Articole Creştine » Parabolele Imparatiei

Pilda Talantilor

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:31 +0000

11. PILDA TALANTILOR

Exista oameni care s-au nascut o data si care mor de doua ori ( cei nelegiuiti , care vor avea parte si de moartea aceasta, dar si de moartea a doua ). Exista si oameni care s-au nascut de doua ori ( o nastere fizica si o renastere spirituala), dar care mor o singura data (cei mantuiti ,care nu vor gusta moartea a doua ).

Exista, in sfarsit, si o a treia categorie de oameni- cei care s-au nascut de doua ori si care nu vor muri niciodata ( cei neprihaniti din ultima generatie, care vor fi in viata la revenirea lui Christos ).

Desi dupa trup toti suntem fii ai lui Adam, iar dupa spirit, toti suntem fii ai lui Dumnezeu, cat de deosebiti suntem!

Oamenii se aseamna intre ei doar cand ii privesti de departe: toti sunt facuti din aceeasi tarana

( aceleasi elemente chimice ), toti au aceesi alcatuire, toti sunt pacatosi si toti au vulnerabilitatile lor…Dar, daca ne analizam mai profund, din orice punct de vedere noi suntem niste unicate. Tatal nostru ceresc nu are din din noi decat cate unul singur.

Ne deosebim in privinta amprentelor degetelor, a timbrului vocii, a temperamentului, a fizionomiei ( nici gemenii nu sunt identici ). Ne deosebim in caracter, in ceea ce priveste fiziologia corpurilor noastre, in privinta AND-ului … Si lucrul acesta este una din tainele creatiunii lui Dumnezeu si o dovada a intelepciunii Sale infinite, precum si a iubirii Sale fata de noi.

Ce frumoasa si interesanta e viata prin faptul ca, desi suntem egali ca valoare in ochii cerului, suntem totusi atat de diferiti ! Ce monotona ar fi fost viata, chiar imposibila, daca noi am fi fost sase miliarde si ceva de “copii trase la xerox”, daca am fi fost produsi in serie, pe banda rulanta !

Pilda talantilor, pe care o luam acum in discutie, se bazeaza tocmai pe unul din elementele care-i deosebesc pe oameni- inzestrarea cu anumite daruri spirituale.

Matei 25, 14-30

Pilda talantilor are o solie valabila pentru toti credinciosii tuturor timpurilor, insa ea are o solie speciala pentru crestinii ultimei generatii. Sa observam ca cele mai multe parabole ale Domnului incep cu aceeasi formula: “Imparatia cerurilor se aseamana cu…” ( 11 pilde incep in felul acesta ). Doar doua pilde au timpul verbului la viitor: “Atunci Imparatia cerurilor se va asemena cu… “ ( Pilda celor zece fecioare si Pilda talantilor ). Folosirea verbului la viitor ne face sa credem ca Domnul a avut in vedere un timp special in care mesajul pildei va fi aplicabil bisericii.

Care este acel timp special? Cand “Imparatia cerurilor se va asemana cu…”?

Pilda talantilor face parte din grupul ultimelor patru pilde rostite de Mantuitorul inainte de patima Sa ( Pilda celor doi robi, Pilda Celor zece fecioare, Pilda talantilor si Pilda judecatii viitoare ). Aceste pilde au fost rostite dupa predica referitoare la semnele sfarsitului, ceea ce ne face sa credem ca ele contin o solie speciala pentru biserica din timpul sfarsitului.

“Atunci”, in acel timp al sfarsitului, in care omenirea a pasit incepand cu anul 1844- ultima piatra kilometrica indicata de proferia biblica, in acel timp in care Mantuitorul urma sa revina, Pilda talantilor urma sa aiba o solie speciala pentru biserica.

Sunt convins ca acel “atunci,” despre care vorbea Domnul, a devenit “acum”. “Acum Imparatia cerurilor se aseamana cu…”

Analiza pildei

Nu este greu sa identificam simbolurile prezente in Pilda talantilor. “Omul” care imparte talantii nu este altcineva decat Domnul Christos, al carui titlu preferat in timpul vietii Sale pamantesti a fost acela de Fiul Omului.

Dupa ce Si-a incheiat lucrarea pe pamant si S-a adus pe Sine ca Jertfa suprema, Domnul Christos se pregatea sa paraseasca pamantul pentru a se intoarce la Tatal Sau si a incepe in Templul ceresc o alta faza a lucrarii Sale rascumparatoare-lucrarea de mijlocire. Pilda talantilor nu reda dialogul dintre “Om” si supusii Sai, dar el trebuie sa fi fost foarte interesant. Putem intrezari acest dialog din frumoasele cuvinte de ramas bun pe care Iisus le-a spus ucenicilor Sai cu putin timp inainte de crucificare ( Vezi Ioan 14, 1-4 ! )

“Robii” ii reprezinta, in sensul cel mai restrans al cuvantului, pe ucenicii Domnului. Intr-un sens mai larg, ei ii reprezinta pe toti urmasii lui Christos din toate timpurile, cei care alcatuiesc biserica Sa.

De ce suntem numiti robi ? Nu este prea umilitoare aceasta referire? Oare misiunea Domnului a fost aceea de a-i atrage pe oameni la Sine, pentru ca apoi sa-i considere robi ?

Istoria recenta e plina de exemple in care tot felul de guru, de falsi mesia, de intemeietori de secte au racolat oameni pe care i-au transformat apoi in sclavi pe domeniile sectei, in cel mai literal sens al cuvantului. In interiorul acestor domenii private, acesti oameni ademeniti de promisiunile inselatoare ale liderilor , au avut de suferit un tratament inuman de spalare a creierelor, pentru ca apoi sa fie obligati sa suporte un regim de lagar de munca. Ei au devenit, fara voia lor, robi ai invatatorilor lor.

Oare la o astfel de robie se refera Pilda talantilor ?

Statutul de rob nu este deloc de invidiat. Cand nu ai personalitatea ta, cand nu-ti poti exercita liber vointa, cand esti o simpla unealta in mana unor stapani fara scrupule, avand drept de viata si de moarte asupra ta, nu este deloc o situatie de dorit. Asa erau sclavii antichitatii si probabil ca termenul de rob a sunat destul de umilitor in urechile ucenicilor. Ei asteptau sa devina ministri in noua imparatie pe care o asteptau. Si iata ca Domnul ii numeste robi !

In vorbirea Mantuitorului insa, cuvantul “rob” are un inteles cu totul diferit decat in vorbirea obisnuita. Sensul este atat de diferit incat, daca oamenii l-ar intelege, ar prefera sa fie “robii” lui Christos, decat sa se laude cu asa-zisa lor libertate.

Pilda spune ca “stapanul le-a incredintat robilor sai toata avutia sa”( Matei 25, 14 ) . Care stapan din antichitate ar fi facut asa ceva? Care rob s-ar fi bucurat de o asemenea incredere? Pilda talantilor ne prezinta o relatie cu totul neobisnuita intre stapan si robii sai. Aici gasim o incredere deplina pe care stapanul o manifesta fata de supusii sai, fapt care ne constrange sa credem ca asa-zisii robi erau in realitate niste administratori ai averii stapanului.

“Voi sunteti prietenii Mei, daca faceti ce va poruncesc Eu. Nu va mai numesc robi, pentru ca robul nu stie ce face stapanul sau, ci v-am numit prieteni, pentru ca v-am facut cunoscut tot ce am auzit de la Tatal Meu.” ( Ioan 15, 14-15 )

“Unuia i-a dat cinci talanti, altuia doi, altuia unul, fiecaruia dupa puterea lui si a plecat.”(vers. 15 )

Cei opt talanti reprezentau intreaga avere a stapanului. Daca am tine seama de valorile timpului si facand un calcul simplu, ajungem la concluzia ca primul “rob” ( administrator ) a primit in administrare o suma echivalenta cu salariul unui muncitor care a lucrat zi de zi timp de opt ani. Cel de-al doilea rob a primit in administrare o suma echivalenta cu salariul pe cinci ani, iar al treilea rob- suma echivalenta unui salariu pe doi ani de munca.

De unde aceste cifre? Un calcul; simplu:

1 talant= 60 de mine (poli ) Vezi Luca 19

1 mina= 10 drahme grecesti sau dinari romani

Deci 5 talanti= 300de mine= 3000 de dinari

Din Pilda lucratorilor viei ( Matei cap. 20 ) rezulta ca salariul unui muncitor pentru o zi era de un dinar. Deci 3000 de dinari reprezinta salariul unui muncitor care ar lucra zi de zi timp de opt ani. In total, stapanul le-a dat robilor sai o suma echivalenta cu salariul unui muncitor care ar lucra zi de zi timp de 15 ani. Presupunand ca , din acest castig stapanul a economisit jumatate, ajungem la concluzia ca averea sa era rezultatul muncii din greu timp de aproximativ 30 de ani, adica perioada activa din viata unui om obisnuit.

Sa fie o simpla coincidenta faptul ca Mantuitorul a trait pe pamant 33 de ani si jumatate, ani de lupte, de truda, in care El a adunat valori pe care apoi le-a incredintat bisericii Sale? Nu stiu daca Domnul , atunci cand a rostit acesta pilda a dat cifrele la intamplare. Oricum ar fi, coincidenta – daca e vorba de o simpla coincidenta, este deosebit de interesanta.

De ce stapanul nu a impartit in mod egal averea sa robilor sai? Este vorba de favoritism, de discriminarea unora in favoarea altora? Sau e vorba de alceva?

Cuvantul Scripturii ne spune ca stapanul a dat “fiecaruia dupa puterea lui “. Nici vorba de partinire din partea Mantuitorului atunci cand imparte darurile Sale copiilor Sai ! Oamenii sunt foarte diferiti, nu doar in ce priveste aspectul fizic, temperamentul sau intelectul- diferente ce apar evidente de la nastere. Diferentele intre oameni se dobandesc si pe parcursul vietii, datorita educatiei diferite, a imprejurarilor diferite in care au trait, dar mai ales din cauza pacatului, care lasa urme adanci in dezvoltarea fizica, intelectuala si mai ales spirituala. Unii au degenerat mai mult, altii mai putin, ceea ce face ca puterea lor de a sluji semenilor lor si lui Dumnezeu sa fie atat de diferita.

Ceea ce e important este faptul ca stapanul stie sa tina seama de de aceste diferente. Si el ar fi nedrept daca nu ar face lucrul acesta. Nu ar fi fost nedrept ca robului celui mai putin inzestrat sa i se incredinteze raspunderea cea mai mare si apoi sa fie tras la raspundere pentru neimplinirea ei?

Reactia robilor

Primii doi robi s-au dus “indata “ sa puna talantii la negot. Acest “indata” ne vorbeste de o predispozitie buna a celor doi robi de a sluji stapanului lor din toata inima. Ei au inteles ca li sa acordase o incredere deplina si fara sa ezite pornesc la lucru pentru a arata ca sunt demni de aceasta incredere.

Stapanul plecase si ei ar fi putut amana un timp inceperea lucrului, rationand asemenea robului rau din Matei cap. 24: “ Stapanul meu zaboveste sa vina…” Deci mai era timp de ragaz, se mai puteau relaxa putin, se puteau ocupa un timp de propriile lor interese. Iar cand urma sa se apropie ziua revenirii stapanului, ei ar fi facut eforturi pentru a recupera tot acest timp fara ca sa se observe ceva.

Primii doi robi nu gandeau insa in felul acesta. Ei nu se compara intre ei si nici nu se arata nemultumiti ca stapanul le-a dat o parte diferita din averea sa. Cel ce primise 5 talanti nu se uita cu superioritate la ceilalti doi tovarasi mai putin inzestrati. El nu are timp de asa ceva, caci trebuie sa lucreze. Simtamantul datoriei, dar mai ales cel al recunostintei fata de incrderea acordata de stapan, il indeparteaza in mod fericit de pacatul mandriei. Prea vii ii sunt in minte eforturile stapanului de a-si aduna averea pentru a cultiva un gand pacatos ca acesta.

“Mandria si adorarea de sine nu pot sa creasca in sufletul care pastreaza o vie amintire a celor petrecute pe Golgota.” E.G.White, “Hristos Lumina Lumii “, pag. 562-563

De altfel, ce motiv ar fi avut robii sa se mandreasca ? Talantii erau rodul muncii stapanului lor. Ocazia de a-i folosi nu ei o creasera, ci li se daduse, iar ei nu-si apartineau lor insile. Depindeau de stapanul lor. Cel ce primise doi talanti nu se uita cu superioritate la cel ce primise doar un talant, dar nici nu-l invidiaza pe cel ce primise cinci talanti. Spiritul slujirii adevarate nu are nimic de-a face nici cu invidia, nici cu mandria.

“Cel ce nu primise decat un talant s-a dus de a facut o groapa in pamant si a ascuns acolo banii stapanului sau.” ( vers. 18 )

Despre acest rob nu ni se spune ca s-a dus indata la lucru, asemenea primilor doi. Probabil ca el a stat putin pe ganduri, si-a facut cateva socoteli si a pus in cumpana avantajele si dezavantajele folosirii talantului, pentru ca in final sa ia hotararea de a-l ingropa.

De ce a facut acest gest? Poate din invidie fata de ceilati robi care primisera mai mult decat el. Nemultumit de “nedreptatea” ce i se facuse, s-a hoatarat sa se razbune pe stapanul sau in felul acesta. Poate i-a fost rusine ca a primit atat de putin. Doar atata incredere a avut stapanul sau in el? Sau poate ii era teama de consecintele folosirii talantului. El stia ca daca se va ocupa cu talantul incredintat lui, nu va mai avea timp pentru telenovele, nu va mai avea un concediu asa cum isi dorea, nu va mai putea fi atat de liber ca inainte. in consecinta, altii sa foloseasca talantii, nu el. El vrea sa fie liber de orice raspundere.

Sau poate ca acest rob era prea comod. E mai usor sa ingropi un lucru decat sa-l folosesti. E mai comod sa stai in banca ta si sa asculti, e mai comod sa stai in tribune si sa-i privesti pe altii cum se lupta.

Sau poate ca acest rob isi intelegea bine datoria, insa acum el avea alte prioritati. El stia ca trebuie sa-si slujeasca stapanul, dar acum nu avea timp. Era prea ocupat cu serviciul, cu copiii, cu familia, cu masina, cu firma…

Toate acestea nu sunt decat supozitii. Un lucru este insa sigur: acest rob nu-si cunoastea stapanul.

In mintea lui se afla o imagine deformata a celui care ii acordase atata incredere. Il vedea nedrept pe stapanul sau, acuzandu-l ca secera de unde n-a semanat si strangea de unde n-a vanturat. El uita ca , in calitatea sa de rob, se folosea de numele, de averea si influenta stapanului sau, fara sa aduca nicio dovada de recunostinta fata de el. El era doar un consumator al bunurilor materiale si spirituale ale stapanului, fara sa fie dispus sa dea nimic in schimb. El nu era capabil de niciun sacrificiu. El era, asa cum il caracterizeaza stapanul, “un rob viclean si lenes” ( vers. 26 )

Unde a ingropat talantul ? Biblia afirma clar- in pamant. In tarana propriei fiinte, “caci tarana esti si in tarana te vei intoarce” ( Geneza 3, 19 ). Este atat de trist ca cei mai multi crestini fac din propria lor fiinta cimitirul darurilor si talentelor cu care i-a inzestrat Dumnezeu pentru a sluji altora .

Epilogul pildei este in parte trist si in parte fericit.

Ziua inevitabila a socotelilor va aduce unora rasplata credinciosiei, iar altora pedeapsa necredinciosiei.Desi castigul adus de primii doi robi este diferit, stapanul ii rasplateste la fel: “Intra in bucuria stapanului tau!” De fapt, stapanul nu rasplateste cantitatea efortului depus in slujba sa, cat spiritul in care s-a lucrat. Pedeapsa primita de robul cel lenes este una din cele mai teribile avertismente pe care le gasim pe paginile Scripturii: el este aruncat in intunericul de afara, departe de fata stapanului, lasat sa piara in mijlocul regretelor tardive, al lacrimilor si al groazei mortii a doua.

Concluzii

Mantuitorul nu ne-a dat aceasta pilda doar ca sa ne exersam capacitatea de a o analiza din punct de vedere literar. El ne-a dat-o pentru a o trai in practica vietii noastre. Noi, biserica Sa, am primit de la Domnul toate valorile inestimabile ale Evangheliei, valori pe care Mantuitorul le-a castigat dupa o viata intreaga de truda si lupte cu ispita pe acest pamant. Noua, pacatosilor , ne-a fost acordata o incredere atat de mare, incat tot ce a avut mai de valoare, Dumnezeu ne-a incredintat pentru a fi folosit spre binele semenilor nostri.

Ce facem cu talantii incredintati noua? Ce facem cu tineretea noastra, cu bunurile materiale, cu darul vorbirii, al administrarii, al muzicii…?

“Dumnezeu ne va face raspunzatori pentru ceea ce am fi putut deveni printr-o dreapta folosire a talantilor dati de Domnul. Noi vom fi judecati dupa ceea ce am fi putut face si n-am facut, pentru ca n-am folosit energiile noastre spre slava lui Dumnezeu. Chiar daca nu ne pierdem mantuirea, in vesnicie vom ajunge sa ne dam seama de urmarile nefolosirii talantilor nostri. Caci pentru toata cunostinta si destoinicia pe care am fi putut-o dobandi si n-am dobandit-o, va fi o pierdere vesnica.”

E.G.White, “Parabolele Domnului Hristos”, pag. 286

Pilda are insa si o parte luminoasa, datorita uneia din cele mai frumoase fagaduinte de pe paginile Scripturii:

“Bine, rob bun si credincios! Ai fost credincios in putine lucruri, te voi pune peste multe lucruri. Intra in bucuria stapanului tau !”

Lori Balogh

______________________________

Pilda Bogatului si a Tarinei

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:31 +0000

10. PILDA BOGATULUI SI A TARINEI

Exista in Cuvantul lui Dumnezeu pagini asupra carora zabovim cu placere si pe care am dori sa le intiparim cu litere de foc in memoria noastra: fagaduinte, cuvinte de iertare, asigurari despre purtarea de grija a lui Dumnezeu, jertfa de pe Calvar…Ori de cate ori citim aceste cuvinte , sufletele noastre lovite mereu de valurile ispitelor, sunt incurajate si imbarbatate.

Exista insa si pagini asupra carora nu ne place sa zabovim: mustrari, avertismente, judecati si pedepse divine…Firii noastre pamantesti i-ar place ca asemenea pagini sa lipseasca din Biblie. Ele ne tulbura, ne scot din comoditatea si multumirea de sine, provocandu-ne la o schimbare de atitudine fata de Dumnezeu si adevarurile Sale.

Un astfel de pasaj biblic, continand cuvinte tari, greu de digerat, este cel din Luca 12,16-21, sub titlul de “Pilda bogatului caruia i-a rodit tarina.”

Am dat un titlu personal acestei pilde a Mantuitorului-Pilda nebunului. Recunosc ca nu e un titlu frumos, insa el este dat potrivit diagnosticului pus de Cel care cunoaste toate tainele inimii omenesti.

Imprejurarile in care a fost rostita aceasta pilda

Domnul Christos nu a rostit pilda aceasta la intamplare. El nu a spus niciodata nimic in plus si neavenit.

Era cu cateva luni inainte de crucificare. Domnul era inconjurat de o multime imensa, astfel incat evanghelistul Luca scrie in versetul 1 al cap. 12: ca “noroadele, adunate cu miile, se calcau unii pe altii.”

Ca de obicei, Mantuitorul ii invata pe ucenicii Sai, insa le vorbea astfel incat sa inteleaga si multimile adunate in jurul Sau.

In ce priveste subiectele abordate in acea ocazie, Domnul le-a vorbit despre “aluatul fariseilor”, despre prigoana pe care o vor suporta cei credinciosi, despre nevoia de a-L marturisi pe Domnul inaintea oamenilor, despre pacatul impotriva Duhului Sfant si fagaduinta revarsarii Lui peste biserica… Iata doar cateva adevaruri pe care ucenicii si multimea le asultau cu atentie, sorbind fiecare fraza si cumpanind fiecare cuvant care patrundea in inimile si constiintele lor, indemnandu-i la pocainta.

O liniste solemna domnea in acele clipe, fiecare cercetandu-se pe sine si lasand ca Duhul Sfant sa-Si faca lucrarea de reinviorare a spiritelor lor obosite de povara grea a pacatului. Dintr-o data insa, linistea incarcata cu atata prezenta cereasca este tulburata de vocea unuia din multime care face o cerere Mantuitorului:

“Invatatorule, spune fratelui meu sa imparta cu mine mostenirea noastra!” ( Luca 12, 13 )

Cum vi se pare cererea acestui om ? Nu vi se pare ca ea suna ca o nota falsa intr-o mare simfonie plina de armonie? In timp ce Mantuitorul le vorbea celor prezenti despre lucruri privitoare la viata vesnica si in timp ce Duhul Sfant se lupta cu constiintele celor prezenti pentru a-i aduce la pocainta, acest om era parca absent de la tot ce se vorbise si se intamplase acolo.

A fost oare omul acesta chiar atat de absent?

Nu, dimpotriva. El fusese foarte atent la ceea ce predicase Domnul. Era intr-un conflict cu fratele sau pe tema mostenirii si cand L-a auzit pe Domnul mustrandu-i pe farisei cu atata asprime, in mintea lui s-a trezit un gand:

“Ce bine ar fi daca , cu autoritatea pe care o are, Domnul s-ar duce la fratele meu si i-ar porunci sa-mi dea partea mea de mostenire! “

Nici pe departe nu se gandea acest om la viata vesnica, la pocainta, sau la datoriile fata de semenii sai. Obsesia sa era mostenirea si zi si noapte, toate gandurile, energiile, sentimentele si planurile sale se indreptau numai intr-acolo.

Atat era de absorbit acest om de interesele sale pamantesti incat nici nu a realizat ridicolul in care a ajuns si cat de straina era cererea sa fata de atmosfera solemna ce se crease in timpul predicii Mantuitorului.

