor fi .

Dar si reciproca este valabila ! In toata aceasta experienta a mantuirii si omul ajunge sa-L cunoasaca pe Dumnezeu intr-un mod unic, in care nu-l cunosc altii. Unul va cunoaste mai mult din indelunga rabdare a lui Dumnezeu, cand va constata cata rabdare a avut cu el, pote zeci de ani, poate o viata intreaga. Altul va cunoaste mai mult din intelepciunea lui Dumnezeu, cand isi va da seama cat de intelept a condus El lucrurile in viata sa , pentru ca sa ajunga la momentul convertirii. Altcineva va cunoaste mai mult din bunatatea lui Dumnezeu… Si asa, fiecare om salvat va avea propria lui experienta cu Dumnezeu, si Il va cunoaste intr-un mod personal.

Imi imaginez cum, in viata viitoare, Domnul ne va lua deoparte pe fiecare separat, si ne va spune :

" Bine ai venit in Imparatia Mea, fiul (fiica) Meu. Stiu ca te-ai luptat cu razvratirea si iutimea din caracterul tau, dar ai invins. De acum, pe langa numele tau, cand ne vom intalni pe plaiurile ceresti numai noi doi, Eu iti voi spune ‘Cel Bland’. Esti de acord ? "
– " Da, Doamne. Ai avut atata rabdare cu mine, mi-ai suportat razvratirea si iutimea din caracter zeci de ani. De aceea, Doamne, da-mi voie ca atunci cand ne vom intalni si vom fi numai noi doi sa-ti spun ‘Dumnezeul rabdarii mele’. "

Cu siguranta ca cerul va fi plin de surprize placute pregatite de un Tata iubitor care arde de nerabdare sa ne vada acasa. Daca eu nu as mai fi eu si tu nu ai mai fi tu, daca ne-am pierde identitatea , personalitatea, adica tot ceea ce face ca lumea sa fie frumoasa in diversitatea ei, aceasta ar fi o surpriza neplacuta. Foarte neplacuta ! Pentru fiecare dintre noi. Tatal ceresc nu ne va face astfel de surprize neplacute. Sunt convins.

Lori Balogh

______________________________

Noul Pamant 05.EL NE VA DA TOATE LUCRURILE / Autor. Lori Balogh

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:31 +0000

5. EL NE VA DA TOATE LUCRURILE

Un colonel de securitate din timpul vechiului regim comunist, facea o comparatie intre marxism si crestinism, afirmand urmatoarele : “ Punctul slab al marxismului este ca ofera totul in viata aceasta, in timp ce , in viata viitoare nu ofera nimic. Crestinismul, dimpotriva, nu ofera nimic in viata aceasta, insa ofera totul in viata viitoare.“

M-am gandit la aceasta afirmatie si am constatat ca ea contine, asemenea cuvintelor sarpelui din Eden, mare parte adevar, dar la fel de multa minciuna.

Cei ce ati trait in vremea regimului comunist va amintiti, desigur, de cozile uriase la alimentele de baza, de frica permanenta, de constrangerile de tot felul, de benzina rationalizata si cate altele. Nici pe departe, marxismul nu ne oferea totul in aceasta viata. Cat priveste viitorul-nici o speranta.

Afirmatia ca crestinismul nu ofera nimic in aceasta viata, este iarasi neadevarata. Numai cel care traieste experienta unui crestinism autentic poate confirma de cate binecuvantari are parte chiar in aceasta viata. Oare pacea sufleteasca, bucuria mantuirii, asteptarea unei lumi noi si mai bune, dragostea pentru frumos si adevar, toate acestea nu sunt valori mai mari decat o locuinta la bloc, o cartela de alimente si un serviciu pe santier ?

Colonelul a spus, insa, si un adevar : crestinismul ofera totul in viata viitoare. Biblia ii da perfecta dreptate.

Apostolul Pavel, scriindu-le crestinilor din Colose, confirma cele spuse de colonel :

“ VOI AVETI TOTUL DEPLIN IN EL… “ Coloseni 2,10 p.p.

Prin credinta,noi avem totul inca de pe acum. Insa nu ni s-au dat in maini pentru ca sa le pipaim cu mainile noastre, sa le sorbim cu ochii nostri, sa le auzim cu urechile noastre. Sunt ale noastre, in Isus Hristos, Domnul nostru, inca de pe acum. Ni se vor da , insa, pe deplin in ziua innoirii tuturor lucrurilor, pe un Pamant Nou, pentru a ne bucura de ele si a le stapani pe vecie. Viata cea vesnica, Noul Pamant, impreuna cu tot ceea ce un Tata iubitor a pregatit sa daruiasca celor mantuiti prin Jertfa de pe cruce, presupune niste OAMENI NOI, care sa stie sa aprecieze si sa foloseasca just ceea ce vor fi primit.

In aceasta ocazie va propun sa descifram semnificatia afirmatiei potrivit careia, in viata viitoare, cei salvati vor primi totul in mod deplin.

Cele doua cuvinte : TOTUL si DEPLIN, folosite de Pavel, ne transmit un mesaj cat se poate de clar ( cel putin pentru mine este foarte clar !), si anume ca, in viata viitoare, nu va exista nici o nevoie a fiintei omenesti, indiferent de ce natura ar fi ea, pe care Dumnezeu sa nu o implineasca in mod deplin. Paharul nu va fi umplut pe jumatate, ci va fi plin incat va da peste el.

Poate ca cineva se va intreba : “ Bine, dar ce garantie am ca asa se va intampla ? Nu vom fi oare inselati, cum am fost inselati de atatea teorii si filozofii in aceasta viata ? “ Un comandant cu stele pe umar imi spunea, pe cand imi satisfaceam stagiul militar : “ Voi, crestinii, traiti intr-o lume iluzorie. Va imaginati o lume ideala, insa ea nu exista. “

Ei bine, exista undeva vreo garantie ca exista o asfel de lume perfecta si ca, la timpul hotarat de Dumnezeu, ea ne va fi data ?

Da ! Garantia exista deja de doua milenii si poate fi rezumata foarte concis in cuvintele apostolului Pavel scrise crestinilor din Roma :

“ El, care n-a crutat nici chiar pe Fiul Sau, ci L-a dat pentru noi toti, CUM NU NE VA DA FARA PLATA, IMPREUNA CU EL, TOATE LUCRURILE ? “ Romani 8,32

Intr-adevar, Jertfa lui Hristos este garantia suprema ca , pe Noul Pamant, in viata viitoare, vor fi implinite toate nevoile fundamentale ale fiintei umane.

Care sunt aceste nevoi ? Daca am lua in considerare piramida lui Maslow (psiholog american), fiinta umana are cinci nevoi fundamentale. La baza piramidei se afla nevoile fiziologice: hrana, apa, imbracamintea, adapostul si altele de aceeasi natura. Urmeaza apoi nevoile emotionale, cele sociale, intelectuale, pentru ca in varful piramidei sa se afle nevoile spirituale. Eu nu le voi lua in ordinea stabilita de psihologi, ci intr-o ordine personala.

1.Nevoia de Dumnezeu
Se spune ca omul, in starea lui decazuta, are in interiorul fiintei lui un gol imens, in forma de Dumnezeu. Probabil ca aceasta constatare l-a inspirat pe Richard Wurmbrand, un evreu devenit crestin, sa scrie cartea ‘Umple-ti vidul !’.

Cu catva timp in urma, am vazut un documentar despre viata unui cuplu de homosexuali. Filmul m-a tulburat pentru tot restul vietii, nu doar prin ceea s-a putut prezenta din viata lor de zi cu zi, cat mai ales prin afirmatia facuta de unul din cei doi. Erau amandoi bonavi de SIDA si isi traiau ultimele zile de viata. Unul din ei marturisea : “ Lucrul cel mai trist este ca am trait degeaba, fara sa realizez nimic in viata. “ Ambii aveau un mare gol sufletesc, cu care , probabil deja au coborat in mormant.

Nevoia de Dumnezeu este, dupa parerea mea, cea mai mare si mai urgenta nevoie a fiintei umane. Nevoia aceasta nu trebuie sa o punem pe seama unei programari voite din partea lui Dumnezeu, atunci cand l-a creat pe om. Mai degraba ea este o consecinta fireasca a statutului de fiinte create pe care-l avem. Am vazut oameni maturi care au fost abandonati de parintii lor in copilarie si care, desi aveau proprii lor copii, inca isi mai cautau parintii. Nu pentru ajutor, ci doar din nevoia de a-i cunoaste, de a-si gasi propria identitate. Omul are nevoie de Dumnezeu pentru a gasi raspuns la unele din cele mai importante intrebari ale conditiei umane : “ CINE SUNTEM si DE UNDE VENIM ? “

Creatorul nostru a venit in intampinarea acestei nevoi chiar in aceasta viata. Prin Cuvantul Scripturii, prin glasul constiitei, prin limbajul naturii, prin prezenta Duhului Sfant in viata noastra, dar si prin experientele vietii, El coboara in viata noastra si implineste aceasta mare nevoie a omului- nevoia de Dumnezeu. NuIl vedem pe Dumnezeu, dar Ii simtim prezenta in cele mai diferite momente din viata ; nu putem, deocamdata, sta fata in fata cu El, dar Ii auzim adeseori glasul care ne incurajeaza, sau ne indreapta caile, gandurile, orientarea. In viata viitoare, nevoia de Dumnezeu va fi implinita la cel mai inalt nivel posibil. La superlativ. Iata cateva marturii ale Bibliei in acest sens :

“ Acum vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos ( oglinzile din acea vreme se confectionau din metale lustruite ce dadeau o imagine intunecoasa !), dar ATUNCI VOM VEDEA FATA IN FATA. Acum cunoastem in parte, dar ATUNCI VOI CUNOASTE PE DEPLIN, dupa cum si eu am fost cunoscut pe deplin.” 1 Corinteni 13,12

“ EL VA LOCUI CU EI si ei vor fi poporul Lui si DUMNEZEU INSUSI VA FI CU EI. EL VA FI DUMNEZEUL LOR. “ Apocalipsa 21,3

“ EI VOR VEDEA FATA LUI si Numele Lui va fi pe fruntile lor. “ Apocalipsa 22,4

Acolo, traind in nemijlocita prezenta divina, o viata atat de lunga cat viata lui Dumnezeu Insusi, imensul gol sufletesc pe care atat de multi oameni nu au aflat inca cum sa-l umple, va fi umplut pe deplin. Si pentru vesnicie !

2. Nevoia de comunicare
Omul a fost creat o fiinta sociala si sociabila. “ Nu este bine ca omul sa fie singur ! “-aceasta a spus Creatorul in ziua cand l-a adus la existenta. Si ceea ce a spus El atunci ramane valabil pentru vesnicie, caci face parte din natura umana.

Omul a fost creat cu nevoia de a comunica cu alte fiinte inteligente. Este si motivul pentru care Dumnezeu a pregatit celor mantuiti, pe langa frumusetile de nedescris ale Noului Pamant, si o cetate- Noul Ierusalim. Si ce cetate ! Dupa aprecierea unor cercetatori ai Bibliei, Noul Ierusalim va avea marimea Frantei actuale. Ideea de cetate ne trasmite, pe langa altele, si promisiunea ca nevoia de comunicare va fi pe deplin implinita. Vom putea comunica nemijlocit, deschis, fara complexe, atat cu Tatal nostru ceresc, cat si cu fiintele inteligente create de Dumnezeu din intregul Univers. Vom putea discuta, ‘la gura sobei’, cu oameni rascumparati din toate generatiile, cu ingerii, cu locuitorii altor lumi. Le vom impartasi din trairile noastre din viata aceasta ; le vom povesti din experientele noastre cu Dumnezeu si ii vom invata cat de adanca a fost groapa din care ne-a scos Mantuitorul si cat de profunda a fost dragostea Lui pentru noi. La randul lor, locuitorii Universului ne vor invata o multime de lucruri pe care le-am fi stiut si noi daca nu am fi cunoscut tragedia pacatului. Astept cu nerabdare clipa in care voi sta fata in fata cu ingerul meu pazitor, acela care m-a vegheat pe tot parcursul vietii. Sunt convins ca avem multe sa ne spunem!

3. Nevoia de cunoastere
Aceasta nevoie este sadita de Creator in fiecare dintre noi. Daca unii oameni se pare ca nu o au, aceasta se intampla pentru ca acei oameni au reprimat-o, au neglijat-o si au innabusit-o, dand prioritate altor lucruri.

Cu aproape trei mii de ani in urma, inteleptul imparat Solomon declara :

“ Mi-am pus inima sa cercetez si sa adancesc in intelepciune tot ce se intampla sub ceruri. Iata o indeletnicire plina de truda la care supune Dumnezeu pe fii oamenilor. " Eclesiastul 1,13

Nevoia de cunoastere face parte din nevoile intelectuale ale omului. Ca fiinte inteligente, avem sadita in noi o permanenta sete de cunoastere pe care, in conditii normale, cautam permanent sa o satisfacem. Si aceasta, chiar daca, datorita pacatului, noi folosim doar o mica parte din potentialul creierului nostrum ( unii spun ca, in mod obisnuit, omul se foloseste doar de opt pana la douazeci de procente din intreaga capacitate intelectuala).

In viata viitoare se vor deschide campuri nelimitate de cunoastere . De la legile care guverneaza lumea atomului, pana la cele care conduc miliardele de galaxii ( astronomii afirma ca au numarat pana acum, cu mijloacele existente, peste o suta de miliarde de galaxii !), cei mantuiti vor putea admira si studia intelepciunea lui Dumnezeu in frumusetea desavarsita a naturii de pretutindeni.

