Perioada aceasta se ocupa cu o redesteptare politica a Egiptului care a continuat timp de aproape de un secol si jumatate. In contrast cu perioada anterioara, cand a fost condus de catre straini din sud, Egiptul s-a aflat din nou independent, guvernat de egiptenii din nord. Intrucat dinastia aceasta si-a avut obarsia in Sais, ea e de obicei numita Dinastia Saita.

Istoria acestei perioade e bazata intru totul pe raportul lui Herodot si de aceea e lipsita de exactitate in multe amanunte. De exemplu, a doua batalie de la Carchemis, cand Neco II a fost infrant de Nebucadnetar – lucru atestat de Biblie si de arheologie -, nu e nici macar amintita. Unul dintre motivele lipsurilor din istoria lui Herodot e acela ca el si-a bazat lucrarea nu pe rapoarte scrise, ci pe informatii orale obtinute in timpul unei vizite in Egipt prin anul 445 i.Hr., cand evenimentele descrise se aflau cam la 80 de ani in trecut. Cu toate acestea, se pot obtine informatii corecte dintr-un studiu atent al relatarilor lui Herodot, care, atunci cand sunt analizate si comparate cu surse contemporane si cu informatii date in Biblie, permit o reconstruire aproximativ vrednica de incredere a istoriei acelei perioade.

Lui Neco, un principe din cetatea Sais, poate un descendent al lui Tefnacht din Dinastia a 24-a, i se daduse titlul de rege de catre Esarhaddon. Din cauza ca luase parte la o rebeliune impotriva Asiriei pe vremea lui Taharka, a fost trimis in Asiria ca prizonier, dar a reusit sa-i recastige increderea lui Asurbanipal si a fost repus in slujba si pe tronul lui la Sais.

Psamtik I (663-610 i.Hr.) – Dupa ce Neco fusese ucis de Tanutamon, energicul sau fiu, Psamtic I, s-a adresat asirienilor pentru ajutor. Cand Dinastia Etiopiana a fost alungata din Egipt de catre asirieni, Psamtic I a primit regalitatea Memfisului, ca rasplata pentru serviciile valoroase aduse in timpul campaniei, si alte parti ale tarii au fost puse sub conducerea a diferiti principi locali. Totusi, cand Asurbanipal a fost preocupat de rezolvarea revoltei babiloniene, condusa de propriul frate, Psamtic a izbutit ca, prin manevre iscusite si fara mari dificultati, sa se scape de controlul asirian. Cu ajutorul lui Gyges din Lydia a cucerit Teba in 654 i.Hr., si in 14 ani tot Egiptul era in mainile sale.

Psamtic si-a instituit si mentinut stapanirea cu ajutorul unor forte de mercenari. Greci din insulele Ioniene, iudei din Palestina, carieni din Asia Mica si altii au servit in ostirea lui si i-au ocupat fortaretele. A favorizat colonisti greci si a primit un impozit pe venit de 20% de la populatie, dar i-a scutit pe preoti si pe ostasi de impozit pentru a pastra loialitatea acestor doua importante clase, de a caror bunavointa avea sa depinda in mare masura un rege egiptean. Cultura timpului reprezenta o imitatie sau redesteptare a perioadei clasice. Piramide ale regatului vechi au fost refacute si titluri vechi au fost readuse la viata, inscriptii mortuare ale piramidelor au fost din nou copiate si sapate pe peretii mormintelor, iar statui si reliefuri au fost executate in stilul antic.

Dupa ce a reunit Egiptul si i-a restabilit independenta politica, Psamtic pare sa se fi ocupat de planul refacerii Imperiului Egiptean Asiatic al Dinastiilor a 18-a si a 19-a. In anul 640 i.Hr., a mers in Palestina, unde a asediat cetatea filisteana Asdod ani de zile; dar invazia scita din vremea aceea a pus capat visurilor lui de imperiu. A putut sa se rascumpere printr-un tribut greu si prin aceasta sa evite invadarea Egiptului. Intrucat trecusera peste masura de mult de liniile lor de comunicatie, se pare ca scitii au salutat cu placere propunerile conciliatorii ale lui Psamtic si se pare ca au fost fericiti sa revoce invazia planuita, iesind totusi cu fata curata.

Din relatari babiloniene reiese ca Egiptul a ajutat Asiria timp de cativa ani in timpul ultimei ei lupte impotriva mezilor si babilonienilor. Se pare ca Psamtic voia sa pastreze Asiria in viata ca un stat-tampon impotriva noii puteri din rasarit.

Neco II (609-594 i.Hr.) – Cand a venit la tron, Neco II, fiul lui Psamtic, a urmat politica tatalui sau si a inaintat cu ostirile spre nord in primavara sau vara anului 609 i.Hr. pentru a ajuta fortele asiriene slabe ale lui Asur-uballit impotriva mezilor si babilonienilor. Regele Iosia a lui Iuda, aparent un aliat al Babilonului, i s-a impotrivit in apropiere de Meghido si a murit din cauza ranilor pe care le-a capatat in lupta. Rezultatele primei batalii de la Carchemis, care a fost data dupa aceea de Neco impotriva babilonienilor, nu sunt cunoscute. Neco pare ca nu a suferit o infrangere din cauza ca, la intoarcerea lui, a putut sa-i impuna un greu tribut lui Iuda si sa-l indeparteze pe Ioahaz, fiul anti-egiptean al lui Iosia, care a fost inlocuit cu Ioiachim, care era ca un frate pro-egiptean (2 Cron 35,20-24; 36,1-4). Faraon nu ar fi putut lua masurile acestea daca s-ar fi intors prin Palestina cu o ostire batuta asa cum s-a intamplat 4 ani mai tarziu. O stela a lui Neco aflata la Sidom relateaza succesul lui temporar si faptul ca el a exercitat o oarecare masura de control asupra Feniciei, de-a lungul acelor ani, in timp ce Cronicile babiloniene au inregistrat doua victorii egiptene asupra armatelor babiloniene in anul 606/5 i.Hr.

Insa dupa ce au eliminat Asiria, babilonienii au considerat ca trebuie sa reduca puterea egipteana. Fiind batran si bolnav, Nabopolassar l-a trimis pe Nebuchadnezzar, printul mostenitor, impotriva armatelor egiptene la Carchemish. In batalia urmatoare, s-a luptat in primavara sau vara devreme, in anul 605 i.Hr., egiptenii au tinut doua batalii, prima la Carchemishsi mai tarziu una mai mica langa Hamath. In august, 605 i.Hr., cand Nebuchadnezzar era stapanul incontestabil al intregii Sirii si probabi al Palestinei, el era gata sa invadeze Egiptul. In momentul acela, el a primit o veste despre moartea tatalui sau, si imediat s-a retras in Babilonia. Asa a salvat Neco si Egiptul. Desi armatele egiptene, dupa batalia de la Carchemish, probabil nu au mai vazut Eufratul din nou, au ramas destul de puternice, incat sa produca armatelor lui Nebuchadnezzar grele pierderi in anul 601 i.Hr.

Lui Neco i se atribuie inceperea unui canal intre Nil si Marea Rosie, proiect in care se spune ca au murit 120 000 de oameni. El insa a parasit lucrarea neterminata, cand inginerii sai l-au convins ca nivelul Marii Rosii era mai inalt decat acela al Marii Mediteraneene si ca Egiptul de Jos ar fi fost inundat imediat ce apele Marii Rosii ar fi curs in canalul terminat. Recunoscand greseala oamenilor de stiinta ai lui Neco, Darius I a continuat construirea canalului acesta peste vreo 80 de ani. El a fost apoi folosit timp de mai multe secole ca ante-mergator al actualului Canal de SuEzechiel Herodot mai spune si ca, pe vremea lui Neco, navigatorii fenicieni au facut, timp de trei ani, prima circum-navigatie a Africii.

Psamtic II (595-589 i.Hr.) – Cu privire la Psamtic II, fiul lui Neco, nu se stie mai mult decat ca a incercat sa recastige Nubia si ca o data a vizitat Palestina (Papirusul Demotic John Rylands Nr. 19), probabil pentru a organiza rezistenta anti-babiloniana. Ieremia 27,3 poate se refera la timpul acestei activitati, cand ambasadori ai diferitelor natiuni s-au adunat la Ierusalim numai pentru a fi avertizati de profetul Ieremia cu privire la rezultatele dezastruoase ale unei revolte impotriva regelui Babiloniei.

Apries (589-570 i.Hr.) – Apries, biblicul Hofra (Ieremia 44,30), e cel care a continuat lucrarea tatalui sau si a complotat activ impotriva Babilonului. El l-a incurajat pe Zedechia, regele lui Iuda, in rebeliunea lui impotriva lui Nebucadnetar. El a castigat o lupta navala impotriva Tirului si Ciprului si a ocupat Sidonul. Toata Fenicia i-a ajuns supusa pentru un putin timp. Antichitati egiptene, gasite la Arvad Tir si Sidon, arata cat de mare era influenta sa pretutindeni in regiunea de coasta a Siriei. Succesul acesta a facut o asa impresie asupra statelor mai mici ale Palestinei, incat si-au pus increderea in ostirile egiptene si s-au revoltat impotriva Babilonului. Hofra, de fapt, a facut o incercare de a usura Ierusalimul cand era asediat de ostirea lui Nebucadnetar, dar nu a fost in stare sa faca mai mult decat sa atraga temporar fortele asediatoare de la Ierusalim (Ieremia 37,5-11). O scrisoare aramaica, scrisa la data aceasta de catre regele Adon din Aschelon (?), a fost gasita acum cativa ani in Egipt. In scrisoarea aceasta, Adon ii comunica lui faraon ca ostirea babiloniana inainta de-a lungul coastei Palestinei spre sud si ca inaintase pana la Afec. El cerea ajutor imediat de la Egipt pentru a putea rezista.

Cererea patetica a carmuitorului palestinian care, ca si regele Zedechia, ascultase de falsele ademeniri ale Egiptului si se rasculase impotriva suveranului babilonian. Acest fapt ne ajuta sa intelegem teribila dezamagire pe care oamenii din vremea lui Ieremia trebuie sa o fi suferit, atunci cand toate sperantele lor fusesera spulberate de inactivitatea ostirii egiptene sau de ajutorul necorespunzator pe care acestea li-l dadusera in lupta lor impotriva babilonienilor. Scrisoarea aceasta arata ca profetiile lui Ieremia, in care el indemnase staruitor natiunile vecine cu Iuda sa-l serveasca cu credinciosie pe Nebucadnetar si le avertizase cu privire la teribilele urmari daca el s-ar fi rasculat impotriva lui, s-au implinit intru totul (Ieremia 27,2-11).

In cursul unei revolte militare, comandantul ostirii, Ahmose, a fost proclamat de catre ostasi rege al Egiptului. Atunci, Apries, cu partea credincioasa a ostirii sale, a luptat impotriva lui Ahmose, dar a fost infrant, luat prizonier si fortat sa-l recunoasca pe Ahmose ca si coregent. Doi ani mai tarziu a izbucnit o cearta intre cei doi domnitori, care a avut ca urmare o alta lupta sangeroasa si moartea lui Apries, caruia Ahmose cu generozitate i-a facut o inmormantare regeasca.

In anul 568 i.Hr., la un an dupa moartea lui Apries, Amasis (Ahmose), pare sa fi fost confruntat cu o amenintare serioasa in forma unei campanii militare conduse de Nebucadnetar. Din nefericire singurul document care raporteaza evenimentul acesta este atat de rau conservat incat nu cunoastem nimic mai mult decat ca Nebucadnetar a mers impotriva Egiptului in cel de-al 37-lea an de domnie al lui. Cu vreo trei ani mai inainte, Ezechiel profetizase ca Domnul ii va da Egiptul lui Nebucadnetar ca “plata” pentru asedierea Tirului. Desi rezultatul campaniei din 568 i.Hr impotriva Egiptului e necunoscut, se pare sigur ca Amasis a suferit infrangerea (vezi Ez 29,17-20).

Insa, in cea mai mare parte, domnia lui Amasis (570-526 i.Hr.)se pare ca a fost pasnica. El era prieten al grecilor, iar Naucratis, cetatea egipteana unde traiau cei mai multi greci din Egipt, a devenit centrul comercial principal al tarii. Cu flota sa, faraonul acesta a detinut Ciprul si, de asemenea, a incheiat tratate cu Croesus din Lydia, cu spartanii si in 747 i.Hr. cu Nabonid al Babilonului impotriva lui Cirus al Persiei.

Dupa lunga domnie a lui Ahmose, a venit la tron fiul sau Psamtik II (526-525 i.Hr.), dar a domnit numai un an. In anul 525 i.Hr., Cambyses II , rege al Persiei, a invadat si a cucerit Egiptul, detronandu-l pe Psamtik. Tara a fost atunci organizata ca o satrapie persana.

Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania

Cronologia perioadei</B> – Desi nu s-a stabilit inca o cronologie a Egiptului care sa nu mai suporte imbunatatiri inainte de 660 i.Hr., cu exceptia aceleia care apartine Dinastiei a XX-a, datele noastre pentru perioada imperiului – dinastiile de la XVIII la XX – sunt aproximativ corecte. Se gasesc usoare variatii in datele oferite de diferiti istorici si cronologi, dar nu sunt niciodata depasesc cativa ani. De fapt, cronologia acestei perioade nu prea a fost schimbata de cand a fost stabilita in decursul secolului al XIX-lea – in contrast cu cronologia tuturor celorlalte perioade precedente, care a fost redusa cu secole pentru anumite perioade, si milenii pentru altele.

Nu este posibil de a intra aici in problemele complicate ale cronologiei antice, si poate e suficient sa se spuna ca datele perioadei anterioare a Egiptului sunt bazate pe texte astronomice, datate dupa domniile anumitor regi, pe relatari istorice datate din timpul acela si pe liste din diferite surse. Astfel, datele prezentate in sectiunea aceasta sunt bazate pe toate sursele disponibile, si deci nu pot fi departe de adevaratele date cu mai mult de cativa ani. Marja de eroare nu e mai mare de 25 de ani si probabil e mai mica de 10 ani. Datele prezentate pot fi deci considerate ca fiind relativ corecte si sunt oferite ca atare.

Egiptul in epoca Amarna (Dinastia a XVIII-a) – Moise a fost martor la ridicarea Egiptului pentru a deveni puterea politica cea mai mare a vremii sale. In cursul vietii sale, imperiul stabilit de Tutmes III se intindea de la hotarul tinuturilor muntoase ale Alisiniei in sud pana la raul Eufrat la nord. Bogatia Asiei si a Africii se revarsa in tara Nilului, unde se construiau temple, ca acelea de la Karnak, Luxor, Deir el-Bahri, si altele, atat de imense si solide, incat au rezistat timp de milenii puterii distrugatoare atat a omului, cat si a naturii si au constituit admiratia multor generatii de vizitatori.

Cand Israel s-a gasit in pustie, cam de la 1445 la 1405 i.Hr. (vezi vol. 1, p. 188-195), Imperiul Egiptean a fost tinut laolalta de mainile puternice si neinduratoare ale lui Amenhotep II (c.1450 – 1424 i.Hr.) si ale fiului sau Tutmes IV (c.1425 – c.1412 i.Hr.). Regele care a urmat la tron, Amenhotep III (c.1412 – 1375 i.Hr.), a fost un om care s-a bucurat de roadele imperiului construit, fara sa depuna el insusi prea multe eforturi pentru a-l tine laolalta. El fusese un mare vanator in prima parte a vietii sale si condusese o campanie militara in Nulia, dar dupa aceea a trait in lux magnific si tihna, ca un om gras lipsit de vointa, cu dintii cariati, asa cum arata mumia sa. S-a casatorit cu Tiy, care, desi era fiica unor oameni de rand, era totusi o femeie remarcabila de care Amenhotep era tare mandru. Pe langa toate acestea, era si un mare aflux de sange strain in familia regala, deoarece au fost aduse in haremul regelui principese din mai multe regate straine, cea mai importanta fiind Gilukhepa, din Mitani. Regele acela mesopotamian nordic, carmuit de hurri indoeuropeni, fusese mai inainte cel mai mare rival al regilor timpurii ai Dinastiei a XVIII-a, dar acum cultiva relatii amicale cu Egiptul.

Amenhotep III considera bogatia Asiei si a Africii, venindu-i regulat ca tribut, ca ceva care intotdeauna imbogatise Egiptul, si continua sa faca asa fara nici un efort din partea sa. El nu era atent la bubuitul indepartat al dezintegrarii imperiului sau asiatic: hititi la nord, turbulentii locali in Siria, Palestina si Habiru, intrusi in aceleasi tari, ciupeau cate putin din magaziile imperiului, si trebuie sa fi pricinuit o scadere considerabila in veniturile Egiptului. Dar lenesul faraon nu a facut nimic pentru a stavili valul de deteriorare a imperiului.

Ikhnaton – Aproape de sfarsitul domniei sale, Amenhotep III l-a facut coregent pe fiul sau, Amenhotep IV (Ikhnaton). Domnia lui exclusiva a durat de la 1375 la 1366 i.Hr. El e una dintre personalitatile cele mai controversate ale istoriei. In timp ce un invatat il caracteriza ca “individul cel dintai din istorie” , “un om exceptional” (Breasted), un altul il descria ca “pe jumatate nebun” (Budge). Doi autori recenti vorbesc despre el ca fiind “personalitatea cea mai fascinanta care a stat vreodata pe tronul faraonilor” (Steindorf si Seele), si un altul il descria ca afemeiat, anormal si dominat de femei (Pendlebury).

Amenhotep IV, sau Ikhnaton, cum s-a numit dupa revolutia sa religioasa, a rupt legaturile cu religia traditionala Amen a Egiptului si l-a inaltat pe Aton, discul soarelui spre a fi zeul unic si suprem al regatului. Fiind el insusi un slabanog fizic, era stapanit de o mare putere de vointa, si a facut o incercare viguroasa pentru a inabusi religia si cultul lui Amen. Intrucat Tela era prea puternic legata de Amen, Amenhotep a mutat capitala in alt loc, la cateva sute de mile in josul apei, unde a construit o cetate numita Akhetaton si a fagaduit sa nu paraseasca niciodata locul acela in timpul vietii sale. Aici era inconjurat de aderentii, curtenii, poetii, arhitectii si artistii sai. Cu incurajarea lui, oamenii acestia au dezvoltat o forma de arta noua, realista, asa cum nu mai existase in Egipt. Artistii au pictat si au modelat obiectele nu dupa stilul lor idealist traditional, asa cum fusese obiceiul, ci asa cum se infatisau privirii – frumoase sau urate .Pana la data aceea, de exemplu, fiecare rege, batran sau tanar, placut la infatisare sau urat, fusese pictat ca un barbat tanar si viguros – zeul carmuitor ideal. Toate acestea au fost schimbate acum. Regele a fost sculptat si pictat in toata uratenia lui cu un abdomen proeminent, prelung si o barbie ascutita. Tatal lui batran a fost pictat cu o figura de om gras, ca o punga.

De asemenea, se punea accentul pe ma’at, care tradus inseamna “adevar”, dar care mai inseamna si “ordine”, “justitie” si “drept”. Prin urmare, lucrurile erau vazute asa cum erau, nu asa cum ar fi trebuit sa fie – reale, nu ideale. In principiul acesta, tanarul rege era cu mult inaintea timpului sau si nu putea fi inteles si, din cauza aceasta, revolutia lui a dat gres. Totusi artistii lui au produs cateva capodopere ale tuturor timpurilor, ca de exemplu, bustul lui Nefertiti, acum in Muzeul Britanic, si picturi murale din viata pasarilor si a plantelor care nu au fost intrecute in frumusete de pictorii altor perioade antice sau moderne.

Noua religie a regelui a fost denumita monoteism – o credinta intr-un singur dumnezeu universal. E totusi indoielnic daca termenul acesta poate pe buna dreptate sa fie aplicat felului de religie pe care l-a introdus Iknaton. Este adevarat ca el niciodata nu s-a inchinat la nici un dumnezeu, in afara de Aton. Ei au continuat sa se inchine regelui ca unui dumnezeu al lor, asa cum facusera si mai inainte, si el nu numai ca a tolerat, dar se pare ca a cerut ca acest cult al persoanei sale sa fie continuat.

Sau el, sau vreun poet a compus un imn la adresa lui Aton, slavind discul soarelui ca dumnezeu creator. Intrucat imnul acesta se aseamana in formulare si structura cu Psalmul 104, unii invatati au gandit ca acesta din urma ar fi o editie ebraica a Imnului lui Aton. Totusi nu exista dovezi valabile care sa sprijine aceasta, intrucat orice poet, glorificand un anumit dumnezeu ca dumnezeu suprem al creatiei, care produce si pastreaza viata in bunastare, va folosi termeni si expresii similare cu acelea aflate in Imnul lui Aton sau in Psalmul 104.

Regele s-a casatorit cu frumoasa Nefertiti, a carei figura vestita in lumea intreaga, gasita in studioul unui sculptor din Amarna, este una dintre capodoperele artei antice. Perechea regala a avut sase fiice, dar nici un fiu. Totusi viata de familie pare sa fi fost foarte fericita, asa cum descopera tablourile contemporane. Niciodata mai inainte un rege egiptean nu s-a pictat pe el si familia sa, cum a facut acest monarh, sarutand pe una dintre fiicele sale sau mangaindu-si sotia.

In timp ce Ikhnaton construia palate si temple ale soarelui in noua lui capitala si promova o arta naturalista mult avansata pentru vremea sa, partizanii lui politici cutreierau tara cautand sa dezradacineze vechea religie, daltuind afara din toate monumentele numele tuturor vechilor dumnezei, cu exceptia lui Aton. Templele au fost inchise, si preotii si-au pierdut alocatiile lor obisnuite. Ca politica aceasta a creat o vrajmasie adanc inscaunata in cercurile conservatoare, e lesne de inteles. Sentimentul acesta de ura impotriva lui Ikhnaton a fost sporit de descresterea treptata a veniturior externe, ceea ce a avut ca rezultat poveri fiscale mai mari pentru egipteni si care simultan saraceau populatia. Cele dintai semne ale puterii in descrestere a Egiptului in Asia se vadisera pe timpul lui Amenhotep III, dar mai evidente au fost sub domnia slaba a lui Ikhnaton, care-si traia noua religie, ii canta imnuri lui Aton, refuza sa paraseasca noua sa capitala si parea ca nu-i pasa ca posesiunile externe, stranse cu ajutorul a numeroase expeditii militare de catre ilustri sai stramosi, se pierdeau una dupa alta.

Scrisorile Amarna – Arhiva bogata de tablite cuneiforme, gasita in ruinele capitalei de scurta durata si nenorocoasa a lui Ikhnaton, Akhetaton, acum numita Tell el’ Amarna, contine multe informatii cu privire la situatia politica contemporana din Palestina si Siria. Aceste sute de tablite de lut, gasite in 1887 (vezi vol. I, p. 106,126,139,168,189), Proverbeeneau din arhiva oficiala a corespondentei dintre principii vasali palestinieni si sirieni si faraon, ca si de la regii prieteni din Mitanni, Asiria si Asiria si Babilonia. Putine descoperiri au revarsat mai multa lumina asupra unei perioade limitate a lumii vechi, de cum au facut-o Scrisorile Amarna de pe vremea regilor Amenhotep III si Amenhotep IV (Ikhnaton).

Scrisorile acestea descopera lamurit influenta pe cale de disparitie a Egiptului in Asia, cand Hittiti puternici au atacat Imperiul Egiptean si au ocupat un numar de regiuni in Siria de nord. Dinastii asiatice locale se razboiau intre ele, cele mai puternice infrangandu-le pe cele mai slabe si astfel sporindu-si propria putere si propriul teritoriu. Cei mai notorii dintre principii acestia, care pretindeau ca sunt vasali ai Egiptului, dar luptau impotriva intereselor egiptene ori de cate ori puteau, erau Abd – Ashirta si ulterior fiul sau Aziru din Amuru. Ei si-au extins domeniul peste un numar de regiuni bogate vecine, ca Bzblos, Beirut, si alte cetati feniciene de pe malul marii.

In Palestina situatia era similara. Un numar de conducatori locali s-au folosit de slabiciunea Egiptului pentru a-si extinde propriile posesiuni. Mai erau si Habirii, care au invadat tara in acest timp din directia Transiordaniei. O cetate dupa alta au cazut in mainile lor, si aceia dintre principii care i-au ramas credinciosi Egiptului, ca regele Ierusalimului, i-au scris o scrisoare dupa alta lui faraon, solicitand ajutor militar impotriva invadatorilor Habiru. Totusi toate eforturile principilor si a imputernicitilor loiali de a stavili valul rebeliunii si al invaziei au fost zadarnice. Egiptul oficial isi astupa urechile la toate solicitarile si parea ca este indiferent la ceea ce se petrecea in Siria si Palestina. Situatia este viu descrisa in Scrisorile Amarna, la care se face referire din nou in sectiunea care se ocupa cu invadarea Canaanului de catre ebrei. In general se considera ca Habiru din Scrisorile Amarna era inrudit cu Ebreii (vezi la Geneza 10,21; 14,13)

Spre sfarsitul domniei sale, Ikhnaton l-a facut coregent pe Smenkhkare, ginerele sau. Rapoarte antice ii dau patru ani de domnie, dar ei probabil se gasesc pe deplin in cuprinsul domniei socrului sau. Dupa moartea lui Ikhnaton, un alt ginere a venit la tron, tanarul Tutankhaton, insemnand “forma vie a lui Aton” (1366-1357 i.Hr.). El n-a fost destul de puternic pentru a rezista presiunii conservatorilor si a fost fortat sa se inapoieze la Teba pentru a restaura cultul si religia lui Aton. El si-a schimbat numele in Tutankhamen, a parasit capitala Akhetaton (Amarna) si a incercat sa repare greseala “ereziei” predecesorilor sai, reparand diferitele temple, readucandu-i in functie pe preotii lui Amen si repunand cultul lui Amen in vechea lui glorie. Cand a murit, dupa o domnie de mai putin de zece ani, a avut parte de o inmormantare magnifica in Valea Regilor, in Teba de apus, unde fusesera inmormantati toti regii pre – Amarna ai Dinastiei a Optsprezecea. Intrucat mormantul lui este singurul mormant regal care a ramas nemolestat pana la descoperirea lui in 1922, cu uimitoarele lui comori, numele lui Tutankhamen a devenit un nume modern familiar. El e mult mai bine cunoscut decat oricare rege egiptean, desi a fost unul dintre domnitorii neinsemnati si efemeri ai lungii istorii a Egiptului.

Tutankhamen n-a lasat copii, si vaduva lui s-a adresat regelui hitit Shubbilubiema, cerandu-i intr-o scrisoare ca unul dintre fiii lui sa se casatoreasca cu ea si sa devina rege al Egiptului. Regele a fost mai intai derutat de aceasta cerere neobisnuita si a facut cercetare cu privire la sinceritatea reginei. Multumit de ceea ce a descoperit cu privire la aceasta, l-a trimis pe unul dintre principii hititi la Egipt, care insa a fost pandit si ucis pe drum. Lucrul acesta a fost probabil aranjat de Eze, unul dintre cei mai influenti curteni ai fostului faraon. El a constrans-o pe vaduva lui Tutankhamen sa se casatoreasca cu el si, ca urmare, acesta a domnit in Egipt timp de cativa ani (1357-1353 i.Hr.). El a uzurpat nu numai tronul, dar si templul mortuar si statuile predecesorului sau.

Cand, la randul sau, Eze a murit, dupa o domnie de aproape patru ani, franele guvernarii au fost apucate de fostul comandant al armatei, Harmhab, care a domnit 34 de ani (1353-1319 i.Hr.). De obicei, El este calculat primul rege al Dinastiei a Nouasprezecea. Harmhab pare sa fi fost mult mai putin atins de revolutia Amarna, in comparatie cu cei doi predecesori ai sai, si prin urmare a fost mai bine acceptat de catre preotie si elementele conservatoare ale tarii. El a inceput sa-si numere anii de domnie de la moartea lui Amenhotep III, ca si cum ar fi fost domnitorul legitim al Egiptului in timpul lui Ikhnaton, Smenkhkare, Tutankhamen si Eze. Acesti patru domnitori au fost de aici inainte socotiti ca uzurpatori, “eretici”, si de aceea n-au mai fost amintiti in listele ulterioare de regi. Astfel, Amenhotep III a fost urmat imediat, oficial, de catre Harmhab.

Cea dintai sarcina a lui Harmhab a fost de a restaura ordinea interna si siguranta in Egipt, care pare sa fi fost rau perturbate in decursul decadelor anterioare de domnie slaba. Edictul sau inca existent a fost dat “pentru a stabili ordinea si adevarul si a indeparta inselaciunea si minciuna”. Preotilor le-au fost date anumite privilegii in sistemul judecatoresc si pedepse severe si crude erau prescrise pentru abuzul de putere din partea slujbasilor statului. Intrucat toata energia lui pare sa fi fost necesara pentru restabilirea ordinii in tara, el n-a mai avut timp si nici putere sa recastige posesiunile asiatice care la data aceasta fusesera cu totul pierdute. De la moartea lui Tutmes IV in 1412 i.Hr., nici un rege egiptean nu fusese vazut in Siria sau Palestina, cu rezultatul ca faraonul nu mai era nici cunoscut, nici temut acolo. Situatia aceasta era avantajoasa pentru evrei, care probabil si-au inceput invazia in 1405 i.Hr., si au fost in stare ca in decadele urmatoare sa se aseze acolo fara amestec din partea regilor Egiptului.

Dinastia a nouasprezecea – Murind fara sa aiba copii, Harmhab a fost urmat de succesorul sau care a fost numit in aceasta functie, generalul armatei, Ramses I. Fiind un om batran, Ramses I a murit dupa o domnie scurta de numai un an (1319 – 1318 i.Hr.) si a lasat tronul fiului sau Seti I (1318 – 1299 i.Hr.). Cu el a inceput o era noua si din nou s-a simtit puterea Egiptului. El a facut incercari hotarate, dar partial incununate de succes, de a recastiga posesiunile asiatice. Relatari sculptate pe zidurile unui templu egiptean si pe un mare monument de piatra gasit cu prilejul sapaturilor intreprinse la Beth – Shan, la capatul rasaritean al Vaii Isreel, in Palestina, scot la iveala ca regele a invadat Palestina in decursul primului sau an de domnie. Scopul lui principal era de a recastiga unele dintre cetatile importante care, in vremurile trecute, fusesera ocupate de garnizoane egiptene si de a avea din nou controlul asupra drumurilor comerciale catre Hauran bogat si fertil din Transiordanea de nord. El pretinde ca a atacat simultan si a cucerit cetatile Yano’ Am, Beth – Shan si Hamath (la sud de Beth – Shan) cu numai trei divizii. Stela lui de victoria, gasita in Bhet – Shan, arata ca a recuperat cetatea si a stationat o garnizoana egipteana. Apoi a trecut Iordanul si a ocupat anumite arii bogate din Hauran, potrivit cu un alt monument de victorie gasit la Tell esh – Shihab, cam la 22 de mile la est de Marea Galileei.