Raspunsul Domnului a fost cat se poate de sever, pe masura nebuniei intrebarii puse de acest om:

“Omule, i-a zis Iisus, cine M-a pus pe Mine judecator sau impartitor intre voi? Apoi le-a zis: Vedeti si paziti-va de orice fel de lacomie de bani. Caci viata cuiva nu sta in belsugul avutiei lui.”

Luca 12, 14-15

Apoi, ca o intarire a celor spuse, Iisus rosteste pilda bogatului caruia i-a rodit tarina.

Analiza pildei

Bogatul din pilda ajunge intr-o situatie “critica”. De unde stim asta? Din chiar cuvintele lui:

“Ce voi face? Fiindca nu mai am loc unde sa-mi strang rodurile.” ( vers. 17

Iata deci ca si cei bogati au griji. Si nu putine! Cand ai bani multi, trebuie sa te framanti la care banca sa-i depui pentru ca sa nu devii prada hotilor. Dar daca banca va da faliment ? Daca vor afla oamenii ca ai bani multi si vor veni sa se imprumute de la tine? Daca nu-ti vei mai recupera niciodata banii imprumutati? Daca divorteaza sotia de tine, ce vei face cu partajul ? Dar daca se devalorizeaza moneda nationala ? Si daca scad actiunile la bursa?

Grija bogatului din pilda nu era ce va manca maine, sau cu ce sa-si imbrace copiii. Grija lui era ce sa faca cu supraproductia. Avusese o recolta peste asteptari. Hambarele vechi s-au umplut, dar mai ramanea o cantitate mare de grane pe care nu avea unde sa o depoziteze.

Nu stim cat timp a analizat omul nostru situatia, dar hotararea lui e clara: va face o noua investitie, va darama hambarele vechi si-si va constru altele mai incapatoare.

Bine, dar ce e rau in asta? E rau ca cineva sa fie un intreprinzator, sa investeasca si sa-si mareasca averea? Omul acesta nu a facut raul pe care –l fac unii fermieri din SUA care, atunci cand au supraproductie, ca sa nu scada pretul, prefera sa verse laptele la canal si sa arunce graul in mare. Si ei fac acest lucru in timp ce milioane mor anual de foame pe planeta!

Bogatul din pilda nu arunca granele la canal, ci alege o solutie mai buna- construieste niste silozuri mai incapatoare. Era intr-adevar nevoie de o asa investitie? chiar nu avea omul unde sa-si depoziteze recolta? In vecini se aflau destule hambare goale, destule camari prin care batea vantul si prin care nici sobolanii nu mai aveau ce manca. Dar acestea nu erau la el in proprietate, ci la semenii lui.

La altii? De ce sa dea altora? Nu, el nu concepe asa ceva. El nu se sfatuieste cu nimeni si nu are nevoie de nimeni, cu exceptia celor care-i lucreaza ca salahori.

Sa observam dialogul pe care bogatul il poarta cu sine:

“Ce voi face? Fiindca nu mai am loc unde sa-mi strang rodurile. Iata, a zis el, ce voi face: Imi voi strica granarele si voi zidi altele mai mari. Acolo voi strange toate rodurile si toate bunatatile mele si voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunatati stranse pentru multi ani. Odihneste-te, mananca, bea si veseleste-te !” ( vers. 17-19 )

Omul acesta nu era un simplu egoist. Intr-un fel sau in altul, toti suntem egoisti. Omul acesta era un egolatru. El nu se inchina la idoli vizibili, dar se inchina propriei lui persoane.

Privind la recolta bogata, omul se felicita pe sine pentru intelepciunea sa si pentru capacitatea de a administra bunurile sale, se vede onorat de concetatenii sai, ca un om inteligent, capabil, prosper.

“Scopurile urmarite de acest om nu erau mai inalte decat acelea ale animalelor care pier.”

E.G.White, Parabolele Domnului Hristos, pag. 203

Eu as fi mai radical in aceasta privinta, sustinand ca scopurile acestui om erau mai josnice decat ale animalelor. Intre necuvantatoare putem gasi adesea impreuna simtire, spirit de sacrificiu si- de ce sa nu o spunem ? chiar iubire fata de aproapele.

In cartea sa “Instantanee din viata animalelor”, Ionel Pop povesteste o intamplare plina de invataminte pentru rasa umana:

Un inginer silvic locuia la marginea unui oras , avand o gospodarie bine ingrijita. El avea un caine bine hranit si care isi facea datoria cu constiinciozitate. Langa gospodaria inginerului se afla o casa saracacioasa in care locuia un om sarac cu multi copii. Si in acea gospodarie saracacioasa se gasea un caine, insa el era legat si era foarte slab.

Inginerul a observat ca atunci cand ii dadea cainelui sau de mancare, acesta manca ce manca, apoi alegea un os mai mare, il prindea bine intre dinti si se strecura prin gard spre casa vecinului. Acolo se ducea la dulaul acestuia, ii lasa osul si apoi se aseza sa-si priveasca “aproapele” cum manca cu pofta. Inginerul a observat ca lucrul acesta se intampla mereu, nu doar ocazional.

Iata un simplu animal, fara pretentiile lui homo sapiens, care implinea in lumea lui, o porunca data omului- aceea de a-si iubi aproapele. Daca un om ar fi facut aceasta fapta buna, am fi spus ca este o fapta de omenie. Dar cand acest lucru il face un caine, cum sa mai numim fapta aceasta?

Pe drept cuvat, autorul cartii se intreaba in finalul povestirii: Oare stapanul acelui caine generos a facut vreodata acelasi gest, ducand din surplusul sau o cana cu lapte cald copiilor flamanzi ai vecinului sarac?

Bogatul din pilda avea, repet fara a gresi, scopuri mai josnice decat ale animalelor necuvantatoare. De aici si sentinta teribile rostita de Insusi Dumnezeu:

“Nebunule, chiar in noaptea asta ti se va cere sufletul si toate lucrurile pe care le-ai pregatit ale cui vor fi?” ( vers. 20 )

Observatie: noi folosim cuvantul “nebun” in sensul unei dereglari mintale. Biblia insa il foloseste intr-un sens mult mai larg, atribuind acest calificativ unor oameni in sufletul carora s-a produs o ruptura spirituala, o deparatare de Dumnezeu, o instrainare fata de valorile morale.

“Nebunul zice in inima lui: Nu este Dumnezeu! “ – scrie psalmistul in Psalmul 14, 1. Ateismul , iata ca este considerat de Cuvantul lui Dumnezeu ca fiind o forma de nebunie. Chiar daca din punct de vedere fizic el poate fi sanatos, din punct de vedere spiritual, cel ce neaga existenta lui Dumnezeu este un dereglat spiritual. In sufletul sau s-a produs o ruptura, o schizofrenie.

Sotul Abigailei , Nabal era un om sanatos fizic si mintal. Insa sotia lui trebuie sa recunoasca in fata lui David: “Nabal ii este numele si este plin de nebunie” ( 1 Samuel 25, 25 ). Nu ni se spune ca Nabal ar fi fost un dereglat mintal, insa aflam despre el ca era un om deosebit de rau, nerecunoscator si zgarcit. Iata o alta forma de nebunie, identificata in Cuvantul lui Dumnezeu.

Solomon scrie in cartea Proverbele ca “nebunia este lipita de inima copilului.” ( Proverbe 22, 15 )

Inseamna ca toti copiii sunt dereglati mintal? Nicidecum ! Insa Biblia ne atrage atentia ca toti copiii sunt inclinati, datorita pacatului, spre neascultare, o alta forma de nebunie spirituala.

Alte forme de nebunie identificate in Biblie: a asculta doar de inclinatiile inimii ( Proverbe 28, 26 ), necunoasterea lui Dumnezeu in sanul poporului Sau ( Ieremia 4, 22 ), prigonirea celor credinciosi ( Faptele Apostolilor 26, 11 ), mandria ( Romani 1, 22 ), lacomia ( 2 Petru 2, 16 ), etc.

In ce a constat nebunia bogatului din pilda ?

1. Nu s-a sfatuit cu nimeni cand a aparut supraproductia. Nici cu Dumnezeu, nici cu semenii sai. El discuta doar cu inima sa. Omul acesta cu siguranta ca nu citea Scriptura, caci, daca ar fi citit-o, ar fi inteles ca nu e bine sa asculti de propria inima caci “inima e nespus de inselatoare si de deznadajduit de rea.”

( Iermia 17, 9 ). Daca omul ar fi citit Cartea proverbelor lui Solomon, el ar fi inteles ca “cine se increde in inima lui este un nebun .” ( Proverbe 28, 26 )

2. El se gandea doar la sine. Sa observam, in acest dialog pe care-l poarta cu propria sa inima, de cate ori apar cuvintele “meu”, “mele”, “mie” si “imi”. Iata inca un argument ca acest om nu citea Scripturile, intrucat el ar fi gasit in ele indemnul de a lasa un colt din ogorul sau si din via sa neculese , pentru saracii din preajma sa. El nu a citit niciodata Isaia 58, 6, unde Dumnezeu vorbeste despre postul placut Lui si despre indemnul: “Imparte-ti painea cu cel flamand, adu in casa ta pe nenorocitii fara adapost; daca vezi pe un om gol, acopera-l si nu intoarce spatele semenului tau!”

3.Bogatul din pilda priveste viitorul doar prin prisma placerilor sale egoiste.

“Suflete, odihneste-te, mananca, bea si veseleste-te!” ( vers. 19 ) Iarasi constatam ca acest om nu cunostea Scriptura care spune: “Viata este scurta si plina de necazuri 9 Iov 14, 1 ) si “Nu stiti ce aduce ziua de maine ! Caci ce este viata voastra? Nu sunteti decat un abur care se arata putintel si apoi piere.”

( Iacov 4, 14 )

4. Bogatul isi pune increderea in avere.

“Suflete, ai multe bunatati stranse pentru multi ani!”(vers.19 ) -ii spune acest om propriei sale inimi. Oare el nu a citit niciodata cuvintele lui Iov?

“Daca mi-am pus increderea in aur, daca am zis aurului:Tu esti nadejdea mea! Daca m-am ingamfat de marimea averilor mele, de multimea bogatiilor pe care le dobandisem…atunci sa creasca spini in loc de grau si neghina in loc de orz!” Iov 31, 24-25.40

Concluzii

Pilda bogatului caruia i-a rodit tarina nu e o pilda comoda. Nu prea ne simtim in largul nostru, caci firea noastra pamanteasca se simte deranjata de invataturile continute in aceasta pilda.

Totusi, sa privim dincolo de severitatea cuvintelor rostite de Mantuitorul si sa vedem in acestea manifestarea iubirii unui Dumnezeu care doreste sa ne fereasca de spiritul care domneste pretutindeni in jurul nostru. Care este spiritul lumii noastre? Acela de a face totul din lumea aceasta, in lumea aceasta si pentru lumea aceasta, uitand marele adevar biblic ca aceasta lume nu are niciun viitor.

Bogatii lumii noastre, aproape fara exceptie, nu se gandesc decat la marirea”hambarelor” lor. Saracii lumii, privind cu invidie la cei bogati, viseaza ca intr-o zi soarta le va surade si lor, trecand in prima categorie de oameni privilegiati.

Sa nu uitam: In ochii lui Dumnezeu acest spirit al lumii nu este altceva decat nebunie. O nebunie de natura spirituala, mult mai primejdioasa decat cea de natura psihica.

“A trai numai pentru sine inseamna a pieri. Lacomia, dorinta de a castiga numai pentru folosul propriu, egoist, desparte sufletul de viata. Este spiritul lui Satana acela de a lua, de a acapara, de a strange pentru sine. Spiritul lui Christos da, sacrifica totul pentru binele altora.”

E.G. White, “Parabolele Domnului hristos”, pag. 204

Cateva intrebari pentru sufletul tau:

– Cand faci un plan pamantesc ( vrei sa-ti maresti “hambarul’ ), ceri intai sfatul lui Dumnezeu si cauti aprobarea Sa, sau dialoghezi doar cu inima ta, facand doar ce-ti spune ea?

– Esti dispus sa renunti la acel plan daca Domnul iti arata ca nu e de acord?

– Cand vrei sa-ti maresti “hambarele”, ai in vedere doar bunastarea ta, sau te gandesti si la semenii tai mai nevoiasi decat tine?

– Daca ai succes, recunosti in aceasta binecuvantarea lui Dumnezeu, sau gandesti ca e rodul propriei tale intelepciuni?

“Vedeti si paziti-va de orice fel de lacomie de bani, caci viata cuiva nu sta in belsugul avutiei lui!”

Luca 12, 15

Lori Balogh

______________________________

Pilda celor zece fecioare

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:31 +0000

8. PILDA CELOR ZECE FECIOARE

Matei 25, 1-13

Caracterul special al Pildei celor zece fecioare reiese inca din primele ei cuvinte: “Atunci Imparatia cerurilor se va asemana…”

Cele mai multe din pildele Mantuitorului incep cu formula deja cunoscuta: “Imparatia cerurilor se aseamana…” fie cu un graunte de mustar, fie cu un semanator care a iesit sa semene, fie cu un navod aruncat in mare, fie cu o comoara ascunsa …In toate aceste formule de inceput, verbul se afla la prezent.

Doar doua din pildele rostite de Domnul incep putin diferit, avand verbul la viitor: “Atunci Imparatia cerurilor se va asemana…” Este vorba de Pilda celor zece fecioare si Pilda talantilor.

Expresia “atunci” si forma de viitor a verbului arata spre un anumit timp in care cele doua pilde vor avea o aplicatie speciala. Din acest punct de vedere, cele doua pilde depasesc caracterul unei ilustratii obisnuite, ele avand caracter profetic.

Toate celelalte pilde au o aplicatie generala. Intotdeauna biserica , prin care s-a manifestat Imparatia lui Dumnezeu, s-a asemanat cu un graunte de mustar care creste pana ce devine un copac, conform Pildei grauntelui de mustar. Intotdeauna in biserica lui Christos au existat si “pesti buni si pesti rai”, dupa cum ne spune Pilda navodului. Intotdeauna in biserica a existat si grau si neghina, conform Pildei neghinei… Biserica a cunoscut si va cunoaste, de la intemeierea ei si pana la sfarsitul timpului, unele fenomene , lupte si ispite indiferent de epoca in care si-a indeplinit misiunea.

Spre deosebire de acestea, Pilda celor zece fecioare si Pilda talantilor surprind aspecte din viata bisericii care trece printr-o perioada speciala-sfarsitul timpului de har, adica perioada din imediata apropiere a revenirii Mantuitorului.

De unde aceasta concluzie? Din studierea imprejurariloir in care au fost rostite aceste doua pilde de catre Mantuitorul.

Iata imprejurarile, asa cum reies din relatarile Scripturii:

Era in amurg, seara. Domnul Christos se afla pe Muntele Maslinilor impreuna cu ucenicii Sai, dupa ce intreaga dupa-amiaza le vorbise despre semnele revenirii Sale ( vezi Matei cap. 24 ! ). Dupa ce le-a amintit cateva semne, Domnul i-a indeamnat pe ucenici la veghere, aratand ca ziua revenirii Sale nu e cunoscuta de nimeni.

Printre altele, Domnul le-a spus:

“Atunci se va arata in cer semnul Fiului Omului. Toate semintiile pamantului se vor boci si vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere si cu o mare slava.” Matei 24, 30

“Atunci , din doi barbati care vor fi la camp, unul va fi luat si altul va fi lasat. Din doua femei care vor macina la moara, una va fi luata si alta va fi lasata.” Matei 24, 40-42

Sa retinem expresia “atunci” (cu care incepe si Pilda celor zece fecioare) care ne trimite la acel timp special al sfarsitului istoriei. In acel timp al sfarsitului, pilda urma sa aiba o aplicatie si o invatatura speciale pentru biserica lui Christos.

Pilda celor zece fecioare a fost inspirata dintr-o scena vie care s-a derulat prin fata ucenicilor in acea ocazie. In timp ce Mantuitorul rostea indemnul la veghere, in fata lor se desfasura scena unei nunti orientale, cu bogatie de lumina, cu oaspeti veseli, cu muzica din belsug… Zece fecioare imbracate in alb aveau menirea de a lumina calea mirelui atunci cand se intorcea cu mireasa pentru a intra in odaia de nunta. Scena vie din fata grupei ucenicilor a fost folosita de Mantuitorul pentru a ilustra niste adevaruri speciale cu privire la biserica ce va trai in imediata apropiere a revenirii Sale.

Analiza pildei:

Simbolurile folosite de Domnul in aceasta pilda nu sunt greu de descifrat:

1.Fecioarele reprezinta biserica curata a lui Christos. Biblia este bogata in pasaje in care poporul lui Dumnezeu este simbolizat printr-o femeie curata, cinstita ( Apocalipsa cap. 12; 2 Corinteni 11,2; Efeseni 5, 25 s.a. ) In acelasi timp, o femeie desfranata simbolizeaza o biserica apostaziata, despartita de Christos

( Apocalipsa cap. 17; Ezechiel cap. 16; 23 s.a. ).

2. Imparatia cerurilor nu se refera la o imparatie a unor fiinte extraterestre care vor invada lumea noastra, ci la Imparatia lui Dumnezeu care avanseaza acum in lume sub forma Imparatiei harului, pentru ca la revenirea lui Christos sa se instaureze Imparatia slavei.

Evreii foloseau expresia “Imparatia cerurilor” in loc de “Imparatia lui Dumnezeu” din respect fata de Numele lui Dumnezeu pe care evitau sa-L pronunte.

3. Candelele reprezinta Cuvantul lui Dumnezeu, conform Psalmului 119, 105:

“Cuvantul Tau este o candela pentru picioarele mele si o lumina pe cararea mea.”

4. Uleiul reprezinta prezenta Duhului Sfant, care da viata si caldura oricarei manifestari a vietii religioase, oricarei invataturi si doctrine, oricarei forme si ceremonii religioase. ( vezi Zaharia 4, 1-14 )

5. Mirele este Domnul Christos, asa cum e prezentat in Apocalipsa 19, 7-9 si 21, 9.

6. Mireasa simbolizeaza Noul Ierusalim, metropola Noului Pamant ( Apocalipsa 21, 9-27 ).

Ceea ce ne atrage atentia in aceasta pilda, ca si in Pilda nuntii fiului de imparat din Matei cap.22 este faptul ca biserica nu apare ca mireasa a Mielului ceresc. In Pilda fecioarelor biserica e reprezentata prin cele zece fecioare care ies in intampinarea Mirelui luminandu-i calea, in timp ce in Pilda nuntii fiului de imparat biserica e reprezentata de cei invitati la nunta.

Numarul fecioarelor ne poate spune ceva? De ce Domnul ne vorbeste de un numar egal de fecioare intelepte si neintelepte? Sa intelegem de aici ca la revenirea Sa Mantuitorul va gasi jumatate din biserica Sa pregatita, in timp ce cealalta jumatate va fi surprinsa nepregatita?

Sa nu uitam faptul ca ideea de parti egale mai apare si in alte parti din Evanghelii, in mod deosebit in Matei 24, 30 ;40-41 si Luca 17, 34. Acolo ni se spune ca din doi barbati care vor fi la camp, unul va fi luat si altul va fi lasat; din doua femei care vor macina la moara, una va fi luata, iar alta va fi lasata si din doi care vor fi in acelasi pat, unul va fi luat si celalalt va fi lasat. Ce sa intelegem de aici: ca jumatate din membrii bisericii vor fi mantuiti, iar jumatate nu ?

Mantuitorul foloseste ideea de parti egale cu un alt scop decat acela de a ne satisface curiozitatea. El vrea sa ne atraga atentia ca in biserica Sa exista doua clase distincte de credinciosi. Daca El ar fi folosit o alta proportie, de exemplu 1/9, sau 2/8 , sau 3/7, distictia dintre cele doua clase nu ar fi fost atat de evidenta. Ce ar fi insemnat , de ex. o fecioara neinteleapta pe langa alte noua fecioare intelepte? Ne-am fi magulit probabil cu gandul ca in biserica exista o majoritate pregatita si mantuita si o minoritate nepregatita si nemantuita.

Proportia de 5/5 pe care o foloseste Domnul in relatarea Pildei fecioarelor vrea sa ne atraga atentia ca, in biserica timpului sfarsitului, un numar apreciabil de mare de credinciosi va fi pregatit pentru revenirea Mantuitorului, dar si ca un numar la fel de mare de credinciosi va fi surprins nepregatit pentru acest eveniment. Avertismentul nu ne este dat spre descurajare, ci spre schimbarea atitudinii noastre fata de pregatirea pe care trebuie sa o facem.

Asemanari intre cele doua categorii de fecioare:

Pana la un moment dat nu se vede nicio deosebire intre fecioarele intelepte si cele neintelepte. E adevarat ca textul biblic sesizeaza ca fecioarele neintelepte nu si-au luat cu ele rezerva de ulei, insa acesta era un lucru ascuns privirii. Privite din exterior, toate cele zece fecioare pareau a fi la fel. Iata cateva asemanari izbitoare:

1. Toate sunt fecioare, ceea ce semnifica faptul ca au adevarul curat al Scripturii, fara sa se intineze cu invataturile si ratacirile false ale lumii.

2. La inceput, toate au candelele arzand. Ele au toate Cuvantul lui Dumnezeu in mana si in inima, cred in el , respecta cerintele lui Dumnezeu si au arvuna Duhului Sfant.

3. Toate Il asteapta pe Mire sa revina, marturisind credinta lor in revenirea Lui si bucurandu-se de aceasta.

4. Toate au atipit si adormit in perioada de intarziere a Mirelui. Ele au cazut intr-o stare de letargie spirituala, o stare de amorteala si de scadere a ravnei pentru salvarea sufletelor.

5. Toate fecioarele s-au trezit la strigatul de la miezul noptii.

Ce poate fi acest strigat de la miezul noptii? Din relatarea pildei rezulta ca acest strigat nu s-a auzit din mijlocul fecioarelor, lucru cat se poate de firesc, avand in vedere ca toate au adormit. Strigatul vine din afara, din exteriorul bisericii. Se pare ca nu oamenii vor striga, ci evenimentele, care vor fi la un moment dat atat de evidente incat vor trezi biserica adormita in intregime.

Care poate fi acel eveniment care va rasuna pentru biserica adormita ca un strigat la miezul noptii?