“ Toate comorile Universului vor fi deschise spre studiul mantuitilor lui Dumnezeu. Neancatusati de moarte, ei isi vor lua zborul neobosit catre lumile indepartate- lumi care au fost miscate de durere la vederea necazului oamenilor si au tresaltat in cantari de bucurie la vestea despre un suflet salvat. Cu o bucurie de nedescris, copiii Pamantului vor ajunge partasi la bucuria si intelepciunea fiintelor necazute in pacat. Ei se vor impartasi din comorile de cunostinta si intelegere castigate prin veacuri si veacuri din contemplarea lucrarilor lui Dumnezeu. “ Tragedia Veacurilor, pag. 592

Ma intreb: acei crestini, care in viata aceasta nu dovedesc nici o sete de cunoastere , multumindu-se doar cu implinirea unor nevoi banale ( ce mananc, cum dorm, cat mai costa intretinerea s.a.),cum se vor simti pe Noul Pamant, unde vor fi provocati la o cunoastere permanenta? Se vor simti oare in largul

lor ?

Suntem fiinte inteligente, si placerea suprema a inteligentei este cunoasterea. Aceasta nu se dobandeste fara efort, uneori mai intens decat efortul fizic. Ma intreb din nou : Ce vor face acolo aceia care nu se obisnuiesc inca din aceasta viata sa-si foloseasca puterile mintii ?

Ignorantii, fie ca nu vor ajunge pe Noul Pamant, fie ca vor avea de recuperat o multime de examene de corijenta pierdute in aceasta viata.

4. Nevoile emotionale
In viata viitoare vom iubi si vom fi iubiti. Lucrul acesta este sigur. Un Dumnezeu al iubirii ne va implini la superlativ aceasta nevoie emotionala. Dar va pun o intrebare care poate va va intriga pe unii din voi : In viata viitoare se va mai plange ? Vor mai fi regrete ? Raspunsul meu este ca da, se va mai plange si vor fi si regrete. Poate ca vi se pare o erezie acest gand, dar haideti sa intelegem mai profund realitatile viitoare !

Mantuitorul ne-a spus ca, la revenirea Sa in slava, “ din doi barbati care vor fi la camp, unul va fi luat, si altul va fi lasat ; din doua femei care vor macina la moara, una va fi luata, si alta va fi lasata ; si din doi insi care vor fi in acelasi pat, unul va fi luat, si altul va fi lasat. “ Luca 17,34 Mesajul este ca revenirea Domnului Hristos va produce despartiri vesnice. Vor fi, poate, membrii ai aceleiasi familii care vor fi despartiti pentru vesnicie. Nu pentru ca asa doreste Dumnezeu, ci pentru ca asa au ales oamenii. In final, Dumnezeu nu va face altceva decat sa respecte alegerea fiecaruia. Vor fi despartiri intre prieteni, rude, colegi…

Credeti ca, cel putin la inceputul vietii viitoare, cei mantuiti nu vor plange pentru cei dragi care nu vor fi cu ei ? Credeti ca la revenirea lui Hristos ni se vor sterge creierele, ramanand amnezici pentru vesnicie ? Ii vom uita pe cei dragi, care nu se vor bucura de adevarata viata, inca din prima clipa a vesniciei ?

Eu nu cred lucrul acesta. Ar fi inuman ! Nu ne-am mai putea numi oameni daca i-am uita pe cei dragi din prima clipa si daca nu am simti durere pentru cei pierduti care nu se vor putea bucura impreuna cu noi. Argumentul pentru aceasta afirmatie il gasim tot in Cuvantul lui Dumnezeu :

“ EL VA STERGE ORICE LACRIMA DIN OCHII LOR . Si moartea nu va mai fi. Nuva mai fi nici tanguire, nici tipat nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut. “ Apocalipsa 21,4

Cand, in care moment al vesniciei, spune Biblia ca Dumnezeu va sterge lacrimile ce vor mai brazda obrajii celor mantuiti ? Ne raspunde versetul 2 din acelasi pasaj biblic-dupa coborarea pe Noul Pamant a cetatii Noului Ierusalim. Cand va avea loc acest eveniment ? La sfarsitul mileniului.

Revenirea Mantuitorului nu ne va transforma in niste fiinte insensibile, cu inimi de piatra, care vom asista indiferenti la judecarea celor pierduti. Dimpotriva, cel putin in timpul mileniului, vor mai fi regrete si lacrimi. Regrete pentru toate ocaziile pierdute de a face ceva pentru salvarea semenilor nostri, regrete pentru ocaziile pierdute in propria crestere spirituala, regrete pentru ceea ce am fi putut face si nu am facut. Revenirea lui Isus va pecetlui pentru vesnicie alegerile facute acum si aici. In viata viitoare vom putea face multe, dar nu vom putea recupera ceea ce putem face in aceasta viata.

Totusi, Dumnezeu nu va reprosa nimic niciunuia din cei mantuiti. Daca nu credeti lucrul acesta, cititi Pilda fiului risipitor relatata in Luca 15 ! Nu numai ca nu ne va reprosa nici una din neimplinirile noastre, dar El Insusi Se va pleca spre fiecare dintre copiii Sai rascumparati si le va sterge lacrimile, va alina durerea despartirii de cei nemantuiti, si va umplea golul aparut in sufletele lor prin despartirea de cei dragi. Dragostea Sa va gasi mijloacele cele mai potrivite pentru a ne alina de orice pierdere, astfel incat vesnicia sa o putem trai in deplina pace, bucurie si fericire. Chiar daca vor fi lacrimi si regrete la inceputul vesniciei, ele nu vor dura vesnic. Nevoile emotionale ale oricarei fiinte omenesti vor fi implinite la maximum, si doar in ceea ce priveste latura pozitiva a lor.

5. Nevoia de spatiu
Este o nevoie reala a oricarei fiinte, nu doar a omului. Din nefericire, aparitia pacatului ne-a inghesuit pe aceasta planeta mica. Dupa cataclismul potopului biblic, criza spatiului s-a acutizat prin micsorarea suprafetei uscatului, ea reprezentand acum aproximativ o treime din suprafata totala a Pamantului. Foamea de spatiu o resimtim pe masura ce creste populatia globului. Si daca , la cele peste sase miliarde de oameni, cat numara astazi populatia lumii, se resimte aceasta criza a spatiului, ma intreb : ce se va intampla cand populatia se va dubla, sau se va tripla ?

De ce oare ne simtim atat de bine pe varful unui munte, sau pe tarmul marii ?

Pentru ca acolo, cel putin acolo, avem implinita nevoia de spatiu.

Un amanunt ce merita sa fie subliniat : cand apostolul Ioan vorbeste in Apocalipsa despre Noul Pamant, el face o afirmatie interesanta.

“ Apoi am vazut un cer nou si un Pamant Nou, pentru ca cerul dintai si Pamantul dintai pierisera, SI MAREA NU MAI ERA. “ Apocalipsa 21,1

Pornind de la aceasta afirmatie, unii au tras concluzia ca pe Noul Pamant nu vor mai exista mari, lacuri, poate nici chiar ape curgatoare. Ar fi trist sa se intample asa ceva. Apele, indiferent de modul in care sunt organizate, isi au rolul si frumusetea lor in armonia Creatiunii. Cand Ioan scrie in Apocalipsa ca “ marea nu mai era “, sensul real al cuvintelor lui este acela ca “ MAREA ACEEA NU MAI ERA. “ Ceea ce vrea sa ne spuna Biblia nu este ca pe Pamantul cel Nou nu vor mai fi intinderi de ape, ci ca aceste intinderi nu vor mai fi asa de mari ca astazi, cand marile si oceanele lumii ocupa circa doua treimi din suprafata globului. Aceasta proportie intre suprafata ocupata de apa si cea ocupata de uscat nu a existat la Creatiune, ci a aparut in urma potopului. Uriasele cantitati de apa ajunse pe pamant in urma ‘ruperii stavilarelor cerului’, si prin deschiderea ‘izvoarelor adancului’, au dat nastere intinselor suprafete ale marilor si oceanelor lumii.

Cand Creatorul va reinnoi Pamantul nostru, El va restabili proportiile armonioase de la inceput, si astfel spatiul nu va mai fi o problema. Si de ce ar mai fi o problema din moment ce intregul Univers va sta la dispozitia celor Mantuiti ?

6. Nevoia de timp
Cat de acut simtim aceasta nevoie ! Viata nu ne ajunge sa realizam tot ce ne-am propus ; zilele ne lasa impresia ca se scurteaza ; orele devin minute, iar minutele –secunde. Iar noi traim aceasta drama a lipsei de timp cu atat mai mult cu cat descoperim in adancurile fiintei noastre o sete inexplicabila de eternitate.

Dumnezeu a pus in inima noastra “ GANDUL VESNICIEI “ ( Eclesiastul 3,11), de aceea viata viitoare va fi o viata vesnica, in care nevoia de timp a omului va fi implinita la superlativ. Va fi o viata cat viata lui Dumnezeu ! Si vom avea nevoie de o astfel de viata, pentru a cunoaste toate minunile Universului.

Am facut un calcul simplu : daca am numara cele peste o suta de miliarde de stele din Calea Lactee (galaxia noastra), cate una pe secunda, am avea nevoie de aproximativ trei mii de ani. Doar ca sa le numaram ! Cat timp ne-ar trebui sa le vizitam ? Dar ca sa le cunoastem indeaproape ? Si este vorba doar de galaxia noastra ! Astronomii spun ca au descoperit pana acum peste o suta de miliarde de galaxii. Daca fiecare din aceste galaxii ar avea tot atatea stele cat are Calea Lactee, ne-ar trebui, doar ca sa le numaram, trei sute de mii de miliarde de ani ! Acestea sunt, intr-adevar, cifre astronomice ! Si la propriu, si la figurat!

Am putea vorbi, de asemenea, despre nevoia de exprimare, de comemorare,si de multe alte nevoi fundamentale ale fiintei umane.

Dar, oricat de multe ar fi ele, avem promisiunea clara a Cuvantului lui Dumnezeu :
“ Dumnezeu ne va da, fara plata, impreuna cu El ( Hristos ), TOATE LUCRURILE". Romani 8,32 u.p.

In fata unei asfel de perspective, ma intreb si te intreb :

De ce oare nu ne ridicam ochii de la maruntele si pamantestile noastre probleme spre orizonturile luminoase ale lumii celei noi, pe care Tatal nostru ceresc este nerabdator sa ne-o ofere ?

De ce ne mai impiedicam unul de altul, de ce ne mai poticnim in propriul nostru egoism, de ce ne mai lasam doborati de rautatea altora, cand o lume infinit mai buna este gata sa intre in scena ?

Tu ce zici ? De ce oare ?

Lori Balogh

______________________________

Noul Pamant 06.ASTEPTARILE LUI DUMNEZEU / Autor. Lori Balogh

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:31 +0000

6.ASTEPTARILE LUI DUMNEZEU

In toate perioadele istorice, oamenii care L-au cautat cu toata sinceritatea pe Dumnezeu, care au luat in serios Biblia, si au incercat sa traiasca adevarul, au fost considerati cei mai periculosi oameni.

In Evul Mediu, inchizitorii aveau logica lor atunci cand dadeau cele mai mari pedepse ereticilor ( adica acelor oameni care doreau sa-si traiasca viata de credinta , nu dupa dogme inventate de oameni, ci dupa Cuvantul lui Dumnezeu si propria constiinta). Acesti “ eretici “ erau considerati mai periculosi decat criminalii si hotii de rand, deoarece, spuneau ei, in timp ce criminalul obisnuit nimiceste trupul, un eretic “ nimiceste “ sufletul. De aceea, un eretic trebuia pedepsit mult mai aspru decat un criminal de rand.

Comunistii gandeau asemanator. Ei nu-i considerau atat de periculosi pe cei ce stateau la cozi interminabile, injurand regimul, pentru ca , ziceau ei, daca celor ce injura acum le dai o bucata de salam in plus, si cativa lei in plus la salariu, ii linistesti. Mai periculosi decat cei ce injurau regimul erau socotiti cei ce citeau Biblia si mergeau la biserica. Pe acestia nu-i puteau multumi cu ofertele lor. Ei doreau mult mai mult !

Intr-adevar, un crestin veritabil, care a facut din Cuvantul lui Dumnezeu o lumina pe cararea vietii lui, care a gustat din bucuria mantuirii, si asteapta o lume mai buna pe un Nou Pamant, nu se mai poate multumi cu desertaciunile acestei lumi trecatoare, oricat de stralucitoare ar parea ele si oricat de frumos ambalate ar fi .

Un crestin vrea mai mult ! El vrea vesnicia cu tot ce presupune ea ! Si aceasta nu pentru ca el are tupeu, ci pentru ca asa a promis Dumnezeu.

“ El, care n-a crutat nici chiar pe Fiul Sau, ci L-a dat pentru noi toti, cum nu ne va da fara plata, impreuna cu El toate lucrurile ? “ Romani 8,32

Intr-o ocazie trecuta, cand am vorbit despre viata viitoare pe Noul Pamant, am inteles ca Dumnezeu va implini orice nevoi ale fiintei umane, cu scopul de a-si face creaturile deplin fericite. Vor fi implinite nevoi fizice, emotionale, sociale, intelectuale, si mai ales spirituale, astfel incat fiecare om salvat, indiferent din ce groapa a pacatului a fost scos de harul lui Dumnezeu, el sa-si gaseasca deplina implinire in viata viitoare.

Acum va invit la un exercitiu de sinceritate : cand ne gandim la viata viitoare si la Noul Pamant, nu este asa ca ne gandim mai mult la noi, la nevoile ce ne vor fi implinite ?

Cati dintre noi se gandesc si la Dumnezeu, la asteptarile pe care le are cu privire la noi in viata viitoare ? Credeti ca lui Dumnezeu ii este indiferent cu cine va imparti vesnicia ?