Dupa ce a reocupat anumite cetati importante in Palestina de apus si in Transiordania, Seti I s-a intors spre Siria si a recucerit Kadesh pe Orontes, potrivit cu relatarile sale oficiale sapate pe zidurile templului Karnak si din fragmentul unei stele de victorie, gasit chiar la Kadesh. Cu prilejul unei campanii ulterioare, Seti I a inaintat chiar si mai departe spre nord, pentru a pedepsi regatul dezertor Amurru si pentru a-i forta pe Hittiti sa recunoasca anumite drepturi ale Egiptului asupra Siriei de nord. Inca o data, prada din Siria si lemn de cedru din Liban au venit in Egipt, desi nu in cantitatile anterioare. Cu toate acestea, Egiptul a gustat din nou multumirea de a fi stapanul mandru al unor regiuni si popoare straine din Asia, desi noul imperiu era doar o umbra a celui dinainte.

In timpul domniei lui Seti I, a inceput sa aiba loc un schimb cultural mai liber intre Egipt si Asia ca oricand mai inainte. Zeitati canaanite, ca de pilda Baal, Resef, Anat, Astarteea si altele, au fost acceptate in sistemul cultic egiptean. Religia egipteana si-a pierdut izolarea si unele dintre particularitatile ei nationale. De aici inainte s-a pus un accent mai mare pe magie, ritual si oracole, zeii Fortunei si Soartei luand un rol mai important in viata religioasa a egiptenilor.

Ramses II si Hittitii – Politica de recucerire a imperiului asiatic a fost continuata de urmatorul rege, Ramses II (1299 – 1232 i.Hr.), a carui domnie a fost exceptional de lunga. Faptul ca el a uzurpat multe monumente egiptene punandu-si numele in locul predecesorilor sai regali, facand sa apara ca monumentele acestea fusesera edificate de el impreuna cu o mare activitate de constructie, l-au facut pe Ramses II mai renumit decat merita. Numele niciunui alt faraon nu e gasit atat de des pe monumente vechi ca acela al lui Ramses II. Drept urmare, egiptologii mai timpurii i-au atribuit o faima disproportionata cu propriile realizari.

Cand Ramses II a venit la tron, regele hittit Mutallu l-a sfatuit pe un principe sirian sa mearga de graba la Egipt si sa-i aduca omagiu marelui rege, poate ca precautie, deoarece nimeni nu putea sa stie ce ar fi putut sa faca tanarul faraon. Cu trecerea timpului, pentru ca Ramses nu a dat semne de hotarare de a detine pe mai departe posesiunile sale asiatice, regele hittit a organizat o federatie de state anatoliene si siriene care nu numai ca si-a proclamat independenta, dar a anexat si alte posesiuni egiptene din Siria. Oastea ei unita, de vreo 30 000 de oameni, era hotarata sa tina partea de nord a Siriei in afara Imperiului Egiptean.

Ramses a considerat ca trebuie sa faca fata Proverbeocarii timpului. Cu patru divizii, care purtau numele zeilor Amen, Ra, Ptah si Set, probabil egale in forta cu armatele confederatiei hittite, a inaintat spre nord. Armata hittita ii astepta pe egipteni la Kades pe Oronte, unde a avut loc renumita batalie dintre Ramses si Mutallu. Lupta aceasta a fost descrisa prin cuvinte si imagini pe numeroase monumente din intreg Egiptul.

Hittitii i-au intins o cursa lui Ramses. Acesta din urma a prins un “pretios” dezertor hittit care a relatat ca Mutallu se retrasese si parasise Kadesul pentru a ocupa pozitii defensive mai bune in nord, pe cand de fapt el era ascuns in spatele cetatii Kades, gata pentru atac. Nebanuind nici o viclenie, Ramses a inaintat spre nord. Trecand paraul El – Mukadiyeh cu divizia Amen, si-a intins tabara pe malul de nord. Cand divizia urmatoare, aceea a lui Ra, a trecut acelasi parau, Mutallu, cu o parte din ostirea lui, s-a strecurat peste Orontes in spatele diviziei Ra si a inceput sa-i atace simultan pe egiptenii luati prin surprindere atat de la sud, cat si de la nord. Celelalte divizii ale lui Ramses erau inca pe drum, cam la 7 mile sau mai mult in sud, in timp ce oamenii din diviziile Amen si Ra se luptau sa-si scape viata. Istoria despre felul cum Ramses si-a salvat viata prin eroism personal este legendara si nu e nevoie sa fie repetata aici. Pretentia lui ca a transformat infrangerea iminenta intr-o victorie stralucita, proclamata pe multe monumente, trebuie si ea luata cu un dram de judecata, deoarece si hittitii pretindeau la fel ca au obtinut o victorie deplina asupra egiptenilor. Este probabil adevarat ca Ramses a fost capabil sa-si scape cea mai mare parte a ostirii sale si astfel sa evite un dezastru, dar nu este posibil sa fi iesit invingator, deoarece regiunea pentru care s-a luptat a Siriei a fost retinuta de hittiti si pierduta pentru totdeauna de catre Egipt. Textele hittite arata, mai departe, ca hittitii au patruns in Liban si si-au extins puterea asupra Damascului in Siria de sud, lucru pe care cu greu l-ar fi putut face, daca ar fi fost infranti asa cum pretinde Ramses.

In timpul domniei urmatorilor doi domnitori hittiti, Urkhi – Teshub si Hatushilish III, relatiile cu Egiptul au devenit treptat mai pasnice, si, in cele din urma, a fost incheiat un tratat de prietenie intre cele doua regate in al 21-lea an al domniei lui Ramses II. Intrucat o copie egipteana a textului tratatului poate fi vazuta si astazi pe zidurile templului de la Karnak, iar o copie hittita a iesit la lumina din arhivele regale ale cetatii-capitala hittite Katusas (Boghazkoz), suntem exceptional de bine informati cu privire la el. Cele doua documente contin un preambul care explica motivul pentru care tratatul a fost incheiat, notand ca negocierile diplomatice precedasera ratificarea pactului. El contine mai departe o declaratie de neagresiune mutuala dar, lucru curios, fara a defini hotarele sferelor lor geografice de influenta respective. Alianta lor cuprindea asistenta mutuala impotriva dusmanilor externi si rebelilor interni si un acord din partea fiecaruia de a-i preda celuilalt refugiatii lor politici. Cele doua documente se incheie cu diferite sanctiuni divine impotriva oricarui rege care ar incalca prevederile tratatului.

Tratatul acesta de prietenie a ramas in vigoare in decursul existentei regatului. La 13 ani dupa incheierea lui, Ramses s-a casatorit cu o principesa, iar o corespondenta bogata intre cele doua case regale marturiseste despre relatiile amicale care au existat intre ele. Cand o foamete a bantuit Anatolia, Merneptah, fiul lui Ramses II, le-a trimis cereale hittitilor pentru a le usura traiul. Dupa evenimentul acesta nu se mai aude nimic despre hittiti. Sapaturile de la Boghazkoz au aratat ca orasul a fost distrus cam pe la 1200 i.Hr. de catre popoarele Maritime, care pe vremea aceea au pus capat imperiului.

Ramses II si Apiru – Multi invatati l-au considerat pe Ramses II un faraon al oprimarii. Concluzia aceasta a fost trasa, in primul rand, pentru ca in Exod 1:11 cetatile depozit “Ramses si Pitom” au fost zidite de catre evrei. Este aratat ca Ramses II a inlocuit numele Tanis cu propriul nume cand a infrumusetat cetatea si a facut-o capitala sa. Totusi el n-a abandonat pe deplin cetatea Teba, unde ulterior a fost ingropat. In plus, lunga lui domnie, marcata printr-o puternica activitate de contruire in tot Egiptul, condusa de un numar enorm de sclavi, printre care Apiru – identificati cu Habiru si evreii – mentionati de repetate ori, pare sa fie pentru multi invatati dovezi puternice pentru a localiza sclavia egipteana a israelitilor in timpul domniei lui Ramses II. La acestea, sunt adaugate unele dovezi arheologice din Palestina, unde sapaturile de la Tell Beit Mirsim, Betel, si din alte locuri par sa arate ca aceste cetati au fost distruse in secolul al XIII-lea si nu al XIV – lea.

Impotriva acestei teorii sunt oarecare obiectiuni puternice. Afirmatii cronologice precise facute in Biblie, ca acelea din I Regi 6,1 si Judecatori 11,26, nu pot fi armonizate cu un Exod care a avut loc in ultima parte a secolului al XIII-lea, ci acestea cer pentru Exod o data care se gaseste cu cel putin doua secole mai devreme. Perioada Judecatorilor de la Iosua la Samuel nu poate fi comprimata intr-o perioada de aproximativ 150 ani, fara a constrange naratiunea biblica a acelei parti din istoria lui Israel.

In plus, o inscriptie a regelui Merneptah, care e considerat de catre sustinatorii Exodului din sec. al XIII-lea ca fiind faraonul Exodului, marturiseste si ea impotriva acestei teorii, deoarece inscriptia aceasta pretinde ca regele s-a luptat cu israelitii in Palestina si i-a biruit. Merneptah a domnit numai cativa ani si, daca Exodul a avut loc sub domnia lui, israelitii care au pribegit prin pustie timp de aproape patruzeci de ani ar fi fost inca la Sinai atunci cand el a murit. Astfel nu ar fi fost posibil sa-i biruiasca in Palestina. Acceptarea lui Merneptah ca faraon al Exodului cere deci alte corectari ale rapoartelor sacre. De aceea se presupune de catre sustinatorii unui Exod din sec. al XIII-lea ca nu toate triburile lui Israel fusesera in Egipt, ci ca Merneptah a luptat cu israelitii care ramasesera in Canaan.

In plus, dovezile aparent favorabile pentru un Exod sub Ramses II pot fi intelese intr-o asa maniera, incat sa nu excluda Exodul mai timpuriu recomandat in acest comentariu. Numele Ramses din Geneza si Exod, adesea prezentate ca dovada a Exodului din sec. al XIII-lea, probabil reprezinta o modernizare, o adaptare, de catre scriitorii posteriori a unor nume mai vechi (vezi la Geneza 4,11; Exod 1,11). Apiru, mentionati in textele lui Ramses II ca lucratori sclavi, pot fi Habiru sau evrei, fara a presupune ca ei se refera la israelitii care erau oprimati in Egipt inainte de Exod, deoarece Ramses putea sa foloseasca sclavi evrei in lucrarea sa de constructie, pe cand israelitii erau in Palestina in cursul perioadei judecatorilor. Faptul ca ruinele unor cetati palestiniene nu prezinta semne de distrugere in secolul al XIV-lea i.Hr., ci le prezinta peste 150 de ani, poate fi de asemenea explicat intr-un mod satisfacator. Distrugerea unor cetati cucerite pe vremea lui Iosua nu a fost deplina, iar israelitii nu au facut incercari de a le ocupa, ci le-au lasat in mainile canaanitilor (vezi la Judecatori 1,21.27-33). Trebuie de asemenea sa se retina ca nu toate identificarile locurilor vechi sunt certe. Tell Beit Mirsim, de exemplu, fusese identificat ca fiind cetatea Debir cucerita de Otniel (Iosua 15,15-17), dar nici o dovada precisa nu a fost scoasa la iveala in timpul sapaturilor care sa dovedeasca corectitudinea unei identificari de altfel foarte plauzibila.

O cronologie biblica bazata pe inceputul lui Solomon de a construi Templul la 480 de ani de la Exod (vezi vol. I, p. 191) cere un Exod in sec. al XIII-lea (cf. GC, p. 23; PP, p. 204,514,627,628,703; PK, p. 229,230). Pornind de la aceasta, exodul in secolul al XIII-lea trebuie sa fie respins, ca si vederea sustinuta de multi invatati biblici, ca Ramses II a fost faraonul oprimarii, iar fiul sau, Merneptah, faraonul Exodului.

Merneptah – Cand a ajuns la tron in 1232 i.Hr., Merneptah al XIII-lea, fiul lui Ramses, era deja un om varstnic si a facut fata la o invazie de libieni. El pretinde ca a rezistat cu succes la aceasta incercare si ca a luat noua mii de prizonieri, dintre care peste 1000 erau greci. Pe stela sa de victorie, el vorbeste si despre o campanie impotriva mai multor cetati si popoare din Palestina, printre care sunt mentionati iraelitii. Acest pasaj important zice :

“Pustiit este Tehenul (trib libian);

Hatti (tara hettitilor) e pacificata;

Cucerit e Canaanul impreuna cu orice rau;

Castigat e Ascalonul, luat este Ghezerul;

Yanoam, nimicit;

Israel e pustiit, numai are samanta;

Hurru (tara horitilor) a ajuns o vaduva din cauza Egiptului.”

Acest faimos pasaj deja mentionat, arata ca Merneptah s-a luptat cu israelitii intr-una dintre campaniile lui palestiniene, asa cum arata numele acestora in legatura cu cetati palestiniene. Amplasarea lui Israel intre cetatile Ascalon. Ghezer, Yanoam si Tara hunitilor este o indicatie asupra locului unde l-a intalnit regele. Primele cetati dintre cele mentionate se aflau in Palestina de sud-vest, in timp ce Hurru poate sa fie pentru locuitorii partii de sud-est a tarii (Edom) sau sa fie un termen general pentru Palestina, asa cum e deseori folosit in inscriptiile egiptene. E cat se poate de interesant ca numele Israel sa fi primit determinativul hieroglific pentru popor, iar celelalte nume sa aiba sensul determinativ de tara straina. Acestea arata ca israelitii cu care s-a luptat atunci nu erau considerati pe vremea aceea un popor deja stabilit care sa corespunda cu situatia din timpul perioadei Judecatorilor, asa cum e descrisa in Biblie. Intrucat campania lui Merneptah a avut loc in perioada triburilor lui Israel, cand inca se luptau sa se stabileasca in Canaan, ele puteau sa fie descrise pe un monument egiptean numai ca un popor nefixat, nu ca o natiune cu un loc de bastina stabil.

De asemenea, din timpul lui Merneptah ne vin rapoarte interesante facute de slujbasi care pazeau frontiera de nord a Egiptului, slujbasi care pot fi comparati cu personalul modern al serviciului imigratiei. Rapoartele acestea contin numele si functia fiecarei persoane care trecea granita, mai ales curieri in serviciul diplomatic al Egiptului. Se aminteste si de un trib edomit, caruia i s-a permis sa gaseasca pasune temporara pentru turmele lui in delta Nilului. Documentele acestea arata ca frontiera era bine pazita si ca trecerea granitei nu era ceva usor pentru persoane sau grupuri neautorizate in timpul Dinastiei a Nouasprezecea.

Dinastia a douazecea – Moartea lui Merneptah a marcat inceputul unei perioade de haos politic in Egipt, care a durat cativa ani. Regii au urmat unul dupa altul la tron intr-o succesiune rapida, unul fiind chiar sirian. Cu timpul, tara a fost salvata din aceasta stare de lucruri trista de catre un om de origine necunoscuta, numit Setnakht, care a devenit fondatorul Dinastiei a Douazecea. Cand acesta a parasit tronul pentru fiul sau, care a devenit Ramses III (1198 – 1167 i.Hr.), Egiptul avea din nou un rege puternic si energic, care a izbavit tara sa de o mare primejdie.

In timpul de slabiciune egipteana care a precedat domnia lui Ramses III, libienii se infiltrasera in regiunea fertila a Deltei si alcatuiau o amenintare tot mai mare pentru securitatea interna a tarii. Simpla lor prezenta era o continua amenintare, deoarece, in caz de invazie, exista riscul ca ei sa faca o coalitie cu compatriotii lor care se aflau dincolo de granita apuseana a Egiptului. In anul al cincilea al domniei sale, Ramses III a pornit razboi impotriva libienilor si, intr-o batalie sangeroasa, i-a infrant. El pretinde ca a ucis 12 535 dintre ei si ca a luat mii de prizonieri.

Popoarele maritime – Dupa ce a inlaturat primejdia din apus, Ramses a trebuit sa faca fata uneia si mai mari, o primejdie de la nord-est. Asa-numitele Popoare Maritime din Creta, Grecia, Insulele Egee si poate din Sardinia si Sicilia au pornit spre est. Ele au invadat si au nimicit cetatile de pe tarm Asiei Mici, cum ar fi Troia, apoi regatul Hitit, ca si un numar de state din Siria de Nord, ca Ugarit, si au inaintat in jos pe tarmul Feniciei si Palestinei, intr-un efort de a invada tara civilizata, cea mai mare de vremea lor, fertila vale a Nilului. Printre ei erau Tjekkaerii si filistenii, cei din urma, impreuna cu familiile lor, venind cu care trase de boi. Ambele triburi s-au colonizat pe tarmul Palestinei, dupa ce s-a terminat migrarea Popoarelor Maritime. Dandu-si seama de gravitatea situatiei, Ramses III a intampinat ostile vrajmase la hotarul palestinian, in al optulea an al domniei sale. Intr-o mare batalie, el le-a produs o serioasa infrangere navalitorilor si le-a distrus flota cand au incercat sa debarce intr-unul dintre canalele Nilului. Desi a fost capabil in felul acesta sa izbaveasca Egiptul de o invazie, Ramses n-a fost destul de tare sa-i alunge pe Tjekkeri si filisteni din Palestina. Asezandu-se acolo, ei au stapanit bogata regiune a litoralului timp de mai multe secole. La aceasta au fost probabil ajutati de anumite triburi filistene care sosisera inainte de miscarea Popoarelor Maritime, care au adus in tara puternice contingente ale popoarelor inrudite rasial.

In Medinet Habu, un templu construit de Ramses III in Teba de Apus si astazi unul dintre cele mai bine pastrate dintre toate templele preelenistice, regele a zugravit bataliile sale in reliefuri monumentale. Picturile acestea sunt de mare valoare, deoarece infatiseaza diferitele popoare cu care a luptat Ramses.

Filistenii apar cu coifurile lor tipice cu pene, dupa care pot sa fie totdeauna deosebiti. Mai sunt si alte Popoare Maritime: serdenii (sau sardinienii), siculii (sicilienii), dardanii din Asia Mica apuseana, aheii din Insulele Egee si alte popoare, toti cu coifurile lor tipice sau alte semne caracteristice. Reliefurile acestea, zugravind razboaiele din vremea aceea pe uscat si pe mare, alcatuiesc in acest fel importante surse materiale ilustrative pentru o intelegere corecta a miscarilor rasiale, care au avut loc in tarile mediteraneene estice, in perioada judecatorilor din Israel, dar miscari care nu l-au afectat pe poporul Israel.

Israelitii au trait in hinterlandul Palestinei, si caile principale de comunicatie de-a lungul coastei au fost martore la bataliile hotaratoare ale timpului. Totusi, in timpurile ulterioare ale judecatorilor, filistenii si-au consolidat stapanirea in regiunile de pe litoralul Palestinei si au amenintat existenta nationala a lui Israel. Ei si-au extins influenta asupra parti muntoase a Palestinei si l-au subjugat pe Israel pentru decenii. Razboiul cu filistenii s-a dovedit a fi de lunga durata si lupta lor pentru libertate a inceput sub domnia lui Samson, a continuat sub aceea a lui Samuel si Saul si a fost incheiata in timpul domniei lui David.

Ramses III nu numai ca a reusit sa izbaveasca Egiptul de primejdiile din afara, dar a promovat si securitatea ei interna. Un text descrie cu satisfactie ca din nou “femeile puteau sa umble pe unde doreau, fara molestare”. De la sfarsitul domniei lui Proverbeine marele Papyrus Harris, acum in Muzeul Britanic, care contine un rezumat al darurilor pe care regele le facuse diferitelor temple si diferitilor zei si al proprietatilor pe care le posedasera templele inainte de el. Acest document valoros e o sursa majora de informatii cu privire la economia seculara si ecleziastica a Egiptului din acel timp. Totusi doua mari probleme sunt puse de acest manuscris: (1)darurile regelui erau adaugate la proprietatile anterioare sau erau o confirmare regala a vechilor posesiuni? (2) In ce raport se afla aceste daruri si proprietati cu economia Egiptului? De aceea, documentul acesta a fost interpretat diferit de mai multi invatati. Breasted considera ca aproape 8% din populatia Egiptului se afla in slujba templului si ca aproape1 5% din teren era proprietate ecleziastica. Schaedel insa sustine ca cifrele ar trebui sa fie 20% si 30%. Indiferent care ar fi cifrele adevarate e evident ca conducatorii ecleziastici jucau un rol important in Egipt pe vremea aceea si ca nici un rege nu avea sansa de a supravietui, decat daca era sustinut de ei.

Egiptul in declin – Ramses III, dupa cate se pare, a cazut victima unei conspiratii de harem, in care au fost amestecate cateva dintre concubinele lui si cel putin unul dintre fiii lui, pe langa inalti functionari de stat. Unele dintre relatarile judiciare care se ocupa de anchetarea cazului si de sentintele pronuntate ne sunt astazi la indemana. Aceste documente aduce in mod direct lumina asupra sistemului judiciar al Egiptului antic si indirect asupra cazului celor doi curteni care au fost in inchisoare impreuna cu Iosif in timpul cat cazurile lor erau cercetate (vezi Geneza 40,1-3).

Ramses III a fost urmat de un numar de regi slabi, fiecare dintre ei purtand numele de Ramses, de la Ramses IV pana la XI (1167-1085 i.Hr.). In perioada domniei lui, Egiptul a experimentat un declin continuu al puterii regale si o crestere echivalenta a influentei preotesti. Amen, alcatuind partea cea mai influenta si puternica a cetateniei ecleziastice a Egiptului, in cele din urma a rasturnat dinastia si l-a facut rege pe marele preot.

O data cu deteriorarea puterii politice si economice, tulburarile interne ale Egiptului au devenit acute. Ramses III a fost ultimul rege care a detinut Beth – Shan in valea Isreel care fusese timp de secole o cetate egipteana. Desi piedestalul unei statui a lui Ramses VI a fost gasit in timpul sapaturilor la Meghido, nu exista nici cea mai mica dovada ca regele acesta a avut vreo influenta in Palestina. Statueta aceasta putea sa fi fost trimisa in Palestina ca dar. Ultimul nume regal mentionat in inscriptiile din minele de cupru de la Sinai este acela al lui Ramses IV, aratand ca dupa el nu au mai fost trimise expeditii la Sinai, in scopuri miniere.

Pierderea ultimelor posesiuni externe a pricinuit o crestere a saraciei si a nesigurantei si, de asemenea, a cauzat inflatia. Un sac de orz a crescut la pret de la 2 la 8 deben. Speltul, un soi de grau mai ieftin, a crescut de la 1 la 4 deben. Nivelul de trai a scazut din cauza costurilor ridicate, de asemenea, veniturile celor de la conducere au scazut astfel ca nu-i mai puteau plati pe functionari si pe lucratori. Si toate acestea au avut ca rezultat izbucnirea unor greve din partea functionarilor de stat, primele greve relatate in istorie. In felul acesta, au aparut mai multe probleme serioase in locuri unde multi oameni erau ocupati cu lucrari publice, de exemplu in Teba de apus, unde intretinerea uriaselor necropole regale cu toate templele lor necesita un mare efort.

O alta cauza a situatiei dificile era raspandirea larga a coruptiei oficiale. De exemplu, poate fi citat cazul unui functionar public, care avea raspunderea cerealelor din Egiptul Inferior la templul lui Khnum, pe Elefantina in Egiptul Superior. Cand a fost judecat pentru ultima data pentru delapidare s-a constatat ca, din 6350 de saci de cereale pe care ii primise in curs de 9 ani, predase numai 576 de saci, cam 9 % din total. Restul de 91 % din cereale isi insusise el in colaborare cu anumiti scribi, controlori si cultivatori atasati la templul lui KhNumeri Rapoartele din vremea aceea vorbesc si de bande de soldati vagabonzi si pradalnici, care erau o nenorocire pentru populatie, cat si de cazuri de jefuire a mormintelor. De atunci, populatia suferea sub criza economica a vremii, in timp ce oricine stia ca imense comori de aur si de argint erau ascunse in mormintele regale din vaile regilor si ale reginelor din Teba de apus. Nu e lucru surprinzator sa citesti despre incercari de a obtine unele dintre aceste comori. Rapoartele disponibile despre anchetele facute de jefuire a mormintelor, lasa impresia ca insusi slujbasii oficiali au fost implicati in aceste jafurile. Astfel de jafuri au avut loc atat de frecvent mai tarziu, incat fiecare mormant regal, cu exceptia aceluia al lui Tutankhamen, a fost candva jefuit. Aproape nimic nu a ramas pentru arheolog. Pe la sfarsitul Dinastiei a Douazecea (1085 i.Hr.), Egiptul ajunsese la unul dintre punctele cele mai de jos din lunga si impestritata lui istorie. Nu ramasese nimic din bogatia si slava lui anterioara. Trimisii lui imputerniciti erau dispretuiti in tarile straine, asa cum scot la iveala intamplarea lui Wenamon si o scrisoare satirica, asa cum se va vedea in legatura cu istoria judecatorilor lui Israel. Egiptul ajunsese “o trestie franta” dupa cum un ofiter asirian il numea in batjocura cateva secole mai tarziu, pe vremea lui Ezechia (2 Regi 18,21). Slabiciunea aceasta, care a inceput pe vremea judecatorilor, s-a dovedit o binecuvantare pentru tanara natiune a lui Israel, care a putut in felul acesta sa se dezvolte fara sa fie impiedicata de o putere vecina puternica.

Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania

Cronologie – Din fericire, cronologia Egiptului si a Babilonului e bine stabilita pentru aceasta perioada de la Iosia pana la Zedechia. Datele referitoare la domnia lui Iuda se coincid ca tim cu datele babiloniene, bazate pe consemnarile astronomice (vezi pag. 160); asfel, datarea (i.Hr.) a regilor lui Iuda (vezi pag. 77) poate fi stabilita cu un inalt grad de acurate. Cea mai recenta bucata ce a fost publicata din Cronicile babiloniene (vezi pag. 99, note) deplaseaza cinci regi ai lui Iuda (de la Manase la Iioiachim) un an mai devreme decat au datat publicatiile anterioare, dar confima cateva evenimente cheie si date precise pentru ascensiunile lui Ioiachin si Zedechia.

Moartea lui Iosia si Ioahaz – In sectiunea a 12-a, istoria lui Iuda a fost trasata pana in timpul regelui Iosia. O parte majora a domniei lui a cazut in anii dezintegrari Imperiului Asirian, cand asirienii nu erau destul de puternici pentru a controla efectiv posesiunile lor apusene, iar Babilonia inca nu preluase posesiunile acestea. Iosia s-a folosit de aceasta situatie pentru a-si extinde influenta, poate chiar controlul politic, asupra unor parti considerabile ale teritoriului care mai inainte apartinuse regatului lui Israel si care mai de curand fusese administrat ca o Proverbeincie asiriana.

Pentru o vreme, Iosia a profitat de situatia mesopotamiana. Totusi el urmarea cu oarecare presimtiri renasterea puterii egiptene. Din cauza faptului ca Egiptul a militat pentru politica de prevenire a prabusirii totale a Asiriei, fortele egiptene trebuie sa fi traversat de mai multe ori Palestina in cursul domniei lui Iosia. Iosia trebuie sa fi simtit ca faraon avea alte planuri decat numai acela de a tine Asiria in viata – aspiratii de reconstruire a vechiul Imperiu Egiptean in Asia – si ca el a acceptat sa-i dea ajutor militar Siriei in schimbul unei concesiuni politice in Siria si Palestina. Nu se stie daca Iosia a facut de fapt un acord cu Nabopolassar din Babilon si daca a rezistat lui Neco II pentru ca sa-si ajute aliatului babilonian sau daca a luat pozitia numai pe baza convingerii sale ca, daca egiptenii si asirienii i-ar infrange pe babilonieni, Iuda ar fi fost constrans sa se supuna Egiptului sau Asiriei. Unul dintre aceste motive trebuie sa fi determinat decizia lui nefericita de a-l intampina pe Neco si de a-l impiedica sa mearga spre nord si sa-i ajute pe asirieni.

Batalia a avut los la Meghido, in anul 608 i.Hr. Data se bazeaza pe Cronicile babiloniene (vezi pag. 99, note), care mentioneaza ca egiptenii i-au ajutat pe asirieni la Haran in anul acela. Iosia a fost ranit mortal (vezi 2Cronici 35:20-24), si ostirea lui a fost atat de rau batuta, incat Iuda a fost fortat sa se supuna Egiptului. Totusi efectele acestei situatii nu au putut fi observate imediat, deoarece Neco s-a grabit sa mearga spre nord, fara ca sa duca deocamdata la bun sfarsit victoria sa asupra lui Iosia. El era mai preocupat de o hotarare impotriva Babiloniei, deoarece o biruinta acolo i-ar fi dat mana libera in Palestina.

Intre timp, Ioahaz, un fiu de 23 de ani al lui Iosia, a fost incoronat in Ierusalim printr-o cerere a poporului, desi nu era cel mai mare (2 Imp 23,30.32). El se pare ca a fost cunoscut ca unul care ar fi urmat politica tatalui sau, care, probabil, era pro-babiloniana cum fusese si a tatalui sau, care pentru faraon – Neco – insemna ca era anti-egipteana. La reintoarcerea lui de la prima lui batalie, de la Carchemis, in care pare sa nu fi suferit infrangere, Neco a hotarat sa-l pedepseasca pe Iuda, pentru ca s-a amestecat in planurile lui, si de aceea l-a somat pe Ioahaz sa se infatiseze inaintea lui la Ribla, in Siria. Cererea aceasta si faptul ca Ioahaz a ascultat arata lamurit ca armata lui Iuda trebuie sa fi suferit pierderi grele in batalia de la Meghido si ca tara era lipsita de puterea de a se impotrivi la cererile lui Neco, care acum trebuie sa se fi considerat domnul incontestabil al Palestinei. Neco l-a indepartat pe tanarul rege de la tronul lui dupa ce domnise numai trei luni si l-a trimis ca prizonier in Egipt. In locul lui, Neco l-a pus pe Eliachim, un frate mai mare al lui Ioahaz ca rege si i-a schimbat numele in Ioiachim. Noul rege era, probabil, cunoscut pentru simpatiile lui pro-egiptene. Un tribut de 100 de talanti de argint si un talant de aur a fost pus asupra tarii si el l-a cerut de la popor (2 Imp 23-32-35).

Ioiachim (609-598 i.Hr.) – Cei 11 ani ai lui Ioiachim ca rege (609-598 i.Hr.) au fost caracterizati prin idolatrie si nelegiuire ordinara, avand drept rezultat grabirea prabusirii finale a lui Iuda. In caracter, el era exact opusul tatalui sau si s-a distins prin multe acte nelegiuite, chiar si uciderea unui profet (2 Imp 23,37; Ier 26,20-23).