– Calamitatile naturale, dezastrele care se inmultesc pe zi ce trece? Desi ele se inmultesc de la o zi la alta si desi ele cresc in intensitate , ne obisnuim cu ele facandu-le incapabile sa trezeasca o biserica adormita.

– Razboaiele si pericolul inarmarii nucleare? Si cu acestea ne-am obisnuit.

– Inmultirea bolilor si aparitia unor pericole noi? Si cu acestea ne obisnuim, fara sa vedem biserica trezita.

– Caderea comunismului , deschizand calea predicarii Evangheliei in toata lumea? S-a implinit sub ochii nostri si totusi biserica nu s-a trezit.

– Ridicarea puterii papale si vindecarea ranii ei de moarte, conform profetiei din Apocalipsa

cap. 13? O vedem cu ochii nostri si totusi somnul spiritual al bisericii nu e deranjat.

Atunci care ar putea fi acel eveniment mondial care va rasuna ca un strigat asurzitor la urechile unei biserici adormite ?

Decretul duminical- acesta se pare ca va trezi biserica din somnul ei adanc. Desi este un eveniment asteptat de intreaga biserica, urmare a unei profetii clare din Apocalipsa cap. 13, totusi acest eveniment exterior bisericii va fi ca sunetul sirenei de alarma in miez de noapte. In acele momente intreaga biserica se va trezi, stiind ca acesta este ultimul semnal al cerului ca sfarsitul e la usa. Indiferent daca acest strigat de la mizul noptii ne va gasi pregatiti sau nepregatiti, cu totii vom fi siguri ca acesta e inceputul sfarsitului.

“Asa dupa cum apropierea armatelor romane a fost un semn pentru ucenici despre apropiata distrugere a Ierusalimului, tot astfel aceasta apostazie ( decretul duminical ) poate fi un semn pentru noi ca limita rabdarii lui Dumnezeu este atinsa, ca masura nelegiuirii noastre este umpluta si ca ingerul harului este aproape sa-si ia zborul si niciodata nu se va mai intoarce.”

Marturii pentru comunitate , vol.5, pag.451, trad. engl.

Esecul fecioarelor neintelepte s-a datorat unei singure cauze: lipsa uleiului de rezerva. Toate celelalte conditii le-au implinit, ceea ce reprezinta pentru noi un serios semnal de alarma. E suficient sa dovedim superficialitate intr-o singura directie, si mantuirea noastra poate fi pusa sub semnul intrebarii.

In ce a constat lipsa de intelepciune a celor cinci fecioare gasite nepregatite? Iata cateva raspunsuri spicuite din capitolul “In intampinarea Mirelui” al cartii “Parabolele Domnului Hristos” si capitolul “Profetii implinite” din cartea “Tragedia veacurilor”:

1. Neglijenta celor cinci fecioare de a-si umple vasele cu ulei de rezerva.

2. Ele nu s-au asteptat ca mirele sa intarzie asa de mult.

3. Nu s-au pregatit pentru o situatie de nevoie.

4. Slujirea lor a degenerat in formalism.

5. O falsa siguranta in care si-au leganat inimile.

6. Ele s-au multumit cu o lucrare superficiala.

7. S-au sprijinit pe ajutorul celorlalte fecioare in caz de lipsa .

“Cei reprezentati prin fecioarele nechibzuite nu sunt ipocriti. Ei au consideratie fata de adevar, l-au aparat si l-au sustinut. Unii ca acestia se simt atrasi catre cei care cred adevarul, dar nu s-au supus cu totul lucrarii Duhului Sfant. Ei n-au cazut pe Stanca Iisus Christos, si n-au lasat ca firea lor cea veche sa fie sfaramata…Ei nu cunosc pe Dumnezeu. N-au studiat caracterul Lui; n-au avut comuniune cu El; deci ei nu cunosc, nu stiu cum sa se increada in El, cum sa priveasca la El si sa traiasca. Slujirea lor inaintea lui Dumnezeu degenereaza in formalism… Ei isi leagana inimile in siguranta si nici nu se gandesc la vreun pericol…”

Parabolele Domnului Hristos, pag. 285-286, Editura Proteios

Sentinta cerului in dreptul acestor fecioare neintelepte este una din cele mai teribile care pot fi auzite: “Adevarat va spun ca nu va cunosc.”( Matei 25, 12 )

Concluzii:

Cand Mantuitorul a rostit acesta pilda, expresia “Atunci Imparatia cerului se va asemana” indica un timp in viitor in care mesajul ei urma sa devina un adevar prezent. Noi putem spune: “Astazi Imparatia cerului se aseamana”.

Noi suntem cei care traim experienta celor zece fecioare. Cele cinci fecioare intelepte, dar si cele cinci neintelepte se afla intre noi. Noi suntem cei care purtam candelele adevarului, dar, din nefericire, nu toate candelele contin uleiul Duhului Sfant. Noi suntem cei atipiti si adormiti din cauza intarzierii Mirelui si, in loc sa veghem si sa luminam calea revenirii Sale, ne leganam in somnul dulce al comoditatii.

Ce fel de fecioare suntem? Nimeni nu are dreptul sa o spuna in dreptul semenilor sai, caci nimeni nu poate vedea in ce masura semenul nostru are sau nu ulei de rezerva in candela inimii sale. Doar timpul de criza va scoate la lumina diferenta dintre cele doua categorii de fecioare.

Dar stiu un lucru: -Atunci cand ma sprijinesc pe experienta , pe credinta si lucrarea fratilor mei, si nu pe propria mea experienta cu Dumnezeu, sunt o fecioara neinteleapta.

-Atunci cand religia mea se bazeaza pe emotii trecatoare si nu pe principii durabile, sunt o fecioara neinteleapta.

-Atunci cand neglijez ocaziile de a primi uleiul Duhului Sfant, pe caile randuite de Dumnezeu, sunt o fecioara neinteleapta.

-Atunci cand ma multumesc cu o lucrare superficiala, mai ales in ce priveste formarea caracterului, sunt o fecioara neinteleapta.

Diferenta dintre intelepciune si neintelepciune, atunci cand este vorba de mantuire, poate deveni diferenta intre viata vesnica si moarte vesnica.

Cine hotaraste acesta diferenta? Tu si cu mine. Alegerea ne apartine.

Lori Balogh

______________________________

Pilda Neghinei

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:31 +0000

7. PILDA NEGHINEI

Pildele Mantuitorului sunt adevarate provocari la meditatie si cercetare de sine , atat pentru mintile cele mai stralucite, cat si pentru cei mai umili si neinstruiti dintre oameni. Orice cuvant al Sau este plin de putere, fie ca e rostit direct, fie ca e rostit sub forma unor pilde sau ilustratii.

Chiar si cei mai mari dusmani ai Sai au fost nevoiti sa recunoasca puterea care emana din cuvintele Lui: “Niciodata n-a vorbit vreun om ca omul acesta.” ( Ioan 7, 46 )

Pildele Domnului au o forta de sugestie care face ca acest mod de predicare sa aiba un efect mai mare decat vorbirea directa. Prin ilustratii simple, luate din viata zilnica, Mantuitorul a reusit sa ne transmita adevaruri vesnice. Marele avantaj al acestui gen de predicare este acela ca, ori de cate ori ascultatorii Sai se intalneau cu imaginile si simbolurile folosite in pilde, ei isi aduceau aminte de adevarurile predicate, fiind indemnati sa mediteze mai departe la ele.

Pilda neghinei, relatata in Matei 13, 34-30 si 36-43 , este o pilda a eticii, a moralitatii. Din cuprinsul ei invatam ceva important cu privire la notiunile de bine si de rau.

Dintr-un punct de vedere, adevarul care reiese din aceasta pilda este unul cat se poate de trist si dureros: In biserica lui Christos exista si grau si neghina, si oameni integri, dar si oportunisti, si suflete care cauta cu toata inima mantuirea, dar si fiinte fara caracter, manate in biserica de cine stie ce interese josnice. Oricat de trist ar fi acest adevar , el ne este de cel mai mare folos. Si daca este ceva special de apreciat la Mantuitorul, pe langa multe alte binecuvantari pe care ni le-a rezervat din studiul pildelor Sale, este faptul ca El a avut grija sa ne pregateasca din timp pentru cele mai grele si descurajatoare situatii cu care ne vom confrunta in sanul bisericii Sale.

Pentru a ne pregati sa ne confruntam cu “neghina” din biserica, Domnul ne-a lasat si alte pilde: Pilda navodului, care ne vorbeste de pesti buni si rai; Pilda celor zece fecioare, care ne spune ca in biserica lui Christos sunt si fecioare intelepte, dar si neintelepte; Pilda celor doi robi, care ne arata ca in biserica sunt doua feluri de slujitori; Pilda talantilor, care ne arata, daca mai era cazul, ca in biserica sunt oameni care-si folosesc darurile, dar si unii care le ingroapa; si Pilda judecatii finale, care trage un semnal clar ca exista si vor exista pana la sfarsit doua clase de credinciosi in biserica lui Christos.

Oamenii au tendinta fireasca sa-si creeze iluzii si sa aiba asteptari nerealiste in diferite domenii. Biserica nu face exceptie. Mai ales in cazul bisericii, oamenii isi fac multe iluzii. Si, pentru ca realitatea este cu totul alta, Mantuitorul a dorit sa ne pregateasca pentru multe deziluzii si dezamagiri pe care le-am putea trai in legatura cu acest subiect.

In Pilda neghinei, ca de altfel in multe alte pilde ale Domnului, biserica nu e zugravita ca fiind o societate utopica, ideala, in care toate lucrurile sunt perfecte. Daca astfel am crede despre biserica, am fi in mare pericol, deoarece, la prima proba contrarie , ne-am descuraja amarnic.

Doua motive principale care L-au determinat pe Domnul sa ne lase aceasta pilda:

1. Pentru a ne feri de descurajare, cel mai temut dusman al vietii spirituale.

Prezenta pacatului in biserica este o realitate pe care multi dintre noi o acceptam cu greu. Venind dintr-o lume a pacatului, unde nelegiuirea se bea ca apa, cei mai multi vad in biserica un liman linistit, un refugiu, o detasare fata de raul din lume. Cand constatam insa ca si in biserica exista pacate si rautati de tot felul, dezamagirea este una dintre cele mai mari.

2. Pentru a ne feri de cea mai frecventa greseala ce se poate face in biserica- judecarea semenilor.

Cei ce costata ca in biserica exista pacate si totusi nu se descurajeaza, cad adesea intr-o alta greseala, poate mai grava decat prima: isi judeca semenii. Dintr-o dorinta, de altfel buna- aceea de a avea o biserica curata, ei incearca sa faca o lucrare care Ii apartine in exclusivitate lui Dumnezeu.

Analiza Pildei neghinei:

1.O prima observatie care trebuie facuta este aceea ca formula de inceput a pildei are verbul la prezent: “Imparatia cerurilor se aseamana…” Acest amanunt ne sugereaza faptul ca adevarul pe care Mantuitorul a intentionat sa ni-l transmita este mereu si universal valabil in toata istoria crestinismului. In orice epoca, de la nasterea bisericii crestine si pana la ultima generatie, biserica lui Christos a cunoscut, cunoaste si va cunoaste si in viitor prezenta celor rai in sanul ei.

2.A cui este tarina: a omului, a vrajmasului sau a lui Dumnezeu? In aceasta privinta , pilda nu ne lasa fara un raspuns clar: tarina, ca simbol al lumii in care traim , dar si al bisericii, nu-i apartine de drept nici omului, nici vrajmasului. Pilda neghinei ne spune clar ca tarina este “tarina Lui”, a Fiului lui Dumnezeu. Lumea noastra in general, si biserica in mod special, nu sunt ca o masa de joc in care Dumnezeu si Satana joaca pe pozitii egale, ca doi parteneri egali.

Pilda neghinei nu ne lasa sa intelegem ca lumea si biserica Ii apartin si lui Dumnezeu si lui Satana, fiecare semanandu-si samanta pe care o doreste. Pilda neghinei aduce o viziune noua asupra lumii si a luptei dintre bine si rau, in care Dumnezeu este Stapanul absolut, Proprietarul de drept al tarinei, in timp ce Satana este un supus, un salahor, un vrajmas care face doar ceea ce i se permite de catre adevaratul Stapan.

Acest amanunt important reiese chiar din faptul ca vrajmasul care seamana neghina nu pretinde sa semene alaturi de proprietarul tarinei, ci el o face noaptea, pe ascuns.

3.Trebuie de asemenea sa subliniem un alt amanunt important, legat de lupta dintre bine si rau, prezentata in aceasta pilda: Stapanul permite vrajmasului sa-si semene propria samanata in tarina sa. De unde stim acest lucru? Pilda ne lasa sa intelegem ca Stapanul tarinei nu a fost surprins de ceea ce a facut vrajmasul Sau. La intrebarea slugilor, el nu ezita sa identifice pe autorul raului produs. Ar fi putut banui ca propria sa samnata a fost amestecata cu neghina, sau ca neghina a rasarit din semintele cazute din anul trecut… Stapanul tarinei insa stie precis cine e autorul: “Un vrajmas a facut lucrul acesta” ( vers. 28 )- le spune el slugilor sale. In Orient era o practica obisnuita ca cineva sa se razbune in felul acesta.

Oare stapanul isi cunoastea vrajmasul? Desigur. De unde stim insa ca stapanul tarinei i-a permis vrajmasului sa-si faca lucrarea sa cea rea? Stiind faptul ca are vrajmasi si cunoscand practica razbunarii prin semanarea unor seminte straine, stapanul tarinei ar fi putut pune paznici de noapte pe toata durata semanatului. Si totusi el nu a facut-o. De ce? Din neglijenta? Categoric nu !

Pilda neghinei ilustreaza lupta dintre bine si rau, care nu este o lupta fizica ( pui paznici, tragic cu pusca , lovesti cu maciuca etc… ), ci una ideologica. Or, intr-o lupta ideologica fiecare parte are dreptul sa-si expuna principiile, sa-si faca propria demonstratie. Stapanul tarinei l-a lasat intentionat pe vrajmasul sau sa-si semene neghina, pentru ca raul sa iasa la iveala, sa incolteasca, sa aduca rod si, in final, la judecata , cand se cumpanesc faptele si rodul fiecaruia, sa biruiasca binele si adevarul .

Ce simplu ar fi daca Dumnezeu nu i-ar permite lui Satana sa semene neghina in biserica Sa ! Biserica ar fi atunci o societate formata numai din oameni buni, bine intentionati si care ar fi un adevarat paradis pe acest pamant. Dar, acesta ar fi o victorie a lui Dumnezeu obtinuta prin forta si nu prin argumente.

Satana ar putea obiecta in fata lui Dumnezeu si a intregului Univers: “Desigur, biserica e curata pentru ca nu sunt lasat sa ma apropii de ei si sa-i conving. Nu e drept. Lasa-ma numai sa-mi expun si eu principiile intre ai tai si vom vedea atunci cati mai raman de partea Ta.”

4. Metoda de lucru a celor doi semanatori este cu totul diferita: Stapanul tarinei seamana ziua, caci el nu are nimic de ascuns. El lucreaza in adevar. Vrajmasul insa lucreaza noaptea, in ascuns, la adapostul intunericului. El nu lucreaza in adevar.

Intotdeauna faptele luminii si ale adevarului se fac in vazul lumii, in timp ce faptele intunericului se fac in ascuns. Ma intreb: Oare cate din faptele si gandurile noastre suporta lumina zilei, fara sa ne fie rusine cu ele?

Pilda neghinei ne invata, printre altele, ca “semanarea semintelor” ( lucrarea misionara ) trebuie sa fie facuta cat se poate de transparent, de natural, la lumina zilei si respectand principiile adevarului. Se poate face lucrare misionara si “noaptea” ( prin mijloace nedrepte ) ? Desigur ! Insa rodul unei astfel de lucrari nu va fi graul, ci neghina.

Ce spuneti de propunerea cuiva ca sa se faca lucrare misionara cu prostituatele dintr-o capitala europeana folosindu-se banii din zecimea cuvenita Domnului? Ce spuneti de oamenii care vor sa intre in biserica pentru ca li s-au promis diferite ajutoare materiale? Dar de cei care intra in biserica doar pentru ca au perspectiva unei casatorii ? Dar de oamenii care vin in biserica speriati de perspectiva judecatii lui Dumnezeu? Desigur, ei vor ingrosa randurile bisericii, insa ei nu sunt inregistrati de cer ca fiind grau, ci neghina.

5. Ce este neghina ?

Neghina este o planta inrudita cu garofita ( Lolium perene ), un frate bun cu graul, numit popular si “zizanie”. Este o graminee cu spic dezordonat, foarte asemanator cu graul.

Ce putem invata de aici ?

a) Ca raul se poate asemana uneori mult cu binele , de unde confuzia si dificultatea in a le deosebi. Sa observam ca nici chiar slujitorii nu au observat ca in tarina era semanata neghina, decat tarziu, cand a aparut rodul.

In biserica, diferentele intre “grau” si “neghina” pot fi greu observate in unele momente. Avem cu totii aceeasi credinta, aceleasi principii, aceeasi firma denominationala , intram pe aceeasi usa in sala de cult, implinim aceleasi ritualuri si indeplinim aceleasi indatoriri, insa vremea rodului este momentul adevarului. Diferenta intre cei buni si cei rai din biserica creste pe masura ce se apropie secerisul, pe masura ce sfarsitul tuturor lucrurilor se apropie.

Oare cine dintre noi – desi acum nu se vede- are in el codul genetic al graului si cine il are pe cel al neghinei ?

b) Pilda ne mai invata ca la inceput nu a existat decat graul, adica binele. Raul a aparut ulterior si el nu poate fi pus in seama lui Dumnezeu.

6. De ce e rea neghina ? Ea nu este tot un rod ce poate fi pus in granar?

Ceea ce este rau la bobul de neghina este faptul ca el nu foloseste nimanui, decat siesi, adica inmultirii raului. Daca se intampla ca boabele de neghina sa fie macinate accidental impreuna cu cele de grau, va rezulta o faina cu un gust neplacut si cu proprietati toxice.

De ce cei rai nu pot mosteni si ei Imparatia lui Dumnezeu? Pentru ca “putin aluat dospeste toata plamadeala”. Acestia ar strica atmosfera sfanta a cerului si ar transforma cerul intr-un loc de nedorit.

7. Greseala cea mai frecventa pe care o fac “slujitorii” stapanului tarinei este ca vor sa smulga neghina inainte de vreme. Desi intentia este buna, rezultatele ar fi dezastruoase. De ce?

a) Graul si neghina inca nu sunt coapte si inca pot fi confundate . Smulgand neghina, pot fi smulse din greseala si fire de grau.

b) Radacinile sunt atat de intrepatrunse incat, smulgand un fir de neghina, ar iesi mai multe fire de grau.

c) Daca slujitorii ar fi incercat sa smulga toata neghina din tarina, ei ar fi calcat in picioare toata recolta. Chiar daca stapanul le-ar fi permis slugilor sale sa smulga toata neghina, in cele din urma, rezultatul ar fi fost un dezastru total: intreaga recolta ar fi fost distrusa.

De fapt in ce a constat greseala slugilor ? Ei au vrut sa faca o lucrare buna, dar care ii depasea. Judecata e o lucrare care Ii apartine in excusivitate lui Dumnezeu.

O problema: Oare Pilda neghinei ne invata ca nu trebuie sa se ia nicio masura fata de pacatele din biserica? Nicidecum! Biblia ne invata contrariul si exemplul apostolului Pavel in raport cu desfranatul din biserica din Corint este concludent. (vezi 1 Corinteni 5, 1-5 ).

“Domnul Christos a invatat clar ca aceia care staruiesc in pacate cunoscute trebuie separati de biserica, dar nu ne-a incredintat sarcina de a judeca caracterul si motivele omului. El ne cunoaste prea bine firea ca sa ne incredinteze asa ceva. Incercand sa-i indepartam din biserica pe aceia care ni se par nesinceri trebuie sa fim siguri ca vom face greseli. De multe ori noi apreciem ca oameni pentru care nu mai este speranta tocmai pe aceia pe care Iisus ii atrage la Sine . Omul judeca dupa aparente, dar Dumnezeu cunoaste inima. Neghina si graul vor creste impreuna pana la seceris, iar secerisul este sfarsitul timpului de proba.” Parabolele Domnului pag. 71-72

Disciplina bisericii trebuie sa faca deosebire intre pacatele cunoscute, in care traieste un membru al ei, si defectele de caracter pe care le putem avea unii dintre noi.

De ce nu ne este data noua lucrarea de separare a graului de neghina?

a) Pentru ca nu suntem destul de buni, de neprihaniti pentru a face o asemenea lucrare. In fiecare dintre noi exista si grau, dar si destula neghina. Cum am putea scoate paiul din ochiul semenului nostru daca noi insine avem o barna in ochiul nostru?

b) Pentru ca nu suntem destul de intelepti. Intelepciunea este capacitatea de a deosebi binele de rau si de a alege binele. Viata noastra demonstreza insa prea adesea ca uneori suntem confuzi. Cum as putea sa despart graul de neghina din biserica daca in propria mea viata apar confuzii in deosebirea binelui de rau?

c) Pentru ca nu cunoastem inima, motivele celuilalt. Datorita pacatului, am pierdut o capacitate pe care primii nostri parinti au avut-o: aceea de a putea citi in inima celuilalt.

Concluzia fireasca este ca judecata este o lucrare pe care o poate face doar Dumnezeu, singurul care cunoaste interiorul fiintei omenesti.

Concluzii

Biserica lui Christos este cel mai de pret lucru pe care El il are pe acest pamant. Cu toate acestea, Pilda neghinei ne descopera un adevar trist: In biserica cea adevarata exista doua clase de credinciosi, reprezentati prin grau si neghina. E bine sa nu uitam acest lucru nici acum, dar nici in viitor, cand, in timpul crizei finale, neghina se va ridica trufasa deasupra spicelor umile de grau, incercand sa le rapeasca lumina “Soarelui dreptatii”.

Noi stim ca in timpul stramtorarii celei mari de la finele istoriei, cei mai mari vrajmasi ai copiilor credinciosi ai lui Dumnezeu nu vor fi cei din afara bisericii, ci “neghina” dinlauntru. De aceea e bine sa fim pregatiti sufleteste pentru o asemenea situatie, pentru a nu cadea in descurajare. Acesta a fost si unul din scopurile pe care le-a urmarit Domnul atunci cand a rostit aceasta pilda.

Biserica nu este o galerie de sfinti buni de pus in rama, ci ea este un spital din care doar unii vor iesi sanatosi pentru a se bucura de noua viata in Imparatia lui Dumnezeu. Altii, care vor refuza tratamentul Marelui Medic, vor iesi si ei din acest spital, insa pe la morga.

Lucrarea noastra nu este aceea de a-i indeparta pe cei ce ni se par nesinceri, ci de a salva tot ceea ce se poate salva. Sa nu uitam ca “tarina” (lumea si biserica ) este a lui Dumnezeu si orice se intampla in ea, fie bine, fie rau, se intampla cu permisiunea Sa si totul este sub controlul Sau.

Sa nu uitam ca menirea noastra nu este aceea de a smulge neghina, ci de a aduce rod bogat ! Iar atunci cand va sosi secerisul final, sa fim gasiti boabe curate, coapte, gata pentru a fi depozitate in granarul ceresc.

Lori Balogh

______________________________

Pilda Samariteanului Milos

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:31 +0000

6. PILDA SAMARITEANULUI MILOS

Luca 10, 25-37:

In pasajul biblic de mai sus gasim cinci intrebari, dintre care doua puse de invatatorul Legii si trei puse de Mantuitorul. Intrebarile acestea sunt cat se poate de importante , caci ele vizeaza diferite aspecte ale vietii de credinta.

Una din cele cinci intrebari le intrece insa pe toate celelalte ca importanta:“Ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica ?” ( vers. 25 up. )

Aceeasi intrebare l-a framantat si pe tanarul bogat, care l-a cautat pe Domnul cu speranta ca va gasi la El un raspuns satisfacator la aceasta intrebare: “Bunule Invatator, ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica ?” ( Luca 19, 18 )

Temnicerul din Filipi, un pagan prin nastere, dar un suflet sincer cautator de mantuire, pune aceeasi intrebare lui Pavel si Sila:“Domnilor, ce trebuie sa fac ca sa fiu mantuit?” ( Faptele Apostolilor 16, 30 )

Dupa prima inmultire a painilor, multi oameni L-au cautat pe Mantuitorul cu o intrebare asemanatoare:“Ce sa facem ca sa savarsim lucrarile lui Dumnezeu ?” ( Ioan 6, 28 )

Iata o problema care ne intereseaza pe toti, fara exceptie, in orice timp am trai si in orice loc de pe pamant ne-am duce existenta. Mai mult decat atat, ea reprezinta o problema ce ne se poate amana.

Daca nu cunosc cate romane a scris Sadoveanu, cate tablouri a pictat Van Gogh, intre ce ani a domnit Nero sau care e ultima generatie de computere, nu pierd mare lucru. Dar daca nu ajung, in aceasta viata scurta, sa aflu ce trebuie sa fac ca sa fiu mantuit, atunci am pierdut totul.

Doua observatii se cer facute inainte de a intra in miezul parabolei:

1. Intrebarea este pusa gresit, caci ea reflecta mentalitatea gresita a omului, potrivit careia el trebuie sa faca ceva pentru propria sa mantuire. Ideea acesta luciferica a patruns in toate religiile lumii, fie pagane, fie crestine. In privinta aceasta Biblia este cat se poate de clara: mantuirea este un dar fara plata din partea lui Dumnezeu pentru omul pacatos.

“Fiindca plata pacatului este moartea, dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Iisus Christos, Domnul nostru. “ ( Romani 6, 23 )

Tinand cont de acest adevar biblic fara echivoc, la intrebarea “Ce sa fac ca sa fiu mantuit?” raspunsul este cat se poate de clar:” Nimic”.

Desigur, atunci cand primesti un dar, indiferent de la cine, trebuie sa crezi ca e al tau, trebuie sa-l accepti ( il poti si refuza ! ) si trebuie sa-i fii recunoscator celui ce ti l-a trimis. Cu darul mantuirii pe care Dumnezeu ni-l ofera tuturor gratis, lucrurile stau la fel: trebuie sa crezi ca e al tau, trebuie sa-l primesti si sa-l accepti si apoi, se cere putina recunostinta din partea ta fata de Cel care ti l-a dat. Practic, nu trebuie sa faci nimic! Nu e nevoie de eforturi, de munca, de sudoare pentru a dobandi mantuirea, ci doar de credinta si recunostinta fata de Dumnezeu.

Insusi Mantuitorul i-a invatat pe cei care-L cautau a doua zi dupa prima inmultire a painilor si care Il intrebau: “Ce sa facem ca sa savarsim lucrarile lui Dumnezeu ?”:

“Iisus le-a raspuns: Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta- sa credeti in Acela pe care L-a trimis El.” ( Ioan 6, 28-29 )

Ce simplu ! Mantuitorul i-a dezarmat dintr-o data. Nu i-a trimis nici la manastire, nici sa faca pelerinaje la Ierusalim, Mecca sau Gange, nu le-a cerut nici sa posteasca de doua ori pe saptamana ca fariseii, nici sa construiasca biserici, ci simplu: sa creada in Iisus, Fiul lui Dumnezeu. Aceasta credinta simpla reprezinta mana intinsa de om pentru a primi darul mantuirii, oferit fara plata de Tatal ceresc.

Aici, in acest punct fierbinte al Evangheliei, se afla macazul care separa credinta vie si adevarata de celelalte credinte false. De felul in care intelegem acest adevar, ne situam de o parte sau alta a baricadei.

2. O a doua observatie ce se cere facuta este aceea ca invatatorul Legii, care a dialogat cu Mantuitorul, era un invatator al Vechiului Testament. Este foarte important acest amanunt. El sesiseaza exact care era esenta Legii: dragostea.

In lumea crestina de azi, mai ales in lumea neoprotestanta, se vantura ideea ca exista o Lege veche si una noua, cea veche fiind desfiintata de Domnul Christos, iar cea noua constand doar din cele doua porunci ale iubirii. Observam in pasajul pe care-l analizam in acesta ocazie ca acest invatator al Legii, care nu cunostea decat Vechiul Testament, vorbeste despre cele doua porunci ale iubirii ca fiind esenta Legii Vechiului Testament. Studiul atent al Bibliei ne duce inevitabil la concluzia ca , de fapt, cele doua porunci ale iubirii, despre care se sustine in cercurile crestine ca ar fi singurele porunci date pentru crestini ,nu sunt altceva decat simburele, esenta Legii Morale, a Decalogului Vechiului Testament.

Sa revenim acum la pilda samariteanului milos !

Cate categorii de personaje pot fi intalnite in aceasta parabola ?

Este vorba de patru categorii: talharii, preotul si levitul, hangiul si samariteanul. Trebuie sa facem remarca faptului ca, desi preotul si levitul aveau roluri si slujbe diferite in societatea din acea vreme, ei fac totusi parte din aceeasi categorie.

Cele patru categorii de oameni au atitudini si reactii diferite fata de suferinta umana, ceea ce denota din partea lor ca au mentalitati diferite si filozofii de viata diferite.

Sa studiem pe rand cele patru categorii de oameni pe care ni le prezinta Mantuitorul in aceasta parabola !

1. Talharii

Domnul nu ne spune nimic despre identitatea lor. Puteau fi evrei, samariteni sau dintre neamurile care isi gasisera un rost pe teritoriul Palestinei. Nu e important din ce popor fac parte acestia; important este ceea ce fac ei: ii pandesc pe calatorii singuratici si neajutorati si, la momentul optim, ii ataca, ii deposedeaza de tot ce au si apoi ii parasesc, lasandu-i sa se lupte intre viata si moarte.

Care e mentalitatea ( filozofia de viata ) unui “talhar” ? Ea poate fi exprimata in felul urmator:

“Ce-i al meu, e al meu si ce-i al tau, e tot al meu.” La baza acestei filozofii de viata stau pofta pacatoasa, lacomia, egoismul exacerbat si dorinta de a poseda ceea ce nu-ti apartine de drept. Manat de aceste impulsuri pacatoase ale firii pamantesti, “talharul” e in stare de orice: de furt, de minciuna, de inselaciune si de crima.

Ati gasit in Scriptura oameni care au mentalitate de “talhar”? Iata cateva exemple:

a) Iuda este unul din cei care au o astfel de mentalitate. In Ioan 12, 1-8 , ni se relateaza despre ospatul din casa lui Simon leprosul. In momentul in care Maria toarna mir pe picioarele Mantuitorului, Iuda se revolta pentru asa-zisa risipa, motivand ca cei 300 de dinari obtinuti din vanzarea mirului ar fi trebuit dati celor saraci.

Aparent totul este in ordine in caracterul acestui om: pare grijuliu fata de cei saraci, pare a fi un bun administrator al banilor si pare a fi un om foarte practic. Scriptura insa il demasca:

“Zicea lucrul acesta nu pentru ca purta grija de cei saraci, ci pentru ca era un hot si, ca unul care tinea punga, lua el ce se punea in ea.” Ioan 12, 6

Asadar, se poate talhari si fara sa-i ataci violent pe semenii tai la drumul mare si fara sa dai buzna in casele lor? Desigur, exista forme foarte subtile de hotie si Iuda era un astfel de hot. Sa nu credeti ca Iuda lua din mica visterie a bisericii fara sa aibe niste argumente personale pentru gestul sau ! Oh nu ! El avea propria sa filozofie de viata in aceasta privinta. Practic, el se platea pe sine din visteria bisericii pentru orice slujba pe care o facea pentru grupa ucenicilor sau pentru Domnul sau. ( vezi cap. “Iuda “ din “Hristos Lumina Lumii” )

In conceptia lui , Iuda se considera un om foarte corect. Biblia insa il demasca a fi un hot.

b) Anania si Safira : Vezi Faptele Apostolilor 5, 1-11

Daca in cazul lui Iuda intelegem ca era un hot, pentru ca lua ce nu ii apartinea, in cazul sotilor Anania si Safira lucrurile sunt cu totul diferite. Mosia pe care o vandusera era a lor. Banii pe care-i obtinusera in urma vanzarii erau tot ai lor. De ce atunci sunt priviti ca niste hoti , fiind pedepsiti atat de aspru chiar de Dumnezeu?

Daca studiem cu atentie Scripturile, vom observa ca Dumnezeu tine foarte mult la cuvantul dat. O promisiune facuta si neimplinita este privita de cer ca o piedica serioasa in calea mantuirii cuiva. Cititi Psalmul 15 si veti vedea cat de importanta este respecterea unei promisiuni pentru cel ce doreste sa locuiasca in sfintenia cerului !

Lucrul promis nu-ti mai apartine. Cei doi promisesera ca vor da tot pretul obtinut pe mosie, insa ulterior le-a parut rau de promisiunea facuta si au retinut o parte din el. Gestul acesta a fost considerat un furt, o inselatorie directa fata de Dumnezeu. Si pedeapsa a fost cat se poate de aspra.

c) Acan Vezi Iosua cap. 7

Dumnezeu poruncise ca toate lucrurile din Ierihon sa fie arse sau inchinate Domnului. Poporului nu i s-a permis sa ia nicio prada de razboi. In ciuda poruncii clare, Acan pofteste niste obiecte din prada, le ascunde, insa este descoperit si pedepsit.

Exemplele biblice pot continua. In Maleahi 3, 8-9 , ni se vorbeste de un alt mod de a-L insela pe Dumnezeu: prin necredinciosia omului in plata zecimii si a darurilor. Dar indiferent de forma in care se manifesta spiritul de inselaciune, mentalitatea celui ce fura si inseala este aceeasi: “Ce-i al tau este tot al meu.”

2. Preotul si levitul

Amandoi sunt legati de slujba de la Templu. Amandoi fac parte din clasa conducatoare a poporului, fiind lideri spirituali ai acestuia. Ei sunt cei care ar trebui sa fie modele pentru ceilalti, niste epistole vii, niste evanghelii intrupate.

Si totusi, atunci cand sunt confruntati direct cu suferinta semenului lor, ei “trec inainte pe alaturi”

( Luca 10, 31 ) .De ce atat indiferenta fata de suferinta umana?

Poate ca se grabeau la Templu ca sa nu piarda slujba si sa nu intarzie la seviciul de inchinare. Poate ca le era teama ca nu cumva talharii, aflati prin apropiere, sa nu-i atace si pe ei, instinctul de conservare fiind mai puternic decat dragostea de aproapele. Poate ca erau si alte motive pe care noi nu le cunoastem… Un lucru este insa sigur: amandoi aveau o filozofie de viata , care poate fi concentrata in cateva cuvinte:

“Ce-i al tau , e al tau si ce-i al meu, e al meu.”

Aceasta categorie ii reprezinta pe oamenii corecti, cinstiti, care nu ravnesc la bunurile altora. Ei sunt pazitori pasivi ai legii, nu fura, nu ucid, nu comit adulter, etc., dar nici bine nu fac. Ei sunt crestini pasivi, care se multumesc sa implineasca doar poruncile care incep cu “sa nu…”, dar le neglijeaza total pe cele care incep ce “sa faci…” Mentalitatea acestor oameni este una fireasca si , din nefericire, astfel de oameni nu pot mosteni Imparatia lui Dumnezeu.

3. Hangiul

Acest al treilea personaj al parabolei face un serviciu deosebit de util. Hanul sau, aflat in drum, este deschis zi si noapte calatorilor obositi si flamanzi. El este deranjat si se deranjeaza pentru binele altora, oferindu-le adapost, hrana si medicamente in caz de nevoie.

Hangiul nu are nici mentalitatea talharului, dar nici pe cea a preotului si levitului. Dimpotriva, el zice:

“Ce-i al meu e si al tau… dar contra cost !” Hangiul face mult bine, dar pe bani , fiind corect pana la ultima centima. De ce oare hangiul nu i-a spus samariteanului, in momentul in care acesta a dorit sa plateasca: “Lasa plata ! Omul e si asa nenorocit, iar tu l-ai ajutat destul. De acum il voi ajuta si eu cat am sa pot” ? De ce a luat si ultimul banut al samariteanului ?

Pentru ca asa gandea, asa era filozofia vietii sale: “Ce-i al meu, poate fi si al tau, dar numai daca platesti.”

4. Samariteanul

Iata o situatie cu totul neasteptata: omul cel mai dispretuit si de la care te asteptai cel mai putin este omul care face cel mai mult bine aproapelui sau. Samariteanul se opreste din problemele sale, isi paraseste interesele sale, isi risca propria viata si propriile bunuri si face tot ceea ce ii sta in putere pentru a alina suferintele celui nenorocit. De ce face el toate acestea? Pentru ca samariteanul are o alta filozofie de viata, cu totul diferita de a celorlalti semeni ai sai: “ Ce-i al meu, nu-i al meu. E al tuturor.”

Concluzii:

Pilda samariteanului trece in revista toate mentalitatile care exista in lume in privinta relatiilor interumane.

Unii ravnesc la bunurile, slujbele si pozitia sociala pe care le au semenii lor si fac tot ce le sta in putinta pentru a pune stapanire pe ele. De aici se naste multimea violentelor de tot felul pe care le vedem in lume, pornind de la talhariile obisnuite si ajungand la razboaie, evaziuni fiscale sau necredinciosia fata de Dumnezeu in privinta zecimilor si a darurilor.

Altii nu ravnesc aceste lucruri de la semenii lor, dar nici nu se implica, sacrificand macar ceva din ceea ce le-a dat Dumnezeu pentru a alina suferinta altora.

Exista o a treia categorie: oameni care fac cate ceva pentru semenii lor, dar numai din interes.

Si , in sfarsit, exista si o a patra categorie de oameni, cei reprezentati de samariteanul milos, care oglindesc mentalitatea cerului si care fac cat de mult bine pot semenilor lor, intr-un mod cu totul dezinteresat.

“In lumina de la Calvar se va vedea ca legea iubirii ce renunta la sine este legea vietii pentru pamant si cer; ca legea care nu cauta folosul sau isi are izvorul in inima lui Dumnezeu.”

Hristos Lumina Lumii, pag. 11-12

Revenind la intrebarea atat de importanta si pe care si-au pus-o oamenii de-a lungul istoriei: “Ce sa fac ca sa fiu mantuit ?”, raspunsul care rezulta din aceasta pilda a Mantuitorului este : “Sa iubesti!”

Sa iubesti nu ca talharii, nu ca preotul sau levitul, nici asemenea hangiului, ci sa iubesti asemenea samariteanului. Si cand vom da pe fata o asemenea iubire curata si dezinteresata, Mantuitorul ne va putea spune si noua, asemenea lui Zacheu:

“Astazi a intrat mantuirea in casa aceasta.” ( Luca 19, 9 )

Lori Balogh

______________________________

Pilda Fariseului si a Vamesului

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:31 +0000

5. PILDA FARISEULUI SI A VAMESULUI

Luca 18, 9-14

Am auzit de multe ori aceasta pilda a Mantuitorului comentata in legatura cu rugaciunea, pocainta sau indreptatirea prin credinta. In doar cateva versete exista o adevarata bogatie de invataturi practice care privesc o viata devotata lui Dumnezeu.

De data aceasta ma voi opri asupra unui portret moral foarte bine zugravit in aceasta parabola, dar si in alte parti ale Scripturii. Este vorba de portretul moral al fariseului.

S-ar putea ca firea noastra pamanteasca , in masura in care ea mai traieste in noi, sa ne sopteasca multumita: “Acesta nu e un subiect care ma vizeaza. Nu ma simt deloc deranjat, caci subiectul priveste doar niste personaje istorice.”

Oare chiar sa nu fim vizati de mesajul acestei pilde?

Am intalnit “crestini” care se laudau fara nicio urma de modestie: “Nimeni nu a dat cat am dat eu pentru lucrarea lui Dumnezeu.” Si poate ca este adevarat… Am intalnit “crestini” care se suparau daca altcineva era mai apreciat decat ei ca facand mai mult pentru Dumnezeu decat ei. Si nimeni nu neaga ca ei nu faceau mult pentru Dumnezeu… Am intalnit “crestini” care spuneau: “Am dat o suma mare la biserica si m-am pus bine cu Dumnezeu.” Si poate ca au facut si lucrul acesta…

Observam in noi insine, daca suntem suficient de sinceri, o sumedenie de gene si cromozomi apartinand fariseului din parabola: gena afirmarii in fata semenilor, gena laudelor desarte, gena spiritului de competitie, gena adularii propriei imagini…

Astazi fariseii nu mai exista asa cum ii cunoastem din paginile Scripturii, dar spiritul lor , din nefericire, supravituieste.

De cate ori, calatorind pe drumurile vietii, nu dam de semeni de-ai nostri cu doua sau mai multe fate?

De cate ori nu trebuie sa constatam cu amaraciune ca multe din faptele de binefacere care se trambiteaza pe la posturile TV nu se fac din compasiune curata fata de cei necajiti, ci pentru o reclama dezgustatoare?

Cine erau fariseii de pe vremea Mantuitorului ?

In istoria poporului evreu, fariseii apar sub acest nume cu putin timp inainte de secolul intai I.Chr. , inainte de razboaiele macabeilor. Ceea ce a contribuit mult la aparitia acestei partide a fost faptul ca la data aceea Palestina se afla sub dominatie greceasca, grecii facand presiuni puternice pentru a-i eleniza pe evrei. La data aceea, elenizarea era privita de evrei ca o incercare de patrundere a spiritului lumesc in biserica. Grecii nu-si ascundeau intentia de a-i rupe pe evrei de traditiile si obiceiurile lor. In aceste conditii, apar fariseii, ca o reactie de protest a celor credinciosi fata de aceasta tendinta de compromis a poporului. Scopul urmarit de farisei era acela de a pastra integritatea religioasa si nationala a poporului.

Cuvantul “fariseu” semnifica in limba ebraica “separat”, aratand spre atitudinea lor fata de spiritul lumesc de atunci, respectiv fata de incercarea de elenizare a poporului.

Pe vremea Mantuitorului, acest grup de credinciosi cu o religiozitate deosebita era constituit intr-un partid care numara aproximativ 6000 de membri. La inceput deci, miscarea fariseica a fost un element benefic pentru natiunea iudaica, o miscare cu efecte pozitive si care urmarea scopuri inalte.

Pe parcurs insa, scopurile bune au degenerat atat de mult incat, pe vremea Mantuitorului, El a fost nevoit sa-i mustre cu toata asprimea in repetate randuri , din cauza decaderii lor morale, in ciuda aparentei lor religiozitati. Pe vremea Domnului Christos, fariseii reprezentau secta cea mai numeroasa si cea mai influenta.

Imbracamintea fariseilor avea ceva caracteristic, pentru a putea fi recunoscuti de departe:

-Hainele lor erau lungi si aveau ciucuri

-Filacteriile erau late ( benzi de pergament pe care erau scrise fragmente din Lege si pe care evreii le purtau intr-o mica cutie fixata, fie pe frunte, fie pe brate ).

Religiozitatea fariseilor: Cand au aparut ca o reactie la patrunderea in poporul ales al spiritului elenistic, fariseii au avut un merit deosebit:

-Ei au mentinut in randurile poporului evreu o pietate, o evlavie deosebita prin atentia pe care o cereau in respectarea Legii Morale

-Ei recunosteau Providenta divina care conduce orice eveniment de pe pamant.

-Asteptau Imparatia lui Dumnezeu si venirea lui Mesia.

In concluzie, ei au mentinut in randurile poporului un climat religios inalt.

Dar, pe masura ce timpul a trecut, miscarea fariseica a inceput sa decada intr-o extrema nedorita, facand greseli poate mai grave decat acelea impotriva carora luptau. Aceasta alunecare a idealurilor fariseice L-a determinat pe Domnul sa-i mustre de multe ori foarte aspru:

“Vai de voi, carturari si farisei fatarnici ! Pentru ca voi dati zeciuilala din izma, din marar si din chimen si lasati nefacute cele mai insemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila si credinciosia. Pe acestea trebuia sa le faceti si pe acelea sa nu le lasati nefacute.” Matei 23, 23

Fariseii devenisera cat se poate de scrupulosi in ce priveste litera Legii Morale, dar calcau in picioare spiritul acestei Legi- principiul dragostei. Au inceput sa devina deosebit de orgoliosi in relatiile cu alti oameni si tineau cu scrupulozitate datinile stramosesti si litera Legii Morale, nu pentru ca iubeau, ci pentru a castiga merite inaintea lui Dum,nezeu. Au inceput sa creada ca ei insisi sunt autorii propriei lor mantuiri si au pus la baza religiei lor mai mult cunoasterea teoretica a adevarului decat trairea principiilor neprihanirii. Au devenit niste formalisti. Religia lor nu mai era o problema de inima, ci de minte.

Intre farisei se gaseau , desigur, si oameni care nu-si pierdusera sensibilitatea, evlavia adevarata. Dovada acestui lucru este faptul ca, chiar dintre farisei, au fost unii care au acceptat invataturile Mantuitorului, devenind ucenicii Lui: Nicodim, Simon leprosul, iar mai tarziu, Saul din Tars, devenit marele apostol Pavel.

Cei mai multi dintre ei devenisera insa lacomi de avere si ipocriti, desi doreau sa apara in ochii semenilor lor ca cei mai evlaviosi dintre oameni.

Sa revenim la pilda fariseului si vamesului ! Luca 18, 10-12

Unde a gresit fariseul atat de mult incat Domnul a trebuit sa afirme despre el ca a plecat acasa nebinecuvantat ? Sa analizam cateva amanunte despre el:

“S-a suit la Templu “ ( vers. 10 )

Nu ni se spune ca ar fi fost vreo ocazie deosebita de inchinare la Templu. Evreii aveau zile de sarbatoare in care mergeau cu totii la Templu, fie ca erau mai evlaviosi, fie ca nu erau ( ziua ispasirii, pastele si sarbatoarea corturilor ). Datina cerea ca toti sa fie prezenti la Templu in aceste ocazii deosebite.

Se pare ca in cazul relatat in pilda nu este vorba despre o ocazie speciala de sarbatoare. Probabil ca nu era nici zi de sabat. Era o zi obisnuita. Templul era linistit si doar cativa inchinatori erau prezenti. Deci nu-l putem banui pe fariseu ca s-a suit la Templu pentru a afisa in fata semenilor sai cat de evlavios era el. El s-a suit la Templu sa se roage, deci el simtea nevoia rugaciunii.

“Statea in picioare”( vers 11 ) Acest amanunt ar putea fi un indiciu pentru unii dintre noi ca acest om era mandru. Pentru evreii din acea vreme, pozitia cea mai frecventa in rugaciune era cu fata la pamant, sau in genunchi. Deci faptul ca fariseul statea in picioare in timpul rugaciunii ar putea fi considerata o dovada de mandrie. Dar sa nu ne grabim sa tragem concluzii doar din acest amanunt.

Intr-adevar, psalmistul David rosteste un indemn in acest sens in Psalmul 95, 6:

“Veniti sa ne inchinam si sa ne smerim , sa ne plecam genunchiul inaintea Domnului, Facatorului nostru !”

Barbati ai rugaciunii si credintei intotdeauna s-au umilit inaintea Domnului ingenunchind in rugaciune ( vezi ex. lui Daniel, Stefan, Pavel , etc ). Insusi Mantuitorul avea obiceiul sa ingenunchieze in rugaciune. Sa ne aducem aminte de agonia prin care a trecut in Ghetemani!

Totusi, ingenunchierea nu era obigatorie la rugaciune. Insusi Domnul, in fata mormantului lui Lazar, S-a rugat in picioare, cu ochii ridicati spre cer. Mai mult decat atat, El ne spune :

“Si cand stati in picioare de va rugati, sa iertati orice aveti impotriva cuiva…” Marcu 11,25

Iata deci ca pozitia in rugaciune poate diferi de la caz la caz si nu este atat de semnificativa cum ar putea sa creada cineva. Faptul ca fariseul statea in piciore in timpul inchinarii de la Templu nu este in mod obligatoriu un semn de mandrie. De altfel, nici despre vamesul care se ruga alaturi de el nu sta scris ca s-ar fi rugat pe genunchi. Daca fariseul poate fi acuzat de mandrie, aceasrta se datoreaza altor amanunte legate de inchinarea pe care o aducea la Templu.

“A inceput sa se roage in sine” (vers. 11 ) Iata un alt amanunt interesant. Cand auzim de farisei, ne gandim la niste oameni care se roaga cu voce tare, pentru a fi auziti de oameni. Fariseul din parabola nu se roaga cu voce tare, ci in gand. El se roaga lui Dumnezeu in intimitatea sufletului sau, nu pentru a fi auzit de cei din jur si a fi apreciat pentru evlavia sa.

“Dumnezeule, Iti multumesc…” (vers. 11 )

Din nou o nota buna pentru fariseu, caci el dovedeste ca stie sa fie recunoscator lui Dumnezeu pentru binecuvantarile primite. Mi-ar fi placut sa-l aud spunand “Dumnezeul meu…” Ar fi sunat mai frumos si ar fi dovedit o relatie mai apropiata si mai calda intre el si Dumnezeu. Felul in care I se adreseaza fariseul Creatorului sau arata ca relatia sa cu El era una rece, distanta.

Totusi, faptul ca fariseul isi arata recunostinta doveste ca el a inteles faptul ca lauda este elementul permanent al rugaciunii.

“Bine- va zice cineva, e un lucru frumos ca fariseul sa fie recunoscator lui Dumnezeu, dar pentru ce Ii multumeste ?

“Iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni: hrapareti, nedrepti, desfranati sau chiar ca vamesul acesta.” ( vers.11 up. )

Vedeti in aceasta rugaciune de multumire ceva de condamnat? Daca este ceva de condamnat , atunci cu siguranta ca fiecare dintre noi se afla sub condamnare. Cine dintre noi n-a avut ocazia sa vada oameni mutilati si ramasi infirmi in urma unor accidente groaznice ? Cine, chiar daca nu a dat curs unei rugaciuni tainice, nu a avut totusi un simtamant de recunostinta la adresa lui Dumnezeu ca el a fost pazit de o asemenea tragedie, ca el nu face parte din categoria acelor oameni loviti de nenorocire?

Imi aduc aminte de vremea regimului comunist si de cozile interminabile la “alimentara” atunci cand se aducea putina carne. Mama Ii multumea lui Dumnezeu ca ne-a descoperit adevarul reformei sanitare si nu mai eram nevoiti sa stam la acele cozi. De fapt, mama se ruga multumindu-I Domnului, cu alte cuvinte, ca nu suntem ca majoritatea celorlalti oameni ale caror pofte inca nu sunt sfintite.

Era un pacat ca ea Ii multumea lui Dumnezeu ca noi eram altfel decat ceilalti oameni?

Sau, cand vedem oameni clatinandu-se de bautura, sau violenti in timpul meciurilor de fotbal , sau de nestapanit in timpul mitingurilor politice, cati dintre noi nu-I suntem recunoscatori lui Dumnezeu ca ne-a scos din felul desert de vietuire al lumii? Nu este un pacat sa-I multumim lui Dumnezeu pentru ca ne-a scos de pe cararile ratacite ale lumii si ne-a pus inainte alte valori si o alta perspectiva a vietii. Dimpotriva !

Inacelasi timp insa este adevarat ca este primejdios sa te compari cu oamenii. Nu pentru ca a te compara cu oamenii este un pacat in sine, ci pentru ca exista intotdeauna posibilitatea de a gresi in apreciere:

– Stand langa cineva mult mai capabil decat tine, este posibil sa ajungi la complexe de inferioritate, la pierderea simtului valorii personale, la descurajare si chiar la necredinta. Situatia aceasta este cu totul de nedorit pentru un crestin.

– Este insa posibil ca sa se intample si opusul: stand langa cineva mai putin dotat, s-ar putea naste in inima ta complexul de superioritate cu manifestarile ei de mandrie, ceea ce este de asemenea de nedorit pentru un crestin.

Un om ce se afla sub influenta benefica a Duhului Sfant si care are in viata sa roadele Sale, poate sa se compare cu semenii fara sa greseasca nici intr-un sens, nici in altul. Mai intai de toate el se va compara cu Modelul desavarsit care este insusi Domnul Christos.

In concluzie, fariseul nu poate fi acuzat de faptul ca, in rugaciunea sa se compara cu semenul sau. Si noi o facem adesea, fara macar sa ne dam seama.

“Eu postesc de doua ori pe saptamana si dau zecimea din toate veniturile mele.” ( vers. 12 )

Fariseul aminteste acum niste realitati din practica vietii sale religioase. Ceea ce spune el sunt lucruri adevarate, caci e constient ca se afla inaintea unui Dumnezeu atotstiutor. A posti de doua ori pe saptamana

( nu “de dulce”, ci post negru ! ) este o dovada de infranare a poftelor, o dovada ca avea o vointa puternica si o dorinta dupa ceva mai bun.

In general vorbind, omul are disponibilitatea de a renunta la multe lucruri: bani, lux, pozitie sociala…

Cand este vorba insa de placerile legate de hrana, de papilele sale gustative si propriul stomac, renuntarea este mult mai grea. Faptul ca fariseul posteste de doua ori pe saptamana e o dovada de biruinta a unor pofte adanc inradacinate in firea omului.

Plata constiincioasa a zecimii “din toate veniturile”lui este o alta dovada a crediciosiei lui fata de Dumnezeu.

Sa ne oprim acum din analizarea versetelor biblice si sa observam care a fost greseala atat de grava pe care a facut-o fariseul, incat rugaciunea sa nu a putut fi primita de cer.

Sa recapitulam:-Fariseul este un om care-L cauta pe Dumnezeu

-Fariseul se duce la Templu sa se roage, chiar daca nu e o zi deosebita de sarbatoare. El nu o face, cel putin in acest caz, de ochii lumii, ci cu sinceritate.

-Rugaciunea fariseului nu e rostita cu glas tare, pentru a fi auzit.

-Manifesta recunostinta fata de Dumnezeu a carui interventie o recunoaste in viata sa.

-Este corect in datoriile sale fata de Dumnezeu si stie sa-si infraneze poftele trupului.

Atunci unde a gresit fariseul ? Ce a facut el, sau ce nu a facut, astfel incat Mantuitorul sa afirme despre el ca s-a coborat acasa fara sa primeasca aprobarea divina?

Atunci cand invatam despre rugacine aflam, printre altele, ca ea este “respiratia sufletului”. Dupa cum un trup care nu respira cateva minute moare , la fel se intampla cu un suflet care nu se roaga. Mai crand sau mai tarziu el va fi mort.

Respiratia fizica doua faze: inspiratia si expiratia. “Respiratia sufletului” are si ea doua componente: lauda si cererea. Daca ducem comparatia mai departe, lauda adusa lui Dumnezeu este expiratia, iar cererile pe care le aducem inaintea Lui reprezinta inspiratia, prin care ne deschidem larg sufletele pentru a fi umplute de binecuvantarile ceresti.

Atata timp cat traim pe pamant, in conditiile pacatului, rugaciunea noastra nu poate fi alcatuita doar din laude sau doar din cereri. Daca vom “expira” mereu ( laude ) fara sa “inspiram” ( cereri ), ne vom asfixia. Daca, dimpotriva, vom “inspira”mereu ( cereri ), fara sa “expiram” ( laude ), vom ajunge la acelasi rezultat.

Ati observat ce face fariseul din pilda? El “expira” mereu. Rugaciunea lui este doar lauda , fara nicio cerere. El Il lauda pe Dumnezeu, apoi se lauda pe sine pana ce sufletul sau moare asfixiat de prea multa multumire de sine. Oare fariseul acesta nu avea nicio nevoie? Nu are nimic de cerut lui Dumnezeu?

Daca este ceva grav in viata acestui om, de altfel foarte religios, este faptul ca nu mai simte nicio lipsa, nicio nevoie pe care sa o aduca inaintea Domnului. El “s-a imbogatit si nu duce lipsa de nimic”(Apocalipsa 3, 17 ), asemenea laodiceeanului care isi este lui insusi atotsuficient. Folosid alte cuvinte, rugaciunea fariseului ar putea sa sune astfel: “Doamne, totul e in regula. Sunt neprihanit si astept sa-mi dai rasplata pentru ce am facut cu viata mea.”

Oh ! Vai de voi, carturari si farisei care nu mai simtiti pacatosenia voastra, care faceti din faptele voastre bune merite inaintea lui Dumnezeu, obligandu-L sa va mantuiasca pentru ca va considerati cei mai neprihaniti dintre oameni! Cum veti sta in picioare in ziua cea mare a judecatii sfinte, cand orice lucru ascuns al inimii va fi scos la iveala?

Concluzii:

In ochii oamenilor, diferenta dintre fariseul si vamesul din pilda este una foarte mare, balanta inclinand in favoarea celui dintai. In ochii lui Dumnezeu lucrurile stau, uneori, exact invers, caci “Domnul nu se uita la ce se uita omul; omul se uita la ce izbeste ochii, dar Domnul se uita la inima.”(1 Samuel16, 7 )

Stand si meditand la aceasta pilda, imi pun si va pun cateva intrebari spre cercetare de sine:

1. Tin ca imaginea mea in fata semenilor mei sa fie cat mai buna, chiar daca inima mea nu este tocmai curata ? Daca raspunsul este da, atunci sunt un fariseu al secolului al 21-lea.

2. Cand fac o fapta buna unui semen de-al meu, sau cand imi implinesc datoriile fata de Dumnezeu, pentru ce o fac: din teama de a nu pierde mantuirea, din pura datorie sau pentru a-L obliga in felul acesta pe Dumnezeu sa ma mantuiasca ? Daca raspunsul este da, atunci sunt un fariseu al veacului in care traim.

3. Ma plec vreodata in rugaciune fara sa simt nevoia sa-I cer ceva? Simt ca totul e in regula in viata mea astfel incat nu mai am nimic de cerut Domnului? Daca raspunsul este da, atunci, cu siguranta sunt un fariseu al zilelor din urma.

“Cu cat ne apropiem mai mult de Domnul Christos si cu cat vom vedea mai clar curatia caracterului Sau, cu atat mai limpede ne vom da seama de nespus de marea pacatosenie a pacatului si cu atat mai putin vom cauta sa ne inaltam pe noi insine. Aceia pe care cerul ii recunoaste ca fiind sfinti, sunt ultimii care sa faca parade de propria lor bunatate.”

Parabolele Domnului, E.G.White ,pag. 23

Lori Balogh

______________________________

Pilda Fiului Risipitor – TATAL

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:31 +0000

4. PILDA FIULUI RISIPITOR

-TATAL –

In nicio alta pilda a Mantuitorului Dumnezeu nu este descoperit mai apropiat de omul pacatos ca in Pilda fiului risipitor. Toate celelalte pilde surprind cate o fateta a relatiei Sale cu omul:

- In Pilda neghinei, Dumnezeu este Semanatorul, iar omul este samanta.

– In Pilda oii ratacite, Dumnezeu este Pastorul, iar omul este oaia ratacita.

– In Pilda vierilor, Dumnezeu este Stapanul viei, iar omul este lucratorul.

– In Pilda nuntii fiului de imparat, Dumnezeu este Imparatul, iar omul este cel chemat la ospatul nuntii.

Toate aceste pilde ne ajuta sa intelegem legatura nostra cu El din diferite perspective. Daca din Evanghelii ar fi lipsit Pilda fiului risipitor, am fi pierdut enorm de mult, caci ea este singura pilda care ni-L descopera pe Dumnezeu ca Tata, iar pe noi ca fiind copiii Sai. Nu robi, nu lucratori, nu oaspeti la nunta, ci fii ai Sai.

Este una sa stii despre Dumnezeu ca El e Stapanul suprem, iar noi robii Lui, ca El e Pastorul , iar noi-oile Sale, ca El e Imparatul, iar noi-supusii Sai… si alta este sa stii ca Dumnezeu este, inainte de toate, Tatal nostru

Descoperirea acestei laturi a caracterului lui Dumnezeu a fost una din tintele principale ale Mantuitorului in timpul activitatii Sale pamantesti.

Ascultati-L pe Domnul cat de firesc I se adreseaza lui Dumnezeu in rugaciunea Sa de Mare Preot din Ioan cap. 17:

“Tata, vreau ca acolo unde sunt Eu sa fie si aceia pe care Mi i-ai dat Tu…” Ioan 17, 24

Observati cum ii invata Iisus pe ucenicii Sai sa se roage lui Dumnezeu:

“Cand va rugati, sa nu bolborositi aceleasi vorbe ca paganii, carora li se pare ca , daca spun o multime de vorbe, vor fi ascultati. Sa nu va asemanati cu ei, caci Tatal vostru stie de ce aveti trebuinta mai inainte ca sa-I cereti voi. Iata dar cum trebuie sa va rugati: Tatal nostru care esti in ceruri…” Matei 6, 7-9

Sau, ascultati acele cateva cuvinte duioase pe care Mantuitorul le spune Mariei in dimineata invierii:

“Nu Ma tinea, caci inca nu M-am suit la Tatal Meu. Ci du-te la fratii Mei si spune-le ca Ma sui la Tatal Meu si Tatal vostru, la Dumnezeul Meu si Dumnezeul vostru…” Ioan 20, 17

Cat de bine face sufletelor noastre obosite, descurajate si insingurate sa stie ca avem un Tata ceresc care ne-a adus la existenta, care ne cunoaste pe fiecare pe nume, care ne iubeste si doreste sa intram cat de curand in familia Sa! Din punctul acesta de vedere, Pilda fiului risipitor este o capodopera a predicilor Mantuitorului.

Cu aceasta ocazie, vom lasa experienta celor doi fii pe plan secundar, ocupandu-ne in mod deosebit de cea a tatalui. Nu intamplator aceasta pilda a fost supranumita si “Pilda tatalui iubitor”, pentru ca ea ne prezinta o experienta iesita din comun, experienta pe care marturisesc ca inca nu o inteleg in intregime si careia nu-i gasesc niciun corespondent printre oameni.

Sa recapitulam: Facem cunostinta cu o familie aparent linistita, compusa din tatal si doi fii, o familie care-si duce viata intr-o armonie aparenta. Toate acestea pana intr-o zi in care se declanseaza drama ce ii afecteaza profund pe toti cei trei membri ai familiei. Drama e declansata de fiul cel mic, mezinul, probabil un adolescent de vreo 17- 18 ani, care intr-o zi, nemaisuportand viata monotona de familie, ii cere tatalui sau:

“Tata, da-mi partea de avere care mi se cuvine !” ( Luca 15, 12 ) Si aceasta fara nicio pregatire, fara nici cea mai elementara dovada de respect fata de tatal sau ( lipseste acel “te rog” ), fara sa tina cont ca avea un frate mai mare care avea intaietate la impartirea averii si fara sa tina cont ca tatal sau nu era chiar atat de batran incat sa se gandeasca la un testament. Fara sa tina cont de toate acestea, mezinul bate cu pumnul in masa si striga raspicat: “Da-mi banii care mi se cuvin !”

Sa incercam sa intelegem ce se petrecea in inima acelui tata indurerat, socat de cererea brusca a fiului sau, asezandu-ne in locul lui. Daca cel mai mic dintre copiii nostri, care poate nu are inca bacalaureatul si care nu a apucat inca sa contribuie la usurarea poverilor familiei, ar veni intr-o zi la noi spunandu-ne: “Tata, a venit momentul sa-mi dai banii mei”, cum am reactiona? Si, in timp ce am sta perplecsi, socati de cererea neasteptata, el ar scoate o foaie de hartie cu tot felul de socoteli: cat face casa, masina, mobila, cati bani sunt in banca… iar apoi ar spune;”Partea mea e atat…”, ce am avea de spus?

Eu nu stiu cum as reactiona, dar probabil ca mi-as aduce aminte ca undeva in casa sta o nuia nefolosita: “Vrei mostenire? Iat-o!” Probabil ca i-as da o lectie pe care sa o tina minte toata viata si care sa-l trezeasca la realitate. Probabil ca asa ar reactiona cei mai multi parinti.

Este uimitor ca tatal din parabola reactioneaza total diferit de felul in care reactionam noi de obicei: el face un lucru incredibil, de neconceput pentru noi. Tatal trece peste regulile impuse de societate, trece peste obraznicia fiului sau si lipsa lui de politete, trece peste faptul ca acest fiu nu avea dreptul sa primeasca inca mostenirea si face ceva incredibil: isi imparte averea intre cei doi fii.

Tatal a stiut sa treaca peste umilirea profunda la care l-a supus fiul cel mic, a stiut sa renunte la sine, dar nu a trecut peste dreptul fiului sau cel mare , caruia i-a dat si lui partea de avere care i se cuvenea, desi nu o ceruse. De ce a procedat tatal din pilda in felul acesta? Si pentru ca tatal din pilda Il reprezinta pe Dumnezeu, de ce nu se opune El vointei stricate si gresite a omului pacatos, cand stie care sunt urmarile alegerilor acestuia?

Probabil ca la aceste intrebari cei mai multi ar raspunde: “Dumnezeu respecta vointa libera a omului. Acesta este un principiu fundamental al Constitutiei ceresti .” Iar ca argumente biblice ar fi aduse o serie de texte care confirma ideea ( de ex. Deuteronom 30, 19 ).

Nimic rau in acest raspuns …Dar ceva suna sec in acest mod de abordare: amintirea acestui principiu al respectarii libertatii de alegere a omului suna putin a indiferenta.

Daca intr-o zi, un prieten bun ar spune ca el nu mai doreste sa apartina bisericii pe care a slujit-o cu devotament, cum am reactiona? Am fi multumiti sa-i spunem rece si sec: “Bine, daca tu alegi astfel, eu respect alegerea ta dupa cum o respecta si Dumnezeu. Du-te in pace !” ? Ar fi acesta spiritul cel bun? Se respecta un principiu- acela al libertatii de alegere, dar cum ramane cu iubirea care este cel mai inalt principiu al cerului ? Iubirea nu poate sa-l lase pe cel gresit sa plece, fara sa faca tot posibilul pentru a impiedica lucrul acesta .

“Caci dragostea lui Christos ne strange (“constringe”, dupa o traducere noua a Bibliei ) )”- spune apostolul Pavel ( 2 Corinteni 5,14 ). O traducere in limba franceza a Bibliei reda acest verset astfel: “Caci dragostea lui Christos ne preseaza” ( ne zoreste, ne grabeste ).

Asadar, iubirea lui Dumnezeu nu e o iubire pasiva. Ea nu sta la rascrucea vietii omului cu mainile in san, in totala indiferenta, spunandu-i omului: “Iata , ai doua posibilitati. Treaba ta pe care o alegi.” Nu, iubirea lui Dumnezeu e o iubire activa, care “ne constringe”, care foloseste toate mijloacele morale pentru a incerca sa ne pastreze langa Dumnezeu. Daca in final, in ciuda tuturor eforturilor facute de Duhul Sfant de a ne pastra langa adevar esueaza, atunci, cu durere Tatal ceresc e nevoit sa ne lase sa plecam in caile alese de inima noastra.

De ce a procedat tatal din pilda in felul acesta? De ce nu a refuzat sa asculte de cererea fiului sau?

Cu totii ne dam seama ce s-ar fi intamplat: l-ar fi “castigat” pe fiul sau cu trupul pentru inca o perioada scurta de timp si acesta nu ar fi plecat. Sufleteste insa, l-ar fi pierdut pe fiul sau pentru totdeauna. Mai curand sau mai tarziu, fiul tot ar fi plecat, insa ar fi facut-o pentru totdeauna.

Dandu-i partea de avere pe care o cerea fiul sau nerecunoscator, de fapt tatal incearca inca odata sa-l”constranga” pe acesta sa ramana. Prin gestul sau, tatal vrea sa-i spuna fiului sau: “ Fiule, uite iti dau ceea ce ceri. desi nu ai niciun drept la aceasta. Eu sunt inca in putere, iar fratele tau are intaietatea. Totusi iti ascult cererea. Dar, te rog, nu pleca. ramai aici langa mine.”

Cat de mult avem de invatat de la Tatal ceresc ! Cat de adesea aplicam rece si indiferenti principiul alegerii personale in relatiile cu semenii nostri, in loc sa depunem cele mai mari eforturi ale dragostei care sa-i impiedice sa plece de langa Dumnezeu. Adesea le spunem semenilor nostri ceva despre adevar, eventual le dam o carte, le facem o invitatie la biserica, dar daca ei refuza , ne spalam repede pe maini, asemenea lui Pilat, invocand principiul libertatii de alegere a fiecarui om. Apoi ii abandonam , magulindu-ne ca am facut ce trebuia pentru ei, dar ei au ales gresit.

Dragostea adevarata nu se opreste aici. Ea va cauta si va gasi noi si noi cai de a–l “constringe” pe cel gresit sa nu plece din casa parinteasca a Tatalui ceresc. Daca va fi nevoie, ea va merge doua mile in loc de una. Daca i se va lua haina, ea va renunta si la camasa. Daca va primi o palma pe obraz, ea va intoarce si obrazul celalat. Si toate acestea dragostea le va face pentru ca celalat sa nu plece de langa Dumnezeu.

Acum poate ca intelegem mai bine motivul pentru care tatal a facut fata de fiul sau razvratit acest gest neobisnuit pentru noi, oamenii.

Pentru un anumit timp, fiul cel mic a ramas in casa tatalui dupa ce a primit ceea ce ceruse. Dar, neputand sa suporte mustrarea tacuta a iubirii, el se hotaraste sa plece departe de casa parinteasca. Din nou tatal ar fi putut interveni in forta, impiedicandu-l.

Noi ce am fi facut ? Probabil ca i-am fi zis fiului: “ Fiule, uite care e problema! Eu am inteles ca vrei partea ta de mostenire, dar ti-am dat-o cu coditia sa ramai aici. Nu ai dreptul sa o instrainezi. E mostenirea bunicilor si strabunicilor tai si nu-ti dau voie sa o instrainezi. Daca vrei sa pleci, pleaca, dar averea va ramanea aici.” Tatal din pilda insa nu face acest lucru, ci ii permite fiului sau sa plece. De ce? Libertatea de alegere respectata? Desigur, dar aici e vorba de mult mai mult decat de respectarea seaca a principiului libertatii de alegere. Aici e vorba de constrangerea iubirii..

Dupa clipa dureroasa a despartirii, urmeaza ani lungi si grei, atat pentru fiul risipitor, dar mai ales pentru tatal ramas acasa cu o mare rana in suflet. Nicio veste, nicio scrisoare de la fiul plecat. Era ca mort. Ce bine i-ar fi facut tatalui macar cateva cuvinte din partea fiului plecat, sa stie ca traieste si e sanatos. Dar nimic!

Dar Tatal ceresc, cel simbolizat in pilda, oare cat de mult tanjeste dupa un cuvant, o rugaciune cat de scurta, rostita de fiii Sai risipitori de pe pamant! Cat de mult trebuie El sa sufere pentru lipsa lor de recunostinta !

Dar anii trec si fiul risipitor isi vine in fire. Iata-l pe drumul spre casa, momentul intalnirii cu tatal sau fiind de un dramatism aparte.

“S-a sculat si a plecat la tatal sau. Cand era inca departe, tatal sau l-a vazut si i s-a facut mila de el, a alergat de a cazut pe grumazul lui si l-a sarutat mult.” Luca 15, 20

Nu vi se pare ca in acest verset este ceva inversat? Normal ar fi fost ca fiul sa-si vada tatal de departe, trebaluind pe langa casa. Fiul ar fi trebuit sa cada pe grumazul tatalui sau si sa-l sarute mult. Dar nu. Tatal este cel care vede primul; tatal este cel care alearga in intampinarea fiului ( oare cati ani avea acest tata ? ); tatal cade pe grumazul fiului sau si-l saruta mult.

Asa face o iubire care constringe ! Tatal il asteptase pe fiul sau in fiecare zi. Oare cati ani au trecut si cate priviri in departare au fost ridicate, in speranta reintoarcerii celui pierdut? El stia ca iubirea pe care i-o aratase va invinge, il va constringe pe fiul sau sa se reintoarca in casa parinteasca.

Si iata-l pe fiul pierdut din nou acasa! Noi ce am fi facut in locul tatalui? Probabil ca am fi pregatit o morala usturatoare, care sa fie o lectie pentru toata viata: “ Fiul meu, vezi cat ai gresit ? Daca ai fi ascultat de mine, nu ti-ai fi pierdut nici averea, nici tineretea, nici rostul in viata… Acum trebuie sa o iei de la capat…Vai, vai ! ce copil neascultator ai fost !”

Ati gasit in pilda vreun cuvant de mustrare din partea tatalui pentru fiul sau ratacit ? Eu nu am gasit asa ceva.

Cu multi ani in urma ma indreptam impreuna cu sotia spre gara , pentru a lua un tren intr- anumita directie. Trenul insa l-am pierdut. Ajunsesem prea tarziu. De vina era sotia, care se astepta sa o mustru pentru acest esec. Dar nu am spus nimic, lucru care a impresionat-o atat de mult incat a determinat-o sa-mi multumeasca.

Desigur, mustrarea isi are locul si timpul potrivit.Dar uneori e mai bine sa renuntam la ea, atunci cand cel gresit e constient de greseala sa. “Tacerea- spunea Iorga, are glasurile ei de intelepciune.” Uneori tacerea este o mustrare mai eficace decat cuvintele cele mai alese. Ce rost ar mai fi avut mustrarea in cazul fiului cel mic, din moment ce el era constient de greseala sa?

Era oare acest tata un om slab si fara autoritate ? Nu, cu siguranta. Tatal din pilda stie sa mustre si o dovedeste atunci cand isi mustra fiul cel mare. Dar de ce il mustra tocmai pe cel care parea un om corect, ascultator si moral ? Pentru simplul fapt ca acest fiu greseste in relatia lui cu fratele sau mai mic si nu-si da seama de greseala.

Drama parabolei se incheie cu o biruinta deplina a iubirii tatalui care a reusit sa-si constranga fiul sa revina si sa ramana pentru totdeauna in casa parinteasca. O reabilitare deplina a fiului risipitor este cea care incununeaza dragostea de neinteles a acestui parinte pentru copiii sai.

Concluzii:

Nu stiu daca printre muritori poate fi gasit un asemenea parinte iubitor si intelept in dragostea lui. Dar stiu ca exista Unul care este asa cum Il zugraveste parabola Mantuitorului: Tatal ceresc.

Si daca Dumnezeu este asa cum Il intelegem din aceasta pilda, de ce am mai pune la indoiala dragostea Sa fata de noi? De ce sa fugim o viata intreaga de Fata Sa, cand El ne vrea numai binele? Unde va fi mai bine pentru noi, fiii Sai risipitori, decat in casa Sa, in biserica Sa ?

Pentru tine sau pentru mine, Tatal inca mai asteapta sa ne venim in fire pe cararile pustii ale vietii in care inca ratacim departe de El.

Cat timp Il vom mai lasa sa ne astepte ?

Lori Balogh

______________________________

Pilda Fiului Risipitor – FRATELE MAI MARE

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:31 +0000

3. PILDA FIULUI RISIPITOR

-FRATELE MAI MARE-

Pilda fiului risipitor -o capodopera a predicilor Mantuitorului- este pe nedrept numita astfel. La fel de bine, ea ar fi putut fi numita si “Pilda tatalui iubitor”,sau “Pilda fratelui neiertator”. De altfel, evanghelistul Luca nu a dat niciun titlu acestei parabole. Titlurile capitolelor si subcapitolelor sunt adaogiri ulterioare ale diferitelor traduceri ale Bibliei.

Pilda ne aduce in prim plan trei personaje distincte, a caror experienta e total diferita una de alta, dar care au puncte de interferenta. Stiti care e punctul in care experientele celor trei se intalnesc? Este vorba de problema iertarii. Toate cele trei personaje se confrunta la un moment dat cu problema aceasta:

-Fiul cel mic, dupa nenumarate experiente triste, dupa ce isi da seama ca este un vagabond, un ratat, un nimic, fara viitor si fara caracter, se afla in fata unei dileme: sa-si ceara sau sa nu-si ceara iertare parintelui sau pe care l-a ranit atat de profund.

Din fericire, fiul risipitor , a carui constiinta s-a batatorit in anii petrecuti departe de Dumnezeu si de familie, in mijlocul placerilor de o clipa ale pacatului, a stiut sa invinga mandria si sa rostesca acele cuvinte de adanca pocainta: “Tata, am pacatuit impotriva cerului si impotriva ta.” Chiar daca lipseste acel “te rog , iarta-ma”, el se subintelege.

-Tatal este confruntat si el cu problema iertarii. Cel jignit in autoritatea sa parinteasca, cel a carui inima a fost sfasiata de ingratitudinea fiului sau mezin, este pus in fata unei dileme: sa-l ierte pe fiul sau care i-a produs atata amaraciune, atata paguba morala si materiala, sau sa-i dea o lectie pentru toata viata, aplicand dreptatea.

Tatal stie insa sa ierte, caci nu poate altfel. El iarta asa cum niciun om nu a facut-o si nu o va putea face vreodata. Este o iertare care nu se rezuma doar la acoperirea greselilor trecutului, ci una care cuprinde reabilitarea deplina a fiului intors. Haina cu care-si acopera fiul zdrentaros este simbolul neprihanirii cu care Christos ii acopera pe pacatosii pocaiti; inelul pe care-l pune in degetul lui este dovada repunerii depline in drepturi, iar incaltamintea pe care i-o da simbolizeaza deplina libertate pe care i-o reda fiului sau. Fostul fiu risipitor este primit si privit nu ca un fiu risipitor intors, ci ca unul care nu a gresit niciodata.

Aici e minunea harului lui Dumnezeu care ni se acorda noua, oamenilor pacatosi si nevrednici! Dupa ce am trait ani si zeci de ani in pacat, fara nadejde si fara Dumnezeu in lume, batjocorind harul Sau si abuzand de binecuvantarile Sale, noi putem fi iertati si priviti ca si cand n-am fi pacatuit niciodata.

Numai Dumnezeu poate ierta in felul acesta!

-Fratele mai mare este cel de-al treilea personaj al parabolei care se confrunta cu problema iertarii, din doua perspective:

1. Ca unul care trebuie sa-si ierte fratele mai mic, dar nu o face

2. Ca unul care, gresit fiind , el insusi are nevoie de iertare.

De obicei, atunci cand se comenteaza pilda , experienta fratelui mai mare trece pe un plan secund, sau e neglijata complet. Dar sa observam ca din cele 22 de versete ale parabolei, 8 versete sunt dedicate experientei acestui frate mai mare, experienta care reprezinta un avertisment cat se poate de solemn pentru o anumita categorie de credinciosi din biserica lui Christos.

Un amanunt care ne pune pe ganduri atunci cand meditam mai profund la experienta celor trei personaje ale pildei este faptul ca pe fratele mai mare nu-l intalnim in desfasurarea dramei decat la sfasitul ei.

Ma intreb: Oare unde era el in anii aceia de criza a adolescentei prin care trecea fratele sau mai mic ? Unde era el atunci cand mezinul familiei facea acea cerere imprudenta si obraznica tatalui lor ? Ce a facut el pentru a impiedica tragedia care era pe cale sa se intample ?

Sa admitem ca nu l-a putut impiedica pe fratele sau sa-si urmeze calea libertina pe care si-a ales-o, dar… ce a facut el pentru fratele sau in acei ani de trista amintire in care acesta traia departe de Dumnezeu, in adanca mocirla a pacatului?

Dar cand fratele lui mai mic a dat de greu, cand a inceput sa cunoasca pe propria piele ce inseamna saracia, somajul, insingurarea, foamea si boala, ce a facut pentru el?

Desigur, se pot face multe speculatii pe marginea pildei, mai ales pe marginea a ceea ce nu sta scris. Pentru mine insa, faptul ca acest frate mai mare nu apare nicicand in desfasurarea dramei, decat la sfarsitul ei, iar atunci intr-o postura complet negativa, faptul acesta imi spune mult despre caracterul lui. Dintr-un anumit punct de vedere, el are acelasi spirit cu al lui Cain, care ii raspunde arogant lui Dumnezeu: “Ce, sunt eu pazitorul fratelui meu?”

Caracterul acestui om este cu totul opus aceluia al tatalui sau. Daca iubirea tatalui constringe, cea a fratelui mai mare da doar libertate de alegere. Probabil ca, atunci cand mezinul era pe punctul sa plece, fratele mai mare i-a spus rece: “ Frate, esti liber sa faci ce vrei. Esti mare acum, sunt banii tai, ai viata ta, du-te in pace !’

Luca 15, 22-32:

Un prim amanunt: Fiul mai mare era la ogor in momentul intoarcerii fiului risipitor. O prima concluzie pe care o putem trage din acest amanunt este aceea ca acest om era unul harnic, era un muncitor. El nu-si putea permite sa pirda vremea in placeri si distractii asemenea fratelui sau mai mic. Poate ca gandul de a parasi casa parinteasca i-a venit si lui, dar a alungat repede ispita aceasta.

Era un om asezat, la locul lui, un om care purta greutatile familiei, preluand o parte din responsabilitatile tatalui, un om respectat de semeni, care facea cinste tatalui sau. Probabil ca vecinii si cunoscutii il laudau pentru constiiciozitatea sa, pentru spiritul sau ascultator fata de parintele sau. Poate ca il fericeau pe tatal sau cu cuvinte de genul: “Ferice de tine ca ai un fiu atat de serios si muncitor. El iti face cu adevarat cinste !”

Cu siguranta ca aceasta era imaginea pe care fratele mai mare o lasa sa se vada ani de zile in fata semenilor sai. Si poate ca multi ani ar fi lasat aceeasi impresie daca nu ar fi intervenit momentul reintoarcerii fratelui sau. Acest eveniment reuseste sa scoata din ascunzisurile caracterului sau intreaga zgura nevazuta pana atunci.

Venind spre casa , el aude niste sunete neobisnuite: sunete de muzica si veselie, pe care de ani de zile nu le mai auzise in casa parinteasca, de la plecarea fratelui sau.

Oare ce s-a intamplat? –se intreaba el. In momentul urmator insa intuieste motivul bucuriei. De unde aceasta concluzie ? Din faptul ca nu intra in casa pentru a vedea el insusi motivul bucuriei , ci, intuind ca fratele sau s-a intors acasa si vrand sa se convinga de acest lucru, il trimite pe slujitorul sau sa-i aduca raspunsul. Se observa deja primele pete negre, ascunse pana atunci, ale caracterului acestui om care, ani de-a randul a pozat ca fiind un om drept, cinstit, integru, bun…

Cand slujitorul ii aduce raspunsul care ii confirma banuiala, textul biblic spune ca el “s-a intaratat de manie.” (vers. 28 )Nu stiu ce va spune acesta propozitie scurta, mie insa imi spune ceva important.

Orice om are momente in care , pe drept sau pe nedrept, se manie. Se mai intampla sa te calce cineva pe batatura de la picior, fara sa vrea, si atunci nu-ti mai controlezi reactiile si te manii. Dar este vorba de o reactie trecatoare, dupa care iti pare rau de iesirile tale necontrolate. Si parerea de rau, daca este sincera, va aduce in mod inevitabil si scuzele de rigoare.

Dar a te intarata la manie inseamna mult mai mult: inseamna a te mania cu premeditare si a lua o anumita pozitie ostila fata de cel pe care te-ai maniat.

Pilda spune mai departe ca acest frate mai mare , dupa ce s-a intaratat la manie, “nu voia sa intre in casa.” ( vers. 28 )

Ce se intampla cu acest om ? Ani de zile a lasat impresia ca este un om amabil, drept si cinstit, un om care facea cinste tatalui sau. Iata-l acum manios din cale afara ! Si pentru care motiv? Pentru ca i-a venit fratele acasa ?

Avea acest om vreun motiv sa se manie? Unii vor spune probabil ca nu avea niciun motiv, dimpotriva, el trebuia sa se bucure ca fratele sau s-a intors acasa, iar familia era reintregita.

Da, asa ar fi trebuit sa fie.! Omul acesta era insa un om al dreptatii, al corectitudinii. El a muncit zi de zi din greu pentru familie, in timp ce fratele sau cheltuia averea parinteasca cu desfranatele. El s-a lipsit de multe placeri chiar nevinovate, in timp ce fratele sau nu stia ce placeri noi sa mai descopere. El a stat cu tatal sau si la bine si la rau, in timp ce fratele sau nu l-a sprijinit cu nimic pe tatal sau. Din punctul lui de vedere, fratele mai mare avea motive serioase sa se manie. Dreptatea cerea ca fratelui sau sa i se dea o lectie aspra. Si pentru ca lectia intarzia sa vina, el se manie cumplit.

Intrebarea mea este: Pe cine se manie el? Pe fratele sau? Se pare ca nu. Pilda nu relateaza niciun dialog intre cei doi frati. De fapt, mania lui se indreapta impotriva tatalui sau, pentru ca el, tatal, era cel care trebuia sa aplice dreptatea si nu o aplica.

Ati intalnit oameni care se manie pe Dumnezeu pentru ca nu aplica dreptatea intr-un caz sau altul ? Ma gandesc la un exemplu biblic: Iona, profetul lui Dumnezeu, de la care avem ceva mai multe pretentii, se manie pe Dumnezeu pentru ca nu a adus judecata promisa asupra cetatii Ninive.

Cuvintele dure pe care fratele mai mare le rosteste catre tatal sau dovedesc faptul ca mania sa era indreptata in primul rand impotriva acestuia:

“Dar el, drept raspuns, a zis tatalui sau: Iata, eu iti slujesc ca un rob de atatia ani si niciodata nu ti-am calcat porunca si mie niciodata nu mi-ai dat macar un ied sa ma veselesc cu prietenii mei.Iar cand a venit acest fiu al tau, care ti-a mancat averea cu femeile desfranate, i-ai taiat vitelul cel ingrasat.” ( vers. 29- 30 )

Sunt doar cateva cuvinte, dar ele descopera tot intunericul sufletesc al acestui om , in aparenta atat de amabil, de bun si de corect.

“Iata , eu iti slujesc ca un rob de atatia ani…”

Iata adevaratul spirit al slujirii lui ! Se pune in mod firesc o intrebare: Era el rob sau fiu ?

Din punct de vedere biologic, el era fiu, si inca era intaiul nascut. Era cel care trebuia sa preia conducerea familiei atunci cand tatal urma sa moara. Era cel care avea drept la o parte mai mare de mostenire. Era viitorul preot al familiei. Dar-ce trist !- sufleteste acest om nu era un fiu , ci un rob. Ani de-a randul, el nu a facut decat sa-si chinuiasca sufletul, facand sfortari chinuitoare ca sa-i slujeasca tatalui sau.

Era fiu dupa trup, dar rob dupa spirit.

Oare ce semnificatie au aceste cuvinte ale fratelui mai mare? Nu cumva el il invidia pe fratele sau risipitor?

Ar fi tanjit si el la viata libertina, la placerile de o clipa ale pacatului in care se balacise fratele sau, dar nu, el si-a impus sa ramana, nu din iubire fata de tatal sau, ci din respect fata de sine si imaginea pe care dorea sa o afiseze in fata semenilor.

Cata demagogie, cat fariseism se ascunde in inima acestui om !

“Niciodata nu ti-am calcat porunca…”

Era adevarat? Da, dupa litera legii acest om era un ascultator desavarsit, un atent implinitor al tuturor cerintelor si dorintelor tatalui sau. Dar dupa spiritul legii ? Unde era spiritul poruncilor tatalui sau ? Unde se gasea iubirea, ingaduinta, intelegerea, bunatatea, caldura pe care ar fi trebuit sa le manifeste mai mult ca niciodata acum , la reintoarcerea fratelui sau pierdut ?

Da, acest om era un om corect, dar legalist si rece. Tot ceea ce depasea litera Legii nu putea sa incapa in inima sa rece ca piatra.

“Mie niciodata nu mi-ai dat macar un ied ca sa ma veselesc cu prietenii mei…”

Era adevarata acuzatia ?

Daca am citit cu atentie versetul 12, am observat ca in urma cererii fiului mai mic, tatal le-a impartit averea ambilor fii. Cum putea atunci sa rosteasca o acuzatie atat de nedreapta la adresa tatalui? Nu era averea tatalui si averea lui ? De ce nu a luat din ea ce dorea?

Cuvintele fratelui mai mare ma determina sa-mi intaresc convingerea ca acest fiu intai nascut nu se simtea fiu, ci rob. Daca s-ar fi simtit fiu, s-ar fi simtit si mostenitor si s-ar fi putut bucura dupa propria placere de mostenirea primita. Dar el se considera rob si acest lucru este cel mai grav in dreptul sau.

Sa fii mostenitor de drept, intaiul nascut, viitorul preot al familiei si totusi sa crezi despre tine ca esti doar rob, sa lucrezi ca un rob si sa astepti plata de rob, iata ce este cel mai dureros lucru care ti se poate intampla. Ce dezamagit trebuie sa fi fost tatal sau, descoperind in fiul sau cel cuminte acest spirit de rob.

“Cand a venit acest fiu al tau care ti-a mancat averea…”

Cat dispret in aceste cuvinte ! “Acest fiu al tau” Dar nu era si fratele lui ? De ce nu-l numeste frate ?

Nu! Nu putea sa se umileasca atat de mult. El sa fie fratele acestui desfranat, acestui risipitor, acestui vagabond zdrentaros si fara caracter ? El, omul corect, ascultator, harnic, apreciat de lume sa-l considere frate pe cel intors acasa ? Niciodata !

Privind la drama petrecuta in aceasta familie, ma intreb: Oare pentru cine a suferit tatal mai mult? Pentru risipitorul plecat departe , sau pentru robul de langa el ?

Portretul fratelui mai mare e zugravit fugitiv, ca o secventa in istoria acestei pilde. Mantuitorul nu ne-a lasat si epilogul acestei parabole. Nu stim daca acest frate mai mare si-a venit si el in fire, asemenea fratelui sau mai mic. Tatal l-a mustrat cu toata iubirea si delicatetea, dar nu stim daca el s-a indreptat vreodata. Avand insa in vedere ca avem de-a face cu o pilda, care ne reprezinta pe noi, in diferite ipostaze, epilogul depinde de noi, de alegerea pe care o facem.

Concluzii:

Experienta fratelui mai mare nu ne este redata la intamplare in acesta parabola. Mantuitorul ar fi putut rosti pilda a fiului risipitor intr-o forma prescurtata, fara experienta fratelui mai mare. Daca totusi el ne-a vorbit despre aceasta experienta trista, el a facut-o pentru a ne invata ceva important din ea.

Fratele mai mare ar fi trebuit sa-l ierte pe fratele sau mai mic, dar nu a facut-o. Ar fi trebuit sa-si ceara el insusi iertare de la tatal sau , dar nu a cerut-o. Pacat !

Aceia dintre noi care suntem crestini, ne consideram in casa Tatalui nostru ceresc. Unii din noi Ii slujim lui Dumnezeu de ani sau chiar zeci de ani. Chiar daca am trecut candva prin experienta fiului risipitor, acum este posibil sa traim experienta fratelui mai mare.

Tu in ce spirit Ii slujesti lui Dumnezeu ? Ai siguranta ca esti fiu de Dumnezeu, sau te consideri inca un rob? Duhul Sfant iti spune si tie ca esti un fiu de Dumnezeu ?

De ce asculti de poruncile lui Dumnezeu ? Pentru ca trebuie, din simtul datoriei, de frica pedepsei, sau din dragoste fata de El? Ascultarea ta de Dumnezeu este o ascultare de rob, sau de fiu ?

Cand ii vezi pe fratii tai risipitori traind in placerile de o clipa ale pacatului, ce simti: compasiune sau invidie ? Iar cand vreunul din acesti frati mai mici isi vin in fire si doresc sa revina in casa parinteasca, ii primesti cu bucurie, sau cu dispret ?

In final , ce esti de fapt: fiu de Dumnezeu sau rob al Legii?

“Si voi n-ati primit un duh de robie ca sa mai aveti frica, ci ati primit un duh de infiere, care ne face sa strigam: Ava, adica Tata ! Insusi Duhul adevereste impreuna cu duhul vostru ca suntem copii ai lui Dumnezeu .” Romani 8, 15-16

Lori Balogh

______________________________

Pilda Fiului Risipitor – FIUL CEL MIC

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:31 +0000

2. PILDA FIULUI RISIPITOR

-FIUL CEL MIC-

Oare cum este Dumnezeu? Putem asocia in mintea noastra, alaturi de atotputernicia si inteligenta Sa si o inima sensibila, plina de caldura ? Ce imagine avem noi despre El? Este un Dumnezeu rece, distant, sever, sau Il percepem ca pe o Fiinta apropiata, calda si intelegatoare?

Intrebarile acestea, si multe altele in legatura cu Persoana si caracterul lui Dumnezeu, nu sunt pur teoretice, lipsite de un beneficiu practic pentru viata noastra. De felul in care Il cunoastem pe El depind o multime de lucruri practice din viata de zi cu zi.

De felul in care Il cunoastem pe Dumnezeu depinde ce alegem sa citim, depinde ce mancam, cum ne petrecem timpul liber, cum ii tratam pe semenii nostri, cat de cinstit ne castigam banii si ce planuri de viitor ne faurim. De felul in care Il cunoastem pe Dumnezeu depinde ce idealuri avem in legatura cu viata de familie, la ce emisiuni TV ne uitam, cum ne crestem copiii, ce cumparam din supermarketuri, cum ne purtam cu subalternii si ce tablouri punem pe peretii sufrageriei. De felul in care Il cunoastem pe Dumnezeu depinde cum vorbim cersetorului de la capatul strazii, daca perforam sau nu biletul de autobuz, depinde cum reactionam cand auzim o injuratura, daca ne platim corect taxele si impozitele…Depind o mie si una de lucruri mari sau marunte, toate insa apartinand vietii.

M-am intrebat adesea de ce, avand aceeasi Biblie in maini si frecventand aceeasi biserica, avem totusi optici diferite asupra unor lucruri ? De ce nu gandim la fel, de ce nu avem aceleasi valori si de ce nu avem aceleasi aspiratii?

Raspunsul meu este unul singur: Il cunoastem in mod diferit pe Dumnezeu. Si in functie de imaginea noastra despre El, ne modelam gandirea, faptele, idealurile, planurile si intregul comportament.

E bine sau e rau ? Dintr-un punct de vedere , faptul ca Il percepem diferit pe Dumnezeu nu e un lucru rau si se explica prin experientele personale diferite pe care le avem cu El si prin intensitatea cu care Il cautam zilnic. Privit insa dintr-un alt punct de vedere, faptul ca Il percepem diferit pe El poate fi daunator, aducandu-ne in situatia de a ne inchina unor imagini false ale lui Dumnezeu.

Unul din scopurile intruparii Fiului lui Dumnezeu a fost si acela de a ni-L descoperi pe Tatal asa cum este El. “Cine M-a vazut pe Mine, a vazut pe Tatal” – ii spune Mantuitorul unuia din ucenicii care doreau o mai clara descoperire a caracterului lui Dumnezeu ( Ioan 14, 9 up. ).

La intrebarea “Cum este Dumnezeu?”, Mantuitorul a raspuns in diferite moduri: prin exemplul vietii Sale, prin faptele si invataturile date, prin Jertfa Sa. Pildele Sale au contribuit si ele in mare masura la formarea unei imagini cat mai corecte despre Dumnezeu in mintea oamenilor. Iar dintre aceste pilde, Pilda fiului risipitor ocupa un loc de frunte.

Pilda fiului risipitor, pe care o gasim relatata in Luca 15, 11-32, ar putea fi numita la fel de bine si “Pilda tatalui iubitor”, sau “Pilda fratelui neiertator”. Ea poate fi privita din cel putin trei unghiuri diferite de vedere, in functie de personajul asupra caruia ne concentram atentia.

Personal as da un alt titlu pildei: “Pilda iertarii”, dat fiind faptul ca toate personajele principale ale pildei sunt confruntate cu problema iertarii:

-fiul cel mic- “risipitorul”-este cel ce are nevoie de iertare.

-fiul cel mare este cel care refuza sa acorde iertare fratelui sau.

-tatal este cel care ofera iertare intr-un mod neasteptat.

In aceasta ocazie ma voi opri doar la experienta fiului mai mic, cel risipitor, cu care, intr-un fel sau altul, cu totii ne putem identifica, daca suntem onesti cu noi insine si fata de Dumnezeu.

Analiza pildei:

“Un om avea doi fii…” ( Luca 15, 11 ) Suntem introdusi in atmosfera unei familii obisnuite, modeste ca numar, o familie nici prea mare, dar nici prea mica: un tata si doi fii, dintre care unul matur, iar celalalt- probabil un adolescent de 17-18 ani. Dar mama? Despre ea nu se spune nimic. De ce lipseste tocmai ea din relatarea pildei?

Sa nu uitam ca avem de-a face totusi cu o pilda, care vrea sa ilustreze iubirea Tatalui ceresc fata de copiii Sai de pe pamant. Tatal din parabola Il reprezinta pe Tatal ceresc, Cel care, in Revelatia scrisa, ni se descopera ca un Parinte ideal si complet, manifestand calitatile insumate ale ambilor parinti: tatal si mama.

In acesta familie, in aparenta totul se deruleaza normal, armonios. Fiecare isi vede de responsabilitatile lui pana intr-o zi in care se produce… drama: fiul cel tanar rupe tacerea, sparge monotonia in care el credea ca se desfasoara existenta familiei si isi cere drepturile.

“Tata, da-mi partea de avere care mi se cuvine!” (Luca 15, 12 )

Observati ceva? Din cuvintele lui lipseste un lucru: lipseste acel “Te rog” , acea dovada de respect fata de cel care i-a dat viata, care l-a purtat pe brate cand inca nu stia sa-si cumpaneasca bine pasii, care l-a mangaiat cand era lovit si descurajat. Aceasta lipsa de respect il face pe fiul cel mic antipatic inca din primele clipe.

Oare cati ani sa fi avut acest fiu badaran si lipsit de recunostinta?

Probabil era un adolescent de vreo 17-18 ani. Mai ales la baieti, varsta acesta este marcata de o perioada de criza, care iese in evidenta prin teribilism, neascultare fata de parinti, spirit accentuat de independenta si dorinta de afirmare intre cei de aceeasi varsta. Este varsta la care se fac cele mai multe greseli, atat din partea adolescentilor, dar si din partea parintilor exasperati de comportamentul excentric al copiilor lor. Desi criza adolescentei trece odata cu varsta, greselile facute in aceasta perioada pot lasa consecinte pentru toata viata, chiar si pentru vesnicie.

Acest adolescent, caruia de abia ii mijea mustata, fara nici cea mai mica dovada de respect si politete, isi cere dreptul la mostenire. Batand cu pumnul in masa!

Ce rusine ! Ce drept avea el la acesta mostenire pe care parintii, iar nu el, o agonisisera ?

Va spune cineva: “Dreptul sangelui si al legii. doar el era unul din mostenitorii parintilor sai. “

Dar sa nu uitam un lucru: pilda este inspirata din viata Orientului, iar in cultura din acea zona, cel care primea primul mostenirea era fiul cel mai mare, intaiul nascut. Si aceasta nu oricand, ci doar atunci cand tatal hotara , de obicei in preajma mortii sale.

Ce impertinenta din partea acestui fiu! Parca el vrea sa-i spuna tatalui sau: “ Hai , tata, cat ai de gand sa mai traiesti? Nu mai mori odata? Tineretea mea trece si nu m-am bucurat de ea. Vreau banii mai repede!”

Daca aceste ganduri le-ar fi exprimat un copil de trei sau patru ani, am fi zambit ingaduitori. Dar aceste ganduri le rosteste , printre randuri, un tanar care stie ce spune.

Oare ce a simtit tatal? Greu de spus. Totusi tatal face un gest uimitor si de neinteles pentru multi dintre noi: isi ia averea si o imparte celor doi fii ai sai. La o citire superficiala a Bibliei, s-ar parea ca doar fiului cel mic i-a dat tatal partea lui de avere, insa Biblia spune clar ca tatal “le-a impartit averea.” ( vers.12 )

Acest gest al tatalui spune mult despre iubirea si spiritul sau de sacrificiu, dar ne spune ceva si in legatura cu caracterul fiului cel mare, de care ne vom ocupa intr-o alta ocazie.

Poate ca tatal spera ca fiul cel mic sa ramana langa el, in casa parinteasca. Era atat de tanar si lipsit de experienta ! Ar fi dorit mult tatal sa-l stie acolo, langa el, chiar asa razvratit si nerecunoscator cum era. Stia si el ca mezinul familiei trecea prin criza adolescentei, dar spera ca, odata cu trecerea perioadei critice, criza va trece si fiul cel mic sa deveni un om de nadejde, cu capul pe umeri, un om care sa judece viata asa cum era ea in realitate.

Dar nu a fost sa fie asa. Fiul sau nu se mai simtea bine in casa parinteasca. Avea destui bani, dar nu putea sa-i foloseasca cum voia. Se simtea supraveghiat, spionat, chiar daca acest lucru era doar o prejudecata din mintea lui. Nu dupa multe zile, fiul cel mic ia hotararea sa plece. Sa plece departe, cat mai departe de privirea tatalui, cat mai departe de influenta acestuia.

Oare si-a luat ramas bun la plecare fiul cel mic? Poate da, poate nu. Poate ca a trantit usa in loc de salut. Si ce a urmat? Exact ceea ce se intampla oricarui om care intoarce spatele lui Dumnezeu si incearca sa iasa din zona Lui de influenta.

Decaderea

A urmat decaderea pe toate planurile: decaderea fizica, prin pierderea vigorii si a tineretii, decaderea materiala, prin pierderea averii si, mai ales, decaderea spirituala, prin pierderea idealurilor, a moralitatii si a credintei.

Atata vreme cat a avut bani, fiul cel mic s-a bucurat de o viata lipsita de griji, daca putem numi “bucurie” acest simtamant adus de placerile de o clipa ale pacatului. O multime de prieteni, aparuti ca ciupercile dupa ploaie, incep sa-l inconjoare, caci, spunea Mantuitorul : “Oriunde va fi starvul, acolo se vor aduna vulturii.” (Matei 24, 28 ) In jurul lui incep sa roiasca fel de fel de femei usoare, care-i fac complimente, chiar daca el este un necioplit si un vulgar. Dar are bani si asta e cel mai important lucru pentru unii oameni in lumea in care traim. Filozofia lumii e ca banii acopera totul, nu dragostea.

O buna bucata de vreme tanarul nu duce lipsa de nimic, cel putin in aparenta. Ce se intampla in sufletul lui insa, numai el si Dumnezeu stiu. Imi spunea o tanara “risipitoare” despre trairile ei sufletesti in acea perioada in care era departe de Dumnezeu: “ Numai eu stiu ce se petrecea in sufletul meu in acea perioada.”

In aparenta totul era frumos, o viata de vis. Soseste insa si clipa trezirii din frumosul vis, iar tanarul e nevoit sa ia contact cu realitatea cea mai cruda a vietii. Banii se termina, prietenii dispar, cautand alti naivi de care sa profite. Complimentele, rasetele, petrecerile, mesele copioase, toate se sfarsesc si incepe nevoia, cuvant al carui sens inca nu-l cunostea. Nu-l cunoscuse nici in casa tatalui sau, nici in anii de viata destrabalata. Nevoia, frigul, foamea, singuratatea si lipsa sunt experiente noi pentru el.

Foamea il doboara, dar ce sa manance? Ca sa manance ii trebuie bani, iar ca sa aibe bani, trebuie sa munceasca. Ca sa munceasca, trebuie sa caute de lucru, iar ca sa fie angajat de un patron, trebuie sa se priceapa la ceva si sa fie credibil si prezentabil. Dar hainele lui sunt rupte, fata ii este supta si palida de atatea vicii si nopti nedormite. Arata ca un caine plouat care doarme pe sub poduri, ca un boschetar fara casa, fara rost in viata. Pentru prima data fiul cel mic realizeaza ca este un vagabond si incepe sa constientizeze cat de mult a decazut.

Credetica in acele clipe era un om pocait ? Nicidecum. Chiar daca in sinea lui regreta gestul de a fi parasit casa parinteasca, inca nu-l durea faptul ca a lasat in urma sa o inima sfasiata de tata. El regreta doar consecintele si este inca prea mandru ca sa se intoarca.

Si atunci , in disperare, accepta ceea ce cu putin timp in urma nici nu s-ar fi gandit: accepta cea mai degradanta solutie pentru un om ca el: sa fie ingrijitor la porci, pe un pamant strain, la un stapan strain.

Baiatul lui tata –porcar ! Iata culmea decaderii pentru ascultatorii iudei ai pildei rostite de Mantuitorul in acea ocazie. Un evreu nu-si putea imagina o treapta mai jos decat acesta.

Nimeni nu se mai interesa de el, iar cel care pana mai ieri era in centrul atentiei, devine un “nimeni”si un nimic in acesta viata, depinzand de mila unui strain care oricand il putea concedia, lasandu-l somer. Se pare ca stapanul la care lucra tanarul era unul deosebit de sever si zgarcit, caci tanarul ajunge pana acolo incat ravnea la roscovele pe care le mancau porcii si la care le nu avea acces. Se pare ca tanarul nu mai stia de multa vreme ceea ce inseamna sa fii satul si sa mananci o mancare gustoasa.

Momentul constiintei

Nu stim cat timp a putut rezista tanarul intre porci: poate cateva luni, poate cativa ani… Lui i s-au parut cu sigutranta a fi o vesnicie. Timpul acesta i-a folosit cu siguranta. Acolo intre porcii galagiosi si murdari, cu barbia sprijinita in toiagul de porcar, tanarul incepe sa judece lucrurile altfel. Mintea lui se maturizeaza si incepe sa-si puna intrebari dupa intrebari:

“La ce mi-a folosit viata? Am facut degeaba umbra pamantului pana acum? Ce las in urma mea ? Sunt un nimic. Nimeni nu ma mai iubeste. Nimeni nu mai are nevoie de mine. Sunt un ratat.”

Si, in timp ce descurajarea pune stapanire asupra lui, un gand ii zboara catre casa parinteasca.

“Eu sunt aici infometat, zdrentaros, umilit si singur, in timp ce argatii tatalui meu au din belsug de toate. Oare as putea sa ma mai intorc in casa tatalui meu vreodata ?”

La inceput, gandul reintorcerii in casa parinteasca apare in treacat si-l izgoneste repede.

“Nu, nu ma voi intoarce niciodata. Ar trebui sa ma umilesc prea mult. De ce sa ma intorc? Ca sa fiu judecat de tata si de fratele meu, de rude si vecini? Nu, nu ma voi intoarce! “

Si iarasi trec saptamani, poate luni de foame, de insingurare, de umilinte si depresii.

“Si totusi, poate ca tata ma va primi. Ma va judeca, ma va pedepsi poate, dar poate ca ma va primi inapoi ca pe unul din argatii sai.”

Zi dupa zi, gandul acesta prinde radacini, pana cand tanarul se hotaraste:

“Ma voi scula, ma voi duce la tatal meu si-i voi spune:Tata, am pacatuit impotriva cerului si impotriva ta si nu mai sunt vrednic sa ma chem fiul tau. Fa-ma ca pe unul din argatii tai.” ( Luca. 18-19 )

Era oare fiul risipitor convertit cu adevarat in acel moment ? Nu, caci se pare ca el regreta atunci doar urmarile pacatului sau. Inca era un materialist, inca isi urmarea propriile interese egoiste. Fiul risipitor inca nu-L intelegea, inca nu-L cunostea pe tatal sau. Se astepta fie la respingere, fie la o primire rece si insotita de o judecata aspra si , eventual, o lectie dura.

Reabilitarea

Stiti cand s-a pocait cu adevarat tanarul risipitor? Pe cand inca pazea porcii? Sau pe drumul spre casa parinteasca ? Momentul pocaintei sale adevarate este cel al intalnirii cu tatal sau. Cand vede ca tatal sau nu-l primeste cu nuiaua sau cu biciul, ci cu un zambet curat si plin de intelegere, cand vede ca tatal nu rosteste o mustrare sau o judecata impotriva sa, ci tace in dragostea lui pentru fiul sau, cand simte mainile tremurande ale tatalui cuprinzandu-l si cand simte pe crestetul capului sau picurii fierbinti ai lacrimilor parintesti, atunci, doar atunci se trezeste in inima sa adevarata pocainta. Cand tanarul il cunoaste pe tatal sau asa cum este el , de abia atunci isi da seama ce pacat grozav a facut cand a ranit acesta inima iubitoare de tata.

Da, acum fiul risipitor nu mai regreta doar urmarile pacatului, ci el ajunge sa regrete pacatul in sine. Inima incepe sa i se sfasie la gandul ca , prin nemintosia lui, a produs atata suferinta parintelui sau. Si atunci, profund miscat, fiul risipitor spune:

“Tata, am pacatuit impotriva cerului si impotriva ta si nu mai sunt vrednic sa ma chem. fiul tau.”

Ati observat o diferenta intre ceea ce isi planuise tanarul sa–i spuna tatalui sau si ceea ce ii spune in realitate in momentul intalnirii ?

Lipseste o propozitie: “Fa-ma ca pe unul din argatii tai.” De ce nu mai rosteste aceste cuvinte? Pentru ca erau de prisos. Simtind iubirea tatalui sau pe care niciodata nu o intelesese pana in acest moment, fiul cel mic isi da seama ca tatal va face pentru el mult mai mult decat si-ar fi inchipuit. Fiul incepe sa se increada in tatal sau si din clipa aceasta o noua legatura, indestructibila, se stabileste intre cei doi.

“Dar tatal a zis robilor sai: Aduceti repede haina cea mai buna si imbracati-l cu ea ( simbol al neprihanirii lui Christos cu care e imbracat pacatosul pocait ), puneti-i un inel in deget ( simbol al repunerii in drepturi depline ) si incaltaminte in picioare ( simbol al eliberarii; in Orient incaltamintea era un simbol al libertatii ).” Luca 15, 22

Concluzii:

Experienta fiului risipitor este experienta fiecarui om care se naste pe pamant. Deosebirea intre noi consta in faptul ca, in desfasurarea acestei experiente, fiecare din noi ne gasim intr-o anumita etapa.

Cei mai multi dintre oameni sunt cuprinsi de vraja placerilor acestei lumi si sunt cu spatele spre Dumnezeu-Tatal nostru ceresc. Viata li se pare un vis frumos atata vreme cat au bani, sanatate si prieteni. Dar vine in viata fiecarui om un moment in care visul se destrama si omul se trezeste singur in fata unei realitati crude. Multi prefera sa ramana langa “turmele lor de porci” pana in ultima clipa avietii, fara nicio intentie de a se reintoarce la Tatal lor ceresc.

Unii insa isi vin in fire si incep sa-L caute pe Dumnezeuvin mijlocul necazurilor si stramtorarilor vietii. La inceput, multi din acestia se intorc la Tatal ceresc din interes, asa cum a facut-o si fiul risipitor din parabola. Acestia nu trebuie sa fie descurajati. Sa se intoarca din interes, dar sa se intoarca in “casa parinteasca” ! Va veni si pentru ei momentul pocaintei veritabile cand isi vor da seama ca pacatele lor au sfasiat inima unui Tata ceresc iubitor.

Cunosc personal doua tinere care s-au intors la Dumnezeu din lumea aceasta din interes- pentru un baiat din biserica cu care au dorit sa se casatoreasca. Dar, dupa ce au cunoscut cat de bun este Domnul, ele au cunoscut pocainta adevarata si s-au atasat atat de mult de Dumnezeu, incat, cel putin intr-un caz, evlavia acelei tinere este un exemplu pentru multi.

Daca este cineva care s-a saturat de grijile, poverile si raspunderile pe care le implica viata de credinta, daca este cineva ispitit sa intoarca spatele lui Dumnezeu asa cum a facut-o fiul risipitor, daca doreste cineva cu tot dinadinsul sa guste din placerile de o clipa ale pacatului, este liber sa o faca. Dar sa nu uite experienta fiului risipitor si durerea imensa pe care a produs-o tatalui sau.

Daca este cineva care este inca departe de casa parinteasca, departe de Dumnezeu, daca este cineva care se simte singur, parasit, care isi vede viata ratata si visurile spulberate, sa-si aduca aminte de fiul risipitor! Sa-si aduca aminte ca Tatal il asteapta cu dor, nu pentru a-l mustra si a-i cere socoteala pentru anii pierduti in placerile pacatului, ci pentru a reface o legatura care atata vreme a fost rupta.

“Dar chiar acum, zice Domnul, intoarceti-va la Mine cu toata inima, cu post, cu planset si bocet ! Sfasiati-va inimile, nu hainele si intoarceti-va la Domnul Dumnezeul vostru ! Caci El este milostiv si plin de indurare, indelung rabdator si bogat in bunatate…” Ioel 2, 12

Lori Balogh

______________________________

Pilda Aluatului

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:31 +0000

PARABOLELE IMPARATIEI

INTRODUCERE

De la Turnul Babel incoace, lumea in care traim a devenit multiculturala si plurilingvista. Pentru ca oamenii sa se poata intelege, ca sa poata transmite idei si sentimente, a fost nevoie sa apara traducatorii-acei specialisti care stiu cel mai bine sa imbrace intr-o forma cat se poate de inteligibila o idee, o informatie sau un simtamant exprimate intr- o limba sau cultura anume. Fara lucrarea acestor intermediari atat de necesari in procesul comunicarii, o multime de idei, informatii si trairi ar ramanea neintelese pentru majoritatea omenirii.

Desigur, exista si lucruri care nu impun necesitatea unei traduceri. Un zambet, de exemplu, nu trebuie tradus niciodata. Nici lacrimile, nici strangerea de mana, nici tacerea, nici tristetea, nici veselia nu au nevoie de traducatori. Toate acestea apartin unui limbaj universal, inteles pe toate meridianele lumii, in toate culturile si in toate epocile.

Majoritatea lucrurilor insa, trebuie traduse pentru a fi intelese.

Daca lucrurile pamantesti, de care ne lovim la tot pasul, au nevoie sa fie traduse pentru a fi intelese, ce sa mai spunem despre lucrurile ceresti, spirituale?

In timpul vietii si activitatii Sale pamantesti, Mantuitorul a avut, printre alte numeroase obiective si pe acela de ne transmite adevarurile legate de Imparatia lui Dumnezeu. Dar cum sa le inteleaga omul pacatos si limitat, care-si traieste existenta izolat pe acest fir de praf din Univers, care se numeste planeta Pamant ? Cum sa inteleaga el limbajul cerului ? Cum sa stie el ce se petrece in inima de Tata a lui Dumnezeu ? Cum sa patrunda el in gandurile adanci Creatorului ?

Ce poate intelege o furnica din complexitatea vietii pe pamant, cand ea isi duce zilele doar in jurul musuroiului sau?

Ca sa putem intelege cate ceva din tainele Universului, sa ne putem intelege mai bine pe noi insine si natura noastra umana si, mai ales, ca sa-L putem intelege mai bine pe Dumnezeu, Iisus ni le-a tradus in limbajul nostru omenesc folosindu-se de pilde inspirate din viata de zi cu zi.

“Domnul Christos nu S-a ocupat de teorii abstracte, ci cu ceea ce este esential pentru dezvoltarea caracterului, cu ceea ce dezvolta capacitatea omului de cunoastere a lui Dumnezeu si eficienta Sa in a face binele. El a vorbit oamenilor despre acele adevaruri care au legatura cu purtarea omului in viata de toate zilele, si care stau la temelia vietii vesnice.”

Parabolele Domnului Christos, E. G. Withe, pag 11

Materialele care urmeaza reprezinta niste meditatii pe marginea catorva din pildele rostite de Mantuitorul. Unele idei vor parea noi, altele –vechi. E bine sa nu le neglijam nici pe cele noi, nici pe cele vechi, caci, spunea Mantuitorul, “orice carturar care a invatat ce trebuie despre Imparatia cerurilor se aseamana cu un gospodar care scoate din visteria lui lucruri noi si lucruri vechi.” ( Matei 13, 52 )

Aceste meditatii sunt doar niste provocari la aprofundarea in continuare a Cuvantului lui Dumnezeu. Ele nu sunt niste abordari exhaustive , ci doar niste invitatii la un studiu mai aprofundat al parabolelor Domnului. Sa pornim, deci, la drum ! Ne asteapta multe surprize pregatite de cer.

Lori Balogh

1. PILDA ALUATULUI

Maretia multor lucruri consta in simplitatea lor. Imi aduc aminte de anii de liceu in care, profesorul de limba romana incerca sa ne convinga de genialitatea lui George Cosbuc. Geniul- spunea profesorul, consta in a spune lucruri mari si adanci in cuvinte cat se poate de simple. De fapt, cele mai mari si geniale inventii ale omenirii nu au fost lucruri complicate, ci simple, atat de simple incat mintile complicate ale majoritatii oamenilor nu le-au observat pana atunci.

Parabolele rostite de Mantuitorul se inscriu pe aceeasi linie a simplitatii, care, datorita gandirii noastre complicate si incarcate de prejudecati, de cele mai multe ori ne dezarmeaza.

Marturisesc ca mult timp nu am inteles parabola aluatului. Mintea mea, obisnuita cu complicatele si intortochiatele cai ale filozofiilor omenesti, nu putea pricepe ceva atat de simplu si concis ca aceasta pilda. A fost nevoie de o saptamana de rugaciune, cu mai multi ani in urma, pentru ca sa pot deslusi adevarurile profunde care sunt cuprinse in acesta scurta pilda a Mantuitorului.

Un singur verset biblic reda aceasta scurta pilda: Matei 13, 33

“Le-a spus o alta pilda si anume: Imparatia cerurilor se aseamana cu un aluat pe care l-a luat o femeie si l-a pus in trei masuri de faina de grau, pana s-a dospit toata plamadeala.”

Imprejurarile in care Domnul a rostit acesta pilda ne vor ajuta mult in deslusirea sensurilor ei.

La Domnul se adunase o mare multime de oameni, fiinte insetate dupa ceva mai bun si mai durabil decat le ofereau placerile trecatoare ale vietii ( Matei 13, 1-2 ).

Erau acolo oameni din toate categoriile sociale: bogati si saraci, oameni cu carte si analfabeti, cersetori in zdrente si talhari ce purtau pe fetele lor pecetea vinovatiei, schilozi, risipitori, negustori, oameni fara ocupatie… Toti se ingramadeau unul in altul pentru a avea un loc cat mai aproape de Mantuitorul. Aceasta inghesuiala L-a silit pe Domnul sa se suie intr-o barca cu care S-a departat putin de la mal, vorbind multimii de acolo.

In multimea pestrita de pe mal se aflau si spioni. “Cooperativa Ochi si Urechi” exista inca de pe vremea aceea. Reprezentanti ai carturarilor si fariseilor, care Il urmareau si-L spionau pe Iisus pretutindeni, nu puteau sa lipseasca de la acea imprejurare. Numai ca ei erau tare nedumeriti: ei priveau scena, vedeau multimile, pe oamenii atat de diferiti ca varsta, preocupari sau pozitie sociala si nu puteau intelege ce facea ca o asa multime de oameni sa fie atrasa de Mantuitorul.

Ce facea ca aceasta “plamadeala“de fiinte omenesti sa cresca atat de mult incat sa dea afara?

Citindu-le gandurile, Domnul le raspunde nedumeririlor lor printr-o pilda scurta, dar plina de semnificatii adanci-Pilda aluatului.

Desi exista diferite metode si retete de a face painea ( azi sunt la moda masinile de facut paine in propria gospodarie ), exista o cheie a intregului proces si anume dospirea, cresterea produsa de aluat.

Cateva idei principale :

1. Aluatul este ceva cu totul din afara , este o putere exterioara care trebuie sa patrunda in plamadeala, in acel amestec de faina, apa, sare si alte ingrediente. Daca nu ar exista acest element din afara , amestecul de faina, sare, apa si restul ingredientelor nu s-ar transforma niciodata intr-o paine buna si gustoasa.

Aplicatie: Noi suntem, potrivit Scripturii, oameni pacatosi si vinovati inaintea lui Dumnezeu pentru calcarea Legii Sale ( Psalmul 51, 1; Romani 3, 23 ). Oricate “ingrediente” am pune langa noi , tot pacatosi ramanem. Oricata cultura am avea, oricata educatie am dobandi si oricate eforturi am depune, noi tot “faina” ramanem. Si, prin urmare, suntem necomestibili.

Prima si una din cele mai importante lectii pe care ni le da acesta pilda este aceea ca omul pacatos nu va putea niciodata sa devina bun si neprihanit prin propria putere si vointa. Este nevoie de o putere din afara omului pentru a se putea realiza minunea transformarii lui.

Oamenii au incercat mereu sa ajunga la neprihanire, desavarsire si mantuire prin propriile puteri. Religiile pagane si crestine, in mare parte, i-au invatat pe oameni ca ei pot ajunge la mantuire prin eforturi personale, prin sacrificii de tot felul, prin merite personale, dar glasul Bibliei rasuna clar:

“In nimeni altul nu este mantuire caci nu este sub cer un alt Nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti.” (Faptele Apostolilor 4,12 ) Si acest singur Nume este Iisus Christos.

Prin El, datorita Jertfei Sale, harul lui Dumnezeu (“aluatul”ceresc) a venit din exterior, pentru ca, patrunzand in “faina”firii noastre omenesti, sa produca minunea transformarii.

Este cineva descurajat de esecurile repetate in atingerea desavarsirii, a neprihanirii, in obtinerea biruintei asupra pacatului? Este cineva care gandeste despre sine: “Eu sunt prea rau, prea pacatos pentru ca Dumnezeu sa ma poata mantui si pe mine? Este cineva care crede ca “faina” din care e alcatuit e prea rea pentru ca din ea sa iasa vreodata o paine calda si buna? Sa nu se descurajeze !

Nimeni nu e atat de stricat, nimeni nu a cazut atat de jos incat puterea iubirii si a harului divin sa nu-l poata atinge si pe el. Nu exista o groapa, in care ar putea cadea un om, mai adanca decat profunzimea iubirii lui Dumnezeu. O singura conditie cere Domnul de la noi: sa nu respingem harul Sau, manifestat prin lucrarea Duhului Sfant.

2. Desi aluatul este din afara, el lucreaza totusi dinlauntru.

Lucrarea de reinnoire a fiintei omenesti, produsa de harul lui Dumnezeu, incepe din locul cel mai adanc al fiintei – inima. Daca launtrul este schimbat, reinnoit, atunci si exteriorul se va schimba in mod firesc.

Avem inca multe defecte de caracter pe care trebuie sa le biruim, avem obiceiuri rele in felul nostru de purtare, de vorbire, de hranire, obiceiuri rele in imbracaminte si in felul in care ne petrecem timpul liber. Ne propunem adesea tinte inalte care vizeaza inlaturarea acestora, insa, daca transformarea nu e facuta de Duhul lui Dumnezeu din interior spre exterior, noi ramanem aceiasi- un amestec necomestibil de faina, apa, sare si alte ingrediente, pe care nimeni nu le poate manca si care nu satura pe nimeni. Fara lucrarea interioara a Duhului Sfant niciodata nu vm deveni o “paine “ a vietii, asa cum era Mantuitorul pentru oameni.

Dar pentru ca “aluatul” harului lui Dumnezeu sa poata lucra incepand din interiorul nostru, avem urgenta nevoie de ceea ce Mantuitorul numea”nastere din nou”:

“Adevarat, adevarat va spun ca, daca un om nu se naste din nou, nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu…Ce este nascut din carne este carne, si ce este nascut din Duh este duh. nu te mira ca ti-am zis:trebuie sa va nasteti din nou.” (Ioan 3, 3-8 )

Ati avut esecuri in lupta cu obiceiurile rele, cu defectele de caracter sau cu pacate din viata voastra?

Lasati ca aluatul harului divin sa lucreze din interior. Dumnezeu nu ne cere noua sa luptam cu multimea pacatelor, a slabiciunilor si a obiceiurilor rele. El stie ca ne-ar fi imposibil sa le biruim pe toate si definitiv.

Faceti, va rog, un exercitiu pe care nu l-ati mai facut, probabil, niciodata: incercati sa numarati cate forme de pacat exista in lume, cu toate nuantele lui, cu toate formele si deghizarile sub care se ascunde cel mai adesea. Veti descoperi , practic o infinitate de forme ale pacatului, a caror contabilitate niciun om nu o poate tine. Si atunci, ma intreb, ce sansa are omul sa lupte singur cu un dusman atat de numeros si de dotat?

Lasati-L pe Duhul Sfant sa lupte in voi si pentru voi, asa cum stie El mai bine, din interiorul fiintei spre exteriorul ei. Si atunci veti cunoaste gustul placut al biruintei si al armoniei cu Dumnezeu si cu semenii.

3. Aluatul ascuns in faina lucreaza in mod invizibil, ca sa prinda intregul amestec in procesul de crestere.

Priviti o plamadeala in care s-a pus aluat! Nu veti auzi niciun zgomot, nu se va intampla nimic senzational. Transformarea se produce tainic, linistit si continuu.

In viata celui care se lasa transformat de harul lui Dumnezeu, Duhul Sfant lucreaza in mod asemanator: tainic, linistit si continuu. Azi putin, maine putin, Duhul lui Dumnezeu Isi face sigur lucrarea pana ce omul, pana mai ieri plin de defecte si vicii, fara speranta si instrainat de Dumnezeu, devine un om cu totul nou, cu alte valori, alte aspiratii si un alt orizont al vietii.

Am avut ocazii in viata sa cunosc multi oameni care s-au apropiat de Dumnezeu. Experienta fiecarui e un unicat. Am observat insa un lucru: atunci cand “convertirea” s-a produs brusc, ea nu a fost durabila. Un simplu foc de paie. Pe cat de brusca a fost “convertirea, pe atat de brusca a fost si caderea .

Lucrarea Duhului e o lucrare linistita, continua, delicata, dar durabila. De fapt, sfintirea pe care o doreste Dumnezeu de la noi este lucrarea unei vieti intregi.

“Caci asa vorbeste Domnul Dumnezeu, Sfantul lui Israel: In liniste si odihna va fi mantuirea voastra, in seninatate si incredere va fi taria voastra…” Isaia 30, 15

Revenind la textul pildei, ce semnificatie pot avea cele trei masuri pe care le ia femeia ?

Oare cifra trei e intamplatoare ? De ce nu doua sau patru masuri?

A) Intre cei care se ocupa cu antropologia biblica, exista o disputa: unii sunt dihotomisti, sustinand ca fiinta umana e alcatuita din doar doua componente: suflet si trup, altii sunt trihotomisti, sustinand ca fiinta umana e alcatuita din trei componente: suflet, duh si trup. Bazati pe Cuvantul Scripturii, noi credem ca omul este o fiinta compusa din trei componente principale:

“Dumnezeul pacii sa va sfinteasca El Insusi pe deplin: si duhul vostru, sufletul vostru si trupul vostru sa va fie pazite intregi, fara prihana, pana la venirea Domnului nostru Iisus Christos.”

1 Tesaloniceni 5, 23

Sa observam ca cele trei componente ale fiintei omenesti nu pot exista separat, ci doar impreuna, lucrand in armonie una cu cealalta:

– duhul: sediul ratiunii, al constiintei si al vointei

– sufletul: sediul afectului, al trairilor emotionale

– trupul: partea materiala si vizibila a fiintei omenesti si, in acelasi timp, gazda si suport pentru primele doua.

Daca pilda aluatului vorbeste de trei masuri pe care le ia femeia si in care pune aluat, lucrul nu e intamplator. “Aluatul”harului lui Dumnezeu trebuie sa patrunda in toate componentele fiintei noastre pentru a ne putea transforma. Biblia ne vorbeste despre un “duh al mintii” innoit ( Romani 12, 2 ), despre “o inima noua” (Ezechiel 36, 26-27 ) si de un trup sfintit ( Romani 6, 13 ). Doar atunci este completa transformarea fiintei omenesti, cand aluatul adevarului a lucrat asupra intregii fiinte.

B) Cele trei masuri mai pot simboliza cele trei dimensiuni ale relatiilor omenesti: relatia cu sine, relatia cu semenii si relatia cu Dumnezeu.

Atunci cand dam voie Duhului Sfant sa lucreze in vietile noastre, el lucreaza concomitent la vindecarea tuturor relatiilor noastre.

In ceea ce priveste relatia omului cu sine insusi, un om vindecat prin lucrarea harului divin nu va avea nici complexe de inferioritate, nici spirit de inaltare de sine, ci va avea demnitatea unui fiu de Dumnezeu, cunoscandu-si valoarea personala. El este permanent constient de pretul imens al rascumpararii lui, prin Jertfa de pe cruce.

In ceea ce priveste relatia cu semenii, va disparea spiritul de sefie, de dominare a celorlalti. In schimb, va aparea un spirit de slujire, avand constienta ca orice om, oricat de decazut ar fi ajuns in viata, el este inca un fiu de Dumnezeu.

Cat priveste relatia cu Dumnezeu, omul transformat de aluatul harului divin nu se va mai considera un rob, ci un fiu. Datoria nu si-o va mai implini de teama pedepsei , ci din bucuria dragostei fata de Tatal ceresc. Iata cat de necesar este ca sa existe “cele trei masuri” in care sa lucreze linistit, tainic si continuu aluatul harului lui Dumnezeu.

Cresterea

Pana acum am vorbit doar de lucrarea interioara a aluatului, aceea de transformare tainica, launtrica, invizibila. Dar mai este o lucrare a aluatului asupra plamadelii, o lucrare de data acesta vizibila- aceea a cresterii. Este uimitor pentru ochii de copil sa vada cum mama, dintr-o bucata mica de plamadeala framantata cu aluat , reuseste sa umple un vas care da peste margini.

Ideea pe care ne-o transmite cresterea plamadelii sub actiunea aluatului este aceea a cresterii numerice a bisericii concomitent cu transformarea launtrica realizata de Duhul lui Dumnezeu in fiinta umana.

Acolo unde exista aluatul harului nu poate sa nu existe si crestere a bisericii pe toate planurile. Iar aceasta crestere nu este altceva decat implinirea planului Creatorului nostru cu privire la om. “Cresteti!’ este prima porunca ce i-a fost data omului de indata ce a fost adus la existenta. ( Geneza 1 ,28 ).

Slujirea

Lucrarea pe care o face aluatul in plamadeala nu este fara rost. Nimeni nu pune aluat in plamadeala doar pentru a alunga plictiseala. Exista un scop clar: acela de a face o paine gustoasa si hranitoare care sa serveasca altora.

Daca existam ca biserica nu este doar pentru a mai exista o biserica crestina in plus, ci pentru a sluji semenilor, pentru a-i hrani cu adevarata paine a vietii. Dupa cum painea nu e facuta pentru sine, ca sa fie expusa ca un bibelou pe raft, la fel nici crestinii nu exista doar pentru ei insisi, ci pentru a hrani lumea flamanda si insetata dupa Dumnezeu.

Tu pentru cine traiesti: doar pentru tine insuti sau si pentru altii? Cand inveti ceva, pentru cine o faci: doar pentru tine, sau si pentru altii? Cand doresti si cauti mantuirea, pentru cine o cauti: doar pentru tine sau si pentru semenii tai?

Si daca ne daruim semenilor nostri, ce fel de “paine” le oferim: o paine sanatoasa si gustoasa, sau un amestec greoi, nedospit, in care aluatul harului lui Dumnezeu nu si-a facut lucrarea?

Apostolul Pavel ne avertizeaza ca exista si un aluat vechi pe care trebuie sa-l inlaturam din vietile noastre. “Maturati aluatul cel vechi” ( 1 Corinteni 5, 7-8 ), spune Pavel, acel aluat al rautatii care lucreaza in om principiul raului si care ne indeamna la un stil de viata lumesc.

Sa dam la o parte acest aluat vechi si sa facem loc aluatului Duhului Sfant care sa faca din fiecare din noi o adevarata paine a vietii pentru lumea flamanda si insetata dupa ceva mai bun.

Lori Balogh

______________________________