Cartea Apocalipsei face una din cele mai tulburatoare descoperiri : Pamantul nostru, singura planeta razvratita din intregul Univers, va deveni, dupa innoirea tuturor lucrurilor, centrul Universului, locul in care Insusi Dumnezeu Isi va muta tronul. In acest ultim act al innoirii tuturor lucrurilor, Dumnezeu Isi va demonstra inca o data puterea Sa de a transforma blestemul in binecuvantare. Pacatul va face loc neprihanirii, moartea-vesniciei, iar crucea va face loc tronului.

In aceste conditii, in care Insusi Dumnezeu Isi va muta resedinta pe Noul Pamant, sa nu aibe El niste asteptari din partea noastra, a acelora care vor locui in imediata apropiere a slavei Sale?

Va propun din nou in aceasta ocazie sa visam cu ochii deschisi la lumea de dincolo de istorie. De data aceasta insa, sa incercam pentru cateva clipe sa nu ne mai gandim la noi si la asteptarile noastre cu privire la viata viitoare, ci sa ne gandim la Tatal ceresc, la asteptarile Sale cu privire la vesnicie.

“ Apoi am vazut un cer nou si un Pamant Nou ; pentru ca cerul dintai si Pamantul dintai pierisera , si marea nu mai era. Si eu am vazut coborandu-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfanta, Noul Ierusalim, gatita ca o mireasa impodobita pentru barbatul ei. Si am auzit un glas tare care iesea din scaunul de domnie, si zicea : ˜Iata CORTUL LUI DUMNEZEU cu oamenii ! ™ El va locui cu ei, si ei vor fi poporul Lui, si Dumnezeu Insusi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. “ Apocalipsa 21,1-3

V-ati gandit, cand ati citit acest text, de ce cetatea Noului Ierusalim, cu toata maretia si splendoarea ei, este numita “ CORT “ ? Ce poate insemna un cort pe langa o cetate uriasa, cam cat teritoriul Frantei de azi, cu temeliile ei de pietre pretioase si cele douasprezece porti de margaritar ?

Imaginea cortului este cat se poate de sugestiva. Parca vedem niste beduini care, la lasarea serii, se opresc, intind cortul, se asaza la masa, si , sub privirile batranului sef de trib, stau si povestesc despre cele petrecute, sau despre planurile zilei de maine.

Cortul nu are fortificatii, nu are camere separate ; el este ceva foarte intim in care calatorii obositi se opresc, mananca si isi impartasesc trairi si ganduri. Imaginea cortului ne vorbeste despre tihna, intimitatea si comuniunea pe care cei mantuiti o vor avea cu Tatal ceresc pe Noul Pamant. De aici putem trage o prima concluzie : Dumnezeu are nevoie pe Noul Pamant de niste oameni cu care sa poata comunica la cel mai inalt nivel. El nu are nevoie de un popor de innapoiati , de ignoranti, care, o vesnicie intreaga sa nu faca altceva decat sa se uite la coroanele lor de argint, sa stea la umbra pomilor din Eden, si sa se joace cu animalele de acolo. Dumnezeu nu va spune celorlalte fiinte din Univers : “ Lasati-i pe acesti bieti oameni ! Au ramas mult in urma supercivilizatiei cerului. Sunt fiinte primitive, de aceea sa-i lasam pe Pamant, ca intr-o rezervatie, pentru a nu fi zdrobiti . “

Nu ! Dumnezeu nu va spune si nu va face asa ceva ! Si totusi, El are niste asteptari de la noi.

Un proverb spune : Cand vrei sa-ti alegi o sotie, cauta o femeie cu care sa poti discuta inteligent cel putin cincizeci de ani de aici inainte. “

Oare Dumnezeu sa fie mai putin pretentios atunci cand a facut din Biserica mireasa Sa ?

Psihologii si sociologii afirma ca exista cinci nivele de comunicare :
1. Primul nivel de comunicare este reprezentat de bineturi : “ Ce mai faci ? “ “ Multumesc, bine. “ Este nivelul cel mai simplu si banal de comunicare intre oameni.
2. Al doilea nivel de comunicare consta in transmiterea de informatii, lucru pe care il fac presa scrisa, audiovizualul, internetul.
3. Scoala reprezinta al treilea nivel de comunicare, caci ea transmite, pe langa informatii, si idei.
4. Comunicarea de atitudine este al patrulea nivel, in care familia si biserica au rolul lor foarte important.
5. Ultimul nivel de comunicare consta in transmiterea de sentimente, lucru ce se realizeaza intre soti, prieteni, etc. Uneori acest nivel de comunicare se realizeaza nonverbal.

Daca ne imaginam ca pe Noul Pamant comunicarea dintre Dumnezeu si oamenii rascumparati se va rezuma la bineturi de genul :- “ Ce mai faceti ? “- “ Multumim, bine ! “, atunci inseamna ca locul nostru nu este acolo, in cortul lui Dumnezeu, in care comuniunea cu Creatorul va fi profunda si intensa. Dumnezeu asteapta sa comunice cu creaturile Sale la nivelul cel mai inalt cu putinta.

Sa nu uitam : Dumnezeu isi va muta tronul si resedinta Sa pe Noul Pamant ! Insa nimeni nu se muta la cineva daca nu va putea comunica cu acea persoana la cel mai inalt nivel.

Intrebarea pe care mi-o pun cu ingrijorare cu privire la propria mea persoana este aceasta : voi putea comunica cu Dumnezeu o vesnicie, asa cum tanjeste inima Sa de Tata, daca pe acest Pamant am vorbit cu El doar cateva minute pe zi, in fuga ?

Voi sti ce sa fac cu viata vesnica, daca nu am stiut sa folosesc bine cei cativa ani de viata acum ? Intrebarile mi se par cat se poate de rascolitoare si va invit sa vi le puneti si voi !

Cu multi ani in urma am citit despre visul pastorului Roland. Nu stiu daca acest vis a fost real, sau este o simpla parabola. Oricare ar fi realitatea, mesajul este clar si tulburator. Roland era un om al lui Dumnezeu, slujind ca pastor intreaga sa viata. Intr-o noapte are un vis in care afla cu groaza ca el nu se regaseste printre cei mantuiti.

- “ De ce, Doamne ? Doar Te-am slujit intreaga viata ! “
- “ Roland, stiu ca esti surprins, dar hai sa ne uitam impreuna la viata ta . Alege oricare din zilele vietii tale si te invit sa o analizam. “
- “ Bine, Doamne. Sa fie ziua de 15 februarie 1983 ! “
- “ Roland, in acea zi te-ai sculat la sase si jumatate. Ai facut o scurta rugaciune de multumire timp de un minut, dupa care ti-ai facut igiena personala. Apoi ai citit ziarele de dimineata timp de o ora, ai luat micul dejun la care te-ai rugat treizeci de secunde, dupa care te-ai dus la piata sa faci cateva cumparaturi pentru sotia ta. Dupa ce ai revenit acasa, ai studiat in biroul tau timp de doua ore si ti-ai pregatit predica pentru primul serviciu divin din comunitate. A urmat masa de pranz, inainte de care ai inaltat din nou o scurta rugaciune de multumire de treizeci de secunde. Dupa masa, ai primit un telefon de la un membru al bisericii care era bolnav, si te-ai dus sa-l vizitezi. Revenit acasa, ai ajutat-o pe sotie la cateva treburi in gospodarie, i-ai ajutat pe copii sa-si pregateasca lectiile, apoi ati luat cina impreuna. Te-ai rugat din nou in jur de treizeci de secunde. Apoi ai citit ceva, dupa care, fiindu-ti somn, te-ai culcat, nu inainte sa te rogi din nou : doua minute. “
- “ Bine, Doamne, dar intreaga zi am facut numai lucruri bune : am studiat, mi-am ajutat sotia si copiii, am vizitat un bolnav ¦De ce nu sunt mantuit ? “
- “ Roland, vreau sa te intreb ceva : daca intr-o zi obisnuita ca aceasta ai avut placere sa stai de vorba cu Mine doar trei sau patru minute, ai acum pretentia sa stai cu Mine o vesnicie ? “

Chiar daca visul lui Roland este imaginar, luati-l ca pe o parabola cu mult talc ! Cu siguranta, in ziua inchiderii tuturor socotelilor, parabola aceasta va deveni realitate pentru multi oameni care nu au inteles ca Dumnezeu asteapta de la noi sa comunicam cu El, asa cum un parinte tanjeste sa comunice cu copiii sai.

Un alt lucru pe care Dumnezeu il asteapta de la noi in viata viitoare poate aparea mai surprinzator decat cel amintit deja. Pentru a-l intelege, va invit sa citim cateva texte biblice, care ne vor ajuta sa patrundem in inima de Tata a lui Dumnezeu:

       Osea 11,8 : “ Mi se zbate inima in Mine si tot launtrul Mi se misca de mila. “
       Ieremia 31,20 : “ Imi arde inima in Mine pentru el si voi avea negresit mila de el. “
       Tefania 3,17 : “ Va tacea ( Dumnezeu) in dragostea Lui si nu va mai putea de veselie pentru tine. “

Ce au in comun aceste texte biblice ? Toate vorbesc despre inima de Tata a lui Dumnezeu, despre niste trairi intense : mila, zbucium, suferinta, bucurie, adica sentimente pe care le cunoastem si noi, cei creati dupa Chipul si asemanarea Lui. Deosebirea dintre noi si El este ca la Tatal ceresc toate aceste trairi interioare sunt infinit mai intense.

Daca inima noastra de oameni stie ce inseamna suferinta, oare cat de mare si intensa este SUFERINTA UNEI INIMI DE DUMNEZEU ?

Credeti ca Dumnezeu va suferi pentru cei pierduti ? Cat timp ? Sau Ii va fi indiferent cand ii va vedea pierind in moartea vesnica ?

Incercati sa va asezati in locul unui parinte care si-a pierdut copilul! Are vreo importanta cum a murit acel copil ? Mai conteaza pentru parinti daca acel copil a pierit din cauza drogurilor, alcoolului, sau i s-a curmat firul vietii intr-un accident de circulatie ? Pentru parinti nu mai conteaza. Ei si-au pierdut copilul si suferinta lor este imensa.

Pentru cine va suferi Dumnezeu cel mai mult ?

Daca noi, oamenii, suferim mai mult pentru cei care ne-au fost cel mai aproape, este numai drept sa credem ca si Tatal ceresc va suferi enorm pentru cel care a fost cel mai aproape de tronul Sau-heruvimul ocrotitor in care Isi pusese cea mai mare incredere, Lucifer. Vi se pare de necrezut ? Mie nu mi se pare.

Daca am ajuns sa intelegem ca Dumnezeu va suferi pentru toti cei nemantuiti, mai ramane o intrebare : De ce anume are nevoie cineva care sufera ?

Raspunsul la aceasta intrebare nu trebuie sa-l cautam prin cartile de psihologie, pentru ca el vine din viata traita : o fiinta care sufera are nevoie de un umar pe care sa planga. Adica de putina mangaiere, de putina compasiune.

Oare Tatal ceresc nu va avea nevoie de compasiune, de putina mangaiere, de un umar pe care sa planga, atunci cand va trebui sa trimita la moarte vesnica milioane de oameni care au intors spatele mantuirii oferite de El ? Sa ne aducem aminte de scenele petrecute in Gradina Ghetemani ! Cata nevoie avea Mantuitorul, El, Fiul lui Dumnezeu, Creatorul a tot ce vedem, de putina compasiune din partea omului ! In lupta aceea teribila cu ispita de a renunta la planul de salvare a omenirii, Domnul Isus avea nevoie de un umar pe care sa-si sprijine Fiinta tremuranda. Din nefericire acel umar nu a existat ! Daca ucenicii ar fi cunoscut aceasta nevoie a Mantuitorului, cu siguranta ca nu ar mai fi dormit in clipele acela solemne.

Si acum o alta intrebare : Daca Dumnezeu va suferi pentru pierderea atator fiinte create, si daca inima Sa de Tata se cere mangaiata, cine credeti ca va fi cel mai in masura sa-L inteleaga si sa-I fie alaturi ?

Raspunsul nu poate fi decat unul singur : cei care au pierdut si ei, ca Dumnezeu, cei care au trecut prin aceeasi experienta dureroasa. Adica noi, oamenii.

Biblia ne asigura ca Dumnezeu Isi va muta resedinta pe Pamantul cel Nou, dupa incheierea istoriei pacatului. Ni se pare lipsit de sens acest fapt ? Sa lase Dumnezeu locuinta Sa vesnica de slava, de undeva din centrul Universului, pentru a locui cu oamenii, fie ei si mantuiti, pe un Pamant reconditionat ? De ce va face El un asfel de gest ?

Daca Dumnezeu va face acest lucru- si il va face cu siguranta !-inseamna ca pe Noul Pamant El va gasi un umar pe care sa poata plange in tacere, si niste oameni cu care sa poata discuta inteligent cel putin o vesnicie. Ne place sa citim in Apocalipsa ca Dumnezeu va sterge orice lacrima din ochii celor mantuiti(cap. 21,4). Dar cine sa stearga lacrimile Lui, daca nu noi, cei ce vom fi trait o experienta asemanatoare cu a Lui ?

Dumnezeu asteapta mult de la viata viitoare. El asteapta mult si de la viata aceasta. De la mine si de la tine. Il vom dezamagi oare ?

Lori Balogh

______________________________

Noul Pamant 07.CETATEA CU TEMELII TARI / Autor. Lori balogh

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:31 +0000

7.CETATEA CU TEMELII TARI

Acelora care sunt familiarizati cu continutul Bibliei, pasajul pe care il propun spre o intelegere mai aprofundata, li se va parea foarte cunoscut. Este vorba de Epistola catre Evrei, cap.11, versetele 8-10 :

“Prin credinta Avraam, cand a fost chemat sa plece intr-un loc pe care avea sa-l ia ca mostenire, a ascultat si a plecat fara sa stie unde se duce.