Ioiachim a fost, probabil, un vasal egiptean pana in al treilea an al lui de domnie, 605 i.Hr. In anul acela, potrivit cu Cronica babiloniana recent descoperita, Nebucadnetar, printul mostenitor al coroanei din Babilon, a fost trimis de tatal sau sa inabuse o revolta in Siria. In doua batalii, la Carchemis si langa Hamat, el i-a infrant definitiv pe egiteni, fiind capabil sa cucereasca Siria si Palestina. In drumul sau spre tara Nilului, a asediat Ierusalimului si l-a constrans pe Ioiachim sa devina vasal al Babilonului, luand o parte din tezaurul Templului si unii principi ca ostatici, printre care Daniel si cei trei prieteni ai sai (Dan. 1,1-6). Stirile despre moartea tatalui sau l-au trimis inapoi pe Nebucadnetar, care s-a grabit sa ajunga la Babilon pe calea cea mai scurta posibil pentru a lua tronul, lasand in mainile generalilor sai pe prizonierii deja luati in timpul campaniei cu ordine de retragere in Mesopotamia (Iosef Impotriva Apion i. 19). Cand un rege murea, exista intotdeauna primejdia sa izbucneasca o revolta in tara sau ca un uzurpator sa incerce sa ocupe tronul si era necesar ca, in asemenea cazuri, armata sa fie la indemana. Acesta era motivul pentru care Nebucadnetar nu dorea ca ostirea lui sa se afle in lupta, in Egiptul indepartat, intr-un timp cand poate ar fi fost urgent necesara in Babilonia.

Deoarece Nebucadnetar nu a intampinat opozitie acasa, el a putut imediat sa revina la sarcinile sale, acelea de a aduce sub control deplin teritoriile din vest, care, ca rezultat al bataliilor de la Carchemis si de langa Hamat, ii apartin. In viitor, noi il gasim participand la campanie in “Hatti-land”, asa cum numesc babilonienii Siria si Palestina, in timpul fiecaruia dintre urmatorii trei ani. Rezistenta trebuie sa fi fost slaba, deoarece singura actiune militara mentionata este capturarea si distrugerea Aschelonului. Campaniile sale au fost folosite indeosebi pentru organizarea teritoriului si colectionarii tributurilor anuale.

In timpul acestor trei ani de liniste relativa, trebuie apare ca Ioiachim a lui Iuda a ramas un vasal loial lui Nebucadnetar (2 Regi 24:1). Cu toate acestea, deoarece tributul anual pentru Babilon a continuat sa fie o apasare pentru tara, el a simtit un puternic impuls sa-si orienteze supunerea spre Egipt, care redevenea puternica. Aceasta a indreptat atentia lui Nebucadnetar spre Egipt, cauza principala a necazurilor cu vasalii sai. O batalie dusa cu armatele egiptene in Kislev (noiembrie – decembrie),601 i.Hr., se pare ca s-a sfarsit prin retragere, cu grele pierderi, din cauza retragerii babiloniene. Consemnarile ne spun ca Nebucadnetar a rams acasa in timpul anului ce urmeaza si si-a creat o noua armata, inainte de a se aventura intr-o noua campanie spre sfarsitul anului 599 i.Hr. Intre timp, el le-a ingaduit catorva dintre natiunile vasale, le-a oferit, intr-un fel, ajutorul armatelor sale, pentru ca sa atace si sa hartuiasca Iuda. La data aceea, 3 023 de iudei au fost deportati la Babilon (Ieremia 52,28). In decembrie 598, trupele caldeene au fost, probabil, pe punctul de a lua Ierusalimul Din nou tezaurele templului au fost luate si transferate la Babilon (2 Cron 36,7). Regele a fost pus in lanturi pentru a fi dus la Babilon si pedepsit pentru rascularea lui. Dar, se pare, ca planul acesta nu a fost pus in aplicare, deoarece Ioiachim a murit inainte de a fi putut fi deportat (Ier 22,19), fie din cauza raului tratament la care a fost supus de soldatii caldeeni, fie din cauze naturale. Cadavrul lui a fost aruncat dincolo de portile cetatii si a zacut acolo mai multe zile, pana cand avut parte de o inmormantare dezonoranta, “ca un magar” (2 Imp 24,6; 2 Cron 36,6; Ier 22,18.19; 36,30 Antichitati X 6.3).

Ioiachin (598-597 i.Hr.) – Ioiachim a fost urmat la tron de catre fiul sau in varsta de 18 ani, Ioiachin, care a domnit numai trei luni (598-597 i.Hr.). Nu se cunoaste ce anume s-a intamplat dupa moartea lui Ioiachim, de l-a constrans pe Nebucadnetar sa se intoarca la Ierusalim si sa-l ia prizonier pe noul rege. Probabil ca el l-a pus pe Ioiachin pe tron sau el aprobase urcarea lui la tron. Oricare ar fi fost cauza, rapoartele ne informeaza ca armata lui Nebucadnetar, la scurt timp dupa urcarea lui Ioiachin la tron, a inceput un nou asediu al Ierusalimului. Cand Nebucadnetar a venit personal in capitala iudaica, Ioiachin s-a predat personal impreuna cu mama sa si tot grupul de oameni din conducere pe Adar 2 (aprox. 16 martie),597, o data specifica, stabilita de Cronica Babiloniana. Nebucadnetar l-a luat pe Ioiachin la Babilon ca ostatic si l-a facut pe unchiul sau, Zedechia, rege in locul lui. Deasemenea, a luat toate vasele ce mai ramasesera in tezaurul templului, 7000 de soldati si toti meseriasii calificati pe care i-a gasit. Cei din urma ii erau de folos in legatura cu antreprizele sale extinse (2 Imp 24,8-16).

Ioiachin inca era considerat regele adevarat al lui Iuda si era mai mult sau mai putin un ostatic in mainile regelui babilonian. Concluzia aceasta se bazeaza pe faptul ca era agitatie in Iuda si printre captivii lui Babilon, care asteptau ca Ioiachin sa fie readus la tron si ca vasele sfinte sa fie aduse inapoi (Ier 28,3.4; si 29). Intrucat iudeii din Babilon nu puteau sa dateze evenimentele dupa anii de domnie ai lui Ioiachin, fara sa-i ofenseze pe babilonieni, ei, aparent, tineau evidenta unor astfel de evenimente – asa cum facea Ezechiel – prin anii captivitatii lui (Ez 1,2; 40,1).

Concluziile acestea gasesc oarecare confirmare in descoperiri arheologice. Trei toarte de borcane de lut au fost dezgropate la Bet-Semes si Tell Beit Mirsim (probabil Debir); toate poarta semnul imprimat al aceleiasi peceti: “Apartinand lui Eliakim, administrator al lui Ioiachin”. Se pare ca aceste descoperir arata ca proprietatea lui Ioiachin nu fusese confiscata, ci ca era administrata in lipsa lui de administratorul lui. Mai departe, mai multe tablite gasite in ruinele Babilonului, datate in anul 592 i.Hr. – la cinci ani dupa predarea lui Ioiachin – contin liste de alimente procurate de depozitul regal pentru anumite persoane care erau hranite de rege. Printre ele, Ioiachin este mentionat de repetate ori ca “rege al lui Iuda”, impreuna cu cinci fii ai lui si cu tutorele lor, Kenaiah. Faptele acestea – ca Ioiachim e numit rege, ca el primea de 20 de ori mai mult ca ratie decat oricare alta persoana mentionata in rapoartele acestea si ca lipseste orice referinta la punerea lui la inchisoare -par sa indice faptul ca el era tinut de Nebucadnetar pentru un timp, in anticiparea zilei cand avea sa-l repuna la tron, daca si cand conditiile din Iuda ar fi putut sa faca recomandabila o astfel de actiune.

Ceva mai tarziu, fie in legatura cu incidentele descrise in Ieremia 29 fie la data razvratirii lui Zedechia, Ioiachin a fost definitiv inchis. Aceasta intemnitare a lui a continuat pana in al 37-lea an al captivitatii sale, cand fiul lui Nebucadnetar, Amel-Marduk, biblicul Evil-marodach, l-a eliberat si l-a dezvinovatit (2 Imp 25,27-30). Insa evenimentul acesta cade in perioada exilului si deci nu este cuprins in lacest articol.

Zedechia (597-586 i.Hr.) – Cand Nebucadnetar l-a pus pe unchiul lui Ioiachin pe tronul lui Iuda, i-a schimbat numele din Mattaniah, “darul lui Iehova”, in Zedechia, “dreptatea lui Iehova”. El a facut probabil lucrul acesta pentru ca numele lui sa-i aminteasca in mod continuu regelui de juramantul lui de credinciosie fata de Nebucadnetar, pe propriul sau Dumnezeu, Iehova (2 Cron 36,13; Ez 17,15-19). Insa Zedechia avea un caracter slab si, desi uneori era inclinat sa faca ceea ce era bine, isi ingaduia sa fie abatut de la calea cea dreapta de cerintele populare, asa cum arata clar istoria domniei lui.

Timp de cativa ani – dupa Iosif, timp de 8 ani (Antichitati X, 7.3) – Zedechia a ramas loial Babilonului. Odata a trimis o delegatie la Nebucadnetar pentru a-l asigura de credinciosia sa (Ier 29,3-7). In al 4-lea an al sau (593-592 i.Hr.), a facut o calatorie la Babilon (Ier 51,59), fiind probabil invitat pentru a-si reinnoi juramantul de credinciosie sau poate pentru a lua parte la ceremoniile descrise in Daniel 3. Mai tarziu, fiind sub presiunea constanta a supusilor sai, mai ales a principilor care il faceau sa caute ajutor la Egipt impotriva Babilonului, Zedechia a facut o alianta cu egiptenii (vezi Ier 37,6-10; 38,14-28). Facand astfel, el a neglijat complet puternicele avertismente ale profetului Ieremia. Alianta aceasta a fost facuta, probabil, dupa ce Psamtik II aparuse personal in Palestina in 590 in .Hr. si-i daduse tot felul de asigurari si fagaduinte de ajutor.

Nebucadnetar, care din prudenta se abtinuse sa atace Egiptul, nu era dispus sa piarda nici una dintre posesiunile sale apusene in favoarea Egiptului. De aceea, el a mers impotriva lui Iuda de indata ce tradarea lui Zedechia a devenit evidenta. Ocupand toate cetatile tarii (vezi Ieremia 34,7), practic a repetat ceea ce Senacherib facuse cu un secol mai inainte, devastand sistematic intreaga tara. Din perioada aceasta nefericita Proverbein faimoasele Scrisori Lachis, descoperite recent cu prilejul excavatiilor savarsite la cetatea aceea. Scrisorile acestea, scrise cu cerneala pe cioburi de ceramica, erau trimise de catre un ofiter conducator al vreunui post avansat dintre Azeca si Lachis, comandantului fortaretei acestuia din urma. Ele ilustreaza cu insufletire starea deplorabila care domnea in tara pe vremea aceea si, in multe amanunte, coroboreaza afirmatiile facute de Ieremia, care a locuit in Ierusalim in tot acest timp inspaimantator.

Asedierea Ierusalimului a inceput cu seriozitate la 15 ianuarie 588 i.Hr. (2 Imparati 25,1) si a durat pana la 19 iulie 586 i.Hr. (2 Imp 25,2; Ier 39,2), cand ostirea caldeeana a razbit prin zidurile cetatii, unde domneau stari de foamete ingrozitoare. Asediul, care dura de treizeci de luni, a fost intrerupt pentru un scurt timp de incercarea nereusita a ostirii egiptene de a-i infrange pe babilonieni (Ier 37,5). Cand a avut loc aceasta, Zedechia a incercat sa fuga. In lupta confuza care a urmat dupa patrundere, el a izbutit sa paraseasca cetatea si a ajuns in campia Ierihonului, dar a fost prins acolo. Dus la resedinta lui Nebucadnetar de la Ribla, Zedechia a vazut cum fiii sai au fost ucisi, apoi i s-au scos ochii si a fost trimis la Babilon in lanturi. Principalii lui ministrii au fost executati si toti ceilalti au fost dusi in captivitate (2 Imp 25,4-7.19-21; Ier 52,10).

Ierusalimul a fost pradat sistematic si apoi distrus. Zidurile au fost daramate si Templul, palatele si toate celelalte case au fost arse pana in temelii. Focul poate ca a bantuit trei zile in cetatea nefericita – 15-18 august 586 i.Hr. – asa cum se pare ca arata datele din 2 Imparati 25,8 si Ieremia 52,12 si 13. Cea mai mare parte dintre iudei au fost dusi captivi in Babilon, dar unii dintre oamenii cei mai saraci ai tarii au fost lasati pe loc. Nebucadnetar a numit guvernator peste ei un iudeu, pe nume Ghedalia, care a ales Mitpa ca resedinta a administratiei (2 Imp 25,22; 2 Cron 36,20).

Ghedalia, Guvernator (586 i.Hr.) – Ghedalia pare sa fi servit ca guvernator pentru putin timp, desi lipsa unei datari in 2 Imp 25,25 lasa nesigur la cat timp dupa caderea Ierusalimului a fost asasinat. Ieremia, care fusese prizonier in Ierusalim la caderea cetatii, a fost eliberat de comandantul ostirii lui Nebucadnetar si i s-a alaturat lui Ghedalia la Mitpa. De asemenea, cativa comandanti de razboi iudei, care scapasera din prapad, au mers la Mitpa. Unul dintre ei, Ismael, o rudenie a lui Zedechia, un regalist fanatic, l-a ucis pe Ghedalia, persoanele care il ajutau la conducere si garnizoana caldeeana din Mitpa si a cautat sa ajunga la amoniti, planuind probabil sa continue lupta impotriva lui Nebucadnetar cu ajutorul lor. Planul acesta a fost zadarnicit de catre Iohanan, un alt general al lui Zedechia, care l-a prins pe Ismael si i-a eliberat pe captivii lui. Ismael a scapat cu opt oameni la amoniti, dar Iohanan si restul ostirii care era cu el au decis sa mearga la Egipt de teama ca Nebucadnetar ii va trage la raspundere pentru faptele ucigase a lui Ismael. Neascultand de Ieremia, care ii asigura ca nu li se va intampla nimic, s-au dus in Egipt si au fortat si pe Ieremia, si pe secretarul lui, Baruc, sa vina cu ei. Asa se termina istoria pre-exilica a lui Iuda.

Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania

Babilonia s-a bucurat de o lunga si ilustra istorie inainte ca asirieni sa devina stapani ai vaii Mesopotamiei. Imperiului lui Sargon din Akkad si acela al regelui amorit Hamurabi dadusera stralucire Babiloniei care a supravietuit indelungatelor secole de lipsa de putere politica, in cursul carora asirienii au domnit peste aceasta parte a lumii antice. Limba si caracterele scrisului babilonian, literatura si cultura ei erau considerate tipare clasice si, pentru un motiv sau altul Marduc, dumnezeul babilonienilor, exercita o vraja magica asupra tuturor popoarelor mesopotamiene. Asirienii au cucerit si au ocupat Babilonia de repetate ori in decursul veacurilor domniei lor supreme asupra Mesopotamiei, dar de obicei au tratat tara aceea cu respect. De aceea n-a fost niciodata complet incorporata in Imperiul Asirian si totdeauna s-a bucurat de o situatie diferita de aceea a altor natiuni supuse. Sennacherib a indraznit sa distruga cetatea, dar contemporanii sai si chiar multi asirieni au considerat lucrul acesta ca o crima atat de blasfemiatoare incat fiul sau a rezidit cetatea indata ce a venit la tron.

Aceasta glorie antica si aparent nemuritoare care inconjura Babilonul a facut posibil ca Imperiul Neo-Babilonian sa se fixeze repede in mintea romanilor, dupa regatul Imperiului Asirian, si a dat amintirii lui o stralucire care a supravietuit multa vreme vietii lui scurte de mai putin de un secol.

Stabilirea noului regat babilonian de catre Nabopolassar si campanile lui impotriva asirienilor au fost tratate la paginile 66-67 in legatura cu dezmembrarea Imperiului Asirian. Intrucat articolul acesta se ocupa cu istoria antica numai pana la 586 i.Hr., anul distrugerii Ierusalimului, evenimentele ultimilor 45 de ani ai istoriei Imperiului Babilonian vor fi tratate in volumul III al acestui comentariu.

Surse – Pentru motive inca neclare au fost descoperite foarte putine inscriptii istorice contemporane ale perioadei Imperiului Neo-Babilonian. Multe texte economice revarsa oarecare lumina asupra perioadei si inscriptii pe cladiri ofera informatii cu privire la activitati de constructie extensive ale monarhiilor babiloniene. Dar inca nu s-au gasit anale regale sau inscriptii explicative, egale in vreun fel oarecare cu acelea ale imparatilor asirieni. Absenta deplorabila a inscriptiilor istorice s-ar putea datora in parte unei retineri a babilonienilor de a raporta evenimente de natura politica sau militara si, in parte, poate coincidenta nefericita ca s-a descoperit putin material insemnat care s-a pastrat. Ca arhivele babiloniene nu erau cu totul lipsite de relatari istorice e dovedit de Cronica Babiloniana. In 1923 si 1956, colectii dintre acestea din perioada neo-babiloniana fusesera descoperita, (incluzand cateva parti nepublicate pana in zilele noastre, gasite tablitele cuneiforme ale Muzeului Britanic. Cronica aceasta da un raport an dupa an al evenimentelor politice din anul al 10-a al lui Nabopolassar pana in anul al 16-lea al lui. Asa-numita Cronica a lui Nabonid, desi deteriorata sau intrerupta, ne da un raport al intamplarilor unui numar de ani din timpul domniei ultimului rege babilonian.

In total insa, sunt extrem de putine relatari cuneiforme disponibile pentru o reconstruire a istoriei perioadei neo-babiloniene. De aceea e un lucru aducator de satisfactie faptul ca Biblia contine relatari mai detaliate ale acestei perioade decat ale oricarei alte perioade ale istoriei biblice. Informatiile date in cartile: Imparati, Cronici, Ieremia si Daniel, adaugate la acelea gasite in lucrarile lui Iosif si acelea ale relatarilor cuneiforme existente, face astfel posibila montarea unui tablou destul de clar a ceea ce s-a petrecut in aceasta perioada insemnata a lumii antice care a marcat sfarsitul regatului lui Iuda.

Cronologie - Cronologia Imperiului Neo-Babilonian este din fericire bine fixata. O tablita din Muzeul Britanic contine relatarea a numeroase observatii astronomice facute in cel de-al 37-lea an al domniei lui Nebucadnetar. Cand rapoartele acestea au fost verificate de astronomi, a reiesit ca fenomenele descrise au aparut in anul calendaristic babilonian 568/567 i.Hr., din primavara pana in primavara. Intrucat e posibil in felul acesta sa se determine anul al 37-lea de domnie al lui Nebucadnetar pana la ziua exacta, in termeni de date i.Hr., e usor, cu ajutorul zecilor de mii de documente comerciale purtand date ale acelui timp, sa se reconstruiasca domnia completa a acestui rege si a altor regi ai Imperiului Neo-Babilonian. Deoarece rezultatele cronologice procurate in felul acesta concorda cu lista regilor babilonieni cuprinsa in Canonul lui Ptolemeu, nu e nici o indoiala ca aceasta cronologie este bazata pe fapte solide.

Nabopolassar (626-605 i.Hr.) – Evenimentele l-au favorizat pe Nabopolassar, care fusese un monarh independent asupra Babilonului sub ultimii regi-fantoma ai Asiriei, intr-un mod exceptional. El a obtinut totul pentru care luptase din greu timp de multi ani Marduk-apal-iddina (Merodac-baladan). El nu numai ca a stabilit un Imperiu Babilonian sub monarhia caldeeana, dar a si avut bucuria de a vedea Asiria, cel mai mare inamic al sau, cazand in tarana istoriei. Cand Ninive a fost distrusa de catre mezi si babilonieni, Cyaxares si Nabopolassar au impartit intre ei teritoriul colosului asirian prabusit. In felul acesta i-a revenit regelui babilonian un imperiu care cel putin nominal se intindea de la Golful Persic prin toata Mesopotamia, Siria si Palestina pana la hotarele Egiptului. Mezii au fost multumiti sa primeasca Proverbeinciile nordice si anatoliene ale fostului Imperiu Asirian. In plus, relatiile dintre cele doua puteri au ramas cordiale si n-au fost niciodata tulburate – in limita cunostintelor noastre incomplete despre perioada aceea. Prietenia lor mutuala a fost pecetluita printr-o casatorie a lui Nebucadnetar, fiul lui Nabopolassar, cu principesa meda, Amuhia (Amyha).

Anii dupa caderea Ninivei au fost folositi pentru a consolida teritoriul de curand achizitionat si pentru a zdrobi rezistenta ramasitelor regatului asirian, care se lupta pentru existenta sub regele lor Asur-ubalit II, in regiunea Haran (biblicul Haran), ajutate de forte externe. Timp de cativa ani, regele babilonian nu a castigat nici o batalie decisiva, desi puterea asiriana trebuie sa fi fost slabita de aceste batalii continue. Prin preajma anului 609 i.Hr., fortele asiriene se pa re ca au fost eliminate complet, si din acel timp nu a mai fost mentionata pana in zilele noastre ca oponenta militara, dar regele Neco al Egiptului, prin victoria sa asupra lui Iosia, a intrat in posesia lui Iuda si a ocupat, de asemenea, Siria si partile de nord ale Mesopotamiei. Intrucat Nabopolassar s-a considerat pe sine mostenitor al teritoriilor care au apartinut Imperiului Asirian, el nu a putut sa-i permita Egiptului sa ramana in posesia teritoriilor asiatice ocupate de catre Neco. Prin anul 606 i.Hr., Nabopolassar a facut pace cu posesiunile sale din Mesopotamia si a putut acorda mai multa atentie amenintarilor egiptene din vest, unde garnizoanele fortelor babiloniene au fost aspru presati. Deoarece batranul rege era bolnav, printului mostenitor, Nebucadnetar, i-a incredintat campania impotriva Egiptului. Victoriise decisive asupra armatelor egiptene au fost castigate prima data la Carchemish pe Eufrat, si cateva saptamani mai tarziu langa Hamath in Siria. In vara anului 605 i.Hr., Nebucadnetar era pregatit pentru invazia impotriva Egiptului cand mortii tatalui sau a ajuns pana la el pe 8 Ab (aprox.15 august 605). Aceasta a determinat imediat intoarcerea in Babilon si ascensiunea sa la tron in1 Elul (aprox. 7 septembrie).

Nebucadnetar II (605-562 i.Hr.) – In Nebucadnetar II, Nabopolassar a avut un vrednic urmas, iar Babilonul, un rege ilustru si de succes. El a dus la bun sfarsit multe campanii militare, in special impotriva lui Iuda, asa cum cunoastem din Biblie si din Cronicile babiloniene descoperite recent si a fost capabil sa restabileasca pacea in tarile care apartineau imperiului sau. In continuare, el si-a devotat cea mai mare parte a fortelor si resurselor sale unor opere de pace. Cea mai mare ambitie a sa era de a face din capitala sa cea mai glorioasa metropola a lumii. Cantitati uriase de bani au fost cheltuite pentru construirea de palate, temple si fortificatii si Babilonul a devenit o cetate cu privire la care Nebucadnetar putea sa spuna: “Nu este acesta Babilonul cel mare pe care mi l-am zidit eu…spre slava maretiei mele?” (Daniel 4,30). O descriere a cetatii pe care a zidit-o el este data in introducerea in Notele Aditionale de la Daniel capitolul 4.

Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania

[Pentru o discutie despre principiile pe care se bazeaza cronologia acestei perioade, vezi p. 135-151; vezi, de asemenea, p. 94. Pentru un tabel al datelor, vezi pagina urmatoare].

Regii lui Iuda; Roboam (931-913 i.Hr.) – Cu Roboam, fiul nesabuit al lui Solomon, a ajuns la sfarsit imparatia ebraica unita, pentru a nu mai invia niciodata. Cand a mers la Sihem pentru incoronare, Roboam a aflat despre doleantele inradacinate printre supusii sai cu privire la poverile excesive de impozite si de munca obligatorie pe care le introduse tatal sau. Lepadand sfatul consilierilor cu experienta, acela de a fi de acord cu cererile logice ale poporului, el a amenintat ca le va spori poverile si prin aceasta a Proverbeocat o revolta pe fata a supusilor sai nordici si rasariteni, sub conducerea lui Ieroboam, care, auzind de moartea lui Solomon, se inapoiase din exil (1 Imp 12,1-20).

CRONOLOGIE IPOTETICA A REGATELOR IMPARTITE ISRAEL SI IUDA

Desi a tinut seama de sfatul profetului Semaia, de a nu lupta impotriva fratilor sai la data disparitiei celor zece triburi, se pare ca Roboam a dat cateva batalii sangeroase impotriva lui Ieroboam ceva mai tarziu (1 Imp 12,24; 14,30). De asemenea, in al cincilea an al domniei lui, a suferit atacul de importanta istorica din partea lui Sisac I din Egipt (Sheshonk, 1 Imp 14,25-28), cu privire la care relieful victoriei lui Sheshonc de pe zidurile de la Karnak inca da marturie. Atacul acesta poate explica faptul ca regele din Iuda a intarit fortificatiile unui numar de cetati care ocroteau drumurile ce duceau la Ierusalim (2 Cron 11,5-12).

Fiind probabil fiul unei femei amonite, Roboam l-a urmat pe tatal sau in posedarea unui mare harem si in promovarea cultului zeilor pagani, cu toate ritualurile lor uracioase (1 Imp. 14,22-24; 2 Cron. 11,5-12).

Abiam si Asa (913-869 tn. Hr.) – Regele urmator, Abiam, a domnit numai pentru un scurt timp (913-911 i.Hr.), a avut un razboi cu Ieroboam I si l-a urmat pe tatal sau in toate viciile lui.

O data cu Asa, fiul lui Abiam, un rege bun a venit din nou la tron (911-869 i.Hr.). El a indepartat-o din locul de influenta pe bunica lui, care inaltase un mod lui Ashera si a indepartat prostitutia masculina, ca inchinare la idoli (v 10-13). Dupa primii ani de pace ai domniei sale, pe care el i-a devotat reformelor religioase, Asa a fost atacat de etiopieni sub Zerah, probabil, cusiti de pe tarmul rasaritean al Marii Rosii (2 Cron. 14,9-15). Cand Baesa din Israel a ocupat partea de nord a lui Iuda, probabil, in al 36-lea an dupa impartirea regatului (2 Cron. 16,1), Asa nu a indraznit sa infrunte ostirea nordica cu propriile forte inferioare, dar l-a determinat pe Benhadaddin Siria sa atace si sa-l slabeasca pe Israel. Pentru aceasta lipsa de credinta in Iehova, Asa a fost aspru mustrat de Hanani, profetul (v. 1-10).

Ultimii ani ai lui Asa s-au marcat printr-o sanatate subreda (v. 12) si de aceea l-a numit pe fiul sau Iosafat co-domnitor, asa cum arata datele cronologice.

De la Iosafat la Ahazia (827-841 i.Hr.) – Iosafat (872-848 i.Hr.) a continuat reformele religioase ale tatalui sau. Desi nu a reusit sa inlature toate inaltimile, i se atribuie meritul de a-i fi randuit pe leviti si pe preoti sa calatoreasca prin toata tara si sa predice Legea (1 Imparati 22,43; 2 Cronici 17,7-9). El a pus capat indelungatei certe dintre Iuda si Israel, aliindu-se cu dinastia lui Omri, si l-a casatorit pe principele mostenitor, Ioram, al lui Iuda cu Atalia, fiica lui Ahab (2 Regi 8,18.26), o unire care din nefericire a deschis poarta cultului lui Baal in Iuda. Iosafat, de asemenea, i-a ajutat pe regii din nord in campaniile lor militare. Impreuna cu Ahab, el a mers impotriva Ramotului din Galaad (2 Cron 18,28), si cu Ioram, regele lui Israel, impotriva Moabului (2 Imp. 3,4-27). De asemenea, s-a luptat impotriva unei puternice confederatii de edomiti, moabiti si Amoriti (2 Cron. 20,1-30). Unele natiuni insa, de exemplu, filistenii si arabii, au fost atat de impresionati de realizarile lui Iosafat, incat au cautat prietenia lui. Incercarea lui de a reorganiza expeditiile lui Solomon la Ofir a dat gres cand corabiile lui au naufragiat la Etion-Gheber (v. 35-37).

Ioram ( Numele Iehoram si Ioram sunt folosite unul in locul celuilalt in Biblie [engleza]. Pentru convenabilitate si claritate, insa, Iehoram e folosit in acest comentariu [in engleza]pentru a desemna pe fiul lui Iosafat, regele lui Iuda si Ioram pentru a desemna pentru a desemna pe fiul lui Ahab, regele lui Israel. (2 Imp 8,16) ) (854-841 i.Hr.), care nu trebuie sa fie confundat cu contemporanul sau, Ioram din Israel, a fost asociat la tron cu tatal sau, Iosafat. Nimic bun nu se spune despre Ioram. Influentat de sotia sa nelegiuita si idolatra, a incurajat cultul lui Baal in Iuda (2 Imparati 8,18), a dus razboaie neizbutite cu filistenii si arabii – 2 Cronici 21,16.17; 22,1) si a murit de o boala incurabila, asa cum prezisese Ilie (2 Cronici 21,12-19).

Ahazia (841 i.Hr.) a urmat caile viciate ale parintilor sai, s-a unit cu unchiul sau Ioram din Israel intr-un razboi fara de succes impotriva sirienilor (2 Imparati 8,26-29) si a fost ranit mortal in uneltirea lui Iehu impotriva lui Ioram al lui Israel. El a murit la Meghido, unde fugise sa se vindece (2 Imparati 9,14-28).

Regii lui Israel; Ieroboam I (931-910 i.Hr.) – Dupa ce-au iesit din dinastia lui David, toate triburile ebraice, cu exceptia lui Iuda, Beniamin si Levi, l-au invitat pe Ieroboam, un exilat politic de curand reintors din Egipt, unde fugise de Solomon. El a fost capetenie efraemita care i-a slujit lui Solomon ca supraveghetor peste o emoda de lucratori angajati in constructii la Milo. Displacandu-i politica interna a lui Solomon, s-a revoltat. Incurajat de profetul Ahia din Silo, se pare ca s-a facut tot mai indraznet in opozitia sa si, probabil, a fost denuntat lui Solomon. Prin urmare, a fugit in Egipt ca sa-si scape viata. (1 Imp 11,26-40).

Ieroboam I a domnit peste regatul de nord ca primul lui rege timp de 22 de ani (931-910 i.Hr.). El a facut din Sihem prima lui capitala, dar mai tarziu a transferat-o la Tirta. Tirta inca nu a fost clar identificata, dar se poate sa fi fost la actuala Tell el-Far’ah, cam la 7 mile (11 km) nord-vest de Nablus. Au fost facute recent excavatii la colina aceasta, care e mai mare decat aceea de la Meghido, dar inca nu s-au gasit urme pentru identificarea ei.

Ieroboam a avut de dus razboaie continue cu vecinii sai nemultumiti de la sud, mai intai impotriva lui Roboam, apoi impotriva lui Abiam (1 Imparati 14,30; 15,7).

De asemenea, se pare ca tara lui a fost devastata in cursul campaniei lui Sesonk, desi Biblia mentioneaza numai Iuda si Ierusalimul ca victime ale atacului. Totusi dovezile arata clar ca Sesonk a invadat si regatul de nord, deoarece a inscris numele multor cetati de nord pe relieful sau de la Karnak. De asemenea, s-a gasit un fragment dintr-o stela de victorie a lui Sesonk in ruinele cetatii Meghido a lui Ieroboam. Se poate ca Ieroboam sa nu-si fi tinut fagaduintele fata de Sesonk si in felul acesta a atras aceasta actiune militara care a fost intreprinsa impotriva lui. Altminteri nu este clar de ce Sesonk, care-i daduse azil lui Ieroboam ca refugiat politic, s-a intors atat de repede impotriva lui, imediat ce devine rege.

Din motive politice, Ieroboam a introdus rituri si practici care reprezentau o abatere de la cultul curat al lui Iehova. La Betel si Dan, a construit temple si a facut vitei pentru a-L reprezenta pe Iehova in forma vizibila (1 Imparati 12,27-31). Timp de doua secole, cultul acestor vitei de aur a fost cunoscut ca “pacatul lui Ieroboam”. Despre toti succesorii lui la tronul lui Israel, cu exceptia a trei, se spune ca l-au urmat in apostazia aceasta. Un ciob de ceramica cu inscriptie gasit la Samaria revarsa o lumina curioasa asupra acestui cult al vitelului. El contine un nume personal al unui om care se chema Egeljau, insemnand “Iehova este un vitel”, aratand ca israelitii Il adorau pe Iehova sub forma unui vitel tanar, la fel cum canaanitii il considerau pe dumnezeul lor, El, ca e un taur.

De asemenea, Ieroboam a schimbat sarbatoarea principala a lunii, a saptea din calendarul ecleziastic ebraic in a opta (v. 32-33). Dintr-un studiu al cronologiei israelite s-ar parea, de asemenea, ca un calendar civil care incepea primavara a fost introdus la data aceasta, in contrast cu cel folosit in regatul de sud, unde anul civil incepea toamna. Intrucat regii din sud foloseau la calcularea anilor lor de domnie sistemul anului de urcare la tron, Ieroboam a introdus sistemul egiptean fara anul urcarii la tron, probabil, fara alt motiv decat de a fi diferit.

Ieroboam, care si-a inceput domnia ca un rebel impotriva lui Roboam, s-a revoltat si impotriva lui Dumnezeu, si impotriva felului de cult randuit de El – zidindu-si astfel regatul pe cea mai slaba temelie posibil. Lucrul acesta era adevarat atat in sens politic, cat si spiritual. Nici dinastia lui, care s-a sfarsit data cu moartea fiului sau si nici oricare dintre dinastiile urmatoare nu a durat mai mult de cativa ani. Regatul lui Israel a avut zece dinastii si 20 de regi in cei 208 ani ai existentei lui. In plus, natiunea n-a scapat niciodata din impasul religios in care o varase Ieroboam. Afundandu-se tot mai adanc in mlastina idolatriei si a imoralitatii pagane, a fost mestecata bucata cu bucata de vrajmasii ei, Siria si Asiria, si cu timpul a disparut.

De la Nadab la Zimri (910-885 i.Hr) – Domnia nelegiuita a lui Nadab, fiul lui Ieroboam (910-909 i.Hr.), a fost scurtata cand a fost ucis de Baesa in orasul filistean Gibbethon. Asa s-a sfarsit intaia dinastie (1 Imparati 15,25-29). Acest precedent ingrozitor a fost repetat iarasi si iarasi pana cand zeci de dinastii diferite au domnit peste Israel. Baasa (909-886 i.Hr.) a continuat sa-l hartuiasca pe Iuda, dar a pierdut teritoriul pe care il ocupase cand a fost atacat de Benhadad din Damasc, dupa ce primise o mita de la Asa, regele lui Iuda (1 Imp. 15,16-16,7). Dinastia lui Baesa s-a sfarsit ca si cea precedenta. Fiul sau, Elah (886-885 i.Hr.), a fost ucis de Zimri, unul dintre generalii sai in capitala sa, Tirta, dupa o domnie de mai putin de doi ani (1 Imp. 16,8-10). Zimri a facut uz de scurta lui domnie de numai sapte zile pentru a ucide toate rudele si toti prietenii lui Baesa. Apoi, Omri, un alt general al lui Ela, care a fost proclamat rege de catre ostirea israelita, s-a angajat intr-o campanie impotriva filistenilor, a inaintat impotriva Tirtei si a luat cetatea. Dandu-si seama ca rezistenta lui era zadarnica, Zimri a refuzat sa se predea lui Omri, si a dat foc palatului, pierind in flacari (v. 11-18).

Omri (885-874 i.Hr.) – Omri a devenit fondatorul unei dinastii, din care patru regi au ocupat tronul in decursul unei perioade de 44 de ani (885-841 i.Hr.). La inceput, Omri a trebuit sa lupte impotriva unui alt pretendent la tron, Tibni, care avea un numar considerabil de aderenti in popor. Numai dupa patru ani de lupte interne, Omri a putut sa-l extermine pe Tibni si pe slujitorii lui (v.21-23). Lucrul acesta reiese din expunerile cronologice din versetele 15 si 23, care atribuie cele sapte zile de domnie ale lui Zimri anului al 27-lea al lui Asa, si urcarea la tron al lui Omri – ca singur domnitor – in anul al 31-lea al lui Asa.

Domnia lui Omri de 12 ani a fost, din punct de vedere politic, mai importanta decat arata relatarile Bibliei. Alegand un punct strategic pentru capitala sa, Samaria, el a facut pentru Israel ceea ce David facuse alegand Ierusalimul. Dealul acesta de 400 de picioare inaltime era situat intr-o campie ca un pahar si putea sa fie usor aparat. Dupa cate se pare n-a fost niciodata cucerit prin forta armelor, ci s-a predat numai din lipsa de apa sau hrana. Excavatiile intreprinse au verificat faptul dedus din relatarile Bibliei ca locul acela fusese nelocuit inainte de timpul lui Omri. Mutandu-si capitala in locul acesta, a inceput sa construiasca aparari extinse care au fost completate de fiul sau Ahab.

Daca Omri personal a avut lupte cu asirienii nu se stie, dar, timp de 100 de ani, rapoartele asiriene se refera la Israel numindu-l “tara casei lui Omri”, chiar la multa vreme dupa ce dinastia lui Omri disparuse. Personalitatea lui, succesul lui politic sau intreprinderile lui comerciale trebuie sa-l fi facut vestit in ochii contemporanilor si ai generatiilor ulterioare.

Omri a stabilit relatii cordiale cu vecinii sai fenicieni si l-a casatorit pe fiul sau Ahab cu Izabela, fiica regelui Tirului. Alianta aceasta a introdus cultul lui Baal si al Aserei in Israel ajungand la proportii mai inainte necunoscute (1 Imparati 16,25). De asemenea, a acordat concesiuni economice Damascului si le-a ingaduit comerciantilor sirieni sa aiba magazine in bazarurile Samariei (1 Imp. 20,34). In vreme ce Israel a primit privilegii asemanatoare in Damasc, dupa doar o victorie militara asupra sirienilor, se pare ca Omri fusese infrant de sirieni si le cedase oarecare teritoriu si concesiunile economice la care s-a facut referire.

Insa Omri a avut succes in supunerea Moabului, asa cum admite inscriptia destul de lunga de pe vestita Piatra Moabita, unde Mesa, regele Moabului, zice: “Omri, regele Israelului l-a chinuit pe Moab multe zile, deoarece Chemos era maniat pe tara sa” (vezi vol. 1, p. 120). Cat de valoroasa era posedarea Moabului pentru Israel se poate vedea din tributul platit de Moab lui Ahab, fiul lui Omri. Se spune ca el se ridica – probabil anual – la “o suta de mii de miei si o suta de mii de berbeci cu lana lor.” (2 Imp. 3,4)

Ahab (874-853 i.Hr.) – O data cu Ahab, regele urmator, a venit la tronul lui Israel un domnitor slab. El n-a avut taria de a-i rezista sotiei lui feniciene energice, care era hotarata sa faca din propria religie religia suprema. Aducand din patria sa la masa regala sute de preoti si profeti ai lui Baal si ai Astarteei, introducand riturile imorale ale sistemului cultic canaanit si persecutandu-i si omorandu-i pe adoratorii adevaratului Dumnezeu, Izabela a cauzat o criza religioasa de prima marime (1 Imp. 18,4.19). Din cauza crizei acesteia si datorita faptului ca unii dintre cei mai mari conducatori religiosi ai timpurilor Vechiului Testament, Ilie si Elisei, au locuit si au lucrat in Israel la data aceea, Biblia ii dedica mult spatiu lui Ahab.

Ilie a fost chemat de Dumnezeu sa lupte pentru supravietuirea adevaratei religii. O seceta indelungata de trei ani si jumatate, prezisa de profet ca o judecata a lui Iehova, a s-a abatut peste tara lui Ahab adusa aproape de ruina economica. Seceta a ajuns la sfarsit o data cu victoria lui Ilie asupra preotilor lui Baal la muntele Carmel, cand s-a dat o lupta intre puterea lui Iehova si aceea a lui Baal (v. 17-40). Dar, atata vreme cat Ahab a domnit, cultul pagan al lui Baal a propasit. E lucru remarcabil ca Ahab nu a indraznit sa le dea copiilor sai nume dintr-ale lui Baal – toate numele lor cunoscute, Ahazia, Ioram si Atalia, contin forma abreviata a lui Iehova. Supusii lui insa au avut mai putine scrupule in privinta aceasta. Numeroase nume personale ale perioadei acesteia si ale altora urmatoare au fost legate cu Baal – Abibaal, Baala, Baalzamar, Baalzacar si altele – cum arata cioburile din ceramica cu inscriptie gasite in cursul sapaturilor intreprinse la Samaria.

Ahab a ajuns sa fie vestit pentru “casa de fildes” pe care a construit-o (1 Imp. 22,39; Amos 3,15). Numeroase placi de fildes frumos sculptate, gasite cu prilejul sapaturilor efectuate la Samaria, descopera ca interiorul palatului sau era, probabil, captusit cu fildes. Desenele sunt asemanatoare cu cele gasite in decoratiuni de fildes ale Siriei si Asiriei.

Ca razboinic, Ahab a avut doar un succes moderat. De doua ori i-a infrant pe sirieni. Prada din aceste doua victorii l-au imbogatit destul de mult si i-au adus concesiuni economice in Damasc (1 Imp. 20,21.24). De aceea, pentru un timp, a devenit unul dintre cei mai puternici domnitori la apus de Asiria. Cand Salmanasar III a inaintat in Siria, Ahab s-a unit cu fostii sai vrajmasi pentru a face cauza comuna impotriva asirienilor si a condus cel mai mare numar de care dintre toti aliatii. Faptul acesta este descoperit in lista lui Salmanasar de catre adversarii sai in luptele de la Qarqar, care e pastrata intr-o inscriptie istorica pe stanca pe Tigrul de Sus. Inscriptia afirma ca, din cele 3940 de care care luptau impotriva asirienilor, 2000 ii apartineau lui Ahab, in timp ce toti ceilalti aliati conduceau laolalta numai 1940. Dintre cei 52 900 soldati pedestrii, Ahab detinea 10 000. Cand batalia de la Qarqar a pus stavila inaintarii lui Salmanasar, Ahab, constient de puterea sa, s-a indreptat imediat impotriva Damascului pentru a recastiga posesiunea cetatii Ramot-Galaad din Trans-Iordania, dar si-a pierdut viata in lupta (1 Imp 22).

Ahazia si Ioram (850-841 i.Hr.) – In timpul scurtei domnii a fiului lui Ahab, Ahazia (853-852 i.Hr.), care era tot atat de viciat ca tatal sau care domnise inaintea lui, nu s-a intamplat nimic important, cu exceptia poate a expeditiei nereusite la Ofir, facuta in cooperare cu Iosafat din Iuda (2 Cronici 20,35-37). Intrucat nu a avut nici un copil, Ahazia a fost urmat la tron de fratele sau Ioram (852-841 i.Hr.). In timpul sau, Mesa din Moab s-a revoltat. Desi a fost intreprinsa o expeditie militara in conlucrare cu Iosafat din Iuda cu rezultate dezastruase pentru Moab, Israel n-a fost in stare sa-si reaseze stapanirea peste tara aceea, asa cum lasa sa se inteleaga din relatarile Bibliei (2 Imp 3,4-27) si cum pretinde inscriptia de pe Piatra Moabita.

Ioram a dus cateva razboaie impotriva sirienilor. Prin mijlocirea profetului Elisei, au fost evitate de doua ori dezastre ce amenintaua (2 Imp. 6 si 7), dar incercarea lui Ioram de a recastiga Ramot din Galaad de la sirieni a fost la fel de mult o infrangere ca aceea a tatalui sau, Ahab. Ranit de Hazael din Siria, a mers in Izreelul bine irigat ca sa se refaca, unde a fost ucis de catre Iehu, comandantul ostirii lui. Acesta din urma a cautat sa desfiinteze intreaga familie a lui Omri, inclusiv pe Izabela, si apoi a uzurpat tronul pe seama sa (2 Imp 8,28.29; 9,24-10,17).

Dinastia lui Iehu (841-752 i.Hr.) - Iehu (841-814 i.Hr.), care fusese uns de un sol al lui Elisei la Ramot-Galaad, nu numai ca a pus capat dinastiei idolatre a lui Omri, dar a desfiintat si cultul lui Baal cat a fost posibil. Din cauza acestui zel indreptatit in privinta aceasta, a fost laudat de profet si s-a facut o fagaduinta ca descendentii lui vor sta pe tronul lui Israel timp de patru generatii (2 Imparati 10,30). Drept urmare, dinastia lui a domnit peste tara aproape 90 de ani, aproape jumatate din timpul existentei natiunii. Totusi Iehu nu s-a despartit de cultul vitelului lui Ieroboam, si in consecinta, reforma lui a fost incompleta.

Renuntand la politica predecesorilor sai, Iehu de bunavoie a devenit vasal al lui Salmanasar III si a platit tribut de indata ce a ajuns la tron. Evenimentul acesta e zugravit pe cele patru laturi ale Obeliscului Negru al lui Salmanasar din Muzeul Britanic. Regele ebraic – cel dintai de la care exista o reprezentare contemporana – e aratat ingenunchind inaintea lui Salmanasar, in timp ce insotitorii sai aduc ca tribut “argint, aur, un vas de aur saplu, un vas de aur cu varf ascutit, pahare mari de aur, galeti de aur, cositori, un baston pentru un rege si puruhtu de lemn”. (Intelesul cuvintelor subliniate inca nu este cunoscut). Probabil, Israel si-a schimbat politica fata de Asiria pentru a asigura ajutor asirian impotriva principalului inamic al lui Israel, Hazael din Siria.

Cei 17 ani ai domniei lui Ioahaz (814-798 i.Hr.) au fost marcati prin razboaie continue impotriva sirienilor care l-au oprimat pe Israel mai intai sub Hazael, apoi sub fiul lui Benhadad III (2 Imp 13,1-3). Rezultatul a fost ca Israel a pierdut o mare parte din teritoriul lui si din armata lui, asa ca au ramas numai 10 care, 50 de calareti si 10 mii de soldati pedestrii (v. 7). O comparatie a celor 10 care ale lui Ioahaz cu cele 2000 ale lui Ahab dovedeste marea pierdere de putere pe care regatul o suferise in decurs de 50 de ani. Nu se stie cine l-a salvat pe Israel din trista lui soarta, deoarece “izbavitorul” din versetul 5 nu e identificat. Se intelege aici sau fiul sau Ioas (vezi v. 25), sau un rege al Asiriei, sau vreo alta persoana (vezi v. 5).

Urmatorul rege al lui Israel, Ioas (798-782 i.Hr.), a avut mai mult succes in razboaiele impotriva sirienilor, fata de cum avusese tatal sau si, batandu-i de trei ori, a recuperat tot teritoriul pierdut de Ioahaz (v. 25). Proverbeocat de Amatia din Iuda, a fost constrans impotriva vointei sale sa lupte cu regatul de sud – primul razboi dupa 100 de ani intre cele doua natiuni fratesti. A infrant ostirea lui Iuda in batalia de la Bet-Semes, l-a luat prizonier pe rege si a intrat victorios in Ierusalim. A daramat parte din lucrarile de aparare ale cetatii si a dus vase de la templu din tezaurele regale si cativa ostateci in Samaria (2 Imparati 14,8-14).

Datele cronologice impun o coregenta intre Ioas si fiul sau Ieroboam II, timp de 12 ani, unica coregenta in Israel pentru care exista dovezi. Este posibil ca prudenta politica din partea lui Ioas sa fi dus la aceasta masura. Cunoscand primejdia care pandeste un stat cand apare brusc un loc vacant la tron, probabil ca el l-a numit pe fiul sau, Ieroboam, ca impreuna-carmuitor si succesor cand au inceput razboaiele sale de eliberare impotriva Siriei. In felul acesta era asigurata continuitatea dinastiei chiar daca regele si-ar fi pierdut viata in cursul uneia din campaniile sale.

Domnia relatata, de 41 de ani ai lui Ieroboam (793-753 i.Hr.), cuprinde 12 ani de coregenta cu tatal sau Ioas. Din nefericire, putine lucruri se stiu cu privire la domnia lui aparent incununata de succes. Biblia dedica numai 7 verste vietii lui (v. 23-29), dar ele arata ca el a recastigat atat de mult din teritoriul pierdut, incat regatul sau aproape a egalat imperiul lui David si al lui Solomon in intindere, cu exceptia teritoriului detinut de regatul lui Iuda. Extinderea domniei lui era practic similara cu aceea a marilor regi amintiti. El a restatornicit domnia israelita peste regiunile de coasta si interioare ale Siriei, a cucerit Damascul si Hamatul si a ocupat Trans-Iordania la sud de Marea Moarta, care, probabil, inseamna ca i-a facut pe Amon si pe Moab tributari lui Israel. Aceste castiguri extraordinare au fost posibile din cauza faptului ca Asiria trecea printr-o perioada de slabiciune politica si nu era in stare sa intervina.

Ieroboam II se pare ca a fost un domnitor puternic, dar era lipsit de prudenta si prevederea tatalui sau. De aceea, el nu a luat masuri pentru a garanta continuitatea domniei, iar regatul sau s-a dezmembrat aproape indata dupa moartea sa. Fiul lui, Zaharia, a domnit (753-752 i.Hr.) si a cazut victima complotului ucigas al lui Salum (2 Imp 15,8-12). Asa s-a sfarsit dinastia lui Iehu, apoi regatul s-a intors la lipsa de putere politica ce il caracterizase in cursul celei mai mari parti a scurtei lui istorii.

Regatul lui Iuda de la 841 la 750 i.Hr.; de la Atalia la Azaria (Ozia) – Perioada in cercetare cuprinde istoria lui Iuda in timpul dinastiei lui Iehu din Israel. Sfarsitul domniei lui Azaria (Ozia) nu a avut loc in anul 750 i.Hr., dar data aceasta marcheaza inceputul aproximativ al noului Imperiu Asirian, cand Israel si Iuda au ajuns implicati in mod fatal in cuceririle de expansiune ale Asiriei. De cand Iotam, fiul lui Azaria, a fost numit impreuna-domnitor cu tatal sau in anul 750 i.Hr., data aceasta e o granita convenabila pentru aceasta cercetare a istoriei regatului lui Iuda.

Cand Ahazia din Iuda a fost ucis de catre Iehu in anul 841 i.Hr., Atalia, mama lui Ahazia, a pus mana pe tron pentru 6 ani (841-835 i.Hr.). Fiica a crudei si imoralei Izabela din Israel, ea a pus sa fie exterminati “toti cei de neam imparatesc”, pentru ca sa-si asigure propria domnie. Totusi agentii ei l-au scapat din maini pe tanarul principe Ioas, care a fost izbavit de catre marele preot Iehoiada si de sotia lui, Ioseba, o sora a decedatului rege (2 Imp. 11,1-3).

Ioas (835-796 i.Hr.), educat in familia lui Iehoiada, a fost urcat pe tron la varsta de 7 ani si carmuirea Ataliei a fost rasturnata, iar regina nelegiuita, ucisa (2 Imp 11,4-21). Cata vreme i-a ingaduit lui Iehoiada sa-i conduca treburile, tanarul rege a lucrat cu intelepciune si evlavie, inlaturand cultul lui Baal si sustinand reparatii extinse ale templului (2 Imp 12,1-16; 2 Cron 24,1-14). Dupa moartea lui Iehoiada insa, a devenit nepasator si chiar a pus ca Zaharia, fiul binefacatorului sau, sa fie ucis cu pietre pentru ca l-a mustrat din cauza faptelor rele (2 Cron 24,15-22). Cand Hazael din Damasc a pornit impotriva lui, s-a rascumparat pe sine si tara cu parte din tezaurele templului. Fapta aceasta de lasitate, impreuna cu uciderea lui Zaharia, precum si nemultumiri interne si religioase pare ca au avut ca rezultat o opozitie adanc inradacinata fata de el. A fost asasinat de proprii servitorii si ingropat in cetatea lui David, nu in mormintele regale (2 Imp. 12,17-21; 2 Cron. 24,25).

Fiul sau, Amatia (796-767 i.Hr.), mai intai a luat masuri de pedepsire a ucigasilor tatalui sau si si-a consolidat propria pozitie. Planuind recucerirea Edomului, care mai inainte ii apartinea lui Iuda, a angajat 100 de mii de mercenari, dar apoi i-a eliberat la indrumarea unui om al lui Dumnezeu. Cu propriile forte iudaice, el a castigat o victorie asupra edomitilor si a cucerit capitala Edomului, Sela, probabil Petra. Intre timp, mercenarii eliberati au jefuit cetatile din Iudeea de nord. Datorita biruintei sale asupra edomitilor, Amatia a devenit arogant si l-a Proverbeocat pe Ioas al lui Israel la lupta impotriva lui. Acest gest necugetat a avut urmari dezastroase deoarece Iuda in fapta a devenit un vasal al lui Israel. Pentru ca se departase in felul acesta de adevaratul Dumnezeu, a pierdut increderea poporului sau. A fost asasinat la Lachis (2 Cron 25,1-28).

Amatia a fost urmat de fiul sau de 16 ani, Azaria, al carui al doilea nume, probabil pentru tron, era Ozia (790-739 i.Hr.). Domnia lui e descrisa ca dreapta, incununata de succes si prospera. El a promovat dezvoltarea economica a tarii (2 Cron 26,10) si a adunat o armata mare si bine emodata (2 Cron 26,11-15). Lucrul acesta i-a permis sa intrteprinda campanii cu succes impotriva filistenilor si arabilor (v. 7) si sa recupereze Elatul (Etion Gheberul la Golful Aqaba 2 Imp 14,22 si, probabil, teritoriul edomit care se afla intre Iuda si Golf). Amonitii au considerat lucru intelept sa se rascumpere cu daruri (2 Cron 26,8). In timpul domniei, un mare cutremur trebuie sa fi avut loc, unul care sa fie amintit timp de secole ca un eveniment de seama (Amos 1,1; Zaharia 14,5).

Slabiciunea politica a Egiptului si a Asiriei, care-l ajutase pe Ieroboam II sa-l faca pe Israel din nou o natiune prospera si puternica, in acelasi mod il favorizase si pe Ozia, cu rezultatul ca cele doua regate, impreuna, posedau aproximativ aceeasi arie in anul 750 i.Hr. ca aceea peste care domnisera David si Solomon. Aceasta a fost ultima prosperitate a evreilor. Urmarea la tron a lui Tiglat-pileser in 745 i.Hr si renasterea consecutiva a Imperiului Asirian au marcat inceputul declinului rapid in putere atat pentru Israel, cat si pentru Iuda.

Ultimii ani ai regatului lui Israel (752-722 i.Hr.); de la Salum la Osea – Dupa asasinarea lui Zaharia, regele Israelului, ultimul din dinastia puternica si de lunga durata a lui Iehu, a urmat o perioada de 30 de ani de anarhie si declin politic, aducand rapida dezmembrare si, cu timpul, pieirea regatului. Salum, ucigasul lui Zaharia, l-a urmat pe predecesorul sau la moarte dupa o domnie de numai o luna (752 i.Hr.). El a fost asasinat la randul lui de catre Menahem (2 Imp 15,8-15). Menahem (752-742 i.Hr.) a fost un domnitor crud care a redus la tacere orice impotrivire la domnia lui prin masuri extrem de severe (v. 16). Este un lucru cert ca teritoriile siriene enorme pe care Ieroboam II le stapanise candva, fusesera pierdute, desi faptul nu este mentionat in Biblie. Recunoscand puterea Asiriei ca ceva la care el nu ar fi putut sa reziste, Menahem a urmat procedura cea mai inteleapta posibil in imprejurarile acelea, platind de bunavoie sume enorme ca tribut pentru a fi lasat in pace de catre Tiglat-pileser III. El, pe vremea aceea, restabilea stapanirea asiriana peste o mare parte din teritoriul sirian. Tributul lui Menahem, colectat de la populatie printr-un impozit special, e mentionat atat in Biblie (v. 19,20), cat si in relatarile asiriene.

Pecahia, fiul lui Menahem, a fost in stare sa detina tronul pentru inca 2 ani (742-740 i.Hr.), cand a fost asasinat, asa cum fusesera multi dintre regii lui Israel inainte de el. Ucigasul lui, Pecah, care isi socotea anii de domnie de la data urcarii la tron a lui Menahem, asa cum indica datele cronologice, poate ca a fost inrudit fie cu dinastia lui Iehu, fie cu regele Salum si de aceea i-a trecut cu vederea pe ultimii doi conducatori, introducand cei 12 ani de domnie ca parte a propriei domnii. O alta explicatie posibila a problemelor puse de datele cronologice ale lui Pecah poate fi ca el a domnit peste o parte neinsemnata a tarii si nu i-a recunoscut pe Menahem si pe Pecahia ca domnitori legitimi. Oricare ar fi motivele lui pentru a uzurpa anii lor de domnie, e lucru destul de sigur ca el a avut o domnie neimpartita cu altul de numai vreo opt ani (740-732 i.Hr.).

Pecah a intrerupt politica pro-asiriana a predecesorilor sai si a incheiat o alianta anti-asiriana cu Rezin II al Damascului si cu alti domnitori sirieni. Apoi s-a indreptat impotriva lui Iuda pentru a impune participarea lui la liga anti-asiriana. Campania aceasta este cunoscuta ca razboiul siro-efraimit. Desi i-au pricinuit mari pagube lui Iuda si au anexat parte din teritoriu lui, confederatii n-au izbutit sa-si ajunga tinta. Ahaz din Iuda a cerut si a primit ajutorul lui Tiglat-pileser din Asiria, care a intrat in teritoriul regatului lui Pecah, a ocupat partea cea mai mare din Galileea si Galaad si i-a deportat pe locuitorii acestor regiuni in rasarit (2 Imparati 16,5-9; 15,27-29). Aceasta invazie asiriana neasteptata a rupt alianta nenaturala dintre Israel si Siria cu atat mai mult cu cat si Tiglat-pileser a inaintat impotriva sirienilor, a cucerit Damascul si l-a luat prizonier pe regele Rezin II (732 i.Hr.). Siria si partile cucerite din Israel au fost facute Proverbeincii asiriene si de aici inainte au fost administrate de catre guvernatori asirieni.

Osea (732-722 i.Hr.) – Domnia nefericita a lui Pecah s-a sfarsit cu un dezastru prin mana unui asasin Osea, care s-a suit pe tronul lui Israel ca cel de-al 20-lea si ultimul rege (732-722 i.Hr.). Tigalt-pileser III pretinde ca l-a pus pe Osea pe tron si arata ca domnia lui Pecah a fost rasturnata de proprii supusi ca rezultat al politicii lui dezastruase. Osea i-a platit un greu tribut lui Tiglat-pileser in schimb pentru dreptul de a fi tolerat ca rege vasal al Siriei. Marimea tributului anual trebuie sa fi fost o povara aproape de neindurat pentru micul stat, care acum consta dintr-o parte neinsemnata a fostului regat, iar, din cauza aceasta, Israel s-a revoltat. Disperarea poate sa fi fost motivul principal al lui Osea de a forma o alianta lisita de speranta impotriva Asiriei cu So, un rege slab al Dinastiei a 24-a a Egiptului, care domnea peste o parte din tara la data aceea. Salmanasar V – care intre timp urmase la tronul tatalui sau, Tigalt-pileser III, la tronul Asiriei -, a asediat Samaria si a cucerit cetatea aceea puternica fortificata dupa trei ani (2 Imp 18,10). Caderea cetatii, probabil, a avut loc in ultimul an al lui Salmanasar V (723-722 i.Hr.). Sargon II, care pretinde mult mai tarzii in inscriptii ca ar fi cucerit Samaria in primul sau an de domnie, probabil, nu avea nici un drept la pretentia aceasta. El era dupa cate se pare comandantul ostirii lui Salmanasar si se poate sa fi executat cucerirea cetatii si deportarea a 27 290 de captivi israeliti.

Caderea Samariei a marcat sfarsitul regatului de nord al lui Israel dupa o istorie tragica de ceva peste doua secole. Conceput si nascut in spirit de rebeliune, n-a avut sansa sa supravietuiasca. Douazeci de regi, cu o medie de domnie de zece ani si jumatate, au sezut pe tron, dintre care sapte ca ucigasi ai predecesorilor lor. Primul rege a introdus o inchinare idolatra, inaltand infatisari idolatre ale lui Iehova, si toti carmuitorii care i-au urmat au calcat pe urmele lui in acest “pacat”; unii adaugand la el cultul lui Baal si al Astarteei. Daca n-ar fi fost lucrarea neobosita a unor reformatori, ca Ilie si Elisei si a altor profeti, regatul lui Israel poate ca nu ar fi dainuit atata timp.

Regatul lui Iuda de la 750 la 731, de la Azaria (Ozia) la Iotam – Dupa o domnie lunga si izbutita, Ozia a impotrivactat lepra, ca pedeapsa pentru faptul ca a intrat in templu ca sa jertfeasca tamaie (2 Cron 26,16-20). Fiul sau Iotam a fost numit apoi coregent (2 Imp 15,5), un gest intelept pentru a garanta continuitatea dinastiei. Politica numirii unui principe mostenitor in functie de coregent a fost urmata mai mult de un secol, de la Amatia la Manase.