Prin credinta a venit si s-a asezat el in tara fagaduintei, ca intr-o tara care nu era a lui, si a locuit in corturi ca si Isaac si Iacov, care erau impreuna mostenitori cu el ai aceleiasi fagaduinte.

CACI EL ASTEPTA CETATEA CAREARE TEMELII TARI, AL CAREI MESTER SI ZIDITOR ESTE DUMNEZEU.”

Sunt aproximativ patru mii de ani de cand Dumnezeu ii spune lui Avraam : “Iesi din tara ta, din rudenia ta, si din casa tatalui tau si vino in tara pe care ti-o voi arata…” Geneza 12,1

“Si Avraam a plecat, cum ii spusese Domnul…” Geneza 12,4

Nu este asa ca pare foarte simplu ? Dumnezeu ii spune : “Iesi !, si Avraam pleaca.

Nu gasim nici o impotrivire, nici o scuza, nici macar vreo negociere ca in cazul chemarii lui Moise. Totul se petrece cat se poate de simplu : Dumnezeu porunceste si omul asculta. Fara impotrivire, fara comentarii, fara scuze, fara negocieri…Aceasta este credinta adevarata !

Ma intreb : Ce l-a putut determina pe Avraam sa faca aceasta schimbare radicala in viata lui ? Daca tinem seama de niste realitati legate de viata lui Avraam, gestul sau pare si mai uimitor, iar credinta sa si mai profunda. Atunci cand cititi sau va ganditi la gestul sau de a parasi locurile natale pentru a locui intr-o tara departata si cu totul straina, luati , va rog, in considerare urmatoarele lucruri :
1. Avraam nu mai era tanar. Aceasta inseamna ca el nu mai era atat de usor adaptabil, nu mai era la fel de entuziast, de dornic de aventura, de insetat de calatorii ca in tinerete. Avea deja o varsta. Nu stim cati ani avea cand a parasit cetatea Ur, dar cand a plecat din Haran, avea deja 75 de ani. Nu era un batran pentru acele timpuri, dar nici tanar nu mai era.

2. Avraam avea multe rude in cetatea Ur. Or, se stie ca legaturile de familie sunt unele din cele mai puternice care pot exista intre oameni. Ce forta a putut avea increderea sa in Dumnezeu incat sa se desprinda de aceste legaturi puternice?

3. Cetatea Ur reprezenta locul sau natal. Acolo se nascuse, acolo copilarise, acolo invatase. Era patria lui. El ar fi putut obiecta la porunca Domnului : “ Doamne, dar eu aici m-am nascut ; asta e patria mea ; nicaieri nu ma voi simti mai bine decat aici.”

4. Confortul si gradul inalt de civilizatie din Ur putea fi un alt motiv pentru Avraam ca sa refuze sa asculte de porunca lui Dumnezeu. Arheologii au descoperit in ruinele cetatii Ur urmele unei civilizatii atat de avansate incat unii sustin ca ar trebui sa ne revizuim conceptia ca lumea de atunci era primitiva, si ca, de atunci, ea a progresat continuu.

S-au gasit in ruinele Ur-ului bijuterii de aur si de argint, care tradeaza o arta desavarsita. Tot acolo s-au descoperit primele lucrari de irigatii, primele contracte comerciale, primele sisteme de credit, primele biblioteci si scoli. De asemenea, in Ur s-au gasit primele farduri ; tot acolo s-au folosit pentru prima data, ca elemente arhitectonice, coloana si arcada. In Ur gasim prima raspandire a scrierii, iar cetatea era canalizata. Cetatea Ur era o metropola moderna si civilizata, de dorit pentru orice muritor din acele vremuri indepartate.

Ce l-a putut motiva pe Avraam sa lase totul ( confortul, civilizatia, locurile natale, familia, siguranta relativa a vietii) pentru a pleca cateva sute de kilometri pe un drum plin de primejdii,
catre o destinatie necunoscuta ?

Unii ar putea explica gestul lui prin increderea sa puternica in Dumnezeu, incredere pe care Avraam o cultivase intreaga sa viata. Si este perfect adevarat acest lucru ! Altii ar putea sa invoce dorinta puternica a patriarhului de a fi binecuvantat cu urmasi. Si acest fapt este adevarat !

Avraam primise promisiunea ca va mosteni Canaanul-iata o motivatie destul de puternica pentru un om ca el. Toate motivatiile amintite sunt valabile. Exista , insa, un motiv care se ridica deasupra celorlalte si pe care apostolul Pavel il subliniaza in pasajul pe care l-am citit la inceput : Evrei 11, 10 : “CACI EL ASTEPTA CETATEA CU TEMELII TARI, al carei mester si ziditor este Dumnezeu.”

La varsta lui, Avraam vazuse deja multe ruine. Stia ca si Ur-ul, cetatea sa natala, va ajunge intr-o buna zi un morman de ruine. Stia ca , si in tara fagaduintei, unde l-a condus Domnul, cetatile de acolo vor ajunge si ele doar ruine. Avraam stia ca pe acest Pamant nimic nu dainuieste vesnic, ca totul este trecator ca aburul. El s-a dus in tara unde l-a trimis Dumnezeu nu pentru a-si lega inima si nadejdea de vreun petic de pamant, sau de vreo cetate pamanteasca, ci pentru a primi dreptul de a intra in “cetatea cu temelii tari.”

La drept vorbind, ce a mostenit el din Tara Fagaduintei in timpul vietii sale ? Un mormant. Doar un mormant. Ce lectie pentru noi !

Ca si iudeilor din vremea Mantuitorului, si noua ne place sa ne consideram fii ai lui Avraam. Insa , pentru a fi copilul cuiva, trebuie sa ai ceva gene mostenite de la el ! De aceea imi pun o intrebare fireasca : Daca astazi Dumnezeu ti-ar cere si tie sa lasi totul ( casa, S.R.L., masina, serviciu, familie, confort, libertate, poate chiar si viata ), ai fi dispus sa lasi totul ? Daca da, inseamna ca ai genele lui, prin urmare esti un fiu al lui Avraam, si vei astepta si tu “cetatea cu temelii tari”. Daca nu, portile cetatii ceresti vor ramanea inchise, oricate pretentii ai ridica.

“Oricine a lasat case, sau frati, sau surori, sau tata sau mama, sau nevasta, sau feciori, sau holde pentru numele Meu, va primi insutit si va mosteni viata vesnica !” Matei 19,29

Avraam a dovedit ca stie ce inseamna renuntarea, ascultarea neconditionata de voia lui Dumnezeu, si increderea totala. De aceea el a primit viza permanenta pentru cetatea cereasca.

Aceasta este si tinta noastra : o viza permanenta pentru viitoarea capitala a Noului Pamant, Noul Ierusalim.

Orice om intelept, atunci cand este in pragul unei calatorii al carui final este o metropola renumita, dar pe care nu a vizitat-o inca, va cauta cat mai multe informatii despre acel oras. E ceva normal, ca atunci cand ajungi la destinatie , locul acela sa-ti fie cat mai familiar, mai cunoscut. Acesta este si motivul pentru care Tatal ceresc ne-a dat numeroase amanunte cu privire la viitorul nostru camin. O multime de versete biblice ale ultimelor doua capitole din Apocalipsa sunt dedicate descrierii Noului Ierusalim. Este adevarat ca limbajul prin care ne sunt transmise aceste informatii este unul omenesc, cu limitele de rigoare. Cuvintele noastre, in oricare limba pamanteana ar fi scrise sau rostite, sunt prea sarace in a putea descrie maretia cetatii sfinte. Totusi, atat cat putem intelege cu capacitatile noastre limitate, ne putem face o idee vaga despre realitatile de acolo. Sa nu uitam, insa, ca “lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit, si la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” 1 Corinteni 2,9

Aceasta inseamna ca pe Noul Pamant ne asteapta o multime de surprize placute !

Haideti sa aruncam acum o scurta privire dincolo de zidurile marete ale Noului Ierusalim !

Nu voi comenta prea mult pe marginea textelor biblice, din motive lesne de inteles. Voi lasa Biblia sa vorbeasca mai mult, de aceea va invit sa citim impreuna din Apocalipsa :

“Si eu am vazut coborandu-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfanta, Noul Ierusalim, gatita ca o mireasa impodobita pentru barbatul ei.” cap. 21, 2

“Si m-a dus in Duhul, pe un munte mare si inalt, si mi-a aratat cetatea sfanta, Ierusalimul, care se cobora din cer de la Dumnezeu, avand slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatra prea scumpa, ca o piatra de iaspis, stravezie ca cristalul. Era inconjurata cu un zid mare si inalt. Avea douasprezece porti, si la porti-doisprezece ingeri. Si pe ele erau scrise niste nume : numele celor douasprezece semintii ale lui Israel. Spre rasarit erau trei porti ; spre miazanoapte, trei porti ; spre miazazi, trei porti ; si spre apus, trei porti. Zidul cetatii avea douasprezece temelii, si pe ele erau cele douasprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului. Ingerul care vorbea cu mine avea ca masuratoare o trestie de aur, ca sa masoare cetatea, portile si zidul ei. Cetatea era in patru colturi si lungimea ei era cat largimea. A masurat cetatea cu trestia si a gasit aproape douasprezece mii de prajini. Lungimea, largimea si inaltimea erau deopotriva. I-a masurat si zidul, si a gasit o suta patruzecisipatru de coti, dupa masura oamenilor, caci cu masura aceasta masura ingerul. Zidul era de iaspis, si cetatea era de aur curat, ca sticla curata. Temeliile zidului cetatii erau impodobite cu pietre scumpe de tot felul : cea dintai temelie era de iaspis ; a doua, de safir ; a treia, de halchedon ; a patra, de smaragd ; a cincea, de sardonix ; a sasea, de sardiu ; a saptea, de hrisolit ; a opta, de beril ; a noua, de topaz ; a zecea, de hrisopraz ; a unsprezecea, de iacint ; a douasprezecea, de ametist. Cele douasprezece porti erau douasprezece margaritare. Fiecare poarta era dintr-un singur margaritar. Ulita cetatii era de aur curat, ca sticla stravezie. In cetate n-am vazut nici un templu, , pentru ca Domnul Dumnezeu Cel Atotputernic, ca si Mielul, sunt Templul ei. Cetatea n-are trebuinta nici de Soare, nici de Luna ca sa o lumineze, caci o lumineaza slava lui Dumnezeu si faclia ei este Mielul.” cap 21, 10-23

“Si mi-a aratat un rau cu apa vietii, limpede ca cristalul, care iesea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu si al Mielului. In mijlocul pietei cetatii, pe cele doua maluri ale raului, era pomul vietii, rodind douasprezece feluri de rod, si dand rod in fiecare luna. Si frunzele pomului slujesc la vindecarea neamurilor. Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu si al Mielului vor fi in ea. Ei vor vedea Fata Lui, si Numele Lui va fi pe fruntile lor. Acolo nu va mai fi noapte. Si nu vor mai avea trebuinta nici de lampa, nici de lumina soarelui, pentru ca Domnul Dumnezeu ii va lumina. Si vor imparati in vecii vecilor. Si ingerul mi-a zis : ‘ Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare si adevarate…” cap. 22, 1-6 pp.

Aceasta este cetatea cu temelii tari, pe care a asteptat-o si a dorit-o Avraam, impreuna cu toti fiii lui din toate timpurile.

Permiteti-mi sa fac acum cateva observatii :
1. Noul Ierusalim va fi capitala intregului Pamant reinnoit. Insa, deoarece acolo va fi resedinta Creatorului, tronul slavei Sale, putem spune ca Noul Ierusalim va deveni metropola, capitala intregului Univers. Lucrul acesta nu poate incapea in mintea noastra : Cum a putut Dumnezeu sa faca din aceasta planeta razvratita, din aceasta ‘gaura neagra’ a Universului, locul cel mai plin de slava din intreaga Creatiune.
Iata ce forta a avut crucea lui Hristos !

2. Noul Ierusalim nu va fi un oras evreiesc, in ciuda faptului ca in el vor locui si evrei. Ei vor fi acolo nu pentru ca sunt ceea ce sunt, ci pentru ca Il vor fi primit pe Hristos ca Mantuitor in inima lor, urmandu-L.

3. Noul Ierusalim va fi un oras imens, avand o suprafata echivalenta cu cea a Romaniei Mari, sau a Frantei de azi. Perimetrul cetatii este de 12000 de stadii ( prajini , o prajina=190m), adica , in unitatile de masura moderne,2200 de kilometri, ceea ce inseamna ca fiecare latura a cetatii are o lungime de 555 de kilometri.

Ca sa facem o comparatie cu alte orase de pe Pamant, iata cateva date comparative :
-Vechiul Ierusalim avea un perimetru de 33 stadii
-Ninive-400 stadii
-Babilonul-480 stadii
-Londra de azi-600 stadii

In acest timp, Noul Ierusalim va avea un perimetru de 12000 de stadii ! De 20 ori mai mare decat al Londrei ! Metropolele lumii noastre par niste satulete in comparatie cu imensitatea cetatii sfinte, pe care Dumnezeu a pregatit-o pentru copiii Sai.

4. “Lungimea, largimea si inaltimea erau deopotriva.” Unii au incercat sa ia in ras aceste dimensiuni, spiritualizandu-le. Este adevarat ca mintea noastra refuza sa-si imagineze o asemenea metropola. Insa incapacitatea noastra de a intelege si de a ne imagina lucrurile viitoare nu ne da nici un drept de a le nega, sau de a le considera simbolice.