Relatarea despre lepra lui Ozia arata ca unei victime care a impotrivactat acea boala ii era impusa carantina si chiar si unui rege i se cerea sa se izoleze in mod obligatoriu in tot timpul vietii, iar atunci cand murea, era inmormantat separat. In anul 1931 s-a gasit o tablita in colectia muzeului arheologic rus de pe Muntele Maslinilor din Ierusalim, care contine urmatoarea inscriptie in aramaica: “Aici au fost aduse oasele lui Ozia, regele lui Iuda – nu le deranjati!” Forma scrisului arata ca tablita a fost gravata pe vremea lui Hristos sau putin mai devreme, probabil, la o data cand oasele lui Ozia, pentru vreun motiv necunoscut, au fost transferate la un nou loc de odihna.

Iotam (750-731 i.Hr.), dupa ce domnise in locul tatalui sau, care fusese lepros timp de 12 ani, in anul al 16-lea al sau, l-a numit pe fiul sau Ahaz ca domnitor. Iotam a mai trait doar 4 ani (vezi 2 Imp 15,33 cf. v. 30). Ca si tatal sau, Iotam a fost un domnitor oarecum drept. Cei trei profeti evrei contemporani, Isaia, Osea si Mica, probabil, au exercitat o buna influenta asupra lui. El a fost martor la invazia nereusita a lui Rezin din Siria si a lui Pecah din Israel (v. 37), motivul pentru care l-a numit pe Ahaz ca si coregent, dar amenintarea mai mare pentru existenta lui Iuda a venit dupa timpul acesta.

Ahaz (735-715 i.Hr.) – Fiul lui Iotam, Ahaz, a ramas impasibil la influenta profetilor, inchinandu-se la idoli. El “a trecut pe fiul sau prin foc…, a adus jertfe si tamaie pe inaltimi, pe dealuri si sub toti copacii verzi” (2 Imp 16,3.4). Neavand incredere in ajutorul lui Dumnezeu si lepadandu-L in razboiul siro-efraemit (Isaia 7,3-17), s-a indreptat catre Tiglat-pileser III si a cumparat ajutorul lui cu tezaure de la templu si palat (2 Imp 16,7-8). Cand Tigalt-pileser a cucerit Damascul, Ahaz a aparut in anturajul lui. La Damasc a facut cunostinta cu modul de cult asirian si a cautat sa-l introduca imediat in propriul sau regat. De aceea a trimis din Damasc instructiuni la Ierusalim ca sa se faca un altar asirian, la fel cu cel pe care il vazuse acolo. Acest nou altar a inlocuit pe cel pe care il asezase Solomon pentru arderile de tot si a fost pastrat in uz un oarecare timp (v. 10-16).

Ahaz, ca si predecesorii sai, pare sa fi numit pe fiul sau Ezechia (729-686 i.Hr.), ca si coregent cand a vazut ca regatul lui Iuda va intra in necazuri cu Asiria. Cu privire la domnia lui Ezechia se gasesc informatii multe atat in Biblie cat si in izvoare seculare. Evenimentele descrise in 2 Imparati 18 la 20, sunt aratate si in Isaia 36 la 39 si 2 Cronici 29 la 32. Alte informatii sunt date in Ieremia 26,17-19 cu privire la soliile profetului Mica de pe vremea lui Ezechia, iar inscriptiile lui Sargon II si Sennacherib servesc ca sursa extrabiblica pentru cele doua campanii asiriene ale acelei perioade.

Ezechia (729-686 i.Hr.) – Ezechia a fost un bun domnitor si a initiat o serie de reforme religioase, probabil, dupa moartea tatalui sau nelegiuit in anul 715 i.Hr. Pentru aceasta a fost foarte mult laudat de scriitorul biblic (2 Imp 18,3.4). De asemenea, a stabilit control asupra unor parti din Filistia, a intarit sistemul national de aparare, a incurajat comertul si agricultura, construind antrepozite si staule (2 Imp 18,8 si 2 Cron 32,28-29). O realizare tehnica a domniei sale a fost saparea unui tunel lung de 1749 picioare (6,533 m) de la izvorul Ghion din valea Chedron la un iaz la un nivel mai jos inauntrul cetatii Ierusalim (2 Cron 32,4-30; 2 Imp 20,20). In felul acesta i-a asigurat Ierusalimului o continua aProverbeizionare cu apa. Chiar si acum, dupa mai mult de 2500 de ani, apele Ghihonului inca mai curg prin tunelul acesta in iazul Siloam.

In anul 1880, niste baieti care umblau prin tunel au descoperit o inscriptie ebraica, aflata acum in muzeul arheologic din Istambul, care fusese sapata in roca dupa terminarea tunelului. Ea suna asa: “[Tunelul] a fost strapuns si iata felul cum a fost taiat. In timp ce [lucratorii] inca [ridicau] securile, fiecare spre vecinul sau si in timp ce mai ramasesera de sapat 3 coti, [s-a auzit] vocea unuia chemandu-l pe un altul, intrucat era o crapatura in roca pe partea dreapta [si pe cea stanga]. Si cand tunelul a fost strapuns, taietorii in piatra au lovit, fiecare sa-l intalneasca pe colegul sau de munca, secure catre secure, si apa a erupt din izvor la suprafata pe o distanta de 1200 de coti, iar inaltimea stancii deasupra capetelor cioplitorilor in piatra era de 100 de coti”.

Insa Ezechia e cel mai bine cunoscut pentru credinta lui in Iehova pe vremea uneia dintre invaziile lui Sennacherib in Iuda, care a avut ca urmare distrugerea miraculoasa a unei mari ostiri asiriene. Ezechia mostenise situatia de vasal fata de asirieni de la tatal sau, dar, pe cand regii asirieni erau foarte ocupati in Mesopotamia, Ezechia si-a intarit lucrarile de aparare in nadejdea ca va alunga de la sine jugul asirian cu ajutorul regilor etiopieni din Dinastia a 25-a a Egiptului. Profetul Isaia era vehement impotriva unei astfel de politici (Isaia 18,1-5; 30,1-5; 31,1-3), dar s-a dovedit fara putere in a-i schimba gandurile lui Ezechia. Regele era hotarat sa se desfaca de Asiria indiferent care ar fi fost rezultatele si de aceea a rupt legaturile cu imperiul. Drept urmare a avut de suferit mai multe invazii asiriene.

Totusi prima invazie a Palestinei, facuta de Sargon II, n-a fost insotita de rezultate serioase. Iuda n-a pierdut mai mult decat regiunea ei de pe tarmul marii. Isaia intre timp umbla pe ulitele Ierusalimului si in mod solemn, dar fara succes, proclama profetiile sale impotriva Egiptului si a tuturor aliatilor lui (Isaia 20). Cea dintai lovitura puternica a venit in anul 701 i.Hr., cand Sennacherib a invadat Palestina. Ostirea lui a trecut ca un tavalug compresor prin tara, lasand in urma ei numai distrugere si ruina. Prea tarziu, Ezechia si-a schimbat politica si i-a trimis tribut la Lachis. Insa Sennacherib cerea predarea neconditionata a Ierusalimului. Faptul ca cetatea a fost cucerita e atestat de propriile lui cuvinte, care nu pretind mai mult decat ca au asediat-o. Se pare ca evenimente petrecute in alta parte a vastului sau imperiu au devenit mai apasatoare, ca urmare a faptului ca a ridicat asediul si s-a intors in Asiria.

Boala lui Ezechia, descrisa in 2 Imparati 20, trebuie sa fi aparut cam in acelasi timp cu invazia asiriana din al 14-lea an al sau, cu 15 ani inainte de moartea sa (2 Imp 18,13; 20,6; 18,2). Faptul ca Isaia, atunci cand i-a promis lui Ezechia vindecare, l-a asigurat si ca cetatea nu va fi luata (2 Imparati 20,6), lasa sa se inteleaga faptul ca boala a venit la scurt timp inainte de campania lui Sennacherib. Aceasta explica de ce Ezechia a fost atat de prietenos fata de solii lui Merodac-baladan (Marduk-apal-iddina), regele exilat al Babilonului, pe care, ca pe un vrajmas legat de un juramant al Asiriei, Ezechia l-a considerat probabil un posibil aliat binevenit in lupta lui pentru independenta. Insa Isaia, care avertizase impotriva unei aliante cu Egiptul, se opune tot atat de mult unei aliante cu regele in exil al Babilonului.

Cam peste vreo 10 ani, cand Taharka al Egiptului venise la tron, Sennacherib s-a intors in Palestina pentru a forta o confruntare cu insolentul Ezechia. Sennacherib mai intai a expediat o scrisoare cerandu-i lui Ezechia sa se predea. Regele lui Iuda, incurajat de Isaia, a refuzat sa implineasca cererea aceasta, vazandu-si rasplatita credinta in interventia lui Dumnezeu. Marea oaste asiriana a suferit un dezastru inspaimantator in fata portilor Ierusalimului (2 Imp 18 si 19).

De la Manase la Iosea (697-609 i.Hr.) – Ultimii 15 ani ai vietii lui Ezechia au fost, probabil, ocupati cu recladirea tarii sale devastate. Cu vreo 10 ani inainte de moartea sa, el l-a facut pe fiul sau, Manase, coregent, asa cum lasa sa se inteleaga datele cronologice. Lunga domnie de 55 de ani ai lui Manase (697-642 i.Hr.) a fost plina de nelegiuire. El a rezidit altarele lui Baal, a slujit Astarteii, a umblat cu vrajitorii, a jertfit copii mici si “s-a inchinat inaintea intregii ostiri a cerurilor si i-a slujit” (2 Cron 33,1-10). Regii asirieni, Esarhadon si Asurbanipal, il mentioneaza pe Manase ca vasal al lor. Candva, in timpul domniei lui, el trebuie sa se fi rasculat, deoarece unul dintre acesti doi regi asirieni l-au legat cu lanturi de arama si l-au dus la Babilon (v. 11). Desi pare oarecum curios ca a fost dus la Babilon si nu la Ninive, trebuie sa se retina faptul ca regii asirieni la data aceea considerau Babilonul ca a doua lor capitala. Vinovatia lui Manase nu poate sa fi fost prea grava, deoarece a fost iertat si repus in pozitia lui de mai inainte (v. 12,13). Slujbasii asirieni, intre timp, au administrat tara si probabil au jefuit-o complet. Dintr-un document din vremea aceea se vede clar ca Manase, la reintoarcerea lui din Babilon in Iuda, a gasit o tara extrem de saracita – document in care se nota ca tara lui Amon platea un tribut de doua mine de aur; Moabul, o mina de aur; in timp ce saraca tara a lui Iuda platea numai 10 mine de argint. Necazurile prin care a trecut Manase au avut cel putin avantajul de a-l aduce la punctul convertirii (v. 12-20)

Fiul sau, Amon (642-640 i.Hr.), a fost tot atat de nelegiuit cum fusese si Manase inainte de pocainta lui, si prin urmarea, slujitorii lui l-au ucis dupa o scurta domnie de 2 ani (2 Imp 21,19-16; 2 Cron 33,21-25).

Fiul lui Amon, Iosia (639-608 i.Hr.), s-a urcat la tron dupa asasinarea tatalui sai. Avand inclinatii religioase, el a introdus un numar de reforme, incepand la cei 15 sau 16 ani care-i avea sa desfiinteze inaltimile, stalpii sacrii pagani si altarul lui Baal (2 Cron 34,3). In timpul lucrarilor de reparatii ale templului in al 18-lea an al domniei lui Iosia (622-621 i.Hr.), a fost gasita “Cartea Legii” (vezi PR 392). Ajungand sa cunoasca preceptele ei, el a initiat o curatire deplina de paganism si idolatrie prin tot regatul lui Iuda si in regiunile invecinate ale fostului regat al lui Israel (2 Imparati 22 si 23; 2 Cronici 34,6.7). Aceasta arata ca el stabilise un fel de control politic asupra teritoriului care din 722 i.Hr. fusese o Proverbeincie asiriana. Din cauza lipsei de putere a Asiriei dupa moartea lui Asurbanipal, in anul 627 i.Hr., si a rapidei dezintegrare a Imperiului Asirian, fostul teritoriu al celor 10 triburi pare sa fi cazut ca un mar prea copt in poala lui Iosia. El si-a folosit puterea si influenta pentru a asigura reforma religioasa prin toata Palestina si ar fi putut sa reuseasca, daca nu ar fi intervenit moartea lui prematura. Avand in vedere faptul ca ultimii ani ai lui Iosia coincid cu ridicarea Imperiului Neo-Babilonian, ei vor fi schitati in sectiunea XV a acestui articol.

Aceasta scurta privire asupra istoriei lui Iuda in timpul noului Imperiu Asirian, de la ultimii ani ai lui Azaria la Iosia, descopera un tablou trist. Desi Iuda a fost crutat de soarta tragica care i-a revenit Regatului de Nord, tara a fost secatuita de toate resursele de cererile grele de tribut ale Asiriei. In zilele lui Ezechia s-a facut experienta unei eliberari glorioase si miraculoase, dar chiar si atunci a fost platit un pret mare pentru greselile politice anterioare si Iuda s-a gasit devastat de la un capat la altul. Numai Ierusalimul scapase de distrugere. Scriitorii Bibliei, care priveau istoria politica a natiunii lor in lumina ascultarii sau neascultarii de Dumnezeu, arata ca multele nefericiri care au venit asupra lui Iuda au fost rezultatul apostaziei. Intrucat jumatate dintre regii care au domnit in aceste perioade au fost necredinciosi fata de Dumnezeu, nu e surprinzator ca natiunea nu o ducea bine.

Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania

Sectiuni anterioare ale articolului acestuia au cuprins istoria Egiptului si a Mesopotamiei pana in secolul al VII-lea i.Hr. Sectiunea aceasta se ocupa cu cei 120 de ani ai istoriei lui Israel sub primii lui trei regi, fiecare domnind aproximativ 40 de ani (2 Samuel 5,4; 1 Regi 11,42; Fapte 13,21). Sectiunile XII ti XV vor urmari istoria regatelor separate Iuda si Israel.

De la invadarea de catre ei a Canaanului, evreii crescusera incet in tarie si isi facusera loc prin lupta continua cu natiunile care traiau in Palestina si in jurul ei. Ei traisera in tara timp de aproape trei secole si jumatate cand au simtit nevoia unei guvernari unificate. Pana aici, ei fusesera carmuiti de oameni condusi de Duhul, numiti judecatori, fara asigurarea ca va continua conducerea competenta dupa moartea fiecarui judecator. Din punct de vedere strict omenesc si politic, dorinta populara pentru o regalitate ereditara exprimata pe vremea lui Samuel (1 Sam 8,5) era numai naturala. Daca voia sa-si implineasca scopul, Israel trebuia sa ramana in stapanire permanenta a tarii; si, pentru ca sa faca lucrul acesta, avea nevoie de unitate, de continuitate in conducere si de guvernare stabila. Eventualitatea aceasta fusese prevazuta de Moise, care a fixat principiile conform carora eventualii regi urmau sa guverneze ( Deut 17,14-20).

In timp ce a fost sub conducerea lui Saul, imparatia a ramas slaba din cauza lipsei de experienta a tanarului imparat si a imaturitatii caracterului lui. Urmasul lui, David, un razboinic neobosit si un politician capabil, a construit un imperiu formidabil. El nu era de comparat cu imperiile Nilului si Eufratului, dar cu toate acestea era impresionant, controland cele mai multe natiuni ale Palestinei si Siriei. Construit de geniul lui David, sub binecuvantarea lui Dumnezeu, ajutat de slabiciunea altor mari natiuni ale vremii sale, imperiul lui Israel a ramas intact timp de o jumatate de secol. Decaderea a inceput sa se observe chiar sub domnia generala, pasnica, a lui Solomon, caci regatul sau s-a impartit imediat ce moartea a inlaturat mana lui puternica.

De valoare permanenta insa, in afara de memoria unui trecut glorios sub cei doi regi, a fost stabilirea Ierusalimului ca un centru religios si politic pentru natiune. Chiar numele lui “cetatea pacii” a exercitat o influenta magica asupra mintii poporului evreu din toate generatiile. Intrucat fagaduinte cu privire la venirea lui Mesia erau legate prin inspiratie de casa imparateasca a lui David, ideea regalitatii randuite de Dumnezeu si condusa de Dumnezeu nu a fost pierduta din vedere niciodata.

Saul (c.1050-1011 i.Hr.) – Saul, fiul beniamitului Chis, un om ales de Dumnezeu pentru natura lui profund religioasa (1 Sam 10,7.10.11; 14,37), pentru umilinta lui (1 Sam 10,22) si pentru tendinta lui de a fi generos (1 Sam 11,13), a fost mai intai uns in taina de Samuel (1 Sam 10,1), proclamat rege la Mitpa (1 Sam 10,17-24) si confirmat in slujba la Ghilgal, dupa salvarea cu succes a Iabisului din Galaad de la amoniti (1 Sam 11). Imparatia lui consta dintr-o unire oarecum libera a triburilor care il urmau ca imparat in vremuri de pericol, dar care altminteri hotarau asupra propriilor triburi fara amestecul unei carmuiri centrale. La inceputul domniei lui, slujba nu i se deosebea de aceea a unui judecator. Printre alte lucruri, el inca mai vedea de vitele sale, chiar si dupa ce fusese proclamat rege.

Totusi ideea unei guvernari monarhice reale se dezvolta treptat. Saul planuia ca guvernarea sa se transmita ereditar. El a construit un castel pe terenul de doi acri ai capitalei sale “Gibea lui Saul”, acum Tell el-Ful, patru mile (6,4 Km) spre nord de Ierusalim. Citadela lui, cu doua nivele, masurand 170 pe 114 picioare (51,8 pe 34,7 m), cu ziduri exterioare groase de 6-7 picioare (1,8-2,1 m), a fost excavata de W. F. Albright. Cu ziduri fortificate si cu turnuri de colt, reprezenta constructia ebraica tipica a vremii. Sala cea mai mare, probabil, camera de audienta, unde David canta cu lira inaintea regelui, era de 7 pe 25 picioare (2,1 pe 7,6 m).

In plus, Saul a creat prima (desi mica) armata permanenta, intretinuta de Israel. Ea consta din trei mii de oameni, era situata in trei cetati garnizoane (1 Sam 13,2), cu unchiul sau poate varul sau Abner – comandantul sef (1 Sam 14,50).

Pe tron, in timpul perioadei dificile, cand filistenii, in puterea armelor lor si a experientei lor militare superioare, incercau sa-i subjuge pe evrei, noul rege adesea s-a aflat luptandu-se impotriva lor ca si impotriva altor natiuni. Prima proba a capacitatii sale de general a fost data cu prilejul salvarii cetatii trans-iordaniene Iabes din Galaad de la amoniti (1 Sam 11,1-11). Razboaie de succes au fost acelea impotriva amalecitilor (1 Sam 15,4-8) si edomitilor din sud, moabitilor din rasarit si arameilor din staul sirian Zobah sau Toba (1 Sam 14,47).

Amenintarea pe viata a existentei lui Israel venea insa de la Filistia (1 Sam 14,52), care tinea garnizoana in diferite cetati ebraice, chiar in apropiere de capitala lui Saul. Filistenii aveau un monopol al fabricarii si ascutirii armelor si uneltelor, asa ca, la un moment dat, in tot Israelul numai Saul si Ionatan posedau arme de fier (1 Sam 13,19-22). Ei ii terorizau pe evrei atat de mult incat acestia din urma erau fortati sa caute refugiu in pesteri si in ascunzisuri inaccesibile din munti (v.6).

Cea dintai mare victorie israelita asupra filistenilor, una care a avut ca rezultat expulzarea lor din tara muntoasa rasariteana, a fost mai mult un episod militar decat o batalie reala. Cand filistenii ocupasera dealurile lui Beniamin si luasera Micmasul, Israelitii se retrasesera in dezordine (v 5-11). Micmas se gaseste la 7 mile (11,5 km) spre nord de Ierusalim, la o altitudine de aproximativ 2000 de picioare (610 m) pe un deal, privind deasupra cheilor adanci Wadi Wes-Suwenit la sud, alcatuind trecatoarea Micmas. In timp ce Saul era asezat in tabara cu 600 de oameni la Gheba, separat de filisteni prin Wadi Wes-Suwenit, Ionatan si purtatorul lui de arme au coborat pe stanca Sene, pe care era construita Gheba in vale, au strabatut valea si apoi s-au catarat pe stanca abrupta Botet, pe care erau tabarati filistenii la Micmas (1 Sam 13,15-23; 14,4.5). In tabara filisteana, atacul prin surprindere al lui Ionatan a creat confuzie, care a fost sporita de evreii care au venit in ajutorul lui Ionatan, cu rezultatul ca filistenii au intrat in panica fugind (1 Sam 14,11-23).

Cea dintai ciocnire mai mare dintre evrei si filisteni in timpul domniei lui Saul a avut loc in tinutul deluros apusean dintre Soco si Azeca, cam la mijlocul drumului dintre Ierusalim si Ascalon. Victoria lui David asupra lui Goliat cu prilejul acesta a marcat inceputul unei mari serii de victorii asupra filistenilor detestati. Rezultatele principale au fost favorizat libertate mai mare pentru evrei si bogatie considerabila Proverbeenita din prada de la filisteni (1 Sam 17).

Din nefericire pentru natiune si pentru casa iparateasca, Saul poseda un caracter indisciplinat care a devenit arogant ca urmare a succeselor lui. Din cauza calcarii legii levitice si a ordinelor divine, el a pierdut atat domnia, cat si sanatatea mintii. Anii sai de pe urma – nu stim cat de multi – au fost petrecuti in umbra alienatiei, ceea ce a dus la incercarea continua de a-l ucide pe David despre care stia ca era destinat sa fie succesorul sau. Pierzand prietenia si mana conducatoare a batranului sau sfatuitor Samuel (1 Sam 15,17-23.35), a savarsit unele dintre cele mai neintelepte si salbatice crime, de exemplu macelarirea preotilor neinarmati din Nob (1 Sam 22,11-21) si incercarea de a-si ucide propriul fiu, Ionatan (1 Sam 20,30-33). Cunoscut pentru zelul sau de extirpare a spiritismului, in cele din urma a apelat la o vrajitoare spre a primi sfat in ajunul mortii sale (1 Sam 28,3-25).

Intr-o batalie data in muntii Ghilboa, la capatul rasaritean al campiei Israel, Saul si fii sai si-au pierdut viata luptand impotriva filistenilor (1 Sam 31,1-6). Lupta aceasta a fost atat de dezastruasa incat toate castigurile lungii domnii a lui Saul au fost pierdute la filisteni, care din nou au ocupat cetatile lui Israel si i-au alungat pe locuitorii cuprinsi de panica in ascunzisurile lor de mai inainte din munti (v 7).

David (1011-971 i.Hr) – Dupa moartea lui Saul, David a fost incoronat ca imparat peste Iuda la Hebron (2 Sam 2,3-4). In vremurile de mai inainte fusese comandant in ostirea lui Saul si candva fusese ginere al lui Saul (1 Sam 18,27), dar traise ca un proscris in padurile si pesterile din muntii din Iuda de sud si intr-o cetate filisteana in decursul ultimilor ani ai domniei lui Saul (1 Sam 19,29). David, care fusese uns in taina de profetul Samuel la scurt timp dupa lepadarea lui Saul ca rege, era exceptional de inzestrat ca razboinic, poet si muzician (1 Sam 17;2 Sam 1,17-27; 1 Sam 16,14-23). A fost si profund religios si, desi a pacatuit grav, a stiut cum sa se pocaiasca si sa recastige favoarea divina (vezi Ps 51). De aceea, domnia i-a fost asigurata in mod perpetuu, lui si urmasilor lui, pentru a culmina cu Imparatia eterna a lui Mesia, care era un descendent dupa trup al lui David (Romani 1,3).

Cei dintai sapte ani ai domniei lui David au fost limitati la Iuda, in timp ce Is-Boset, cel de-al patrulea fiu al lui Saul, domnea peste restul triburilor din capitala sa, Mahanaim din Trans-Iordania. Relatiile dintre cei doi regi rivali erau aspre si explodau in lupta si varsare de sange (2 Sam 2,12-32). Comandantul ostirii lui Saul, Abner, era adevarata putere din spatele tronului lui Is-Boset, un om slab care a cazut victima asasinilor indata ce Abner si-a retras sprijinul (2 Sam 3 si 4). Numele lui adevarat pare sa fi fost Esbaal “omul lui Baal” (1 Cronici 8,33; 9,39), ceea ce sugereaza ca, atunci cand s-a nascut el, Saul se departase atat de mult de Dumnezeu incat se inchina lui Baal. Pentru scriitorul inspirat al cartii 2 Samuel, numele acesta era atat de plin de ocara incat nu l-a folosit niciodata, alegand mai degraba sa-l numeasca Is-Boset “omul ocarii”, in loc de Esbaal “omul lui Baal”.

David facuse Hebronul capitala sa si a fost incoronat acolo ca imparat peste tot Israelul dupa moartea lui Is-Boset, care marcase sfarsitul dinastiei scurte a lui Saul. Dupa ce a domnit timp de sapte ani si jumatate, David s-a hotarat sa infiinteze o capitala noua. El a demonstrat o remarcabila intelepciune politica alegand drept capitala o cetate care nu apartinuse pana atunci nici unei semintii si deci ar fi fost acceptabila pentru toti. Cucerind fortareata iebusita a Ierusalimului, la hotarul dintre Iuda si Beniamin, si asezand centrul politic si religios al regatului intr-o localitate centrala, dar totusi in afara cailor internationale de comunicatie principale care treceau prin tara, David a dovedit o prevedere politica laudabila. De atunci, Ierusalimul a avea sa fie pentru totdeauna o cetate importanta si avea sa joace un rol distinctiv in istoria lumii.

Domnia lui David se distinge printr-un lant neintrerupt de victorii militare. El i-a infrant pe filisteni de repetate ori (2 Sam 5,17-25; 21,15-22; 23,13-17) si a fost capabil sa-l elibereze complet pe Israel de sub influenta lor. El i-a restrans la regiunea de coasta din jurul cetatilor Gaza, Ascalon, Azdod, Gat si Ecron. El i-a supus pe moabiti, amoniti si edomiti (2 Sam 8,2.14; 10,6; 11,1; 12,26-31; 1Cron 18,2.11-13; 19,1la 20,3) si i-a facut tributari pe arameii din Damasc si Toba (2 Sam 8,3-13; 1 Cron 18,5-10). Alte natiuni i-au cautat prietenia, trimitand daruri – de exemplu, regele din Hamad (2 Sam 8,9.10) – sau prin semnare de tratate – regele fenician al Tirului (2 Sam 5,11). In felul acesta, David a fost in stare sa domneasca peste toata Palestina de apus si de rasarit, cu exceptia regiunii de litoral si indirect si peste mari parti din Siria. Practic, tot teritoriul dintre Eufrat si Egipt era fie administrat de guvernatorii lui David, fie era prietenos sau tributar fata de el.

Politica interna a lui David nu a fost totdeauna asa de plina de succes ca politica lui externa. Pentru motive fiscale sau pentru evaluarea fortei potentiale a oamenilor din imparatia sa, a facut un recensamant care a fost rau vazut atat de Ioab, generalul sau, cat si de Dumnezeu (2 sam 24; 1 Cron 21 si 22). David, precum si alti puternici conducatori politici dinainte si de dupa el, a cazut victima propriilor pofte trupesti – Bat-Seba (2 Sam 11,2-12,25) -, iar poligamia a avut consecinte nefericite. Unul dintre fii sai a comis incest ( 2 Sam 13), un altul, Absalom, a devenit fratricid si ulterior s-a revoltat impotriva propriului tata, dar a murit in lupta care a urmat (2 Sam 13-19). Rebeliunea beniamitului Seba, de asemenea, a produs mare necaz si varsare de sange (2 Sam 20); si cu putin timp inainte de moartea lui David, Adonia, unul dintre fii sai, a facut o incercare neizbutita de a pune mana pe tron printr-o revolutie de palat (1 Imp 1).

Totusi puternica personalitate a lui David, impreuna cu sprijinul neclintit al darzului comandant de ostire, Ioab, a izbutit sa biruiasca toate dificultatile si a efectuat transferul imparatiei la Solomon, ca o puternica unitate.

Loialitatea fundamentala a lui David fata de Dumnezeu si consimtirea lui de a se pocai si de a accepta pedeapsa pentru pacat i-au castigat respectul profetilor Natan si Gad si i-au adus fagaduinte si binecuvantari dumnezeiesti de o natura aparte. Una dintre marile lui dorinte, aceea de a construi un templu pentru Dumnezeul pe care il iubea, n-a fost infaptuita. Totusi i s-a fagaduit ca fiul lui, ale carui maini nu erau patate de sange ca ale lui, urma sa zideasca templul. De aceea, David a cumparat terenul pentru el, a facut planul si a colectat fondurile pentru a-l ajuta pe Solomon la infaptuirea planului (2 Sam 7; 1 Cronici 21,18-22,5).

Solomon (971-931 i.Hr.) – Solomon, al treilea carmuitor al Imperiului Unit al lui Israel, al carui nume era si Iedidia “iubit de Iehova” (2 Sam 12,24.25), pare sa fi urmat obiceiul oriental de a lua ca nume de tron Solomon “pasnicul”. Domnia lui a facut ca titlul acesta sa fie nu numai corespunzator, dar si popular.

Din motive necunoscute, Dumnezeu l-a ales pe Solomon sa fie succesorul lui David, iar David l-a proclamat rege in cursul unei revolutii de palat care urmarea sa puna pe fratele lui mai mare pe tron (adica pe Adonia, 1 Imp 1,15-49). Desi Solomon, la inceput, parea sa arate indurare fata de Adonia, el n-a uitat intamplarea. In mod obisnuit, cea mai neinsemnata greseala i-a costat viata pe adversarii lui Solomon. De aceea, Ioab, instigatorul complotului, si Adonia au fost cu timpul executati, in timp ce Abiatar, marele preot, a fost demis (1 Imp 2).

Demonstrand o evlavie neobisnuita la inceputul vietii sale, Solomon a cerut de la Dumnezeu intelepciune pentru dificila responsabilitate ce-i fusese atribuita de a carmui noul imperiu, extinderea problemelor politice de care se parea ca este constient. Intelepciunea lui, ale carei dovezi apar in Proverbeerbe, Eclesiast si Cantarea Cantarilor, intrecea pe aceea a altor intelepti renumiti ai antichitatii (1 Imp 3,4-4,34). Renumele acesta atragea intelectuali din diferite natiuni la curtea lui Solomon, dintre aceste vizite aceea a reginei arabe din Sheba pare sa fi facut cea mai mare impresie asupra contemporanilor (1 Imp 4,34; 10,1-10).