Daca aceste dimensiuni nu ar fi reale, atunci ce rost ar mai avea prezenta lor in Apocalipsa ? Daca Noul Pamant va fi un Pamant real, daca locuitorii lui vor fi oameni reali, nu fantome vaporoase, ce motive am avea sa ne indoim de spusele Bibliei cu privire la Noul Ierusalim ? Cerul nu este doar o stare a sufletului ; el este un loc real, adevarat, perceptibil prin simturile cu care am fost inzestrati. Si apoi, sa ne gandim la faptul ca Noul Ierusalim va fi “capitala” intregului Univers ! Acolo va fi tronul lui Dumnezeu, resedinta Sa. Acolo va fi caminul tuturor celor mantuiti din toate veacurile. De ce sa ne miram ca aceasta cetate va avea niste dimensiuni atat de neobisnuite ?

5. Cele 12 temelii ale Noului Ierusalim, impodobite cu pietre scumpe, trebuie sa ofere un joc de culori imposibil de imaginat. Un giuvaergiu modern nu ar putea identifica toate cele 12 pietre pretioase de care vorbeste Apocalipsa. Denumirile lor actuale pot fi diferite de cele folosite acum doua mii de ani, insa prezenta lor in zidul cetatii va produce un efect feeric :

-Iaspis-verde transparent cu vinisoare rosii
-Safir-albastru ca cerul
-Calcedon-alb-albastrui sau bleu-ciel
-Smaragd-verde aprins
-Sardonix-culoarea pielii
-Hrisolit-galben stralucitor sau auriu
-Beril-verdele apelor adanci ale marii
-Topaz-verde-galbui
-Hrisopraz-verde-pal sau vernil
-Iacint-rosu inchis sau albastru
-Ametist-violet

Va fi o adevarata simfonie de culori, un permanent curcubeu-semn al legamantului lui Dumnezeu cu creatia Sa.

6. Strazile vor fi de aur curat. Unii sceptici au ras cand au citit in Apocalipsa 21,21 despre “strazi de aur curat, ca sticla stravezie” , deoarece aurul, asa cum il stim noi, este galben, nicidecum transparent. Doar ignoranta ii face pe unii oameni sa aibe o astfel de atitudine. Aurul pur este transparent, ca sticla stravezie ! Impuritatile cu care este amestecat aurul pur sunt cele care ii confera acestuia culoarea galbena. In cetatea Noului Ierusalim, cei gasiti vrednici de a locui acolo, vor pasi pe strazi de aur curat. Oare cate milioane de suflete vor fi pierdute in goana lor dupa aurul acestui Pamant ?

7. Cele 12 porti de margaritar sunt deschise, fara a fi inchise vreodata. De ce porti de margaritar si nu din pietre pretioase, asemenea temeliilor ? Cred ca aici este ascuns un adevar de mare pret : margaritarul (perla) este simbolul suferintei. O scoica sufera indelung atunci cand in interiorul ei patrunde un fir de nisip. Margaritarul nu este altceva decat o piatra pretioasa nascuta din suferinta scoicii. Un fir de nisip, un gunoi, transformat prin suferinta intr-o perla! De remarcat ca toate portile cetatii sunt facute din acelasi material-margaritarul. Amanuntul acesta ma duce cu gandul la un adevar exprimat de apostolul Pavel : “In Imparatia lui Dumnezeu trebuie sa intram prin multe necazuri.” Faptele Apostolilor 14,22
Toti cei care doresc intre pe portile Noului Ierusalim trebuie mai intai ca, in aceasta viata, sa invete o lectie esentiala : sa transforme, prin harul lui Dumnezeu, incercarile si necazurile lor in biruinte- adevarate margaritare cu valoare vesnica.

8. In Noul Ierusalim va mai fi Templu ?
Apostolul Ioan face o afirmatie surprinzatoare in cap. 21,22 din cartea Apocalipsei :
“In cetate n-am vazut nici un Templu ; pentru ca Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca si Mielul, sunt Templul ei.”

Retineti, va rog, doua amanunte din afirmatia lui Ioan :

-Apostolul nu spune ca pe Noul Pamant nu va exista nici un Templu, ci doar ca el, personl, nu l-a vazut.
-Tot el specifica : “in cetate n-am vazut nici un Templu”, ceea ce lasa posibilitatea ca Templul ceresc, acela in care acum Mantuitorul lumii savarseste lucrarea Sa de Mijlocitor, sa continuie sa existe undeva. Nu-mi imaginez ca acel Templu ceresc, care timp de veacuri a fost resedinta lui Dumnezeu, care a adapostit statul major al luptei binelui impotriva raului, si unde s-a savarsit mantuirea noastra prin mijlocirea Mantuitorului nostru, sa dispara din Univers fara urma dupa incheierea istoriei pacatului. Templul ceresc, chiar daca isi va inceta utilitatea , datorita incetarii mijlocirii Domnului Hristos, trebuie sa ramana, si va ramane ca un memorial al luptei binelui impotriva raului.

Daca pe Pamantul de acum, Templul din Ierusalim trebuia sa umbreasca slava lui Dumnezeu in fata ochilor omenesti care nu ar fi suportat-o, pe Noul Pamant, slava lui Dumnezeu va umbri prezenta Templului ceresc.

9. Cetatea cereasca nu va avea nevoie de Soare ca sa o lumineze. Din nou, Ioan nu spune ca nu va mai exista Soare in conditiile vietii viitoare, ci doar ca nu mai este nevoie de el ( cel putin din punctul de vedere al iluminarii Pamantului). Asa dupa cum stelele “dispar” cand apar zorile diminetii, la fel si lumina Soarelui va pali alaturi de slava Creatorului. Cetatea sfanta va fi luminata chiar de Cel care a dat Soarelui lumina lui. Din acest motiv, in Noul Ierusalim nu va mai fi niciodata noapte, pentru ca slava lui Dumnezeu nu va apune niciodata. NICIODATA !

Am putea vorbi despre raul vietii, izvorat direct din tronul lui Dumnezeu, si invatand intreaga Creatiune ca singura sursa de viata se gaseste doar in Creator.

Am putea vorbi despre pomul vietii, cel care i-a fost interzis omului dupa caderea in pacat, dar pe care cei mantuiti il vor regasi pe Noul Pamant. El isi va oferi cele douasprezece feluri de roade diferite, in fiecare luna, celor ce vor fi gasiti vrednici de a primi viata cea vesnica.

Am putea vorbi despre prezenta ingerilor sfinti, cu care vom avea ocazii nenumarate de a ne impartasi experientele si trairile avute in aceasta viata.

Am putea vorbi despre multe si nenumarate surprize pe care doar un Tata iubitor si atotputernic le va face copiilor Sai salvati din marea tragedie a pacatului.

Dar dincolo de orice surpriza placuta pregatita de Dumnezeu pentru noi, dincolo de orice dar desavarasit pe care El de abia asteapta sa ni-l ofere, dincolo de orice nevoi, de orice natura ar fi ele, si care ne vor fi implinite la superlativ, dincolo de orice ne-am putea imagina ca inseamna viata viitoare, ramane cel mai minunat lucru care ne va fi dat sa-l traim :

“EL VA LOCUI CU EI, SI EI VOR FI POPORUL LUI, SI DUMNEZEU INSUSI VA FI CU EI. EL VA FI DUMNEZEUL LOR…EI VOR VEDEA FATA LUI SI NUMELE LUI VA FI PE FRUNTILE LOR !” Apocalipsa 21,3 ; 22,4

Doar atunci, numai atunci, golul imens in forma de Dumnezeu, pe care il simte in fiinta sa orice om pacatos, va fi pe deplin si definitiv umplut de prezenta divina. Nimeni nu-L va mai cauta pe Dumnezeu in natura, sau in Biblie, sau in istorie, sau in constiinta, caci Tatal ceresc va fi acolo, pentru vesnicie. El va fi al nostru, iar noi vom fi ai Lui. Nimeni si nimic nu ne va mai desparti. In sfarsit, vom fi ACASA ! IN CETATEA CU TEMELII TARI!

Tu doresti lucrul acesta?

Eu il doresc din toata inima !

Lori Balogh

______________________________

Noul Pamant 08.O MOSTENIRE NEANTINATA / Autor. Lori Balogh

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:31 +0000

8.O MOSTENIRE NEINTINATA

Atunci cand vorbim despre viata viitoare, constatam cu bucurie ca, desi este vorba despre “lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit, si la inima omului nu s-au suit” (1 Corinteni 2,9), Biblia ne ofera totusi o multime de detalii, pe care Dumnezeu a considerat ca este bine sa le cunoastem. In mod deosebit, ultimele doua capitole (21 si 22) din Apocalipsa contin numeroase amanunte cu privire la Noul Pamant. Acestea au menirea sa ne intareasca credinta ca lumea viitoare va fi o lume reala, ca si a noastra ; ca aceasta lume viitoare nu va fi una vaporoasa, nedefinita, simbolica, ci va fi o lume in care vor trai oameni reali, in prezenta unui Dumnezeu personal.

Cand abordam un asfel de subiect, este foarte important sa tinem seama de un cuvant-cheie, fara de care nu am putea concepe viata vesnica. Stiti care este acest cuvant-cheie ? Este cuvantul “NOU”.

“Apoi am vazut un cer NOU si un pamant NOU ; pentru ca cerul dintai si pamantul dintai pierisera si marea nu mai era.” Apocalipsa 21, 1

“Cel ce sedea pe scaunul de domnie a zis : ‘Iata, Eu fac toate lucrurile NOI’.” Apocalipsa 21,5

“Caci iata, Eu fac ceruri NOI si un Pamant NOU ; asa ca nimeni nu-si va mai aduce aminte de lucrurile trecute si nimanui nu-i vor mai veni in minte.” Isaia 65,17

“Dar noi, dupa fagaduinta Lui, asteptam un cer NOU si un Pamant NOU, in care va locui neprihanirea.” 2 Petru 3,13

Daca nu vom tinea seama de faptul ca lumea viitoare va fi cu totul noua, ca Pamantul va fi nou, ca cerurile vor fi noi, ca oamenii vor fi noi, ca relatiile vor fi noi, ca totul va fi nou, atunci viata viitoare ne va parea cu totul de ninteles, imposibila si chiar vrednica de luat in ras de catre sceptici. Iata acum o ilustrare a ceea ce am afirmat :

In Evanghelia lui Matei, cap.22, versetele 23-29, ni se relateaza un dialog intre saducheii ce nu credeau in inviere, si Mantuitorul. Ei vin cu o intrebare legitima din punct de vedere al logicii omenesti, prezentandu-I lui Isus un caz real : o femeie casatorita de sapte ori, si tot de atatea ori ramasa vaduva. Intrebarea saducheilor este : in ziua invierii, in viata viitoare, presupunand ca toti cei sapte barbati vor fi mantuiti impreuna cu femeia, a cui sotie va fi ? Toti cei sapte barbati au avut-o de sotie, deci fiecare poate revendica acest drept.

Daca nu as fi cunoscut raspunsul dat de Mantuitorul la aceasta intrebare, probabil ca mi-as fi pus-o si eu atunci cand am intalnit in viata un caz asemanator. Doi tineri credinciosi se casatoresc, insa nu se pot bucura prea mult timp de linistea unui camin fericit, caci dupa numai cateva luni de la nunta, tanarul sot moare intr-un accident stupid. Femeia, ramasa vaduva, isi plange sotul un timp, apoi Dumnezeu o ajuta sa uite durerea despartirii de fiinta iubita. Mai mult decat atat, ea cunoaste un tanar credincios, se casatoresc si au impreuna mai multi copii, ducand o viata normala de familie. Daca as fi fost un saducheu, L-as fi intrebat si eu pe Mantuitorul : in viata viitoare a cui sotie va fi femeia : a primului sot, cel decedat la doar cateva luni de la nunta, sau a celui de-al doilea, cu care are mai multi copii ?

La astfel de intrebari, care ni se par foarte logice, Domnul Hristos raspunde intr-un mod aparte : “Va rataciti, pentru ca nu cunoasteti nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.” Matei 22, 29

Si ce spun Scripturile in aceasta privinta ? Ca toate lucrurile vor fi innoite, iar puterea lui Dumnezeu va aduce o noua Creatiune si o noua ordine a lucrurilor. Cu alte cuvinte, Mantuitorul le spune saducheilor de atunci si din toate timpurile :

“Daca nu intelegeti ca in lumea viitoare toate lucrurile vor fi innoite, si daca incercati sa le explicati prin lucrurile de acum, va veti rataci. Credeti Scripturile cand ele va invata ca toate vor fi innoite, si aveti incredere in puterea lui Dumnezeu de a innoi totul !”

Intr-o biserica, printre simpatizantii care participau la serviciile divine, se afla si un barbat care ezita sa se boteze, desi era deplin convins de adevarul doctrinal. Intrebat de ce ezita, el a explicat : sotia lui, membra a bisericii respective, murise de cancer la patruzeci de ani. Inchisese ochii cu o banuiala- ca sotul o inselase. Problema era ca banuiala sotiei lui era adevarata. Acum, sotul vaduv ezita sa se boteze, gandindu-se ce ii va spune sotiei cand se vor intalni in viata viitoare ?

Observati, va rog, ca este vorba de aceeasi problema a omului : incapacitatea lui de a intelege lucrurile viitoare prin prisma celor de acum. Barbatul in cauza nu putea sa inteleaga ca in viata viitoare totul va fi nou, ca cele vechi s-au dus, ca sotia lui, daca va fi mantuita, va fi o fiinta noua, care nu-i va reprosa greselile din aceasta viata, dimpotriva, se va bucura nespus de mult ca si sotul ei este mantuit.

Da ! Este atat de greu sa intelegem viata vesnica cu tot ce presupune ea, prin ceea ce suntem obisnuiti sa vedem in aceasta scurta si pacatoasa viata.

Sa fim sinceri cu noi insine ! Poate cineva sa inteleaga o viata fara de sfarsit ? Intra in mintea noastra gandul ca, dupa ce vor fi trecut zece mii de ani din viata viitoare, cei mantuiti nu vor fi decat la inceputul vesniciei ? Va puteti inchipui ca, plimbandu-va pe campiile frumoase ale Noului Pamant, veti culege cele mai frumoase flori, dar ca ele nu se vor vesteji ? Va puteti imagina mieluseii pascand alaturi de lupi ? Va puteti imagina o lume fara cimitire, spitale, cazarmi, sectii de politie, tribunale ; o lume fara poluare, fara dezastre, fara razboaie, fara terorism ? Va puteti imagina o lume fara nimic din ceea ce vedem si traim astazi ?

E greu sa ne-o putem imagina ! Chiar imposibil ! Daca incercam sa intelegem lumea viitoare prin lucrurile de acum, nu numai ca nu o vom putea intelege, dar exista riscul sa devenim sceptici, poate chiar batjocoritori. De aceea, sa nu uitam : cuvantul-cheie care defineste viata viitoare este cuvantl “NOU”, cuvant care ne spune multe : o creatie noua, fiinte noi, relatii noi, inimi noi, o natura umana noua.

Scriind credinciosilor despre mostenirea pregatita de Dumnezeu pentru copiii Sai, apostolul Petru o caracterizeaza prin trei expresii distincte.

“Binecuvantat sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos, care, dupa indurarea Sa cea mare, ne-a nascut din nou prin invierea lui Isus Hristos din morti, la o nadejde vie, si la o mostenire NESTRICACIOASA, si NEANTINATA, si CARE NU SE POATE VESTEJI, pastrata in ceruri pentru voi.” 1 Petru 1, 3.4

Va invit sa luam pe rand cele trei expresii, incercand sa le intelegem sensul.

1. O mostenire nestricacioasa, care nu poate fi corupta ( traducerea Crampon, in l.franceza, a Bibliei), o mostenire care nu se poate degrada.
Vorbind despre lumea noastra, apostolul Pavel le scrie credinciosilor din Roma urmatoarele :

“Caci firea (natura ) a fost supusa desertaciunii, nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o, cu nadejdea insa, ca si ea va fi izbavita din robia stricaciunii, ca sa aibe parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu.” Romani 8, 20.21

Cand Pavel scrie despre natura care este “supusa desertaciunii”, aflandu-se in “robia stricaciunii”, el vorbeste despre ceea ce astazi oamenii de stiinta numesc legea entropiei-cea de-a doua lege fundamentala a termodinamicii, o lege universal recunoscuta. Ce spune aceasta lege ?
In cuvinte simple, pe intelesul nespecialistilor, aceasta lege afirma ca, in lumea noastra, totul tinde spre haos, dezordine si degradare ( “stricaciune”). Nu ne trebuie prea multa invatatura ca sa intelegem ca aceasta lege exista si isi manifesta efectele.

Lasati o masina noua in padure vreo cativa ani, fara sa va ingrijiti de ea, apoi vedeti ce mai ramane din ea. Nu va asteptati sa gasiti o masina de lux, ultimul model ! Mai degraba veti gasi o gramada de fiare ruginite. Lasati o casa nelocuita cativa ani, si veti vedea ca ea nu se va transforma intr-un palat, ci mai degraba intr-o gramada de riune. Lasati un copil fara cea mai elementara educatie, si el nu va deveni un savant, ci mai degraba o fiinta inferioara cu chip de om. Am vazut un documentar despre copii salbaticiti- copii pierduti in padure si crescuti de animale salbatice, sau inchisi de parinti in camere izolate, fara nici un contact cu lumea din afara. Copiii acestia au crescut devenind oameni cu apucaturi de animal, si care niciodata nu vor putea fi recuperati in intregime.

Aceasta este lumea in care traim, o lume in care, datorita pacatului, domneste legea entropiei, legea stricaciunii si a mortii. In lumea noua pregatita de Dumnezeu, aceasta lege nu va mai avea nici o putere, pentru ca El va face toate lucrurile noi. Este adevarat ca ne e greu sa intelegem ca pe Noul Pamant nu va mai fi moarte, ca rupand o floare, ea nu se va vesteji ; ca frunzele copacilor nu se vor mai ofili si nu vor mai cadea ; ca pe fetele noastre nu vor mai aparea riduri, iar parul nu va mai carunti ; e greu de inteles ca dintii nu vor mai cadea, ca nu vom mai cunoaste oboseala, ca nu ne vom mai imbolnavi ( caci nu vor mai exista agenti distrugatori). Toate acestea si inca o mie de alte lucruri sunt greu de inteles daca incercam sa le explicam prin ceea ce vedem si traim acum, uitand ca pe Noul Pamant toate vor fi noi.

2. “Care nu se poate vesteji”
Floarea de trandafir, chiar daca nu este taiata, sau atacata de vreo boala, vine o zi in care tot se va ofili. Orice i-am face ! In lumea noastra nu exista doar factori distrugatori externi, ci si factori interni, genetici, care duc la distrugere. Aceste modificari genetice au fost ingaduite de Dumnezeu dupa caderea in pacat, pentru a ne scuti de o viata vesnica traita in chinuri si suferinte. Dragostea lui Dumnezeu este cea care a scurtat viata omului in conditiile pacatului. Inchipuiti-va cum ar fi aratat planeta noastra daca toti oamenii pacatosi de la Adam si pana astazi ar fi trait vesnic ! Cu siguranta ca Pamantul acesta ar fi devenit un iad ! Bunica mea , la optzeci de ani avea dureri mari in picioare. Se ruga lui Dumnezeu sa o cheme la odihna, caci nu mai suporta durerile. Cum ar arata Pamantul nostru daca suferinta ar fi fost vesnica si Dumnezeu nu i-ar fi pus capat prin moarte ?

Pe Noul Pamant Dumnezeu va reface codul genetic al tuturor creaturilor Sale, inclusiv pe cel al omului, astfel ca , in vocabularul lumii viitoare, sa nu mai existe cuvinte ca : riduri, ofilire, moarte, boala, cearcane, etc.

3. O mostenire neintinata.
Daca primele doua expresii, deja comentate, se refera mai mult la latura fizica a noii creatii, cea de-a treia expresie folosita de apostolul Petru, “neintinata”, se refera in mod deosebit la latura ei morala. In conceptia biblica, elementul care intineaza, care murdareste, este pacatul. Avem, insa, asigurarea ca pe Noul Pamant pacatul nu va mai exista, el fiind distrus cu radacini si ramuri ( Maleahi 4,1). Acest adevar ar trebui sa ne bucure mai mult decat strazile de aur din Noul Ierusalim, decat locuintele linistite primite in dar, decat favoarea de a manca din fructele pomului vietii, si decat oricare alta binecuvantare de care vor avea parte cei mantuiti.

Atunci cand vorbim despre o lume viitoare neintinata de prezenta pacatului, trebuie sa avem in vedere cel putin doua aspecte :

a) Dumnezeu nu va ingadui ca in Imparatia Sa sa intre vreun om care mai are pacate nebiruite.

b) In lumea viitoare, desi pacatul ar putea sa reapara, daca ne gandim din punct de vedere teoretic, totusi, in mod practic, acest lucru nu va fi posibil.
Va propun acum sa luam in discutie cele doua aspecte amintite.

a) Faptul ca Dumnezeu nu va ingadui sa intre in Imparatia Sa nici un om care nu si-a rezolvat problema pacatului, este sustinut de multe pasaje biblice. Chiar in cele doua capitole din Apocalipsa care se ocupa pe larg cu viata viitoare (21 si 22), gasim asigurarea ca nu va mai exista pacat pe Noul Pamant.
“Cel ce va birui va mosteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui si el va fi fiul Meu. Dar cat despre FRICOSI, NECREDINCIOSI, SCARBOSI, UCIGASI, DESFRANATI, VRAJITORI, INCHINATORII LA IDOLI, SI TOTI MINCINOSII, partea lor este in iazul care arde cu foc si cu pucioasa, adica moartea a doua.” Apocalipsa 21, 7.8

Observati, va rog, ca in cazul primelor trei categorii de oameni care vor rata mantuirea, nu este vorba de pacate considerate mari : “fricosii, necredinciosii, scarbosii… “ Dupa mentalitatea majoritatii, frica nici nu este considerata un pacat. Si totusi, poate frica sa fie o piedica in mantuirea cuiva ?

Desigur ca aici nu vorbim despre sentimentul de frica, pe care il are orice om in anumite circumstante. Biblia vorbeste despre pacatul fricii in sensul unei atitudini pe care multi oameni o afiseaza in diferite momente ale vietii, si care ar putea fi rezumata in cateva cuvinte : “Eu nu ma bag. Nu vreau sa stiu. Nu vreau sa ma implic. Sa o faca altii !” Si pentru ca omul evita sa se implice, de teama unor consecinte neplacute, cineva poate ca are de suferit ; cineva poate este nedreptatit ; cineva poate ca are de pierdut bunuri materiale, sau renumele, sau relatiile. Poate ca demnitatea cuiva este calcata in picioare, pentru ca cuiva ii este frica sa ia atitudine de partea adevarului si a dreptatii.

Interesant de subliniat ca, dintre toate piedicile care ar putea sa stea in calea mantuirii unui om, frica este pusa in capul listei. Un dusman de temut al mantuirii !

Ma intreb : oare cati oameni nu s-ar alipi de Hristos si de biserica Sa, daca nu le-ar fi frica de ceea ce vor spune rudele, prietenii, colegii, vecinii… ? Daca nu ar exista frica ( ca si atitudine), iadul de la sfarsitul timpului ar fi depopulat de o mare parte din ocupantii sai !

Dar ce putem spune despre cei credinciosi ?
“Aici nu e cazul nostru, ar putea gandi unii. E vorba de atei, de liberi cugetatori, de pagani, sau chiar de membrii altor biserici.” Dar sa nu ne grabim cu concluziile !

Sa nu uitam un amanunt : generatia de evrei care a iesit din Egipt a ratat intrarea in Canaan, nu datorita unor pacate grozave, ci datorita necredintei lor.

“Vedem dar ca n-au putut sa intre DIN PRICINA NECREDINTEI LOR.” Evrei 3,19

Acesti evrei, ale caror trupuri moarte au acoperit fata pustiei, mereu aveau ceva de comentat, mereu carteau impotriva conducatorului lor, mereu erau razvratiti impotriva lui Dumnezeu. Si prin atitudinea lor de necredinta, au pierdut Tara Promisa. Poate si viata vesnica !

Ce putem spune despre “scarbosii”, care ocupa locul trei in cel mai trist top facut vreodata ? Imi este penibil sa dezvolt aceasta idee, din motive lesne de inteles. Sa ne gandim fiecare la diferite domenii ale vietii, in care un om poate deveni “scarbos”, astfel incat sa-L determine pe Dumnezeu sa-l lase pe acel om in afara mantuirii.

O alta asigurare ca in lumea viitoare nu vor mai exista nici pacat, nici pacatosi, o citim in Apocalipsa 21, 27 : “Nimic intinat nu va intra in ea ( cetatea Noului Ierusalim), nimeni care traieste in spurcaciune si in minciuna.”

V-ati putea imagina o bataie sub ramurile pomului vietii intre doi oameni mantuiti ? Dar o cearta ca de mahala pe strazile Noului Ierusalim ? V-ati putea imagina vreo partida de poker , vreo barfa la colt de strada, vreo privire rautacioasa, sau vreun act terorist pe Noul Pamant ?

V-ati intrebat vreodata de ce Dumnezeu nu va ingadui nici macar unui singur pacatos nepocait sa intre in Imparatia Sa ? Nici macar un singur om care se lasa biruit doar de un singur pacat ? Sa presupunem ca un om a reusit sa-si invinga toate defectele, slabiciunile si pacatele, cu exceptia unuia singur. Minciuna, de exemplu. Cum s-ar simti un astfel de om in atmosfera curata a cerului, in situatia in care Dumnezeu ar face o exceptie in cazul lui ? Nu as vrea sa fiu in pielea unui astfel de “mantuit !” Cred ca s-ar simti grozav de rau ! El, mincinosul, care a facut din minciuna un mod de viata, s-ar simti vesnic mustrat, urmarit de privirea patrunzatoare a Mantuitorului. S-ar simti singur intre sfinti, ca o oaie neagra intr-o turma de oi, ca o nota discordanta in marea simfonie a Universului. Un astfel de om, care s-a lipit de pacatul lui favorit, ar prefera moartea decat o viata vesnica in care sa nu mai poata pacatui. Este si motivul pentru care Dumnezeu nu va ingadui ca un om netransformat de harul lui Hristos, sa intre in Imparatia Sa. In final, Dumnezeu nu va face decat sa respecte alegerea fiecaruia !

Doriti si alte asigurari ca in viata viitoare nu vor intra cei ce s-au lipit de pacatele lor, indiferent care ar fi acestea ?

“Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo…” Apocalipsa 22,3

“Afara sunt cainii, vrajitorii, desfranatii, ucigasii, inchinatorii la idoli, si oricine iubeste minciuna si traieste in minciuna.” Apocalipsa 22,15

Iata cate asigurari avem ca lumea viitoare va fi o lume noua din toate punctele de vedere. Va fi o lume neprihanita, curata, sfanta, neintinata.

b) Pacatul nu va reaparea, desi, teoretic el ar avea aceasta sansa. Dumnezeu va asigura si in vesnicie respectarea libertatii de alegere, aceasta fiind unul din stalpii guvernarii Sale, la care nu va renunta niciodata. Datorita acestei libertati de alegere, cei mantuiti ar putea, teoretic vorbind, sa aleaga la un moment dat, candva in vesnicie, sa repete istoria pacatului. Practic insa, lucrul acesta nu va fi posibil, pentru ca pe Noul Pamant va exista o piedica uriasa in calea pacatuirii : niste catuse interioare, morale. Cand cei mantuiti vor avea in urma lor istoria atat de trista a pacatului, cand ei vor vedea mereu in palmele Mantuitorului semnele crucificarii, cand ei vor realiza cat de mult a costat mantuirea lor, gandul de a repeta istoria pacatului nu va mai trece prin mintea nici unei fiinte din Univers. Asemenea lui Iosif in Egipt, ei, cei mantuiti ar spune : “Cum am putea sa facem un pacat atat de mare ? ( Geneza 39,9 ) Cum am putea sa pacatuim acum, cand gustam din belsug din dragostea lui Dumnezeu? Cum am putea sa mai facem raul, cand mantuirea noastra a costat atat de mult cerul?”

Cei mantuiti vor sti ce a insemnat istoria pacatului, caci ei au trait aceasta istorie, si nu vor simti nevoia sa o repete. Lor nu le va fi deloc dor de o lume plina de cersetori, drogati, criminali, hoti, mincinosi. Nu le va fi dor de o lume in care, langa orice localitate, oricat de mica ar fi ea, trebuie sa se afle si un cimitir. Nu le va fi dor de o lume in care fiecare a gustat pe saturate din rautatea semenilor sai, sau din propria rautate.

In lumea viitoare raul nu va mai exista, ci doar binele. Oare nu va fi monotona viata din aceasta cauza ? Cu siguranta ca nu ! Chiar daca raul va disparea pentru totdeauna, nu va exista monotonie. Diversitatea bogata si progresul continuu ce vor caracteriza viata viitoare, vor garanta o lume in care zi de zi se vor deschide noi posibilitati de cunoastere si implinire.

“Marea lupta s-a sfarsit. Pacatul si pacatosii nu mai exista. Universul intreg este curat. O singura vibratie de armonie si de bucurie strabate prin creatiunea imensa. De la Acela care le-a creat pe toate se revarsa viata, lumina si fericirea prin domeniile spatiului fara sfarsit. De la atomul minuscul si pana la lumile cele mari, toate lucrurile, insufletite si neinsufletite, in frumusetea lor neumbrita si intr-o bucurie desavarsita, declara ca Dumnezeu este iubire.” Tragedia Veacurilor, cap. Sfarsitul luptei

Cand in fata noastra se afla o pespectiva atat de luminoasa, ma intreb, asemenea apostolului Petru:

“Ziua Domnului insa va veni ca un hot. In ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet, trupurile ceresti se vor topi de mare caldura, si Pamantul, cu tot ce este pe el va arde. DECI, FIINDCA TOATE ACESTE LUCRURI AU SA SE STRICE, CE FEL DE OAMENI AR TREBUI SA FITI VOI, printr-o purtare sfanta si evlavioasa, asteptand si grabind venirea zilei lui Dumnezeu, in care cerurile aprinse vor pieri si trupurile ceresti se vor topi de caldura focului ? Dar noi, dupa fagaduinta Lui, asteptam ceruri noi si un Pamant Nou, in care va locui neprihanirea.” 2 Petru 3, 10-13

Ce fel de om ar trebui sa fiu eu ? Ce fel de om ar trebui sa fi tu ?

RASPUNSUL ESTE UNUL SINGUR : ASEMENEA LUI ISUS

Lori Balogh
______________________________

Noul Pamant 09.UN NOU INCEPUT / Autor. Lori Balogh

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:31 +0000

9. UN NOU INCEPUT

Tuturor oamenilor le place sa li se ofere cadouri. Eu nu am auzit inca de cineva caruia sa-i displaca primirea unui dar, oricat de modest ar fi acesta. La urma urmei, intentia conteaza.

Ideea de cadou este strans legata de cea de surpriza. Ne place sa tinem ascuns continutul darului nostru pana in ultima clipa, daca este posibil. Si aceasta pentru ca surpriza sa fie cat mai mare si mai placuta. Astazi s-a dezvoltat o intreaga industrie a ambalajelor, funditelor, felicitarilor si florilor, care insotesc darul propriu-zis, care il ascund privirilor si care transmit primitorului un mesaj clar: acolo, in cutia aceea frumos colorata si legata cu fundite, se afla ceva pretios pentru el, un lucru pe care si-l doreste demult.

Din punct de vedere al daruirii, oamenii se impart in doua categorii :

-zgarcitii-cei carora le place sa primeasca , nu si sa daruiasca
-generosii-oamenii darnici, care au invatat din propria lor viata, din propria experienta, marele adevar spiritual ca “este mai ferice sa dai decat sa primesti.” (Faptele Apostolilor 20, 35) Acestia din urma sunt cei care oglindesc caracterul Marelui Datator, care este Dumnezeul nostru.

Daca ne gandim bine si suntem sinceri cu noi insine, tot ceea ce suntem si tot ce avem, toate realizarile si toate succesele noastre, toate sunt daruri ale lui Dumnezeu. Apostolul Iacov recunoaste acest lucru fara nici o ezitare : “Caci orice ni se da bun si orice dar desavarsit este de sus, coborandu-se de la Tatal luminilor, in care nu este nici schimbare, nici umbra de mutare.” Iacov 1, 17 Iar apostolul Pavel ne intreaba, pe fiecare in parte, foarte direct : “Ce lucru ai pe care sa nu-l fi primit ? Si daca l-ai primit, de ce te lauzi ca si cand nu l-ai fi primit ?”

Da ! Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al darurilor ! Unele din darurile Sale le-am primit deja in aceasta viata : darul mantuirii prin Jertfa lui Hristos, darul Duhului Sfant, prin care avem certitudinea ca suntem copii ai lui Dumnezeu, darul vietii, cel al sanatatii, al pacii, al ocrotirii, al binecuvantarilor materiale…Lista ar fi atat de lunga incat nu am mai avea timp sa ne plangem de lipsurile noastre. Dar, atentie ! Cele mai pretioase daruri pregatite de Dumnezeul nostru sunt pe drum ! Inca nu au ajuns la destinatie. Dar ele vor sosi cu siguranta, frumos ambalate in fagaduintele Cuvantului lui Dumnezeu. Asa cum, privind la un dar frumos ambalat, ne dam seama ca inlauntru se gaseste ceva deosebit, la fel , privind la fagaduintele Bibliei, intrezarim ca acolo, in viata de dincolo de istoria trista a lumii noastre, vom intalni niste lucruri deosebite.

De o buna bucata de vreme am incercat sa privim dincolo de orizontul intunecat al vietii, incercand sa descoperim frumusetea vietii viitoare, traita pe Noul Pamant. Dar trebuie sa recunoastem ca, oricat am incercat sa intelegem ce se afla in cutia frumos colorata si impodobita cu fundite si flori, nu am ajuns sa privim frumusetea continutului. Dumnezeu pastreaza aceasta ca o surpriza pentru copiii Sai mantuiti. Si va fi o surpriza nespus de placuta, cum numai un Tata iubitor si atotputernic poate sa o faca. El nu procedeaza astfel pentru ca Ii place sa ne tina in tensiunea asteptarii, ci o face dintr-un motiv foarte realist : noi nu suntem acum capabili sa intelegem frumusetea darului vietii vesnice cu tot ce presupune ea . Pacatul ne-a degenerat suficient de mult, dupa o istorie de cateva milenii, astfel incat sa nu mai avem capacitatea de a patrunde si de a intelege lucrurile viitoare.

“Lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit, si la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” 1 Corinteni 2,9

Ceea ce putem vedea acum din darul vietii vesnice, sunt doar funditele si cutia frumos colorata in care Tatal nostru ceresc a ascuns pretiosul Sau dar. Acestea sunt pretioasele fagaduinte ale Scripturii. Cat despre continut, adica darul propriu-zis, acesta ne va fi dat la timpul potrivit. Si va fi, repet, O MARE SURPRIZA. PLACUTA !

In aceasta ultima ocazie, in care dorim sa aruncam inca o privire spre marele dar al vietii vesnice, ne vom pune cateva intrebari concrete cu privire la viata viitoare. Si, in masura in care ne este descoperit, vom cauta si raspunsurile, cu rezerva ca ceea ce vom discuta este legat doar de ambalaj. Continutul-la vremea potrivita !

1. Ce forme de relief vor fi intalnite pe Noul Pamant ?
Cand eram la varsta adolescentei, aveam o teama serioasa : credeam ca pe Noul Pamant nu vor mai exista munti. Eu am crescut intre munti si ii iubesc nespus de mult. Nu pot concepe viata fara prezenta maiestoasa a muntilor. Cand am gasit raspunsul la dilema mea, m-am linistit :

“Exista rauri care curg pentru totdeauna limpezi ca si cristalul, si, pe langa ele, copaci care se unduiesc si care-si arunca umbrele asupra cararilor pregatite pentru rascumparatii Domnului. Acolo, intinsele si largile campii cresc progresiv in dealuri minunate, iar muntii lui Dumnezeu isi ridica inaltimile lor distincte. Pe acele campii linistite, pe langa acele rauri de viata, poporul lui Dumnezeu, atat de mult timp peregrin si calator, va gasi un camin.” Tragedia Veacurilor , cap. Sfarsitul luptei, pag. 590

“Apoi am intrat intr-o padure , nu ca padurile intunecate pe care le avem noi aici; nu, nu, ci o padure luminoasa si peste tot stralucitoare. Crengile copacilor se leganau incoace si incolo si noi toti am strigat : ‘‘Vom locui in siguranta in locuri pustii si vom dormi in paduri’’. Noi am trecut prin padure, caci era un drum spre Muntele Sionului.” Experiente si Viziuni, pag. 118 ( ed. engl.)

2. Ce informatii avem despre lumea vegetala ? Cum vor arata copacii, florile, iarba pe Noul Pamant ?
“Muntele Sionului era chiar inaintea noastra ; pe munte era un Templu glorios si imprejurul lui erau alti sapte munti pe care cresteau trandafiri si crini…In jurul Templului erau tot felul de copaci care infrumusetau locul ; merisorul, bradul, pinul, palmierul, mirtul si rodia. Smochinul se apleca de greutatea smochinelor lui timpurii. Acestea faceau locul stralucitor peste tot.” Experiente si Viziuni, pag. 19

“Acolo erau toate felurile de flori. Si, in timp ce le culegeam, am strigat : ‘’Ele nu se vor vesteji niciodata ! ‘’ Apoi am vazut o campie cu iarba inalta, prea splendida pentru a fi privita ; era de un verde viu si avea reflexe de aur si argint.” Experiente si Viziuni, pag. 18

3. Ce putem sti despre fructele de pe Noul Pamant ?
“Am vazut o masa de argint curat ; era lunga de mai multe mile, si totusi ochii nostri o puteau privi in intregime. Am vazut fructele pomului vietii, mana, migdale, smochine, rodii, struguri si multe alte feluri de fructe.” Experiente si Viziuni, pag. 19

4. Ce stim despre pomul vietii ?
“In mijlocul petei cetatii ( Noul Ierusalim ), si pe cele doua maluri ale raului, era pomul vietii, rodind douasprezece feluri de rod, si dand rod in fiecare luna ; si frunzele pomului vietii slujesc la vindecarea neamurilor.” Apocalipsa 22, 2

“Aici noi am vazut pomul vietii si tronul lui Dumnezeu. Din tron iesea un rau cu apa curata si pe fiecare parte a raului era pomul vietii. Un trunchi al pomului era de o parte a raului, un trunchi de cealalta parte. Ambele trunchiuri pareau de aur curat si transparent. Prima data am crezut ca am vazut doi pomi. Am privit din nou si am vazut ca ei erau uniti la varf intr-un singur pom. Astfel ca pomul vietii era pe fiecare mal al raului vietii. Crengile lui se aplecau spre locul in care eram noi si fructul sau era stralucitor ; arata ca aurul amestecat cu argintul.” Experiente si Viziuni pag. 17

5. Ce stim despre animalele ce vor trai pe Noul Pamant ?
Privind la lumea animalelor, suntem obisnuiti sa vedem acum doar scene de cruzime. Expresii ca : “lupta pentru supravietuire” , “selectia naturala”, s.a. sunt la ordinea zilei in documentarele oferite de Animal Planet, Discoveri, sau National Geografic. “Facut pentru a ucide” este titlul unui serial din viata animalelor, in care se reda cruzimea acestora in lupta lor pentru supravietuire.

Putem sa ne imaginam o lume cu animale blande si prietenoase?

“Lupul si mielul vor paste impreuna, leul va manca paie ca boul, si sarpele se va hrani cu tarana. Nici un rau si nici o vatamare nu se va face pe tot muntele Meu cel sfant, zice Domnul.” Isaia 65,25

“Atunci lupul va locui impreuna cu mielul, si pardosul se va culca impreuna cu iedul ; vitelul, puiul de leu si vitele ingrasate vor fi impreuna, si le va mana un copilas ; vaca si ursoaica vor paste la un loc, si puii lor se vor culca impreuna. Leul va manca paie ca boul, pruncul de tita se va juca la gura bortei naparcii, si copilul intarcat va baga mana in vizuina basilicului. Nu se va face nici un rau si nici o paguba pe tot muntele Meu cel sfant ; caci Pamantul va fi plin de cunostinta Domnului ca fundul marii de apele care-l acopera.” Isaia 11, 6-9

“Nu va exista nimic care sa produca durere sau sa distruga pe tot muntele Meu cel sfant, zice Domnul. Acolo omul va fi restabilit in imparatia pierduta si fiintele inferioare vor recunoaste din nou stapanirea sa ; cele fioroase vor deveni prietenoase, iar cele timide, increzatoare.” Educatie, pag. 34 ( ed. engl)

6. Cum va fi luminat Noul Pamant ?
“Cetatea nu are trebuinta nici de Soare, nici de Luna, ca sa o lumineze, caci o lumineaza slava lui Dumnezeu si faclia ei este Mielul.” Apocalipsa 21,23

“Acolo nu va mai fi noapte. Si nu vor mai avea trebuinta nici de lampa, nici de lumina Soarelui, pentru ca Domnul Dumnezeu ii va lumina…” Apocalipsa 22,5

Doresc sa repet o idee prezentata intr-una din ocaziile anterioare : Biblia nu spune ca nu vor mai exista Soarele si Luna, ci doar ca nu va mai fi nevoie de ele, cel putin in privinta iluminarii Pamantului. Probabil ca ele vor continua sa existe, insa lumina lor va fi estompata de slava lui Dumnezeu, intocmai cum, in timpul zilei, lumina stelelor este ascunsa de cea a Soarelui.

“Lumina Soarelui va fi inlocuita cu o lumina radianta care nu este stanjenitoare sau orbitoare, si care depaseste stralucirea din miezul zilelor noastre. Gloria lui Dumnezeu si a Mielului inunda sfanta cetate cu o lumina care nu va scadea. Rascumparatii vor umbla in stralucirea fara Soare a unei zile continui.” Tragedia Veacurilor pag. 676 ( ed. engl.)

7. Cum vor arata cei mantuiti? Cat de inalti vor fi ei? Cat de puternici? Care vor fi capacitatile lor ?

a) Inaltimea oamenilor va tinde spre aceea pe care au avut-o primii nostri parinti in Eden.
“Readusi la pomul vietii in Edenul de mult timp pierdut, rascumparatii vor creste la statura deplina a rasei, la slava ei de la inceput.” Tragedia Veacurilor pag. 645
“Adam era mai inalt decat inaltimea dubla a oamenilor care traiesc acum pe pamant si era bine proportionat.” Daruri Spirituale pag 34

b) Vitalitatea oamenilor va creste «Daca Adam, la crearea sa, nu ar fi avut de douazeci de ori mai multa vitalitate decat cea pe care o au oamenii acum, rasa umana, cu obiceiurile ei de viata in violarea legilor naturii, ar fi disparut.” Bazele Educatiei Crestine pag. 23
“Nici unul nu va mai avea nevoie de repaus. Nu va fi oboseala…Noi vom simti intotdeauna prospetimea diminetii si vom fi intotdeauna departe de incheierea ei.” Tragedia Veacurilor pag. 676
“Acumularea de cunostinte nu va mai obosi mintea sau epuiza energiile.” Tragedia Veacurilor pag. 677

c) Identitatea celor mantuiti va fi pastrata
“ Noi ii vom recunoaste pe prietenii nostri, tot asa cum ucenicii L-au recunoscut pe Isus. Ei ar fi putut fi deformati, cu boli serioase, sau desfigurati in aceasta viata muritoare, dar ei inviaza in sanatate si simetrie perfecta si totusi identitatea lor va fi perfect pastrata in corpul lor glorificat.” Hristos Lumina Lumii pag. 804

d) Memoria oamenilor va fi perfecta
“Oamenii dinainte de potop erau fara carti. Ei nu aveau inregistrari scrise, dar, in marea lor vigoare fizica si mintala, ei aveau memorii puternice capabile sa prinda si sa retina ceea ce le era comunicat si sa transmita intact informatiile posteritatii lor.” Patriarhi si Profeti, pag. 83
Daca oamenii antediluvieni, in conditiile pacatului, dupa ce vitalitatea lor incepuse sa scada in comparatie cu cea a lui Adam inainte de cadere, aveau o memorie atat de buna incat nu aveau nevoie de scriere, ce memorie vor trebui sa aibe cei mantuiti, dupa ce vor primi trupuri nemuritoare ?

e) Dezvoltarea mintii va fi un proces continuu
“Pe masura ce ei invata tot mai mult despre intelepciunea si puterea lui Dumnezeu, mintile lor se vor dezvolta continuu si bucuria lor va creste continuu.” Semnele Timpului 702

f) Vederea oamenilor va fi perfecta
“Perdeaua care se interpune intre lumea vizibila si cea invizibila va fi data la o parte si lucruri minunate vor fi descoperite.” Educatie pag. 304

g) Calatoriile in spatiu vor ocupa o buna parte din preocuparile celor mantuiti
“Multimea mantuitilor va umbla din lume in lume si o mare parte din timpul lor va fi folosit in cercetarea misterelor rascumpararii.” Comentarii Biblice vol. 7
“Toate comorile Universului vor fi deschise pentru studiul rascumparatilor lui Dumnezeu. Descatusati de mortalitate, ei zboara in zborul lor neobosit spre lumile indepartate.” Tragedia Veacurilor, pag. 677

h) Cununa vietii pe care o vor primi cei mantuiti va fi diferita. In functie de ce anume?
“Rasplata, gloria cerului lasata asupra biruitorilor, va fi proportionala cu gradul in care ei au reprezentat caracterul lui Hristos lumii. Cel ce seamana cu economie, va culege, de asemenea, cu economie. Cununa vietii va fi mai luminoasa sau mai putin luminoasa, va straluci cu multe stele, sau va fi luminata cu cateva margaritare, dupa cursul nostru propriu de actiune.” Chemarea noastra pentru cer, pag. 123

8. Vor exista pe Noul Pamant viata de familie, casatorii sau nasteri ?

La aceste intrebari raspunsul clar al Mantuitorului este redat de evanghelistul Matei 22,30 :
“Caci la inviere, nici nu se vor insura, nici nu se vor marita, ci vor fi ca ingerii lui Dumnezeu in cer.”

S-ar putea naste o nedumerire in mintea noastra referitor la afirmatia lui Isus. Intr- ocazie anterioara am incercat un raspuns la aceasta nedumerire, amintind ca pacatul a produs niste efecte vesnice. Mantuitorul va purta pentru vesnicie trupul omenesc ( proslavit ), purtand semnele rastignirii in palmele Sale. Templul ceresc, in care Mantuitorul mijloceste acum in favoarea pacatosilor, nu va disparea dupa incheierea istoriei pacatului, ci va ramanea in vesnicie un memorial al istoriei mantuirii. Pacatul va produce despartiri vesnice si intre membrii familiilor oamenilor, in asa masura incat “unul va fi luat, iar altul va fi lasat.” Luca 17,34

De un lucru nu trebuie, insa, sa ne indoim : Dumnezeu va face tot ceea ce este necesar pentru a-i face pe copiii Sai fericiti ! Pentru vesnicie !

“Exista oameni, astazi, care exprima credinta lor ca vor fi casatorii si nasteri pe Noul Pamant ; dar aceia care cred Scripturile nu pot accepta o asemenea doctrina. Doctrina ca vor fi nascuti copii pe Noul Pamant nu face parte din cuvantul sigur al profetiei.” Pe urmele Marelui Medic, pag. 99

9. Ce stim despre locuintele celor mantuiti ?
“Apoi noi am inceput sa ne uitam la lucrurile stralucitoare din afara cetatii. Acolo noi am vazut cele mai splendide case care aveau o infatisare de argint, sprijinite pe patru stalpi imbracati cu perle stralucitoare. Aceste case aveau sa fie locuite de sfinti. In fiecare se gasea un raft de aur. Am vazut pe multi dintre sfinti intrand in case, luindu-si stralucitoarele lor coroane de pe cap si punandu-le pe raft.” Experinte si Viziuni, pag. 18

10. In ce activitati vor fi angrenati cei mantuiti ? Se pare ca majoritatea meseriilor de pe Pamant vor deveni inutile in viata viitoare.
a) Cei mantuiti se vor inchina regulat lui Dumnezeu.
“Caci dupa cum cerurile cele noi si Pamantul cel Nou, pe care le voi face, vor dainui inaintea Mea, asa va dainui si samanta voastra si numele vostru. In fiecare luna noua si in fiecare Sabat, va veni orice faptura sa se inchine inaintea Mea, zice Domnul.” Isaia 66, 22.23

b) Vom auzi si vom crea o muzica perfecta.
“Ingerii au adus harpe si Isus le-a prezentat sfintilor. Ingerii conducatori au lovit prima data notele si atunci fiecare s-a ridicat in laude recunoscatoare si fericite. Fiecare mana a trecut cu indemanare peste strunele harpei scotand acorduri bogate si perfecte.” Experinte si Viziuni, pag. 288
“Va exista acolo o muzica si o asemenea cantare care, cu exceptia celor aratate de Dumnezeu in viziuni, nici o ureche de muritor nu a auzit, sau minte sa fi conceput.” Educatie, pag. 307
c) Vom studia istoria marei lupte intre bine si rau si vom intelege toate incurcaturile vietii.
“Toate incurcaturile vietii vor fi clarificate. Acolo unde noua ni s-a parut numai confuzie si deceptie, scopuri sfaramate si planuri zadarnicite, va fi vazut un mare scop, dominant, victorios, o armonie divina.” Educatie, pag. 305

d) Vom vedea lucrarea fiecarei fapte bune.
“Acolo, toti cei care au lucrat intr-un spirit neegoist, vor vedea roadele stradaniilor lor. Se va vedea lucrarea fiecarui principiu adevarat si a fiecarei fapte nobile.” Educatie, pag. 305. 306

e) Cei mantuiti vor lucra in gradina si la camp.
“Pe Pamantul reinnoit mantuitii se vor angaja in ocupatii si placeri care au adus fericirea lui Adam si a Evei la inceput. Viata in Eden va fi traita in gradina si la camp.” Educatie, pag. 304

f) Un campnelimitat de studiu se va deschide in fata celor mantuiti.
“Toate comorile Universului vor fi deschise studiului copiilor lui Dumnezeu. Cu negraita desfatare noi vom intra in intelepciunea si bucuria fiitelor necazute. Ne vom impartasi de comorile adunate de-a lungul anilor petrecuti in contemplarea lucrarilor mainilor lui Dumnezeu. Si pe masura ce anii vesniciei se rostogolesc, vor continua sa ne aduca mai multe descoperiri glorioase.” Educatie, pag. 307

g) Ne vom dezvolta continuu.
           “Acolo va fi dezvoltata orice putere ; orice capacitate va creste. Cele mai mari actiuni vor fi purtate, cele mai mari aspiratii vor fi atinse, cele mai inalte ambitii- realizate. Si inca vor mai ramanea noi inaltimi de cucerit, noi minuni de admirat, noi adevaruri de patruns, obiective proaspete care sa solicite puterile corpului, ale mintii si ale sufletului.” Tragedia Veacurilor, pag. 677

         S-au scurs aproape doua milenii de cand Tatal ceresc a deschis inaintea ochilor nostri aceasta extraordinara perspectiva a unui nou inceput. Oamenii mari ai lumii, constienti de problemele actuale, si simtind responsabilitatea de a le rezolva, cauta mereu noi si noi solutii. Nimic rau in aceasta ! Este bine sa avem orice initiativa pentru a salva ceea ce se mai poate salva.

Dar, indiferent de intentiile bune ale unora, indiferent de avertizarile si eforturile altora, Biblia, care priveste lumea in care traim de la inaltimea intelepciunii si atotstiintei lui Dumnezeu, ne arata clar ca pe frontispiciul Pamantului nostru scrie deja de mult timp : “TERMENUL DE VALABILITATE-EXPIRAT.” Suntem asemenea unei conserve in care a patruns un ferment strain, si care este gata sa explodeze, daca nu vine cineva din afara sa-i goleasca intreg continutul. Oamenii cauta solutii la problemele tot mai acute ale lumii noastre. Creatorul este, insa, singurul care are SOLUTIA : UN NOU INCEPUT ! Un inceput total, complet si radical, care poate fi rezumat intr-un singur cuvant : RECREATIUNE.

Dumnezeu ’’nu se pricepe’’la reconditionari, cosmetizari, resapari, ci doar la TRANSFORMARI. De aceea solutia Sa la finalul istoriei pacatului, final pe care il traim chiar in aceste zile, este UN CER NOU si UN PAMANT NOU in care va locui neprihanirea. Aceasta nu este nici filozofie omeneasca, nici utopie, nici fantezie religioasa. Este promisiunea lui Dumnezeu in care cred din toata inima.

“La inceput, Tu, Doamne, ai intemeiat Pamantul ; si cerurile sunt lucrarea mainilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu ramai ; toate se vor invechi ca o haina ; le vei face sul, ca pe o manta, si VOR FI SCHIMBATE ; dar Tu esti Acelasi ; si anii Tai nu se vor sfarsi.” Evrei, 1,10-12

Marea certitudine pe care ne-o da Cuvantul lui Dumnezeu este aceea ca sfarsitul istoriei acestei lumi nu se va datora nici vreunei ere glaciare viitoare, nici vreunui razboi nuclear, nici ciocnirii cu un asteroid obraznic, ci sfarsitul va veni cand Creatorul, privind acele ceasului profetic, va spune : “Destul ! A sosit timpul innoirii tuturor lucrurilor !”

Viitorul nostru, al meu si al tau, se afla in mainile Sale. Si, crede-ma, este un viitor minunat ! “Caci Eu stiu gandurile pe care le am cu privire la voi : ganduri de pace si nu de nenorocire, CA SA VA DAU UN VIITOR SI O NADEJDE.” Ieremia 29,11

In miinile Tatalui nostru ceresc se afla viitorul nostru. In mainile noastre se afla, insa, alegerea. O alegere pe care El o va respecta, indiferent ca aceasta va fi spre viata, sau spre moarte. Totusi, indemnul Lui este : “ALEGE VIATA !”

Crede-ma ! Merita sa faci aceasta alegere ! O doreste, din toata inima Sa de Dumnezeu, Tatal nostru ceresc ; o doreste Mantuitorul, care Si-a dat viata pentru ca tu si cu mine sa ne putem bucura de acest nou inceput ; o doreste Duhul Sfant , care “mijloceste cu suspine negraite” , zi de zi pe langa inimile si constiintele noastre ; o doresc ingerii din ceruri si locuitorii lumilor necazute in pacat ; o doresc si eu, cel care am scris aceste modeste si stangace randuri pentru tine.

Tu o doresti ? Alege viata, si nu vei regreta ! Iti garantez lucrul acesta !

Lori Balogh

______________________________