Imparatia pe care o mostenise Solomon de la tatal sau se intindea de la Golful Aqabah in sud pana aproape de Eufrat in nord. Niciodata mai inainte sau dupa aceea, teritoriul n-a fost atat de extins. Intrucat Asiria si Egiptul erau amandoua slabe pe vremea aceea, Solomon n-a avut de intampinat o impotrivire reala din partea vecinilor sai; si, folosindu-se de situatia sa, s-a avantat in mari intreprinderi comerciale pe uscat si pe mare, care i-au adus o bogatie nemaivazuta inainte de poporul sau. De aceea, splendoarea domniei sale a devenit legendara, asa cum confirma Matei 6,28-29.

Intrucat fenicienii deja controlau comertul mediteranean, Solomon s-a indreptat catre sud si a dezvoltat intreprinderi comerciale cu Arabia si cu Africa de est, savarsindu-si expeditiile maritime cu ajutorul marinarilor tirieni (1 Imp 9,26-28). Cetatea Etion-Gheber, la capatul Golfului Aqabah, a servit nu numai ca baza portuara pentru aceste expeditii, dar si ca un centru de afirmare si prelucrare a cuprului scos la Wadi Arabah (regiunea dintre Marea Moarta si Ezion-Gheber). Solomon a devenit unul dintre marii “imparati ai cuprului”, din antichitate. Intrucat el controla si numeroase cai comerciale pe uscat, Israel a devenit si marea casa de schimburi in natura de care si panzeturi de egiptene, cai cilicieni si diferitele produse ale Arabiei. Practic, nimic nu patrundea in Egipt din est sau in Mesopotamia din sud-vest fara a imbogatii tezaurele lui Solomon (1 Imp 4,21; 10,28.29).

Imparatul era ocupat si cu mari lucrari de constructie. Pe muntele Moria, la nord de vechiul Ierusalim, el a construit o acropola, cuprinzand Templul magnific edificat in curs de sapte ani (1 Imp 6,37.38) si propriul palat, care a fost in curs de construire timp de 13 ani (1 Imp 7,1). El a construit si Millo,  considerat de unii umplutura intre Sion si Moria, si a reparat zidul Ierusalimului (1 Imp 9,15; 24). Un lant de cetati a fost construit prin toata tara pentru a-i garanta siguranta si aceasta a cerut o mare armata permanenta, multi cai si multe care – ambele puncte fiind costisitoare pentr bugetul national (1 Imp 4,26; 9,15-19; 10,26; 2 Cron 9,28). Sapaturi facute la Ghezer si Meghido au confirmat aceste relatari biblice.

Pentru multiplele lui lucrari, imparatul era conditionat de munca fortata, obligatorie (1 Imp 5,13-18; 9,19-23), efectuata de fenicieni, de lucratori calificati si de marinari (1 Imp 7,13; 9,27). Proiectele magnifice de constructii si vastele cerinte ale armatei puneau o povara atat de mare asupra economiei israelite, incat pana si veniturile imense ale lui Solomon s-au dovedit insuficiente pentru a finanta programul, drept urmare, o data a trebuit sa cedeze douazeci de orase galileene Feniciei ca plata pentru lemnaria si aurul necesare (1 Imp 9,10-14).

Urmand exemplul monarhilor orientali, Solomon avea un mare harem, straduindu-se astfel sa cultive bunavointa internationala prin casatoria cu principese dintre cele mai multe nationalitati invecinate, inclusiv egiptene, si permitand sa fie zidite in Ierusalim altare care sa fie dedicate dumnezeilor straini (1 Imp 11,1-8). Principesa egipteana, care a adus ca zestre cetatea Ghezer, pe care tatal ei o cucerise de la canaaniti, pare sa fi fost regina lui favorita, intrucat i-a zidit un palat separat (1 Imp 3,1; 9,16.24).

Dar slava exterioara a imparatiei, ceremonialul somptuos al curtii, puternicele fortarete noi prin toata tara, armata puternica si marile intreprinderi comerciale nu puteau ascunde faptul evident ca imperiul lui Solomon era gata sa se desparta. Era agitatie printre israeliti, din cauza impozitelor mari si a muncii obligatorii, si printre natiunile subjugate care asteptau doar un semn de slabiciune ca sa se desfaca de Ierusalim. Desi numai trei rebeli sunt amintiti pe nume in Biblie, Hadad Edomitul, Rezon fiul lui Eliadah si eframitul Ieroboam (1 Imp 11,14-40), care s-au aratat fatis impotriva lui Solomon, evenimentele care au avut loc imediat dupa moartea lui Solomon lasa sa se inteleaga ca trebuie sa fi fost destula neliniste chiar si in cursul vietii lui.

Scriitorii biblici, care erau mai preocupati cu viata religioasa a eroilor lor, ne dezvaluie motivul principal pentru declinul puterii lui Solomon si impartirea imperiului sau: abaterea regelui de la calea cea dreapta a datoriilor religioase. Desi cladise templul lui Iehova si la dedicarea lui inaltase o rugaciune care reflecta o adanca experienta spirituala (1 Imp 8,22-61), totusi a cazut in poligamie si idolatrie fara precedent (1 Imp 11,9-11), care au dus la adoptarea unor metode neintelepte si rapid la caderea regatului sau.

Abia inchisese Solomon ochii, ca triburile lui Israel s-au si desfacut in doua partide, iar mai multe dintre natiunile supuse si-au proclamat independenta.\

Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania

Numele Siria este un termen geografic, marcand o arie care a s-a modificat din timp in timp. Siria actuala nu include tot ce era cunoscut ca Siria in vremurile trecute si se extinde la arii care niciodata mai inainte nu fusese considerat ca parte din ea. In vremurile romane, toata tara, de la Eufratul de nord pana la Marea Rosie in sud, era numita Siria. Alte dati, Palestina era considerata separat si erau incluse parti din Mesopotamia de nord si centrala. In general vorbind insa, termenul geografic Siria desemneaza o arie marginita la est de marele Desert Sirian, in vest de Mediterana, la nord de Muntii Taurus si la sud de Palestina, cu frontiera intre Siria si Palestina, trecand aproximativ printr-o linie dreapta de la mare, la nord de Acra, pana la Iordan, la nord de lacul Hulec.

Regiunea astfel determinata este intersectata de doua siruri de munti de la nord la sud. Sirul vestic este marcat la nord de Jebel Acra (5,241 picioare =1,597 metri) si la sud de Liban, care se inalta pana la 10 000 de picioare (3,48 metri). Sirul rasaritean de munti numit Anti-Liban, care s invecineaza in sud cu muntele Hermon (9,232 picioare =2,814 metri). Intre cele doua siruri, se afla o vale de platou inalt, lata de 12 mile (19,3 km) numita acum Beqa,  “crapatura”, cu cele doua rauri ale ei, Litani curgand spre sud si Orontes spre nord. Ambele rauri cu timpul se intorc spre vest si isi varsa apele spre Mediterana. Diferite rauri curg spre est din sirul Anti-Liban si uda diferite oaze ale Desertului Sirian, dintre care Damasc, cu regiunea ei inconjuratoare de gradini, e cea mai bogata si cea mai mare.

Intrucat a fost izolata prin munti de restul Siriei, regiunea de coasta a Feniciei a avut o istorie oarecum deosebita de aceea a hinterlandului si a fost tratata separat in regiunea precedenta. In felul acesta, politic, Siria a fost compusa din state-cetati care au inflorit in jurul oazelor, ca acelea din Damasc si Aleppo si altele, de exemplu, Kadesh, Qatna, Hamath ori Alalach (Tell’Atshanah) pe malurile raurilor interioare. Cele din urma se afla toate in apropiere, de-a lungul lui Orontes. Cultura tipica siriana a vremurilor tarzii se gaseste si in Mesopotamia de Sus, in regiunea care in mileniul al doilea era cunoscuta ca Regatul Mitanni.

Ca in cazul Feniciei, nu se stie nimic despre istoria ariei acesteia inainte de jumatatea mileniul al doilea. Totusi texte egiptene si babiloniene ale primei jumatati a acelui mileniu i.Hr. mentioneaza ocazional carmuitori de cetati din Siria, iar din numele lor intelegem ca erau amoriti, cum de altfel au fost cei mai multi carmuitori ai Asiei Apusene 2200-1500 i.Hr. Hyksosii au trecut prin Siria in drumul lor catre valea Nilului si au pus stapanire pe anumite cetati importante, de exemplu Qatna, fortificandu-le dupa felul tipic hyksos cu metereze masive de pamant.

In secolul al XVI-lea, toata Siria a fost cucerita de Thutmose III si a ramas sub control egiptean timp de aproape un secol. Totusi, in timpul lui Amenhotep III si a lui Ikhnaton, unii dintre carmuitorii indigeni supusi s-au folosit de slabiciunea Egiptului si s-au declarat independenti. Cel mai puternic dintre statele acestea razvratite a fost Amurru, cu privire la care aflam multe din Scrisorile Amarna si din relatarile hittite din aceasta perioada. In timpul Dinastiei a Nouasprezecea s-a ridicat un nou rival pentru posedarea Siriei, Hittitii, cu rezultatul ca, adesea, Siria a devenit campul de lupta unde s-au infruntat cele doua puteri potrivnice. O data cu ivirea Popoarelor Maritime, catre sfarsitul secolului al XIII-lea, hittitii au disparut din istorie ca natiune, dar ramasitele lor au pastrat in posesie unele cetati siriene, cum au fost Hamatul si Charchemisul, si au pastrat cultura hittita timp de inca vreo cateva secole.

Pe vremea aceea, arameii, care traisera in campiile Mesopotamiei de nord, s-au mutat catre sud si ori au intemeiat, ori au preluat un numar de state-cetati puternice, dintre care Damasc si Zobah (la nord de Damasc) care au devenit cele mai puternice. Pentru care motiv, inca din timpul lui David, aceste doua state sunt amintite adesea in relatarile biblice contemporane. David a fost in stare sa le tina in supunere, dar ele si-au recastigat independenta fie in timpul domniei lui Solomon, fie indata dupa moartea lui. Incepand de atunci, statele siriene au fost vrajmase ale regatului lui Israel, cu rezultatul ca Israel a dus multe razboaie impotriva sirienilor, mai ales impotriva Damascului. In ce priveste istoria acelor razboaie, vezi p. 81-85.

Incepand din secolul al IX-lea, statele siriene au impartasit soarta altor natiuni ale Asiei de vest, asupra carora regii Asiriei aruncau priviri lacome. Timp de doua secole, o campanie asiriana dupa alta a fost indreptata impotriva unuia sau mai multor state aramaice din Siria pentru a asigura o predare constanta a tributului, pana cand Tiglat-pileser III a inaugurat politica transferarii natiunilor biruite in districte indepartate ale imperiului pentru a inlocui constiinta nationala cu loialitate pentru Imperiul Asirian. De aceea, un stat-cetate sirian dupa altul a disparut sub neincetatul asalt al masinii de razboi siriene. In cele din urma, in 732 i.Hr., ca unul dintre ultimele, Damascul a cazut si a devenit Proverbeincie a Asiriei.

Caderea Damascului a marcat disparitia culturii caracteristice siriene din aria aceea, care, intr-o forma oarecum modificata, a fost perpetuata pentru un timp ca si cultura mondiala. Limba aramaica s-a raspandit o data cu dispersarea populatiei Siriei si, in decurs de doua secole dupa caderea Damascului, a devenit un mijloc de comunicare, vorbita sau cel putin inteleasa, de la hotarul sudic al Egiptului, prin toate tarile semilunii fertile si Persia, chiar pana la hotarul apusean al Indiei. Desi sirienii nu constituisera niciodata unitate politica si nu fusesera in stare sa-si extinda controlul peste parti intinse ale lumii, limba lor a cucerit lumea cam in acelasi fel cum greaca a facut-o cateva secole mai tarziu.

Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania

Fenicia, desi nu este amintita sub acest nume in Vechiul Testament, a avut multe contacte cu evreii, iar istoria acestei tari este de oarecare importanta pentru cercetatorul Bibliei, care gaseste dese mentionari ale unor cetati feniciene, de exemplu: Tirul, Sidonul, Zarephath (Sarepta), Gebal (Byblos) si Arvad (Arad). Tara Feniciei cuprindea fasia de coasta ingusta a Siriei la nord de Golful Acra si dintre sirul de munti libanezi si Mediterana, care consta intr-un numar de mici campii, unde muntii se retrag de la mare, fiecare fiind dominat de o cetate maritima. Campia de coasta variaza in latime de la o jumatate de mila la trei mile (0.8 – 4.8 km); in unele locuri insa, de exemplu, Nahr-el-kelb, Raul Cainelui la nord de Beirut, muntii cad in mod abrupt in mare, asa ca drumul a trebuit sa fie taiat prin stanca. In antichitate, cetatile erau construite fie pe insulele stancoase din fata tarmului – ca Tirul si Arvadul – sau pe tarm, acolo unde pamantul se proiecteaza in mare si formeaza mici golfuri in ceea ce constituie, in cea mai mare parte, o linie dreapta costala – ca la Tripolis si Byblos. Tara era bine udata de un numar de rauri care porneau din muntii Liban. In antichitate, acesti munti erau din plin acoperiti cu paduri de cedri si alti copaci coniferi. Fenicia era bogata in cereale, fructe si vin si, ca principal transportator de cedru din munti si de produse ale hinterlandului sirian, ea a devenit un fel de birou de cliring de larg consum al lumii antice.

Numele grecesc pentru aceasta tara, Phoenicia, are legatura cu unul dintre principalele ei exporturi, un material purpuriu de vopsit, numit phoinix,  “purpura” sau “carmaziu”. Insa ei se numeau pe ei insisi kena’ani, adica canaaniti, iar tara lor, Canaan, care este in acord cu Geneza 10,15-19, unde locuitorii diferitelor cetati feniciene sunt trecuti ca descendenti ai lui Canaan.

Nu exista destul material-sursa pentru o istorie completa a Feniciei, iar istoria ei timpurie este complet invelita in obscuritate. Insa una dintre cetatile feniciene – Byblos – apare in relatarile egiptene ale celui de-al treilea mileniu ca o cetate importanta pentru transportul de lemn de cedru. Sapaturi intreprinse la Byblos au aratat o puternica influenta egipteana in cursul vechiului regat egiptean. Tirienii de mai tarziu pretindeau ca au o traditie, ca cetatea lor fusese intemeiata in anul 2750 i.Hr., iar sidonieni pretindeau o varsta si mai mare pentru cetatea lor. Cea mai timpurie mentionare a acestor importante cetati maritime din Fenicia de sud se gaseste in rapoartele Dinastiei a Optsprezecea a Egiptului, cand toata Fenicia era dominata de domnitorii vaii Nilului. Totusi faptul ca fenicienii trebuiau sa plateasca tribut Egiptului si sa tolereze garnizoane egiptene in cetatile lor nu afecta din punct de vedere material puterea economica. Comertul lor extern pare sa fi inflorit, caci agentii lor se gaseau in Cipru, pe tarmurile Asiei Mici si in Marea Egee. Catre sfarsitul celui de-al doilea mileniu, ei si-au extins sfera lor economica si au trimis corabii in Sicilia, Sardonia, Africa de Nord si Spania. Mai tarziu, s-au format colonii permanente in tari departate. Dintre coloniile acestea, Cartagina a devenit cea mai vestita. Ea a crescut, de fapt, atat de mult in putere, incat in decursul timpului a indraznit sa atace politica imperiala a Romei. Tarsis, in Spania, punctul de influenta cel mai indepartat al Feniciei, a dat numele lui tuturor vaselor care pluteau pe mare. Acestea erau cunoscute sub numele de corabiile din “Tarshish” (Psalmul 48,7; vezi si 1 Imparati 10,22).

Pana la sfarsitul celui de-al doilea mileniu, Sidonul detinuse locul cel mai important printre cetatile-port feniciene, dar, in decursul primului mileniu, Tirul a luat conducerea si a mentinut-o timp de multe secole. Se pare ca Fenicia nu a dezvoltat niciodata o guvernare unificata, care sa controleze intreaga tara; fiecare cetate mare isi avea propriul conducator, iar controlul ei se intindea peste comunitati mai mici invecinate.

Un numar de conducatori din Byblos sunt cunoscuti din inscriptii gasite cu prilejul sapaturilor intreprinse la cetatea aceea, dar, dupa mijlocul celui de-al doilea mileniu i.Hr., rolul politic al cetati Byblos pare sa fi fost cel mult unul minor. Hiram a fost cel dintai conducator al Tirului al carui nume este cunoscut. El a fost contemporan cu David si Solomon si a ajutat la construirea Templului din Ierusalim. De asemenea, corabierii lui au participat impreuna cu cei cei ai lui Solomon la expeditiile din Ofir.

Unul dintre succesorii lui Hiram a fost Etbaal, tatal infamei sotii a lui Ahab, Izabela. El fusese preot al Astarteei inainte de a deveni rege al Tirului, lucru care ar putea explica zelul fiicei lui pentru religia tarii ei de origine chiar si cand a devenit regina lui Israel. In cursul domniei lui Etbaal, lupta cu Asiria a inceput in mod serios, tara aceea care, incepand din secolul al IX-lea, a cautat sa subjuge treptat toate tarile dinspre apus. De aceea, in lupta de la Qarqar din 853 i.Hr., il gasim pe regele cetatii feniciene Arvad, cu 200 de soldati, in coalitie impotriva lui Salmanasar III. Totusi cea mai mare parte dintre celelalte cetati feniciene a fost de acord sa plateasca tribut. Astfel, pentru un timp, ele au pastrat o relativa independenta si si-au continuat in conditii de siguranta comertul lor profitabil peste hotare.

Un episod important in istoria feniciana, a fost lupta Tirului impotriva lui Salmanasar V si Sargon II pe vremea regelui Ezechia din Iudeea. Tirul a fost asediat timp de cinci ani si rau avariat. Se pare ca cetatea a fost in cele din urma fortata sa se predea si a fost facuta din nou tributara. Dar Tirul s-a razvratit din nou pe timpul lui Sennacherib si a fost asediat fara de succes. Totusi, cand a urmat exemplul Tirului si s-a razvratit impotriva lui Esarhaddon, Sidonul a fost cucerit si distrus (672 i.Hr.). Tirul a mai ramas independent cativa ani, dar pana la urma a fost fortat de catre Asurbanipal sa intre inapoi in staulul asirian.

Cand Imperiul Asirian, care se clatina, a fost inlocuit de cel Neo-Babilonian, Tirul s-a folosit de dificultatile politice ale perioadei de tranzitie, s-a declarat independent si a refuzat sa mai trimita tribut Babiloniei. Drept urmare, Nebucadnetar s-a simtit obligat sa foloseasca forta impotriva cetatii. El a asediat Tirul timp de 13 ani fara succes. Nebucadnetar i-a permis regelui lui sa ramana pe tron, dar a numit un inalt comisar babilonian pentru a apara interesele babiloniene.

Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania

Perioada Imperiului Asirian este doar un episod in lunga istorie a lumii, dar, pentru cercetatorul Bibliei, ea este de mare insemnatate din cauza rolului decisiv pe care Asiria l-a jucat in istoria regatelor lui Israel si a lui Iuda. Importanta aceasta poate fi vazuta din faptul ca Asiria (tara si poporul) este mentionata de vreo 150 de ori in Scriptura.Numele a sase regi ilustrii sunt mentionate in Biblie si numele a zece regi evrei, 6 din Israel si 4 din Iuda, apar in inscriptii regale asiriene. In plus, faptul ca regatul lui Israel a ajuns la sfarsitul lui trist din cauza asirienilor si ca Iuda aproape ca a impartasit soarta lui Israel, ar trebui sa fie motive indestulatoare pentru un studiu amanuntit al istoriei asiriene. Aceasta enumerare a contactelor dintre istoria sacra si cea profana pe vremea perioadei Imperiului Asirian arata clar cat de importanta este o cunoastere a istoriei a acelei natiuni pentru o intelegere corecta a evenimentelor care au avut loc in perioada regilor evrei.

Tara Asiriei era situata pe Tigrul de Sus, la nord de Micul Zab, unul dintre afluentii rasariteni ai raului Tigru. De acolo, Asiria se extindea in directia nord-vestica, vreo 80 de mile de-a lungul raului Tigru. Asirienii si-au mutat capitala dintr-un loc in altul de cateva ori in cursul istoriei lor. Asur, cea mai veche capitala, se afla nu departe de Micul Zab si pe malul apusean al Tigrului. La mica departare spre nord, era Kar-Tukulti-Ninurta, fondata de regele al carui nume il purta, Tukurti-Ninurta. La confluenta Marelui Zab, se afla Kalah, numit acum Nimrud, si mai departe spre nord, Ninive, cea mai mare si mai vestita dintre cetatile asiriene. Capitala aceasta, cam la 50 de mile de Asur, avea forma ovala, cu ziduri de o lungime totala de aproximativ 8 mile si cu 15 porti. La cateva mile spre nord de Ninive, se gasea capitala lui Sargon II, Dur Sharukin, numita acum Khorsabad. Asirinii erau Akkadieni Semitici de aproape inruditi cu babilonienii in ce priveste rasa, limba si civilizatia. Numeric, ei erau o natiune mica, dar se distingeau ca negustori ambitiosi, razboinici cutezatori si curajosi; conducatori politici si oameni de stat prudenti, desi lipsiti de mila.

Asiria era pietroasa si se afla in apropiere de muntii de unde se putea extrage piatra de buna calitate. De aceea, multa piatra era folosita pentru construirea de edificii monumentale si cladiri publice, ca palate si temple. Asirienii au devenit experti in manuirea pietrei, asa cum arata multe dintre lespezile uriase de piatra care captuseau zidurile palatelor si templelor lor. In orice caz, arta aceasta reiese destul de vizibil din taurii sau leii inaripati cu cap de om, care flancau portile cetatii si ale palatului. Fiecare era taiat dintr-un bloc de piatra care cantarea cam 40 de tone. Arta taiatului pietrei era practicata nu numai la facerea de reliefuri si sculpturi monumentale, dar si la gravarea de obiecte mai mici, de exemplu sigilii cilindrice. Acestea prezinta o mare iscusinta artizanala.

Religia asiriana – Religia asirienilor era asemanatoare cu aceea a babilonienilor inruditi rasial; de fapt, multe zeitati babiloniene au fost adoptate si adorate, de exemplu: Marduk, Istar, Tamuz si altele. Zeul suprem era Asur, vechiul zeu local al cetatii, care purta numele lui. El era zugravit ca un soare inaripat, care-l proteja si il indruma pe rege, slujitorul lui principal, dar era venerat si sub simbolul unui pom reprezentand fertilitatea. De asemenea, influenta altor natiuni in religia asirieana era evidenta. In felul acesta, unele popoare, de exemplu amoritii, au castigat putere asupra asirienilor in prima jumatate a celui de-al doilea mileniu. In acest fel, zeii Dagon si Adad au obtinut recunoastere. Alti cuceritori ai Asiriei, ca hurrii indo-europeni din Mitanni, au lasat in urma lor conceptiile lor religioase. Asa se face ca, in religia asiriana, putin e de gasit ce era pur national si mult, ce fusese imprumutat din alte culturi. In Asiria, regele nu era nici un dumnezeu, ca faraon in Egipt, nici reprezentant al lui dumnezeu, ca in Sumeria. El era mare preot si general al lui Asur, care implinea dorintele si campaniile militare ale lui dumnezeu, dand raport periodic despre implinirea datoriilor sale prin “scrisori catre dumnezeu”, dintre care unele au fost pastrate pana astazi.

Cronologia asiriana – Asirienii au inventat o metoda de a indica anii care, intr-o forma modificata, a fost urmata ulterior de greci si de romani. Slujbasi de frunte, inclusiv regele, erau numiti o data in cursul vietii sa serveasca drept limmu, o slujba onorifica, necesitand indeplinirea altor datorii decat aceea de a da numele sau anului in care era limmu. Echivalentul grec al asirianului limmu este cuvantul eponym; de aici si listele cronologice care cuprind numele de limmu sunt numite Canoane Eponimice. Listele acestea sunt de mare valoare la reconstruirea cronologia Asiriei, mai ales aceea a perioadei 900-650 i.Hr. (vezi p. 150).

Asiria inainte de Tiglat-pileser I (pana la c.1112 i.Hr.) – Principii din Asur fusesera vasali ai dinastiilor domnitoare din Mesopotamia de Sud, cand Ilusuma (c. 1850 i.Hr.), pe vremea Dinastiilor Isin si Larsa (vezi vol.I p. 136), s-a declarat independent si a izbutit sa-si extinda puterea peste regiuni intinse care apartinusera inainte stapanilor sai. Fiul sau Erisum (c. 1825 i.Hr.), si cu atat mai mult stranepotul sau Sargon I (c. 1780 I.Hr.), pare sa se fi preocupat cu ideea stapanirii lumii. Lucrul acesta se poate deduce din numele Saegon pe care il purta, imitandu-l pe marele erou si intemeietor al imperiului din Akkad, precum si din programul lui de expansiune politica. Campanii militare izbutite au intarit tanara natiune independenta si i-au extins teritoriul. Au fost inaugurate legaturi comerciale cu tari straine si au fost infiintate colonii si posturi avansate comerciale. Prin arhivele coloniilor din Asia Mica (asa-numitele tablite capadociene), au devenit disponibile multe informatii cu privire la extinderea activitatilor comerciale asiriene.

Totusi scurta perioada a independentei asiriene s-a incheiat la scurt timp dupa moartea lui Sargon I. Legaturile comerciale cu Asia Mica au fost intrerupte si Asiria insasi a devenit un os de cearta intre puterile care se ridicau, elamitii si amoritii. Amoritul Samsi-Adad I (c.1749-1717 i.Hr.), care pretindea ca tatal sau, Ilukapkapu, fusese rege al Assurului, izbutise sa se faca rege al Asiriei. Ca si marele sau contemporan Hamurabi, regele amorit al Babilonului, Samsi-Adad, planuia sa devina domnitor unic al Mesopotamiei, asa cum arata titlurile sale – “Imparat al universului” fiind cel mai insemnat. El a cucerit marea cetate Mari de pe Eufrat si l-a facut pe fiul sau rege al ei. O stela de victorie gasita in cetatea siriana Mardin descopera mai departe, ca el si-a extins puterea peste Siria de Nord. Cand el a murit, a pierit si cel mai puternic adversar al lui Hamurabi. Fiul sau si descendentii ulteriori n-au putut sa continue politica lui, iar Asiria a degenerat inca o data ca o putere de mana a doua. Nu se stie sigur daca Hamurabi si succesorii sai au exercitat vreodata suveranitate asupra Asiriei.

Apoi au venit hurrii din Mitanni, care au invadat Asiria si au facut din ea o parte din imperiul lor. Regii asirieni mentionati in listele de regi pentru aceasta perioada nu este posibil sa fi fost mai mult decat vasali. Eriba-Adad (c. 1390-1364 i.Hr.) a fost acela care si-a inceput domnia ca vasal la Mitanni si se referea la sine ca principe preotesc al lui Asur. La moartea lui Tushrata si la prabusirea statului Mitanni, el a devenit din nou rege liber si independent.

In Ashur-Ubalit I (1363-1328 i.Hr.), fiul lui Eriba-Adad, gasim din nou un domnitor asirian, care cauta sa promoveze puterea tarii sale. El a fost un contemporan al regelui egiptean revolutionar Ikhnaton; de fapt, doua scrisori de ale lui Asur-Ubalit catre acel faraon au fost gasite in colectia de la Amarna. In cea dintai, el se numeste rege al tarii Asur, dar in a doua isi da titlul de frate al lui faraon. Prin aceasta, el pretinde ca este un mare rege, ca unul care a luat locul pe care mai inainte il detinuse regele din Mitanni in politica lumii. Asur-uballit era un carmuitor energic si stia cum sa-si atinga scopurile. El a ocupat Mesopotamia de Sus pana la Carchemis si a fortat Babilonia Kasita sa recunoasca suprematia lui asupra Mesoptamiei de Sud.

A fost totusi necesar ca lucrarea lui Ashur-uballit sa fie repetata de mai multe ori de catre urmasii lui, pana cand puterea Asiriei asupra intregii Mesopotamii avea sa fie recunoscuta, chiar si numai intr-o masura limitata. De aceea citim in analele regale ca regii succesivi au facut campanii militarii repetate impotriva tarii Hanigalbat, numele sub care Tara Mitanni era cunoscuta in timpurile de mai tarziu. Ei au luptat si impotriva hittitilor mai puternici spre vest. Sortii razboiului nu au fost totdeauna de partea Asiriei, si teritorii care fusesera castigate prin campanii chinuitoare au fost adesea pierdute. Totusi aceste razboaie continue par sa fi intarit spiritul razboinic al populatiei, mica din punct de vedere numeric, a Asiriei si a castigat pentru ea respectul altor natiuni mari. Drept urmare, regii hettitilor, ai Egiptului si Babilonului au fost in cele din urma fortati sa-l recunoasca pe micul rege al lui Asur ca “frate”, acceptandu-i pretentia de a fi un rege mare. In felul acesta, secolul al XIII-lea a cunoscut trei mari regi asirieni: Adadnirari I, Salmanasar I si Tukulti-Ninurta I.

Adadnirari I (c. 1305-1274 i.Hr.), cu privire la care sunt cunoscute lungi inscriptii, a fost un mare cuceritor. El a biruit Babilonia si a stabilit o noua granita sudica a Asiriei care incorpora regiunea Kirkuk. A luptat impotriva gutilor si a lullupilor in muntii Zagros, Mts., si a cotropit toata tara Hanigalbat, distrugandu-i capitala si construind acolo un palat asirian.

Salmanasar I (c.1273-1244 i.Hr.) practic a repetat campaniile tatalui sau si, de asemenea, a infrant 8 regi aliati din tara Urarti (mai tarziu Urartu), regiunea armeana din jurul lacului Van – in anii de mai tarziu, unul dintre cei mai teribili vrajmasi ai Asiriei. Adadnirari a intemeiat cetatea Calah si a mutat capitala de la Asur in noua cetate.

Regele urmator, Tukulti-Ninurta I (c. 1244-1207 i.Hr), care din nou a mutat capitala intr-o noua asezare, Kar-Tukulti-Ninurta, era extrem de temperamental si fanatic. El a devenit primul rege razboinic asirian ale carui metode nemiloase de razboi sunt, de asemenea, binecunoscute din perioada imperiala de mai tarziu. Rapoarte istorice elaborate relateaza campaniile sale impotriva lui Subartu in Mesopotamia de Nord, tarilor Nairi din Urartu, unde pretinde ca a invins 43 de regi locali, ipotriva gutilor si elamitilor in muntii de rasarit, ipotriva ahlamilor (aramei din pustie) si impotriva babilonienilor. El l-a capturat pe regele babilonian si a adus statuia sacra a lui Marduc din Babilon la Asur. Totusi stapanirea lui la Babilon a fost de scurta durata, deoarece babilonienii, sprijiniti de elamiti, au scuturat jugul asirian dupa cucerirea cetatii lor.

Sfarsitul lui Tukulti-Ninurta marcheaza sfarsitul primei perioade a cuceririlor asiriene, care durasera pana acum aproximativ un secol. Apoi, Asiria a inceput sa decada sub o serie de regi neinsemnati. Nu exista indicii ca Popoarele maritime, care la aceasta vreme supuneau imperiul si invadau Siria, au avut ceva de-a face cu aceasta perioada de slabiciune asiriana, mai ales in decursul secolului al XII-lea i.Hr.

Tiglat-pileser I si dupa (1113-933 i.Hr.) – Idealul asirian de dominatie mondiala a gasi un vrednic campion in persoana lui Tiglat-pileser I (1113-1074 i.Hr. Se pare ca asirieni nu au pierdut niciodata din vedere acest ideal care, din secolul al XIV-lea pana in al VII-lea, a fost urmarit staruitor ori de cate ori imprejurarile erau prielnice. In decursul primilor ani ai domniei sale, Tiglat-pileser a inceput sa refaca imperiul mai timpuriu al lui Tukulti-Ninurta I. El a relatat realizarile sale in documentele vestite acum, pe care el le-a depus in fundatia templului lui Anu si Adad din Assur si care au fost folosite in 1857 pentru a dovedi ca tanara stiinta a asiriologiei ajunsese majora. Copii dupa aceste texte au fost date atunci la 4 invatati, care, independent si corect, le-au tradus pe fiecare dintre ele, dovedind astfel ca taina (sarada) scrisului cuneiform fusese rezolvata (vezi vol. I, p. 111).

Regele a facut campanii in tarile nordice Nairi, apoi a mers ipotriva Muskhiilor care de curand navalisera spre est din Asia Mica. Cu timpul a ajuns la Marea Neagra si de asemenea a constrans Malatia din Hanigalbat sa plateasca tribut. Dupa terminarea campaniilor sale nordice s-a intors spre sud, a cucerit cetatile babiloniene Dur-Kurigalzu, Sippar, Babilon si Opis, dar le-a ingaduit babilonienilor infranti sa beneficeze de oarecare independenta.

Cand Tiglat-pileser a mers in Siria pentru a taia cedrii din Liban pentru cladirile lui, principii sirieni si fenicieni, printre care cei din Sidon si Biblos, i-au platit tribut. Totusi Tirul, bazandu-se pe inaccesibilitatea lui pe insula, a refuzat. Arvat l-a invitat pe rege intr-o calatorie pe Mediterana, unde a vanat un monstru marin. Chiar si faraonul Egiptului a trimis cu atentie daruri puternicului monarh asirian, printre care si un crocodil, pe care regele l-a expus public in Assur. Totusi Tiglat-pileser a vazut ca e greu sa opreasca presiunea aramenilor care veneau asupra lui val dupa val.

Regele acesta asirian a fost un adevarat ziditor de imperiu, iar regatul lui era cel putin egal in importanta cu acelea ale hittitilor sau egiptenilor din veacurile trecute. Dar era o singura mare deosebire intre imperiile de mai inainte si cel nou. Imperiile acelea mai timpurii ii tratasera pe vasali ca pe fiinte umane si adesea se aratase o anumita generozitate fata de vrajmasii infranti. Asirienii insa aveau o singura tinta – sa supuna fiecare natiune puterii zeului lor Asur. Asa ca ei lasau vrajmasilor lor alegerea intre supunerea fara conditii sau nimicirea deplina.

Aramenii, pe care geniul militar al lui Tiglat-pileser ii tinuse in frau, s-au dovedit prea puternici pentru urmasii lui. Aramenii n-au intampinat nici o rezistenta si s-au infiltrat din ce in ce mai mult in regiunile despre care asirienii le pretinsera ca le apartin. Timp de aproape un secol si jumatate dupa moartea lui Tiglat-pileser, Asiria a fost impinsa inapoi in tara ei de bastina, pe Tigru, si a jucat rolul unei puteri de mana a doua, in timp ce aramenii si-au continuat cucerirea Siriei si a Mesopotamiei de Nord si au intemeiat numeroase state-cetati. Triburile aramenice din sud, cunoscute mai bine sub numele de chaldei, intre timp au cucerit Babilonia si au alcatuit o dinastie care, desi adesea intrerupta de asirieni in decursul secolelor care au urmat, totusi a ramas nedesfiintata pana la mijlocul secolului al VI-lea i.Hr.

Reinvierea Asiriei de la Asur-dan II la Salmanasar III (933-824 i.Hr.) – Un nou rege asirian a aparut in persoana lui Asurdan II (933-912 i.Hr.). Ca un vrednic urmas al lui Tiglat-pileser I, mai inainte de toate, el a reorganizat fortele militare si economice ale Asiriei, apoi a inceput sa recucereasca din partile aramenice ale Mesopotamiei. Analele regale asiriene povestesc cum regii asirieni au condus anual ostirile lor catre nord si nord-vest. Cei 5 regi care au urmat lui Asurdan 2 – Adadnirari II (912-890 i.Hr.), Tukulti-Ninurta II (890-884 i.Hr.), Asurnasirpal II (889-859 i.Hr.) si Salmanasar III (859-824 i.Hr.), fiind fiecare fiul predecesorului sau – par sa fi fost stapaniti de o singura dorinta, aceea de infrangere a aramenilor si recucerirea teritoriului lor.

Poate nici un alt secol al antichitatii n-a vazut atata varsare de sange ca cel de-al XI-lea si nicaieri in alta parte nu au fost jertfite atatea vieti ca in Mesopotamia de Nord si Siria in decursul domniei celor 5 regi amintiti mai sus. Cu greu a mai fost altcandva incheiate tratate si calcate atat de des ca in perioada aceasta. Oamenii natiunilor supuse, care de repetate ori au fost martori la uciderea celor dragi si la distrugerea caminelor si ogoarelor lor, par sa fi calculat expeditiile frecvente asiriene ca fiind randuite de Dumnezeu (vezi Isaia 10,5), in timp ce regii asirieni de partea lor par sa fi considerat ca o datorie sfanta sa razbune cu foc si sabie rebeliunile continue ale supusilor lor.

Adadnirari II, dupa ce a cucerit tara Hanigalbat, inclusiv capitala ei, Nisibis, a renuntat la obiceiul de a cere tribut anual si a facut tara o Proverbeincie asiriana. Cand a recucerit tara aceasta ca urmare a unei alte revolte, Asurnasirpal II a facut-o cu asa cruzime inumana, incat o noua revolta in aceasta regiune nu a mai fost posibila. El a reusit sa-si extinda hotarele imperiului din nou la marimea aproximativa a vremii lui Tiglat-pileser I. Dar era o deosebire importanta – Asiria era acum carmuita cu o mana se fier, si mila nu era cunoscuta acolo unde stapanea Asurnasirpal. Imperiul a fost impartit in Proverbeincii stapanite de guvernatori asirieni. Proverbeinciile constau din districte organizate cu cetati ca centre. Populatiile acestor Proverbeincii erau secatuite de colectorii asirieni de impozite pana acolo ca traiau pentru un singur scop, sa reverse tributul pentru a satisface setea nesatioasa a monarhului asirian.

Salmanasar III, care a venit la tron la o varsta inaintata in anul 859 i.Hr., nu numai ca a stiut cum sa pastreze intact imperiul tatalui sau, dar a reusit sa-l extinda in teritorii noi. El a fost primul rege asririan care avut contact cu micul regat al lui Israel. Israel se dezvoltase ca un regat destul de mare in timpul domniei lui David si a lui Solomon, cand Asiria si Egiptul erau prea slabe ca sa se amestece. Totusi dezmembrarea regatului ebraic in doua state dupa moartea lui Solomon (931-930 i.Hr.) coincidea cu reinvierea puterii asiriene, cand Asurdan II a venit la tron in anul 933 i.Hr. si privirea asiriana a fost indreptata din nou cu lacomie spre apus. Totusi, atata vreme cat lupta s-a dus doar impotriva statelor din Mesopotamia de nord, Israel nu s-a temut prea mult de puternicul stat de pe Tigru; dar, cand primejdia cotropirii a venit din ce in ce mai aproape cu fiecare rege nou si fiecare expansiune noua a Imperiului Asirian, regii lui Israel trebuie sa fi cunoscut o alarma din ce in ce mai mare. In cele din urma au fost trasi in conflictul acesta, asa cum cu timpul a fost si Iuda.

Nu e sigur daca Ahab, care e mentionat ca unul dintre aliatii care au luptat impotriva lui Salmanasar III la Qarqar in anul 853 i.Hr., a luat parte la alianta anti-asiriana din proprie vointa sau a fost fortat sa faca asa ceva de catre Damasc (Siria). Lucrul acesta va fi discutat in sectiunea regatului divizat, Israel si Iuda. De acum inainte, inscriptiile asiriene mentioneaza destul de des regi israeliti. In decursul urmatorilor 130 de ani au avut loc multe ciocniri de interese intre cele doua puteri, pana cand regatul lui Israel a urmat exemplul celorlalte state siriene si palestiniene spre a deveni o Proverbeincie asiriana.

Ne-ar duce prea departe daca l-am urma pe Salmanasar III in numeroasele lui campanii, despre care exista relatari solide in cuvinte si tablouri, totusi o scurta schita a realizarilor lui militare e necesara pentru a intelege situatia politica din Asia de apus pe vremea profetilor Ilie si Elisei. Regele asirian a cucerit mai intai Til-Barsip, capitala puternicului stat Arameu, Bit-Adini pe Eufratul de Sus. Populatia a fost deportata in Asiria, iar colonistii asirieni au fost mutati in zona. Til-Barsip a fost rezidit si numit “Castelul lui Salmanasar”. De aici inainte, cetatea aceasta a devenit sediul si punctul de plecare pentru diferite campanii impotriva unor state cetati din Cilicia si Siria, a caror cucerire a deschis minele de argint din muntii Taurus si padurile muntilor Amanus asirienilor flamanzi de pamant.

In Siria, o coalitie de 12 principi – printre care Ahab al lui Israel – l-a intampinat pe Salmanasar la Qarqar in 853 i.Hr. Adadidri, biblicul Ben-Hadad din Damasc, era conducatorul coalitiei. Desi pretindea in cuvinte bombastice ca a castigat o victorie stralucita, regele Asiriei nu putea ascunde faptul ca cea dintai intalnire cu adversarii sirieni s-a sfarsit in cel mai bun caz cu o retragere, poate chiar victorie pentru adversari. Totusi Salmanasar nu si-a uitat tinta, si in 848 a facut o a doua incercare, practic, impotriva aceleasi coalitii. Din nou, aliatii i-au rezistat cu succes si chiar si a treia campanie nu a fost un succes deplin. Cand Hazael l-a urmat pe Adadidri la tronul Damascului, regele asirian a inaintat pana la capitala lui Hazael si a distrus gradina lui de palmieri, dar nu a putut sa cucereasca cetatea. Iehu a lui Israel, care uzurpase tronul si nu era gata pentru lupta, a considerat ca este un lucru intelept sa plateasca tribut. Faptul acesta este zugravit pe faimosul Obelisc Negru al lui Salmanasar, care a fost gasit la Calah, iar este acum in Muzeul Britanic. Regele asirian s-a extins pana la Mediterana, la Raul Cainelui, in apropiere de Beirut, mai la sud decat oricare dintre predecesorii sai. Acolo si-a gravat modul in relief pe stanca.

Salmanasar III a castigat oarecare teritoriu in nord si a ajuns la izvoarele Tigrului, unde a adus jertfe. Totusi nu a atacat puternicul regat Urartu, care, sub Sardur I, fusese determinat sa ramana independent. Mai tarziu, Salmanasar a intrat in politica babiloniana cu prilejul certei dintre doi frati pentru ocuparea tronului. El a ingaduit Babiloniei sa-si pastreze independenta, dar a demonstrat puterea asiriana inaintea populatiei din Mesopotamia de Jos, defiland pana la Golful Persic, pe drum acceptand tribut in aur, fildes si piei de elefant din partea regiunii de sud a Babiloniei, cuprinzand statul aramaic Bit-Jakin. Faima si groaza Asiriei devenisera atat de mari, incat toate portile ii erau deschise regelui. De prea putine ori a fost obtinut un succes atat de mare cu un efort atat de mic.

In cursul celei mai mari parti a domniei sale, care a durat peste 30 de ani, Salmanasar s-a bucurat de ajutorul credincios dat de comandantul sau principal (Turtan), Daian-Asur. Totusi, in ultimii sai ani, a izbucnit o revolta serioasa a guvernatorilor si a distrus lucrarea lui de o viata intreaga. De acum pana la moartea sa, in 824 i.Hr., abia a putut sa tina sub control situatia la Calah. Motivele acestei revolte, conduse de unul dintre fii sai, nu sunt clare si se gasesc fie in nemultumirea lui fata de decizia regelui batran cu privire la succesorul lui, fie in politica lui externa sau interna.

Perioada dezmembrarii imperiului (824-746 i.Hr.) – Desi puterea imperiului a scazut in cursul ultimilor ani ai lui Salmanasar III, nu a avut loc o completa distrugere a autoritatii peste regiunile cucerite. Regele urmator, Samsi-Adad V (824-810 i.Hr.) a izbutit ca in trei campanii, sa refaca prestigiul asirian, si la aceasta a fost ajutat de catre regele babilonian Marduk-zachir-sum.

La data aceasta incepe sa existe o inclinare spre Babilonia si cultura ei, pe care asirienii au recunoscut-o intr-un mod inconstient ca fiind superioara celei a lor. Samsi-Adad a luat o principesa babiloniana, Sammu-ramat, ca sotie, si a folosit limba babiloniana pentru inscriptii regale. Cu toate ca si el, si fiul lui au gasit ca era necesar sa cucereasca Babilonia de repetate ori pentru a pedepsi actele de ostilitate, acesti doi regi asirieni n-au riscat sa o integreze ca Proverbeincie, tara vestita, considerata mama culturii asiriene.

Cand Samsi-Adad V a murit in 819 i.Hr., fiul sau Adad-nirari III (810-782 i.Hr.) era prea tanar pentru domnie si, de aceea, sotia sa, Sammu-ramat, a domnit un numar de ani pentru fiul ei ca regenta. Personalitatea ei superioara si faptul ca ea este unica femeie care a domnit peste Asiria au facut o impresie atat de adanca asupra contemporanilor ei si asupra generatiilor urmatoare, incat sub numele de Semiramida a devenit figura centrala a numeroase legende ale antichitatii, care au dainuit in Irak pana in vremea de astazi. Mai multe lucrari antice, de exemplu, apeducte si cladiri monumentale, ii sunt atribuite.

O revolutie religioasa stranie a avut loc pe vremea lui Adad-nirari III, care poate fi comparata cu aceea a faraonului egiptean Ikhnaton. Dintr-un un motiv necunoscut, Nabu (Nebo), dumnezeul din Borsipa, pare sa fi fost proclamat dumnezeu unic, sau cel putin dumnezeul principal al imperiului. Un templul al lui Nabu a fost construit in anul 787 i.Hr., la Calah, iar pe o statuie a lui Nabu, pe care unul dintre guvernatori i-o dedica regelui, apar cuvintele semnificative: “Increde-te in Nabu, nu te increde in nici un alt dumnezeu!” Locul favorit acordat lui Nabu in viata religioasa a Asiriei e descoperit de faptul ca nici un alt dumnezeu nu apare asa de des in nume personale. Aceasta revolutie monoteista a avut o durata scurta, ca si revolutia lui Aton din Egipt. Inchinatorii zeitatiilor nationale asiriene si-au revenit repede din slabiciunea lor si-au reocupat locurile lor privilegiate, inlaturandu-l pe Nabu. Acesta este motivul pentru care se stiu atat de putine lucruri despre evenimentele din timpul revolutiei monoteiste. Cronologia biblica plaseaza lucrarea lui Iona pe timpul lui Ieroboam II al lui Israel, care a domnit intre anii 793-753 i.Hr. Pornind de la aceasta, misiunea lui Iona la Ninive se poate sa fi avut loc in timpul lui Adad-nirari III si se poate sa fi avut ceva de-a face cu aceasta decizie de a abandona vechii dumnezei si a-i servi unei singure zeitati. Totusi explicatia aceasta poate fi data numai ca o posibilitate, deoarece materiale-sursa sunt atat de putine si fragmentare, incat o completa reconstructie a istoriei politice si religioase a Asiriei in timpul cercetat nu este inca posibila.

Cu toate ca au intreprins mai multe campanii militare in apus, urmasii lui Adad-nirari III n-au fost in stare sa reprime in mod permanent natiunile supuse. Si nici nu au fost in stare sa dea inapoi puterea crescanda a lui Urartu, care lua tot mai multe regiuni in stapanire, dintre cele care mai inainte apartineau Imperiului Asirian. O revolta in Assur, in anul 773 i.Hr., impreuna cu inactivitatea unor regi, a adus regatul asirian la punctul prabusirii. Daca atunci, in anul 745 i.Hr., n-ar fi venit la tron un carmuitor puternic – Tiglat-pileser III -, Asiria ar fi disparut din istorie cu peste un secol mai devreme decat a facut-o de fapt.

Formarea noului Imperiu Asirian de catre Tiglat-pileser III (745-727 i.Hr.) – Tiglat-pileser III a venit la tron ca uzurpator in timpul unei revolte de palat la Calah. Faptul ca el si-a ales ca nume de domnitor pe acela al unui fost constructor de imperiu, scoate la iveala ambitiile si planurile lui. La fel ca marele Tiglat-pileser I. el a urmat intr-un mod sistematic si consistent planul de a restabili Imperiul Asirian.

Noul rege s-a gasit fata in fata cu trei probleme principale de politica externa care trebuiau sa fie rezolvate pentru a restabili puterea asiriana: 1) relatiile cu Babilonia trebuiau sa fie clarificate, intrucat natiunea aceea cazuse prada aramenilor (chaldeilor); 2) stapanirea asiriana asupra regiunilor siro-palestiniene trebuia reinfiintata; 3) puterea statului Urartu, marele rival nordic al Asiriei, trebuia sa fie redusa. Felul in care el a rezolvat aceste probleme ii dau dreptul de a fi numit unul dintre cei mai mari domnitori asirieni.

Prima sarcina era solutionarea problemei majore babiloniene, pe care Tiglat-pileser a indeplinit-o in doua stadii. In anul urcarii sale la tron, a mers in Babilonia, a infrant triburile aramaice care ocupasera parti considerabile din tara si le-a deportat in alte parti ale imperiului sau. Regele babilonian slab, Nabonassar, a carui putere abia daca se intindea dincolo de zidurile cetatii sale, a fost lasat nemolestat. Trei regi de scurta durata au fost tolerati pe tronul Babilonului dupa moartea, in 734 i.Hr., a lui Nabonassar, intrucat Tiglat- pileser era ocupat in alta parte si nu avea timp pentru Babilonia. Indata insa ce a avut mainile libere, a pornit sa restaureze ordinea in situatia haotica din Babilon, unde seicii aramaici erau adevaratii domni. S-a indreptat impotriva lor, i-a infrant in mod decisiv si, intr-un act fara precedent pentru un rege asirian, “a luat mainile zeului Marduk ca semn de acceptare a regalitatii Babilonului sub numele de domnie Pulu. Recunoscand ca Asiria nu va fi in stare sa stapaneasca Babilonia din cauza complexului ei de inferioritate cu privire la cultura superioara babiloniana, el a conceput o solutie noua, care consta in unirea celor doua state ca fiind egale, sub conducerea unui singur rege – care era astfel monarh atat al Asiriei, cat si al Babiloniei.

A doua sarcina a lui Tiglat-pileser, recucerirea Siriei, a fost savarsita prin mijlocirea unui numar de campanii militare. El a intampinat o puternica impotrivire, mai ales la cetatile Arpad (acum Tell Erfad), la nord de Aleppo si Samal (acum Zenjirli), a caror cucerire a fost consumatoare de timp si costisitoare. Alte state-cetati s-au supus numai dupa infrangeri sangeroase. Totusi, dupa trei lungi campanii, majoritatea statelor siriene apartineau din nou Imperiului Asirian. In cele din urma, au fost biruite si Damascul, si Israelul. Statul Damascului (Siria) a fost transformat in Proverbeincie asiriana, dar numai partea de nord a Israelului a avut parte de aceeasi soarta. Samaria, capitala lui Israel, a fost lasata ca partea de sud a tarii, ca un stat vasal semi-independent. De aceea, citim in Biblie si in analele regale asiriene ca Menahem, din Israel, i-a platit tribut lui Tiglat-pilaser (Pull; 2 Regi 15,19) si despre inlocuirea lui Pekah cu Osea. Regele lui Iuda, care ceruse ajutorul lui Tiglat-pileser impotriva Samariei si Damascului si care a mers la Damasc pentru a fi primit ca vasal al Asiriei (2 Imparati 16,10) e mentionat de asemenea in rapoartele asiriene. Nu este de mirare ca primul rege asirian mentionat in Biblie, pe nume, e Tiglat-pileser. El apare acolo atat sub numele sau asirian, cat si sub numele sau babilonian, Pull (2 Imparati 16,7; 10,2; 2 Cronici 28,20; 2 Imparati 15,19; 1 Cronici 5,26), unde textul ebraic ar trebui sa fie tradus: “Si Dumnezeul lui Israel a atatat duhul lui Pull, imparatul Asiriei, si anume duhul lui Tiglat-pileser, imparatul Asiriei”).

A treia sarcina a lui Tiglat-pileser a fost supunerea statului Urartu, pe care a inceput-o prin cucerirea statelor aliate, cu regele lor, Sardur II. Invadand statele-cetati din Mesopotamia de nord si Siria, o mare parte din puterea lui Sardur a fost franta. Batalia decisiva a fost data la Kummuh, la vest de Eufrat, unde Surdur a fost rau infrant, dar a putut sa scape la capitala sa Tuspa (acum Toprakkale), langa lacul Van. Cu toate ca asedierea ulterioara a cetatii Tuspa de catre Tiglat-pileser a fost un esec, puterea statului Urartu fusese zdrobita si asirienii au ocupat cea mai mare parte din Urartu, facand din ea Proverbeincia Ulluba.

Dupa fiecare cucerire, regele asirian muta populatia indigena in alte parti ale imperiului. Politica aceasta a avut ca urmare o migratiune fortata a popoarelor. Tiglat-pileser a planuit si a izbutit sa infranga spiritul nationalist a diferitelor popoare, rupandu-le de patria lor si de pamantul pe care il iubeau. Schimbul acesta de natiuni urmarea sa creeze un imperiu a carui populatie sa nu se mai considere cetateni ai lui Urartu, ai lui Israel, ai Babiloniei, ai Damascului, ci cetateni ai Asiriei. Acest rege cu un deosebit succes a initiat in felul acesta o politica urmata de succesorii lui asirieni si ulterior de babilonieni. Politica aceasta a ajuns sa aiba un efect decisiv asupra istoriei ulterioare a Orientului Apropiat.

Salmanasar V (727-722 i.Hr.) – Salmanasar V, fiu al lui Tiglat-pileser, a urmat politica tatalui sau cat mai de aproape posibil. De aceea, indata ce a venit la tron, s-a incoronat si ca rege al Babilonului, unde a purtat numele de Ululai. Tulburari in apus l-au constrans sa-si indrepte atentia spre Palestina, imediat dupa urcarea lui la tron, pentru a pastra regiunea aceea in cuprinsul imperiului.

Hanno din Gaza, care fugise in Egipt pe vremea lui Tiglat-pileser, auzind de urcarea la tron a lui Salmanasar, s-a intors si a format o coalitie cu principele vasal al Asiriei, Osea din Israel, cu un uzurpator din Hamat si cu carmuitorii cetatilor Arpad, Damasc si Simyra. Increzandu-se in ajutorul Egiptului, acesti cativa principi au refuzat platirea tributului catre Siria, iar Salmanasar a fost nevoit sa-si restabileasca autoritatea in felul asirian obisnuit. O parte din campania lui a fost indreptata impotriva statului Israel semi-independent, dar din punct de vedere politic nedemn de incredere, pe care planuia sa-l desfiinteze. A asediat Samaria timp de trei ani si, probabil , a luat cetatea in ultimul an al domniei lui (vezi p. 136).

Cu toate ca Sargon II, regele urmator, a pretins ca a cucerit Samaria, exista dovezi ca pretentia lui e neindreptatita si isi atribuia siesi ceea ce facuse Salmanasar V in ultimul lui an de domnie. In calitate de comandant al ostirii lui Salmanasar, Sargon poate, totusi, sa fi jucat un rol important in cucerirea Samariei. Dupa cum devenise o deprindere, el a deportat ramasita regatului Israel in Mesopotamia de nord (Habor si Gozan), in patria Asiriei (Halah) si in cetatile nordice din Proverbeinciile de nord (2 Imparati 18,11). Pe de alta parte, babilonieni din Babilon si Cutha si sirieni din Hamad si Sefarvaim au fost transferati pentru a repopula tara lui Israel (2 Imparati 17,24).

Sargon II (722-705 i.Hr.) - Noul rege era un uzurpator si probabil ucigasul predecesorului sau. Indiferent care ar fi fost deosebirile dintre Sargon si Salmanasar in probleme interne, in domeniul politicii externe nici o schimbare nu era considerata demna de atentie sau aplicata, si Sargon a urmat indeaproape tiparul trasat de Tiglat-pileser. Problemele sale erau asemanatoare cu acelea ale lui Tiglat-pileser, cu deosebirea ca fostul rege venise la tron intr-o vreme de slabiciune nationala si construise un imperiu, practic, din nimic, in timp ce Sargon nu avea decat sa detina ceea ce mostenise. Totusi Sargon mai avea o problema, aceea de a face fata unei invazii din partea triburilor indo-europene, care inaintau spre sud prin Caucaz si spre est din Anatolia. Regele Mita din Mushki, frigianul Midas al scriitorilor greci, a fost principalul lui adversar. Determinand Carchemisul sa se revolte, Mita l-a convocat la o confruntare pe Sargon. Acesta l-a obligat pe cel din urma sa cucereasca vestita cetate de pe Eufrat (717 i.Hr.) si sa-i deporteze populatia, care pana atunci pastrase in viata cultura hittita si facuse uz de hieroglife in scris.

Regatul Urartean sub Rusa I era aspru constrans de cimerieni si mezi, o situatie binevenita pentru Sargon prin aceea ca facea cu atat mai usoara cucerirea acestei cetati vrajmase traditionale din nord. Campania urarteana a lui Sargon, savarsita in al optulea an al lui, e descrisa cu atatea detalii intr-o tablita care e acum in Muzeul Louvre din Paris, incat este posibil sa urmam ostirea asiriana aproape zilnic in marsul ei si in cursul bataliilor ei. In timp ce cucerirea statului Urartu si slabiciunea lui ulterioara pareau sa aiba deocamdata avantaje, eliminarea unui puternic stat-tampon la nord a avut si netagaduite dezavantaje. A adus Asiria fata in fata cu noile triburi barbare care, dupa o suta de ani, au purtat raspunderea primara pentru moartea Asiriei.

Pe vremea aceea, Babilonia a capatat un carmuitor extrem de capabil in persoana lui Marduk-apal-iddina, Merodac-baladan din Biblie (Isaia 39,1). El era un arameu din Bit-Jachin, impotriva caruia Sargon a fost fara putere, din cauza unei grele infrangeri pricinuite de elamiti, care il sustineau pe Marduk-apal-iddina. Timp de 12 ani, Sargon a fost constrans sa se lupte in vest si nord, inainte de a se simti destul de puternic pentru a se indrepta din nou impotriva Babiloniei. Totusi, in anul 709 i.Hr., el a izbutit sa-l alunge pe Marduk-apal-iddina din Babilonia si sa se faca rege al ei, asa cum facusera si cei doi predecesori ai sai de pe tronul Asiriei. Un an mai tarziu, el a distrus cetatea Dur-Jachin din apropiere de Golful Persic, sediul statului caldean Bit-Jachin, si a facut din tara de bastina a lui Marduk-apal-iddina o Proverbeincie asiriana.

Sargon a avut foarte putine necazuri in Palestina, care, cu exceptia Asdodului, o cetate de pe tarmul Filistiei, a ramas linistita. In probabilitatea ca va primi ajutor egiptean, edomit si iudeu, conducatorul lui a incercat sa lepede jugul asirian. Asa cum prezisese Isaia, revolta a fost nereusita, iar cetatea a fost luata de “comandantul sef Turtan” al lui Sargon (“Turtan” in Isaia 20,1). In treacat, se poate mentiona ca numele lui Sargon a fost complet necunoscut din surse seculare inainte de descifrarea inscriptiilor cuneiforme, si chiar existenta lui; in felul acesta, acuratetea lui Isaia fusese pusa la indoiala de critica superioara. Totusi numele lui Sargon a fost unul dintre cele dintai descoperite in rapoartele asiriene. Lucrul acesta s-a datorat faptului ca cele dintai descoperiri cu privire la Asiria au fost facute in propria capitala a lui Sargon, Dur Sarrukin, acum Khorsabad, unde au fost scoase la lumina cantitati imense de sculpturi si rapoarte regale sapate.

Ultimii ani ai lui Sargon sunt invaluiti in mister. Dar cu prilejul uneia dintre campaniile sale rasaritene, ostirea lui a suferit o serioasa infrangere si el pare sa-si fi pierdut viata cu prilejul acela.

Sennacherib (705-681 i.Hr.) – Cand a venit la tron, Sennacherib era deja instruit in arta carmuiri poporului, intrucat fusese guvernator al Proverbeinciei de nord Amid in timpul domniei tatalui sau. Caracterul lui era diferit de cel al lui Sargon II. El se interesa in mod deosebit de perfectionarea tehnica a emodamentului de razboi si de metode noi de constructie, care au facut ca Ninive sa fie cea mai splendida capitala din perioada asiriana. In politica, el dadea pe fata o severitate care nu cunostea nici un compromis, o slabiciune care a facut dificil sa domneasca cu succes peste un imperiu mare si sa pastreze laolalta ceea ce mostenise. Cele doua evenimente distinse ale vietii sale, care sa impresioneze memoria generatiilor ulterioare – distrugerea fara sens a Babilonului si asedierea nereusita a Ierusalimului – sunt considerate, in lumina istoriei, greseli politice.

Cand Sennacherib a venit la tron, a izbucnit o revolta printre principii sirieni si palestinieni, care se incredeau in ajutorul Egiptului. De aceea, Sennacherib a pornit spre vest (701 i.Hr.) si a fost in stare sa restabileasca vechea situatie in cele mai multe locuri pe unde a sosit. Cand, dupa o lunga campanie, in cele din urma a tabarat la Lachis pentru a face pregatiri in vederea asedierii Ierusalimului, el a primit tribut de la Ezechia din Iuda, care in felul acesta cauta sa-l domoleasca pe regele crud al Asiriei. Dar Sennacherib nu era multumit cu nimic altceva decat cu predarea fara necomditionata a Ierusalimului. Cu toate ca cererea a fost respinsa de Ezechia, Sennacherib, a carui prezenta da impresia sa fi fost ceruta in alta parte, pare sa fi intrerupt campania. Macar el nu pretinde mai mult in inscriptiile victoriilor sale decat ca l-a inchis pe Ezechia in Ierusalim ca pe o pasare in colivie. El nu a pretins ca a luat cetatea sau pe regele ei. Iuda a fost deocamdata izbavit si nu a mai fost amenintat decat catre sfarsitul domniei lui Ezechia (vezi PK, p. 339).

Ezechia, incurajat de faptul ca Sennacherib nu reusise sa cucereasca Ierusalimul in 701 i.Hr., a continuat sa participe la coalitii anti-asiriene, lucru care, in cele din urma, a readus ostirile asiriene in Iudeea. Pentru aceasta a doua campanie a lui Sennacherib, facuta dupa urcarea la tronul Egiptului a lui Taharka (690 i.Hr.), nu sunt disponibile surse cuneiforme. O noua cerere de predare facuta de regele asirian lui Ezechia a fost respinsa, cu incurajarea si sprijinul profetului Isaia. Desi Isaia il sfatuise pe Ezechia sa nu participe la coalitie impotriva Asiriei, el era acum, dupa ce greseala fusese facuta, de partea regelui si l-a asigurat ca Sennacherib “nu va intra in cetatea aceasta, nu va arunca sageti in ea, nu-i va sta inainte cu scuturi si nu va ridica intarituri de santuri impotriva ei” (Isaia 37,33). Nu o armata egipteana a izbavit Ierusalimul cu prilejul acesta, ci un miracol. Atunci, “ingerul Domnului a iesit si a ucis in tabara asiriana o suta optzeci si cinci de mii de oameni. Si cand s-au sculat dimineata, iata ca toti acestia erau niste trupuri moarte” (v. 36).

Si mai suparator decat Apusul era Babilonia. Indata dupa urcarea la tron a lui Sennacherib, Marduk-apal-iddina s-a intors din Elam si cu ajutorul regelui elamit Shutrup-nachunde a ocupat tronul Babilonului pentru aproape un an. Totusi Sennacherib a inaintat ipotriva Babiloniei in 703 i.Hr., l-a infrant pe Marduk-apal-iddina si a inscaunat ca si conducator pe Bel-ibni, un bastinas babilonian care fusese educat in Asiria.

La scurt timp dupa campania dezastruasa a lui Sennacherib in vest, Babilonia s-a revoltat din nou. Imediat dupa aceasta, Sennacherib a facut o noua expeditie impotriva babilonienilor in care mari parti ale tarii au fost devastate. Luandu-l prizonier pe Bal-ibni, Sennacherib l-a facut pe propriul fiu, Asur-nadin-shumi, rege al Babilonului. Totusi elamitii au luat Babilonul in 694 i.Hr. si l-au pus pe tron pe Nergal-ushezib, dar acest rege a fost luat prizonier un an mai tarziu de catre Sennacherib. Dupa mai multe schimbari, caldeanul Mushezib-Marduk, a venit pe tron in 692 i.Hr. si, potrivit cu Cronica Babiloniana, a biruit ostirea asiriana trimisa impotriva lui. Totusi Sennacherib devine acum atat de impacientat din cauza starii de continua neliniste din Babilonia, incat s-a hotarat sa o elimine, fiind un punct producator de necaz din imperiul sau. De aceea, cand a capturat cetatea in 689 i.Hr., a facut ceea ce nici unul dintre predecesorii sai nu indraznise sa faca – a distrus metropola babiloniana cu totul si sistematic, aruncand molozul templelor si palatelor in rau, fortandu-l in felul acesta sa-si schimbe cursul. Zeii mai marunti au fost sfaramati, iar cei mai mari, dusi in Asiria. Fapta aceasta, babilonienii nu i-au iertat-o si nu au uitat-o niciodata, si din cauza aceasta s-au razbunat ingrozitor peste aproximativ 77 de ani, cand au distrus Ninive.

Viata lui Sennacherib a fost curmata de proprii fii ucigasi, potrivit cu Biblia, Cronica Babiloniana si o inscriptie a lui Esarhaddon. Fiecare din aceste rapoarte adauga ceva la informatia noastra fragmentara cu privire la acest act atroce.

Esarhaddon (681-669 i.Hr.) – Esarhaddon, a carui mama era o arameica, a rasturnat politica anti-babiloniana a tatalui sau la venirea sa la tron. Pe cat se pare, apartinand unui partid care favoriza Babilonul, a pornit sa rezideasca cetatea ruinata, desi statuia lui Marduk n-a fost inapoiata decat in timpul domniei lui Asurbanipal. Inca o data, puterea lui Marduk asupra lui Assur era demonstrata in fata unei lumi uimite.

Prin cucerirea Egiptului de catre Esarhaddon, puterea externa a Imperiului Asirian a ajuns la cel mai inalt punct al ei. Intaia incercare a lui Esarhaddon de a cuceri Egiptul in 673 i.Hr. a fost fara succes si s-a sfarsit cu infrangere. Dar Taharka, un rege etiopian al Egiptului, i-a supus doi ani mai tarziu, iar cand Memfis a cazut aproape fara lupta, intreaga tara a fost deschisa in fata asirienilor si bogatia tarii Egiptului s-a revarsat in Asiria. Esarhaddon a inscaunat 22 de principi locali ca si stapanitori ai tarii si le-a dat guvernatori asirieni ca supraveghetori. Inapoindu-se din Egipt, regele a pus sa se sape un relief al sau in stancile de langa Raul Cainelui din apropiere de Beirut, unde a gasit unul ramas de la marele sau predecesor, Salmanasar III, si de asemenea a instalat stele de victorie in diferite cetati siriene. Una dintre acestea a fost gasita la Zenjirli, in care regele este infatisat ducandu-i pe regii Tirului si ai Egiptului de o coarda, ca pe niste animale salbatice. Pana aici, nici o fiinta umana nu posedase o putere atat de mare ca Esarhaddon. Nici Sargon din Agaden, nici Hamurabi nu domnise peste atat de multe tari sau popoare, dar semne care prevestesc o primejdie amenintatoare deja vizibila il tulburau pe Esarhaddon. Natiuni barbare, ca scitii in apus, cimerienii in Asia Mica de rasarit si Armenia, mezii in rasarit, continuau sa castige putere. Presimtind necazuri, Esarhaddon l-a intrebat pe zeul Soare daca popoarele acestea vor izbuti sau vor putea fi tinute deoparte.

Incercand sa inlature un rau prin altul, a incheiat un tratat cu scitii impotriva cimerienilor si mezilor si i-a dat-o pe fiica sa sefului scit Bartatua, pe care Herodot il numeste Protothzas.

In 672 i.Hr., Asurbanipal a fost numit print mostenitor al Asiriei si a devenit realmente coregent cu tatal sau. Doi ani mai tarziu, Samas-shumukin, fiul cel mai mare al lui Esarhaddon, a primit acelasi prestigiu plin de consideratie din partea Babilonului.

Domnia lui Esarhaddon s-a sfarsit intr-o umbra. Egiptul s-a revoltat, cand Taharka din Etiopia a aparut din nou pe scena, facand necesar ca Esarhaddon sa porneasca din nou pe Nil pentru a-i pedepsi pe rebeli si pentru a restaura ordinea din nou. A murit in anul 669 i.Hr., in drum spre Egipt.

Asurbanipal (669 – 627? i.Hr.) – Condusa acum de Sha-Nabu-shu, turtanul lui Esarhaddon, campania egipteana a fost dusa la bun sfarsit. Necho, unul dintre principii rebeli care a fost dus la Ninive ca prizonier pentru a primi pedeapsa, a castigat favoarea regelui si a fost trimis inapoi in Egipt ca vasal asirian. Fiul sau Psamtik a luat numele asirian Nabu-shezibanni. O alta incercare de a elibera Egiptul de jugul asirian a fost facuta de catre Tanutamon, fiul lui Taharka, dar a fost de asemenea fara succes. Asurbanipal a cucerit Teba si a distrus in intregime acea frumoasa cetate. Cativa ani mai tarziu, Psamtik a fost in stare sa indeparteze jugul asirian si sa restaureze independenta Egiptului. Stapanirea Egiptului s-a dovedit atat de costisitoare pentru Asiria, intr-un timp cand avea nevoie de toate rezervele ei pentru a face fata primejdiilor de la apus, nord si rasarit, incat tara Nilului a trebuit sa fie parasita.

Asurbanipal a avut necazuri si la Babilon, unde propriul frate, Shamash-shumukin, s-a revoltat. Revolta a dat gres, insa Babilonul a fost cucerit si Shamash-shumukin a murit in flacari in palatul sau. Apoi, Asurbanipal s-a incoronat ca rege al Babilonului. A purtat si cateva razboaie incoronate de succes impotriva Elamului, care-l sustinuse pe Shamesh-shumukin, si impotriva Arabiei, Siriei si Palestinei. In felul acesta, a putut sa-si tina laolalta imperiul sau care se clatina. El a avut si grozava satisfactie de a-i vedea pe cei mai multi dintre adversarii sai pierind inainte ca el sa paraseasca scena de actiune. Gyges din Lydia, care-l sustinuse pe Psamtik in revolta lui, si-a pierdut tronul si viata in razboiul lui cu cimerienii. Un alt rebel, principele chaldean Nabu-bel-shumati, s-a sinucis, ca sa nu cada in mainile lui Asurbanipal, iar in Elam, un numar de cativa regi mai mici si-au pierdut viata in diferitele razboaie cu Asiria, care in cele din urma a zdrobit mandrul regat al Elamului, iar capitala lui, Susa, a facut-o una cu pamantul.

Slava trecatoare a Asiriei si bogatia care se revarsa in tezaurele regale nu puteau ascunde faptul ca zilele acelui mandru imperiu erau numarate. Atata vreme cat un barbat puternic tinea fraiele conducerii in mainile sale, catastrofa care se apropia era amanata, dar un observator atent putea sa vada ca o situatie diferita putea sa apara atunci cand avea sa vina la tron un carmuitor slab.

Asurbanipal este in special cunoscut ca un colectionar de multe carti si fondator al unei mari biblioteci la Ninive, care a fost descoperita in ruinele Ninivei, la mijlocul secolului al XIX-lea. Din biblioteca aceasta, existenta acum in Muzeul Britanic, au fost scoase cele mai multe informatii cu privire la istoria si religia asiriana si babiloniana. Ulterior, alte mari colectii cuneiforme gasite in ruinele din Mesopotamia au oferit alte informatii valoroase. Regele – ca principe, si la inceput destinat sa devina preot – primise o pregatire carturareasca si preoteasca minutioasa si, din cauza aceasta, a avut un mare interes pentru colectarea bogatiei literare a vremii sale. El a pastrat pentru generatii de mai tarziu copii ale unor texte valoroase, ale caror originale au disparut de multa vreme.

Imprejurarile si data mortii lui sunt necunoscute. Anul 626 i.Hr. este, de obicei, dat ca un an al mortii sale, dar e posibil ca el sa fi murit inca din 631 i.Hr., iar altii spun ca, probabil, in 627. Intrucat nu s-a gasit nici un Canon Eponimic pentru ultimii lui ani, cronologia acestei perioade este oarecum nesigura.

Sfarsitul Imperiului Asirian – Asur-etil-ilani, un fiu mai tanar al lui Asurbanipal, care-si datora tronul lui Shin-shum-lishir, unul dintre generalii tatalui sau, a domnit in urmatorii cinci ani sau cam asa ceva. Noul rege detinea Babilonia de sud, dar nu l-a putut impiedica pe Nabopolasar, un comandant de ostire chaldean sa ocupe Babilonul si sa se proclame rege. Desi in felul acesta a pierdut Babilonul pentru totdeauna, Asur-etil-ilani a avut o experienta mai fericita in lupta sa impotriva mezilor, al caror rege, Phraortes, a cazut in lupta. Nu se stie cum si in ce an, Asur-etil-ilani a fost succedat de catre Sin-shar-ishkun, dar in majoritatea cazurilor, avea dreptul sa fie fratele sau.

Sin-shar-ishkun se pare ca s-a bucurat de oarecare succes la inceputul domniei sale. El a luptat impotriva Babiloniei si chiar a cucerit Sipparul. De asemenea, mezii sub Cyaxares, fiul lui Phraortes, au fost infranti. E un fapt curios ca acum, dupa ce-si pierduse forta de altadata, Asiria a primit ajutor de la fostii ei inamici, de exemplu, scitii si egiptenii, care se temeau ca infrangerea ei ar fi dat nastere altor puteri mai periculoase decat fusese Asiria.

Dandu-si seama de slabiciunea Asiriei si urmand principiul ca atacul este cea mai buna aparare, Nabopolassar din Babilonia a pornit la ofensiva in anul 616 i.Hr. si a cucerit cetati asiriene si aramaice pe Eufratul de Mijloc, dar s-a dovedit incapabil de a rezista unei ostiri asiro-egiptene, care l-a impins inapoi in Babilon. Anul urmator, Nabopolassar a facut o incercare neizbutita de a lua vechea cetate Assur. Si campania aceasta a dat gres. El inca nu era destul de tare pentru a infrange Asiria de unul singur. Insa mezii au capturat Tarbisul si Assur in anul 614 i.Hr. si regele med, Cyaxare, a incheiat o alianta cu Nabopolassar, care a fost pecetluita prin casatoria printului mostenitor babilonian Nebucadnetar cu o principesa meda. Aceasta alianta politica a hotarat soarta Asiriei si, dupa un asediu de trei luni, Ninive a cazut in mainile mezilor si ale babilonienilor in 612 i.Hr. Sin-shar-iskhun a murit impreuna cu familia sa in flacarile palatului sau. Ca si Calah, Ninive a fost distrusa in intregime, astfel incat generatiile de mai tarziu nu au stiut nici locul unde se existase. Imperiul Asiriei a fost impartit intre Cyaxares si Nabopolasar, cel dintai luand toate Proverbeinciile de nord, impreuna cu pretentia Asiriei la Asia Mica, si celalalt primind controlul nominal al Mesopotamiei, Siriei si Palestinei. Controlul real insa putea fi castigat numai printr-o manifestare de putere si nu numai printr-o simpla intelegere a celor doi biruitori.

Cu ajutor egiptean, un principe asirian, pe nume Ashur-uballit a incercat sa reaseze statul asirian cu Haran drept capitala a lui, dar a fost curand evacuat de catre mezi si caldei. Asiria, nenorocirea natiunilor timp de multe secole, a incetat sa mai existe, iar cetatenii ei aveau sa sufere acelasi tratament crud pe care conducatorii lor il aplicasera multor alte popoare in trecut. Cuvintele lui Naum, ca si ale altor profeti evrei care prezisesera caderea Imperiului Asirian, au fost literal implinite:

“Imparate al Asiriei:

Principii tai stau culcati:

Norodul tau s-a imprastiat in munti

Si nu este cine sa-l adune!

Prabusirea ta este fara leac

Si naprasnic prapadul tau!” (Naum 3,18.19 – trd. engl.)

Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania

Perioada in discutie arata ca Egiptul era la un nivel foarte scazut. Sursele materiale sunt putine si exista mari goluri in cunostinta noastra istorica despre perioada aceasta. De asemenea, cronologia egipteana pentru aceasta perioada este incerta si depinde de scurte referinte biblice si rapoarte mesopotamiene. Intrucat doar cativa regi egipteni din perioada aceasta sunt amintiti in Biblie sau in sursele cuneiforme, toate datele dinainte de 663 i.Hr. sunt doar aproximativ corecte.

Preoti – Regi ai Dinastiei a Douazeci si una (c.1085 – c.950 i.Hr.) – Dinastia a Douazecea, slabii Ramesizi, s-a sfarsit pe la 1085 i.Hr. Tanis, in Delta de rasarit a ramas centrul politic. Acolo, Smendes, a carui origine este obscura, a izbutit sa devina rege, in timp ce Heri-Hor, marele preot a lui Amen, s-a proclamat rege la Teba, capitala mai timpurie egipteana de sus. Cei doi regi rivali aveau putina putere politica, iar nivelul cultural al Egiptului a scazut repede. Desi un nepot al lui Heri -Hor s-a casatorit cu o fiica a regelui din Tanis, nu s-a realizat unitatea politica. Nivelul scazut al puterii politice in cursul acestei perioade se vede din tratamentul la care a fost supus Wenamon in misiunea lui la Byblos, asa cum deja s-a amintit. Unul dintre ultimii regi ai acestei dinastii a fost probabil socrul egiptean al lui Solomon (1 Regi 3,19).

Dinastiile libiene a Douazeci si doua si a Douazeci si treia – (c.950 – c.750 iHr.) E cunoscut cum a avut loc schimbarea de la Dinastia a Douazeci si una la a Douazeci si doua. Primul rege al noii dinastii, Sesonk, biblicul Sisak, era un comandant militar libian si se poate sa fi uzurpat tronul pe la 950 i.Hr. In cursul Dinastiilor tarzii, a Nouasprezecea si timpuriu a Douazecia, libienii au fost adusi in Egipt in mare numar, ca prizonieri de razboi. Multi au fost apoi folositi ca ostasi in razboaiele lui Ramses III impotriva Popoarelor Maritime. Ei au servit la un numar de regi ca mercenari. Unii au ajuns la cinste si in slujbe ca, de exemplu, familie in Heracleopolis in partea de nord a Egiptului de Sus, din care mai multi membrii au servit ca ofiteri in armata si altii au devenit guvernatori de cetati si districte egiptene.

Cand a ajuns la tron, Sesonk a fost in stare sa inlature dinastia preoteasca din Teba. Facandu-l pe unul dintre fii sai mare preot al lui Amen, a legat din nou Teba, centrul religios, de monarhie si a realizat unitatea politica in Egipt. Noul rege a fost angajat timp de cativa ani in restaurarea conditiilor de ordine in tara, si intr-o anumita masura a reusit.

De indata ce a avut mana libera in Egipt, Sesonk si-a intors atentia spre Asia, unde a facut un efort hotarat de a reconstitui vechiul imperiu. In efortul lui a fost favorizat de moartea regelui Solomon si de impartirea regatului lui Israel in doua state rivale. Campania palestiniana a lui Sesonk in al cincilea an de domnie al lui Roboam e descrisa pe scurt in 1 Regi 14,25-26 si 2 Cronici 12,2-4. Egiptenii au asediat si au jefuit multe cetati iudaice si israelite, printre care bogatul Ierusalim, de unde marile tezaure ale lui Solomon au fost duse in Egipt. Sesonk a ridicat stele de victorie in Palestina. Un fragment al uneia dintre acestea a fost gasit la Meghido si o statuie a regelui a fost deshumata in sapaturile de la Byblos. Cand s-a inapoiat in Egipt, Sesonk si-a sarbatorit triumful si a pus ca o lista de cetati cucerite sa fie gravata pe unul dintre zidurile marelui templu al lui Amen din Karnak, unde aproximativ o suta de nume de cetati palestiniene au scapat de fortele distrugatoare ale naturii si ale omului in decursul ultimelor trei milenii. Printre acestea gasim nume binecunoscute ca Taanach, Meghido, Bet-San, Mahanaim, Gabaon, Bet-Horon, Aialon si altele. Desi campania a insemnat un succes temporar, Sesonk nu a fost in stare sa pastreze Asia si sa-si impuna permanent vointa acolo. Incercarea de a reorganiza imperiul asiatic a dat gres. Egiptul era lipsit de puterea lui de mai inainte si devenise o putere de mana a doua.

Amplasarea mormintelor Dinastiei a Douazeci si una pana la a Douazeci si treia a fost necunoscuta pana cand prof. P. Montet, excavatorul francez al ruinelor din Tanis, a descoperit in localitatea aceea oarecare morminte regale ale dinastiilor a Douazeci si una si Douazeci si doua. Unele morminte erau nejefuite. Totusi ele nu contineau comori atat de fabuloase ca mormantul lui Tutankhamen, desi au iesit la iveala din aceste morminte cateva obiecte de aur si de argint. O foarte frumoasa si fina bratara de aur din mormantul nepotului lui Sesonk poarta o inscriptie care arata ca-i fusese data de bunicul sau. S-ar putea sa fi fost facuta din aurul pe care Sesonk a ajuns sa-l posede din tezaurele regelui Solomon. Mormantul lui Sesonk inca nu a fost descoperit. S-ar putea sa contina informatii valoroase cu privire la campania lui asiatica. Succesorii lui Sesonk din Dinastia a Douazeci si doua si cea din a Douazeci si treia, probabil toti libienii, au fost regi slavi. Cei 15 regi ai celor doua dinastii au domnit cam 200 de ani (c.950 – c.750 i.Hr.), dar Egiptul era doar o umbra a sa fata de ceea ce fusese mai inainte. El nici n-a jucat un rol in lumea politica si nici n-a produs oarecare opere de arhitectura sau arta, comparabile cu produsele vremurilor de mai inainte. Starea lui reala e corespunzator caracterizata putin mai tarziu de Rapsache, comandantul asirian de ostire a lui Sanherib, care le spunea oamenilor lui Ezechia (literal): “Iata, ai pus-o [increderea] in Egipt, ai luat in ajutor trestia aceea franta, care inteapa si strapunge mana oricui se sprijineste pe ea, asa este faraon, imparatul Egiptului, pentru toti cei ce se incred in el” (2 Regi 18,21). Desi observatiile lui se refereau, de fapt, la Egiptul Dinastiei a Douazeci si patra, nu s-ar fi putut descrie mai bine in alte cuvinte slabiciunea politica a dinastiilor libiene.

Dinastia a douazeci si patra din Sais (c.750 – c.715) – Nu se stie cum s-a sfarsit domnia libiana din Tanis, sau cum a fost inlocuita de Dinastia a Douazeci si patra la puti timp de catre principii egipteni, dar cam pe la 750 i.Hr., Egiptul de jos s-a gasit in mainile lui Tefnakht din Sais, din Delta de vest. Cu privire la acest rege se stie numai ca a incercat sa cucereasca Egiptul de sus care, impreuna cu importanta cetate Teba, era detinut de etiopieni. Cu privire la fiul lui Tefnakht, Baccharis, cum il numeau grecii – numele lui egiptean era Bakenrenef -, nu avem informatii contemporane, dar autorii greci ulteriori povestesc multe lucruri despre el. El era, dupa aceste surse, un rege intelept si un mare legiuitor. Dupa o scurta domnie de 5 ani (720-715 i.Hr.), el a fost detronat de intaiul rege din dinastia egipteana si omorat (a fost ars).

E necesar sa se clarifice la punctul acesta ca avem doar cunostinte fragmentare cu privire la starile din Egipt in tot acest timp. Este posibil ca diferiti domnitori mai mici, in afara de Tefnakht si Baccharis, sa fi domnit peste parti din Egiptul de jos. In 2 Regi 17,4 se aminteste despre “So, imparatul Egiptului” ca fiind acela care l-a determinat pe Osea sa se rascoale impotriva Asiriei. Desi un monument egiptean (acum in muzeul din Berlin) cuprinde numele regal hieroglific “So” si sursele asiriene il amintesc sub numele de Sib’u, nu avem alte informatii cu privire la acest rege, care, probabil, a domnit asupra unei mici portiuni din Delta.

Regii etiopieni ai dinastiei a douazeci si cincea (715-663 i.Hr) – Nubia, cunoscuta acum ca Sudanul Anglo-Egiptean, a fost in general numita Etiopia de autorii clasici. De unde si regii etiopieni ai vremurilor vechi erau nubieni si nu descindeau de pe platoul inalt abisinian, asa cum ar indica termenul etiopian.

Nubia a apartinut Egiptului in cursul celei mai mari parti a perioadei ei istorice pana la Dinastia a Douazeci si Una. Desi regii egipteni ocazional au trebuit sa infranga revolta, Nubia, de obicei, a fost oarecum linistita si nu prea a pricinuit necazuri. Totusi timpul stapanirii egiptene s-a sfarsit in secolul al X-lea i.Hr., in cursul regilor slabi ai Dinastiei a Douazeci si una, cand Nubia a lepadat jugul egiptean si si-a intemeiat un regat independent, cu capitala la Napata, in apropiere de muntele Barkal si a patra Cataracta a Nilului. Religia egipteana, care fusese introdusa in Nubia in cursul a multor secole de domnie egipteana, a fost pastrata, si cultul lui Amen a fost practicat intr-un stil mai conservator decat in Egiptul insusi.

Cu prilejul sapaturilor sale arheologice intreprinse la Napata, egiptologul american G. A. Reisner a acos la lumina piramide, temple si palate. El a putut sa reconstruiasca istoria Nubiei din secolul al X-lea pana pe la 300 i.Hr. si sa ne dea lista regilor care au domnit in Napata in succesiune neintrerupta, pana cand capitala a fost mutata, din motive necunoscute, la Meroie, cam la 130 de mile (209 km) spre nord de Khartoum, unde regatul Meroitic a durat pana in anul 355 d. Hr. si in schimb a facut loc puterii abisiniene din Axum.

Dupa ce si-a castigat independenta in secolul al X-lea i.Hr., ramanand apoi in izolare timp de aproape 200 de ani, Nubia a privit cu ochi invidiosi spre Egipt, a carui slabiciune politica era vadita pentru oricine. Cam prin anul 750 i.Hr., regele nubian Kasta a inaintat spre nord si a cucerit tot Egiptul de sud, inclusiv Teba, cea mai vestita si cea mai glorioasa dintre toate cetatile egiptene. Puterea ecleziastica cea mai inalta a templului lui Amen din Teba era Shepenupet II, fiica regelui Osorkon III din Dinastia a Douazeci si treia, numita “sotia zeilor”. Slujba de mare preoteasa exista deja de multa vreme si era detinuta de obicei de o principesa de sange regal, pentru a asigura loialitatea preotimii lui Amen fata de casa dominatoare a Egiptului. Kasta a obligat-o pe “sotia zeilor” in functiune, sa o adopte pe chiar fiica lui drept urmasa ei, si in felul acesta a legat preotimea lui Amen si uriasele posesiuni ale acelui zeu de dinastia sa.

Piankhi, fiul si urmasul lui Kasta, a calculat ca domnia sa asupra Egiptului de sus era amenintata de Tefnakht din Sais, motiv pentru care a inaintat spre nord si a cucerit restul Egiptului. Campania sa e descrisa pe o mare stela, continand unul dintre textele cele mai detaliate si mai interesante care ne-au sosit. Desi tot Egiptul a fost cucerit de Piankhi, s-a retras din nou din Delta si l-a lasat pe Tepnakht in posesiunea ei. Sabaka insa, urmatorul rege etiopian, a pus capat Dinastiei a Douazeci si patra, biruind-l si omorand-l pe Bocchoris in anul 715 i.Hr., asa cum deja s-a relatat.

Piankhi, dupa ce a cucerit Egiptul, a facut Teba capitala sa. Pentru ultima data, vechea si onorata cetate a devenit centrul vietii si culturii europene. Inca o data au fost savarsite lucrari mari de constructie, ca in cele mai bune zile ale Dinastiei a Optsprezecea. Totusi noua glorie a durat numai putin peste 50 de ani (715-663 i.Hr.), apoi a a avut parte de un sfarsit lipsit de glorie, cand asirienii au invadat Egiptul si au distrus Teba.

Egiptul in declin – Urmasii lui Piankhi au fost Sabaka, Sabataka, Taharka si Tanutamon. Conform documentelor recent publicate, Taharka a ajuns la tron prin anul 690 i.Hr., la varsta de 20 de ani, ca si coregent impreuna cu fratele sau Sabataka. Coregenta aceasta a durat pana la moartea celui din urma, adica 6 ani mai tarziu. De atunci inainte, Taharka a fost unic domnitor pana in 664 i.Hr., cand nepotul sau, Tanutamon a urcat la tron. Taharka e cunoscut din Biblie sub numele de Tirhaka (2 Regi 19,9). Ni se spune acolo ca Sanherib, pe cand asedia Libna din Iudeea, probabil dupa anul 690 i.Hr., a auzit ca Taharka se apropia cu ostirea lui pentru a-l ajuta pe Ezechia si pentru a-l izbavi pe Iuda de nimicirea cu care era amenintat. Totusi nu este nici o dovada ca Taharka, intr-adevar, a intervenit activ in favoarea lui Ezechia. Este posibil ca zvonul sa nu sa nu fi fost adevarat. In realitate, cu referire la Dinastia Etiopiana a fost facuta declaratia lui Rapsache (2 regi 18,21) o afirmatie care era adevarata nu numai atunci, dar si mai tarziu, pe vremea lui Nebucadnetar.

Dificultati in alte parti ale Imperiului Asirian, care cereau intreaga atentie a lui Sanherib altundeva, si catastrofa pe care a suferit-o Sanherib in Palestina au salvat temporar Egiptul si au amanat sfarsitul care era evident ca va veni curand pentru mandrul, dar slabul, regat al Nilului.

Esarhaddon, urmatorul rege asirian, a cucerit Egiptul in anul 670 i.Hr. si, timp de 7 ani, l-a facut Proverbeincie asiriana. A fost recuperata faimoasa stela a victoriei lui Esarhadon, ridicata in localitatea Zenjirli din Siria de nord. Ea ii zugraveste pe regii Tirului si ai Egiptului (Taharka) ca prizonieri ai regelui Asiriei, cel dintai fiind zugravit ca o figura mai mare decat cel din urma, intrucat regele Tirului era considerat mai important decat regele mizerabilului Egipt.

Pe o stela gasita la Napata, Tanutamon, ultimul rege etiopian care a domnit peste Egiptul de Sus, povesteste ca un vis l-a manat sa incerce cucerirea din nou a Egiptului. El a izbutit sa gastige cea mai mare parte din Egiptul de Sus si chiar sa ia Memfisul, capitala Egiptului de Jos, dar n-a putut sa alunge garnizoanele asiriene din Delta. Succesul lui a fost de scurta durata si a trebuit sa se retraga atunci cand Asurbanipal a inaintat impotriva lui si a cucerit Teba. Cetatea aceasta, cea mai frumoasa dintre vechile cetati egiptene, a fost complet distrusa. Doua dintre inaltele ei obeliscuri au fost transportate in Asiria pentru a le demonstra asirienilor si lumii ca venise o zi noua si ca puterea egipteana fusese zdrobita pentru totdeauna. Cuvintele profetului Naum reflecta grozava impresie pe care distrugerea Tebei, regina tuturor cetatilor antice, a facut-o asupra contemporanilor (Naum 3,8).

Pentru istoricul urmator al Egiptului, vezi sectiunea XIII: “Egiptul in perioada Saita”.

Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania