Viata de toate zilele a populatiei Canaanului in timpul epocii patriarhale este dificil de descris, intrucat cunoastem foarte putin despre aceasta. Aproape ca nu exista nici un raport scris cu privire la Palestina, care sa provina din epoca, iar putinele rapoarte care s-au gasit sunt foarte scurte. Din aceasta cauza, nu suntem in stare sa descriem cu oarecare masura de acuratete, decat cateva fragmente ale vietii palestiniene inainte de secolul al XV-lea.

Populatia. – Populatia din Palestina din prima jumatate a celui de-al doilea mileniu consta din oameni care traiau in orasele si sate si din nomazi care traiau pe marginile tinutului fertil, mutandu-se din loc in loc in cautarea de pasuni. Cele mai multe orase erau protejate de ziduri bine construite si rareori aveau mai mult de o poarta. Cu exceptia unor porturi ca Biblos si Ugarit in Siria, si Gaza in Palestina, cetatile ocupau doar rareori o suprafata mai mare de 7-8 hectare.

Clasa conducatoare din Palestina in timpul epocii patriarhale consta din amoriti, al caror mod de viata probabil ca nu era deosebit de acela al locuitorilor din Mesopotamia. Cum era firesc, ei traiau in cetati, aveau controlul asupra tarii si se este posibil sa fi posedat o mare parte din terenurile agricole. Casele lor nu se deosebeau mult de acelea din Mesopotamia, care au fost deja descrise. Totusi, sapaturile au aratat ca majoritatea caselor palestiniene erau de dimensiuni mai mici decat acelea din Valea Tigrului si Eufratului. Meseriasii si taranii palestinieni apartineau diferitelor triburi ale canaanitilor.

Pentru intelegerea infatisarii, a uneltelor de razboi si a imbracamintei acestor oameni, este plina de invataminte o pictura murala in culori din mormantul unui nobil egiptean de la Beni Hasan. Ea descrie sosirea a 37 de palestinieni, dintre care 15 sunt chiar pictati. Barbatii si femeile acestea cu tenul blond, in contrast cu egiptenii bruneti aratati in aceeasi pictura, sunt condusi de seful lor. El poarta bunul nume amorit ‘Abi-shar, care inseamna “Tatal meu este rege” si titlul “Conducator al unei tari straine”. El si alti doi barbati care il insotesc sunt prezentati purtand haine colorate care le acopera trupurile de la umar pana la genunchi, dar le lasa bratele si un umar goale. Culorile rosu si albastru predomina in vesmintele de lana ale tuturor barbatilor si femeilor prezentate, dar vesmantul conducatorului are modelul cel mai complicat. Trei dintre ceilalti barbati poarta haine numai pe coapse, cu un model simplu rosu pe fond alb. Doi barbati au vesminte albe lungi. Cele patru femei infatisate in tablou poarta vesminte colorate cu un desen similar costumului barbatilor. Insa vesmintele lor sunt mai lungi, ajungand mai jos de genunchii lor. Vesmintele femeilor prezinta, de asemenea, modele complicate cu figuri in albastru si in rosu, tesute in stofa. Un baietel poarta numai o imbracaminte rosie pe coapse.

Barbatii poarta sandale, cu exceptia conducatorului si a unui alt barbat. Acestea erau, probabil, facute din piele, desi lucrul acesta nu poate fi determinat din tablou. Femeile si baietelul poarta un fel de incaltaminte inchisa sau mocasini. Motivul pentru care seful este infatisat descult, in timp ce anturajul sau, cu o singura exceptie, poarta ghete sau sandale nu este clar. Toti barbatii au parul de culoare inchisa, retezat in dreptul cefei. De asemenea, ei sunt prezentati cu barbi ascutite, dar buzele superioare par sa fi fost barbierite. Femeile sunt infatisate cu parul lung, despletit, desi un cerc sau o legatura purtata pe partea de sus a capului impiedica parul sa le cada pe fata.

Unii dintre barbati si baiatul poarta sulite lungi, doi barbati au arcuri lungi, iar pe umar poarta tolbe de sageti. Cativa barbati poarta buzdugane grele de lemn, in timp ce unul din ei tine un topor mare. Doi barbati duc in spate burdufuri pentru apa, unul canta la o lira cu opt corzi de forma dreptunghiulara. Magarii folositi la transport ii duc pe cativa dintre capii familiei, precum si unele obiecte care se crede ca sunt foale de fierar. Daca intr-adevar acele obiecte sunt foale de fierar, acest fapt ar arata clar ca palestinienii erau, probabil, lucratori metalurgisti, desi inscriptia insotitoare spune ca ei aduceau in Egipt stibiu, un produs cosmetic cautat.

Tabloul din mormantul de la Beni Hasan ne ofera o idee excelenta cu privire la infatisarea palestinienilor, si nu vom gresi mult, daca ni-l imaginam pe Avraam, care a trait pe vremea acestui tablou, ca fiind asemenea “carmuitorului unei tari straine”, ‘Abi-shar, precum si familia si anturajul lui Avraam ca fiind ca asemenea celor care erau ale lui ‘Abi-shar.

Agricultura si cresterea vitelor. – Majoritatea populatiei Palestinei era constituita din tarani. Nu se stie daca erau proprietarii terenurilor sau doar arendasi. Produsele principale ale tarii lor erau orzul, graul, strugurii, smochinele si maslinele.

Agricultura nu depindea in Palestina de inundatie sau irigatie ca in Egipt si Mesopotamia, ci de ploaie. Prin urmare, ploaia care cadea din octombrie si pana in aprilie era de o insemnatate decisiva. Ploaia “timpurie” venea in octombrie si noiembrie, umezind indestulator pamantul pentru a ingadui aratul si semanatul. Ploile puternice din decembrie si ianuarie patrundeau adanc in pamant si faceau semanaturile sa creasca. Undele usoare ale “ploii tarzii” de primavara erau necesare pentru maturizarea cerealelor. Volumul de ploaie si, prin urmare, de fertilitate, depindea de geografie si de topografie. Versantii apuseni ai muntilor erau fertili, insa cei rasariteni erau ca niste pustiuri.

Vinul era facut in prese de vin sapate in stanca, unde ciorchinii erau striviti cu picioarele (Amos 9,13). Un canal facea legatura intre presa si un recipient unde era colectat mustul de struguri, tiros. Acesta era facut sa fermenteze prin adaugarea drojdiei, semer. Vinul fermentat deplin, chemer, era depozitat in vase mari sau amfore.

Uleiul de masline era facut, de asemenea, in prese in aer liber, sapate in stanca. In aceste presele in forma de cupa, maslinele erau zdrobite cu ajutorul pietrelor, iar untdelemnul era condus printr-un canal la un recipient in care era colectat. Acesta era folosit la prepararea hranei (vezi Levitic 2), ca medicament (Isaia 1,6), pentru ungerea trupului (Mica 6,15), precum si ca lichid combustibil in candele (Exod 27,20). Uleiul de masline era unul dintre produsele principale de export ale Palestinei si Siriei, deoarece maslinii erau necunoscuti in marile tari civilizate Egipt si Mesopotamia, unde era necesare mari cantitati de untdelemn.

Bogatia Canaanului consta nu numai din produse agricole, ci si din animale, indeosebi capre si oi. De la acestea se obtineau lana pentru tesutul stofelor, piei pentru burdufuri, sandale si corturi, lapte pentru producerea de unt si branza si carne pentru hrana si pentru jertfe. Dupa cat se pare se exportau si animale, intrucat in inscriptiile egiptene apar referinte la animalele palestiniene. Totusi, este posibil ca animalele sa fi ajuns in Egipt ca prada de razboi, sau ca tribut.

Realizarile tehnice. – Palestina a fost tributara Egiptului in cea mai mare parte a epocii patriarhale. Tributul anual secatuia tara de bogatie si impiedica dezvoltarea unui standard de trai ridicat. Prin urmare, cultura palestiniana era la un nivel mai scazut decat aceea a Mesopotamiei si Egiptului. Acest fapt se vede din calitatea inferioara a produselor ei tehnice. Spre a mentiona doua exemple: sapaturile arheologice au aratat ca bijuteriile erau de o realizare inferioara, iar cladirile publice nu erau construite tot asa de solid ca in Egipt si Mesopotamia. Chiar si pentru construirea de temple, palate sau ziduri de cetati, blocurile de piatra erau pregatite doar sumar, iar spatiul dintre ele era umplut cu mortar si pietre marunte. Ce se spune despre bijuterii si despre pietrele de constructie este adevarat si cu privire la alte obiecte de intrebuintare zilnica. Totusi, cunostintele noastre sunt foarte fragmentare, deoarece au supravietuit putine obiecte de felul acesta, cu exceptia unui belsug de ceramica.

Religia. – Tot ce stim despre religia canaanita provine mai ales din perioada cuceririlor si va fi descrisa in volumul al doilea al acestui comentariu. Probabil ca religia mai timpurie nu se deosebea mult de cea de mai tarziu. Totusi este posibil sa fi fost mai putin imorala, asa cum se poate deduce din declaratia Domnului catre Avraam: “Nelegiuirea amoritilor nu si-a atins inca varful” (Geneza 15,16).

Sapaturile facute in cetatile canaanite au scos la iveala resturile unor temple simple cu doua incaperi din epoca patriarhala, precum si anumite “inaltimi”, care erau locuri in aer liber dedicate cultului zeilor. Aceste sanctuare canaanite erau marcate prin altare, stalpii fiind sau monumente ale soarelui, sau phalli erecti, pentru favorizarea fertilitatii. Canaanitii aveau un panteon cu multi zei. El era tatal zeilor, iar Asera sotia lui. Dintre copiii lor, Baal, zeul furtunii si al fertilitatii, a castigat cea mai mare faima, iar sora lui feroce, Anat, ca zeita a razboiului era, de asemenea, populara. Pe langa cei mentionati, canaanitii se inchinau la o multime de alti zei. Datoriile religioase constau din oferirea de jertfe sangeroase de animale pe altare de piatra si varsarea de vin inaintea simbolurilor sacre.

Idolii de familie, asa-numitii terafimi, par sa se fi bucurat de o mare popularitate, deoarece la fiecare sapatura arheologica au fost gasiti un mare numar de idoli de acest fel ciopliti fara indemanare. Se pare ca fiecare gospodarie avea astfel de idoli si credea ca sunt folositori. Pe langa acestia, in general era si o zeita nuda, ale carei parti sexuale erau accentuate, intrucat, probabil, se credea ca aceasta favoriza fertilitatea si ferea de sterilitate.

Nu se cunoaste nimic despre conceptiile morale ale canaanitilor din epoca patriarhala, si nici despre practicile lor judiciare, dar pare rezonabil sa credem ca ei cunosteau legile Mesopotamiei si probabil ca le respectau. Lucrul acesta se poate deduce din faptul ca in corespondenta internationala in Palestina, era folosit scrisul si limba babiloniana, precum si din faptul ca clasa conducatoare din Mesopotamia, ca si din Palestina, era alcatuita din amoriti.

Acestia erau oamenii printre care a calatorit Avraam si a zidit altare pentru Dumnezeul cel adevarat.

Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania

Descrierea vietii zilnice egiptene a reflectat mai ales starile, deprinderile si obiceiurile secolelor al XV-lea si al XVI-lea i.Hr., perioada din care avem la dispozitie un material ilustrativ si documentar bogat. Pentru o descriere a vietii de toate zilele a cetateanului mesopotamian este ales secolul al XVIII-lea al lui Hammurabi. Codul de legi al lui Hammurabi ne ingaduie sa obtinem un tablou al starilor sociale care existau pe vremea aceea, mai clar decat in oricare alta perioada din epoca patriarhala. De asemenea, pentru aceasta perioada, avem la dispozitie mai mult material ca izvoare in forma scrisa si texte economice, decat pentru timpul lui Moise, cand Mesopotamia era guvernata de conducatori babilonieni, asirieni si mitani slabi.

Trei clase sociale. – Populatia Mesopotamiei in epoca patriarhala consta din trei clase sociale: 1) nobilimea apuseana semita sau amorita, la care apartinea si casa regala; 2) cetatenii liberi ai populatiilor semite sau sumeriene, care au trait in tara din vremea care a precedat cucerirea amorita; si 3) sclavii, cei mai multi dintre ei fiind straini. Din punct de vedere politic si financiar, prima clasa a fost a doua ca numar, dar cea mai puternica. Totusi, numarul sclavilor nu a putut sa fie niciodata cu mult mai mic decat acela al cetatenilor liberi ai tarii, deoarece Mesopotamia a avut intotdeauna un numar foarte mare de sclavi. In Egipt, singurii care aveau sclavi erau bogatii si unii veterani, carora li se daruiau un numar de prizonieri ca rasplata pentru curajul lor, dar in Mesopotamia unde pretul unui sclav era aproximativ 40 sicli, aproape fiecare cetatean avea unul sau mai multi sclavi pentru lucrarile agricole, pentru indeplinirea lucrarilor casnice si a muncii calificate si necalificate.

Pastrarea codurilor legale mesopotamiene antice ne face in stare sa intelegem destul de bine pozitia sociala a diferitelor clase ale societatii. Faptul ca severitatea pedepsei pentru ranirea unor cetateni depindea de statutul lor social arata clar deosebirea in valoare acordata diferitilor membri ai societatii.

Desigur, sclavii aveau mai putine drepturi decat celelalte doua clase, desi legea le acorda anumite drepturi. De exemplu, li se ingaduia sa-si adune o oarecare avere care, cu timpul, putea sa ajunga destul de mare pentru a le asigura pretul eliberarii. Ei aveau dreptul la casatorie cu un cetatean liber, iar copiii nascuti dintr-o astfel de unire ajungeau cetateni liberi. Razboaiele continue de cucerire ale regilor babilonieni asigurau un aflux continuu de sclavi straini care, de obicei, veneau in tara ca prizonieri de razboi. Intreaga economie a tarii era bazata pe munca ieftina a sclavilor, in consecinta, populatia libera a tarii se bucura de un standard de viata relativ superior.

Agricultura. – Cea mai mare parte a pamanturilor apartineau coroanei, templelor sau negustorilor bogati. Acesti proprietari le inchiriau arendasilor care trebuiau sa plateasca de la o treime pana la o jumatate din recolta drept chirie pentru terenuri, desi proprietarul era obligat sa ofere samanta de cereale. Fiecare arendas era obligat prin lege sa cultive terenul aflat in grija lui, sau sa-l compenseze pe proprietar pentru pierderea partii sale din recolta. Aproape toata munca agricola era facuta de sclavi, desi toti arendasii erau cetateni liberi.

Principalele produse agricole ale Mesopotamiei erau orzul, graul si curmalele. Ogoarele care produceau grau si orz erau lucrate cu pluguri primitive. Plugurile de lemn, asemanatoare cu acelea care mai sunt inca folosite in unele parti ale Orientului Apropiat, sunt zugravite pe basoreliefuri si sigilii antice. Acestea erau trase de boi si aveau un tub atasat, prin care samanta era canalizata in brazda in timp ce pamantul era arat.

Palmierul producator de curmale, care crestea din abundenta in terenul aluvionar al Mesopotamiei Inferioare, era una dintre sursele principale ale bogatiei tarii. Fructele lui ofereau unul din articolele principale ale alimentatiei, seva lui producea zaharul de palmier, coaja lui fibroasa era buna pentru impletitul franghiilor, trunchiul furniza un lemn usor si rezistent pentru constructii si, in sfarsit, dar nu mai putin important, seva lui putea fi transformata intr-o bautura foarte apreciata. De aceea, plantarea livezilor de curmali era incurajata de stat. In acest scop, erau puse la dispozitie terenuri virane, iar cetateanul putea sa obtina astfel de terenuri fara sa plateasca o chirie anuala. El le planta si le ingrijea timp de patru ani, dar in anul al cincilea proprietarul initial al pamantului primea ca plata jumatate din gradina.

Intrucat in Mesopotamia ploile sunt insuficiente pentru a face fata nevoilor agricole, se construiau canale de irigatie care strabateau tara in toate directiile. Ele erau alimentate de apele Eufratului si Tigrului in timpul primaverii, cand apele erau mari. Totusi, indata ce nivelul raurilor scadea, incepea munca obositoare de a ridica apa raului la nivelul canalelor aflate mai sus. Lucrul acesta se facea cu ajutorul pompelor de apa manuale, prin masini de irigare primitive puse in miscare cu ajutorul boilor, sau prin roti usoare pentru ridicarea apei. Toate trei metodele de a aduce pe ogoare apa pretioasa pentru irigatii sunt folosite chiar si astazi in Irak. Deoarece apa de rau continea mult nisip care cadea pe fundul canalelor, inaltand in felul acesta albia lor, canalele trebuiau sa fie adancite adesea. Acest nisip era aruncat de ambele parti ale malurilor canalului care, dupa o vreme, ajungeau asa de inalte, incat  nisipul nu mai putea fi pus deasupra. Atunci, era necesar sa fie sapate canale noi. Din acest motiv, chiar si astazi se vad ramasitele canalelor mai vechi, care merg paralel cu cele ulterioare. Datoria guvernatorilor locali era aceea de a avea grija ca aceste canale sa fie pastrate in buna stare. Acesti slujbasi oficiali aveau dreptul sa rechizitioneze oameni din satele sau campurile care se aflau in imediata vecinatate a segmentelor de canal care necesitau reparatie sau curatire. In schimbul acestor lucrari, satenii aveau dreptul de a pescui in acele zone ale canalelor care se aflau in grija lor. Pescuitul in ape straine era interzis. Pescuitul cu undita sau cu plasa era o ocupatie obisnuita, de aceea drepturile la apele locale erau aparate cu zel.

Desi traficul pe rau nu era mijlocul exclusiv de transport, ca in Egipt, era totusi o ramura importanta a economiei tarii. Pentru distante scurte se folosea un vas rotund numit astazi gufa. El era construit dintr-o impletitura de nuiele captusite cu smoala. Vasele mai mari erau plute facute din piei de animale umflate cu aer. Si acestea au continuat sa fie folosite, iar un astfel de vas este numit astazi chelec. De asemenea, in vechile rapoarte se atesta folosirea plutelor de trunchiuri de lemn, sau a unor adevarate barje. Salariile constructorilor de vase plutitoare si al celor care lucrau pe ele erau reglementate prin lege.

Comertul. – Populatia semita a Mesopotamiei era mereu angajata in intreprinderi comerciale cu tarile invecinate, Elam la rasarit, Asia Mica si Siria la apus, Palestina si Egiptul spre sud-vest. Acest comert international a dus la o crestere considerabila a marimii oraselor. Caravane legau diferitele parti ale lumii cunoscute si aduceau in Mesopotamia produsele altor tari. Animalul de povara era aproape in exclusivitate magarul, intrucat caii erau putini si inainte de mijlocul celui de-al doilea mileniu i.Hr. numarul de camile domesticite era mic.

Negustorii din orase aveau agenti stabiliti in tari straine si agenti calatori care calatoreau cu caravanele intre Mesopotamia si alte tari. Castigul era impartit in mod egal intre negustori si agenti. Toate acordurile erau facute in scris, cu martori legali si sigiliu. Mesopotamia exporta textile, curmale, sigilii cilindrice, lapislazul, dar importa arama din Asia Mica, argint din Cipru, ceramica fina din Siria, precum si ulei de masline si lemn de cedru.

Viata urbana si caminul. – Orasele si metropolele erau gandite intr-o maniera stiintifica in tot timpul perioadei patriarhale. Strazile nu erau in intregime drepte, dat toate caile de comunicatie principale treceau prin ele, si blocurile de cladiri aveau o forma destul de regulata. Toate casele particulare erau construite solid din caramizi uscate la soare, dar se sprijineau pe fundatii din caramizi arse in foc. Se cerea prin lege ca toate casele sa fie pastrate in buna stare. Constructorii erau facuti raspunzatori de calitatea constructiei. Daca o casa se prabusea si ranea sau omora pe cineva, antreprenorul era pedepsit. In unele parti ale tarii, casele erau numai cu un etaj, in alte parti cele mai multe case erau constructii cu doua etaje. In general, casele mesopotamiene aveau la mijloc o curte descoperita, inconjurata de diferite incaperi. Cladirile cu doua etaje aveau camerele de dormit la etajul al doilea, la care se putea ajunge cu ajutorul unei scari. Scara aceasta ducea si la acoperis, care era folosit pentru dormit in sezonul cald. Unele din metropolele mai, precum Ur si Babilon, aveau un sistem de canalizare, facut din tuburi de lut, la care erau legate casele particulare.

Mobilierul din Mesopotamia antica nu este asa de bine cunoscut ca acela al Egiptului, deoarece climatul umed nu a pastrat nici un exemplar autentic. Doar mobilierul palatului regal este zugravit pe basoreliefuri, de obicei numai un tron sau un pat. Tablourile de pe sigiliile cilindrice descriu unele obiecte de mobilier, dar sunt prea schematice, asa ca nu se pot deosebi detaliile. Prin urmare, reconstruirea interiorului unei case mesopotamiene obisnuite este inca imposibila. Totusi, se poate spune ca oamenii de pe valea Eufratului si Tigrului nu se asezau culcat la masa, asa cum era obiceiul la greci si la romani, ci sedeau pe scaune, cum era obiceiul si in Egipt.

Hainele mesopotamiene acopereau mai mult din trup decat vesmintele egiptenilor. Cele mai multe din haine erau facute din lana, dar in regiunea asiriana se fabricau si tesaturi din in. Cei mai multi oameni purtau haine lungi, care se fixau bine pe trup, si o haina exterioara asemenea unei robe. Cea din urma avea franjuri brodate, in care dominau culorile rosu si albastru. Sandalele erau facute din paie sau piele, iar acoperitoarea pentru cap era de obicei o boneta de lana.

Viata de familie, impreuna cu toate celelalte aspecte, era reglementata prin lege. Aceasta se aplica la casatorie, divort, adoptarea copiilor, mosteniri si drepturile vaduvelor. Este remarcabil ca legea antica babiloniana le dadea femeilor drepturi considerabile, precum si o anumita masura de independenta.

In Babilon si Asiria, majoritatea slujbasilor oficiali erau din nobilimea semita. Guvernatorii provinciilor, primarii oraselor, judecatorii, colectorii de impozite, ghicitorii si medicii apartineau acestei clase privilegiate. Desi acestor persoane li se acordau prin lege anumite privilegii, ele trebuiau sa actioneze, sa conduca si sa lucreze in cadrul prescriptiilor legale. Fiecare cetatean trebuia sa-si serveasca regele ca soldat in anumite perioade si era obligat sa ia masuri pentru intretinerea familiei sale pentru asemenea cazuri de forta majora.

Religia si credinta in viata viitoare. – Religia poporului babilonian era politeista. In calitate de zeu creator, Marduc era capetenia titulara a tuturor zeilor si primea cele mai multe onoruri in cultul oficial. Totusi, multi alti zei, cum ar fi Sin – zeul lunii si Istar – zeita iubirii si rodniciei, aveau multe temple si locuri de cult. Fiecare om avea zeul sau favorit si isi prezenta rugaciunile mai ales acelui zeu, desi putea sa includa multi altii, intr-un mod general, ca sa nu ofenseze pe vreunul, neglijandu-l. Urmatoarea rugaciune babiloniana poate sluji ca exemplu:

“O, Dumnezeul meu, care esti maniat, primeste rugaciunea mea, o zeita mea care esti maniata, primeste cerea mea. Primeste cererea mea si linistit sa fie duhul tau. O, zeita mea, priveste cu mila la mine si primeste rugaciunea mea. Iertate fie pacatele mele, sterse fie abaterile mele. Indepartata fie anatema, desfacute fie legaturile. Cele sapte vanturi sa duca departe suspinele mele. Vreau sa plece de la mine nelegiuirile mele, fie ca pasarea sa le duca la cer. Pestele sa duca departe nenorocirea mea, raul sa o duca de la mine. Fiarele campului sa le ia de la mine. Valurile curgatoare ale raului sa ma spele si sa fiu curat”.

La babilonienii din antichitate exista o constiinta reala a pacatului. Ei simteau consecintele pacatului si vinovatia care il insotea cu mult mai mult decat egiptenii, care pretindeau ca sunt nevinovati. Lucrul acesta se poate vedea din rugaciunile scrise, cum ar fi cea citata mai sus, in care zeitatea este rugata sa aiba mila si sa acorde iertare si, de asemenea, din intrebarile care erau puse cu privire la cauzele nenorocirilor pe care ei le vedeau cazand asupra oamenilor. Se puneau intrebari de felul celor urmatoare:

“A instrainat el pe tata de fiul sau, sau pe fiu de tatal sau? A instrainat el pe mama de fiica, sau pe fiica de mama?… A refuzat el sa elibereze un rob? A pus el un prizonier la intuneric, oprindu-i lumina? A savarsit el un pacat impotriva unui zeu sau a unei zeite? A facut el fapte de violenta impotriva vreunuia mai batran ca el? A spus el da in loc de nu si nu in loc de da? A folosit el cumpene nedrepte? A primit el o socoteala nedreapta? A pus el un semn de hotar mincinos? A intrat cu forta in casa vecinului sau? S-a apropiat el de nevasta aproapelui sau? A varsat el sangele neamului sau?”

Exemplele acestea descopera clar ca natura pacatului si consecintele lui rele nu le erau necunoscute celor din antichitate si ca Pavel avea dreptate cand sustinea ca neamurile “dovedesc ca lucrarea Legii este scrisa in inimile lor, fiindca despre lucrarea aceasta marturiseste cugetul lor si gandurile lor, care sau se invinovatesc, sau se dezvinovatesc intre ele” (Romani 2,15).

Asa cum era la cele mai multe din natiunile antice, locuitorii din valea Mesopotamiei credeau intr-o forma de viata dupa moarte. Ei sustineau ca puterea mortii se extindea asupra omenirii, asupra vietii animalelor si plantelor si asupra zeilor. Totusi, ei credeau ca moartea era rezultatul constitutiei naturale a omului, o lege randuita de divinitate la creatiunea omului, dupa cum credeau ca pacatul era o parte din firea naturala a omului. Ei credeau ca omul era creat dintr-un amestec din lut facut de Tiamat, si sangele lui Kingu. Deoarece, atat Tiamat, cat si Kingu fusesera zei rai inainte de a fi omorati, era numai firesc ca omul sa fie rau chiar de la inceput, intrucat fusese facut din materiale ce proveneau de la zei rai. In felul acesta, omul arunca indirect asupra zeilor blamul pentru natura lui pacatoasa.

Se credea, de asemenea, ca in timpul mortii spiritul era transferat de la un mod de viata sau existenta la un altul, dar buna stare a spiritului celui mort depindea de grija pe care trupul o primea pe pamant. Deoarece moartea putea fi grabita si viata scurtata prin pacate, moartea putea fi amanata si viata prelungita prin fapte pioase si prin implinirea exacta a datoriilor omului fata de zei. Totusi, nu oricine putea sa scape de moarte, si nu prin orice mijloace. Salasul celui plecat era considerat a fi in interiorul pamantului. Cu privire la viata de apoi exista multa neclaritate si multe idei confuze. Desi istorisirile babiloniene cuprind referinte la invierea unor eroi care au murit iarasi dupa un scurt timp, babilonianul antic nu avea o credinta intr-o inviere viitoare a trupului.

Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania

Urmatoarea descriere a vietii de toate zilele a taranului, meseriasului si a nobilului egiptean oglindeste situatia vremii lui Moise in perioada Imperiului, care nu era mult diferita de situatia, obiceiurile si deprinderile gasite in timpul lui Avraam in Regatul de Mijloc.

Taranii. – Marea majoritate a egiptenilor erau tarani. Acestia, fie aveau o mica proprietate de pamant, din produsul careia trebuiau sa plateasca taxe mari, fie slujeau unui mosier bogat, la un templu, sau regelui, muncind pamantul si fiind hraniti de cel pentru care munceau. Tocmai despre aceasta mare masa de egipteni antici nu avem rapoarte. Ei erau o grupa fara posibilitati de exprimare. Nu aveau scribi ca sa povesteasca in scrieri literare bucuria si durerea lor pentru generatiile de mai tarziu, nu aveau mijloace pentru a-si zidi morminte ale caror picturi murale sa povesteasca viata lor. Tot ce stim despre marea majoritate a egiptenilor vine de la observatiile si picturile clasei superioare, care ii mentioneaza pe compatriotii lor mai putin privilegiati, sau descriu viata lor numai in masura in care aveau o legatura cu ei.

Viata omului de rand din Egiptul antic era foarte simpla. El traia intr-o coliba mica, construita din caramizi de pamant, cu un acoperis plat construit din cateva straturi de lut intinse pe grinzi de salcam si rogojini. O deschizatura servea ca usa, iar cateva mai mici, ca ferestre. Rogojini de papura, care puteau fi stranse, asigurau o masura oarecare de intimitate in casa. Casele acestea nu aveau mult mobilier. Totusi, cea mai mare parte a oamenilor aveau un pat constand dintr-un cadru si patru picioare. Fasii de piele intinse de-a curmezisul cadrului serveau ca saltea si un reazem din lemn sau pamant ars, ca perna. Unele, care aveau scaune si mese cu picioare mici, poate o cutie de lemn in care se puteau pastra unele lucruri de pret si o bucata de panza de rezerva ca imbracaminte.

Cea mai mare parte din inventarul casei unui taran de rand consta din vase de lut, oale pentru gatit mancarea, vase mai mari care serveau la pastrarea apei, cerealelor, legumelor sau altor alimente. Fiecare familie avea, de asemenea, un pieptene de lemn cu dintii lungi, doua pietre de rasnita pentru a face faina si cateva unelte simple pentru munca la camp, cum ar fi un plug de lemn, cateva seceri de bronz pentru seceratul cerealelor si un cutit facut din acelasi metal. Mai erau si plase pentru prins pasari prin mlastini si un razboi simplu la care femeile teseau.

O panza alba de acoperit coapsele – imbracamintea clasica a tuturor egiptenilor de la rege pana la taran – si imbracamintea lunga, alba, pentru sotia si fiicele sale erau tot ce-i trebuia egipteanului mediu sarac in materie de imbracaminte.

Viata taranului era o continua lupta pentru a-si pastra viata. Cand inundatia Nilului incepea la sfarsitul lui iulie, digurile din jurul fiecarui ogor trebuiau sa fie pastrate in buna stare. Era nevoie de o supraveghere continua pentru ca fiecare ogor sa primeasca din belsug apa pretioasa si maloasa, saturata cu pamant roditor de pe platoul abisinian. Apoi ogoarele erau semanate si, indata ce scadea nivelul Nilului, apa era pompata cu ajutorul cumpenelor pentru irigarea ogoarelor, cu un minimum necesar pentru a asigura cresterea cu succes. Lucrarea aceasta trebuia sa fie facuta pana in timpul secerisului, care se termina in martie. De indata ce recolta era adunata, de obicei, taranul trebuia sa-si paraseasca familia, pentru a-l sluji pe regele sau timp de cateva luni, pana cand un nou tip de semanat ar fi cerut reintoarcerea lui. El devenea un ostas in armata si lua parte in vreo campanie, sau era folosit la lucrari publice, probabil in cariere, ca sa scoata blocurile de piatra necesare pentru temple, palate sau cladiri guvernamentale, ori era folosit la transportarea materialului de constructie la locul unde era necesar. De la sfarsitul lui martie pana in august, intreaga populatie masculina a Egiptului era angajata in slujba regelui. Daca taranul sarac era intr-o campanie in strainatate si nu se putea intoarce pentru a se ocupa de ogoare, sotia si copiii lui trebuiau sa munceasca dublu pentru a tine locul sotului si tatalui care lipsea.

Cu toate acestea, egipteanul de rand pare sa fi fost multumit cu soarta lui, dupa cum se poate deduce din faptul ca nu a fost aproape nici o revolta contra ordinii sociale existente. Cata vreme putea sa-si umple stomacul cu paine facuta cu emmer (grau), sa aiba mancarurile sale preferate facute din orz, linte, ceapa si usturoi, ocazional ceva carne si berea lui slaba, era multumit.

Rutina zilnica era adesea intrerupta de festivitati care aveau legatura cu religia egiptenilor. La asemenea ocazii puteau fi privite procesiunile cu altarele si zeii lor, precum si distractiile ieftine, cum ar fi lupta corp la corp – un sport foarte favorit printre egipteni – sau acrobatia, de obicei practicata de fete.

Muncitorii calificati – Viata unui muncitor calificat era diferita, fie ca era tamplar, pietrar, desenator, pictor, sculptor sau scrib. El locuia in oras, lucra fie pentru rege, pentru slujbasii guvernamentali bogati, sau pentru un templu, avea o casa mai buna decat taranul, mobila mai buna si o mare varietate de hrana, intrucat salariul sau ii ingaduia oarecare luxuri. Totusi, nici acesti oameni nu ne-au lasat multe rapoarte cu privire la viata lor, deoarece lucrau pentru altii si, cu putine exceptii, nu aveau mijloace de a-si construi morminte in care sa fie descrisa istoria vietii lor si sa-si perpetueze memoria. Ei erau fericiti daca puteau sa-si permita sa puna o stela pe care viata lor sa fie descrisa pe scurt.

Aristocratia. – In afara de familia regala, oamenii cei mai privilegiati in Egiptul antic erau slujbasii guvernamentali si preotii. Cei mai multi dintre ei erau bogati si detineau proprietati frumoase cu locuinte alese. De obicei, casa unui aristocrat era inconjurata de un zid inalt, avea dormitoare, un salon, o baie si o bucatarie exterioara separata de casa, cu locuinte pentru slujitori si o magazie cu provizii. In interiorul zidurilor era o gradina bine intretinuta in care se afla un iaz inconjurat de pomi plantati simetric si straturi de flori. Nobilii egipteni erau iubitori de frumos, simetrie si natura.

Patul nobilului nu se deosebea mult de al saracului, dar era facut dintr-un lemn mai bun, avea picioare sculptate in forma de labe de leu si, probabil, era incrustat cu os sau sidef. De obicei era lung numai de 1,20 m, deoarece egiptenii dormeau cu picioarele stranse si nu simteau nevoia de paturi lungi. Capataiele erau facute din lemn sau din piatra. Pernele moi nu le erau cunoscute egiptenilor si, probabil, nici locuitorilor Palestinei antice. Prin urmare, nu a fost o dificultate pentru Iacov sa foloseasca o piatra drept capatai, in cursul noptii petrecute aproape de Betel pe drumul catre Haran. Deasupra paturilor se afla un fel de cort, peste care se intindeau panze subtiri pentru a feri de tantari. Un scaunel, cateva cutii care contineau lenjeria familiei si o masa de toaleta pentru cosmeticele doamnei, vopsea de ochi, rujuri, un brici de bronz, o oglinda de metal si o cutiuta pentru bijuterii – acestea constituiau restul mobilierului camerei de dormit.

Baia si toaleta aveau un paravan de dupa care un slujitor putea sa toarne apa peste persoana care statea in picioare in camera de baie, pe o placa de piatra scobita, ce avea o scurgere intr-un bazin asezat la un nivel mai jos, de obicei afara din casa.

Salonul nu avea mult mobilier. Cateva scaune sculptate cu speteze groase si una sau doua mese erau, probabil, tot ce continea salonul. Oamenii sedeau la masa ca sa manance. De asemenea, jucau jocuri asemanatoare cu sahul.

Imbracamintea egipteanului nobil era, de asemenea, foarte simpla. De obicei purta numai o panza peste coapse, facuta din in egiptean, panza vestita pentru calitatea ei in toate lumea antica. Era foarte curata, iar partea din fata era scrobita. De fapt era spalata, scrobita si netezita de servitorii care spalau in fiecare zi. Egipteanul bogat mai avea si un vesmant lung, ca o tunica cu maneci scurte, si un anumit numar de haine albe pentru functii oficiale. Purta sandale si de obicei avea un toiag ca semn al autoritatii sale. La ocazii oficiale purta o peruca. Cea mai mare parte a femeilor nobile purtau vesminte facute dintr-o bucata de material foarte subtire, care cu greu ar fi putut sa le acopere formele trupului lor, lucru de care femeile egiptene pare sa fi fost mandre. Tesatura era atat de fina, incat vesmantul unei femei putea fi trecut printr-un inel.

Zilele nobilului egiptean erau petrecute in indeplinirea obligatiilor sale oficiale, fie la templu, daca era un preot de rang superior, fie in biroul sau, daca era un judecator, primar al orasului sau capetenia unui district (nomarh). Totusi, aceste datorii ii lasau destul timp pentru a-si inspecta fermele, diferitele ateliere unde slujitorii lui erau ocupati cu facerea berii, vinului, coacerea painii, taierea boilor si indeplinirea altor lucrari marunte. Intrucat construirea mormantului unui om bogat dura mai multi ani, el controla adesea progresul lucrarii facute de muncitorii care sapau, daltuiau reliefurile sau desenau si pictau inscriptiile.

In timpul regatului vechi, in mileniul al treilea i.Hr., cei mai multi egipteni nobili isi construiau mormintele aproape de piramidele regilor lor. Aceste morminte constau dintr-o camera mortuara sapata in pamant si o structura elaborata deasupra terenului care servea drept capela. Unele aveau o incapere, altele aveau mai multe incaperi. Reliefurile care acopereau peretii vorbeau despre viata de toate zilele a proprietarului, viata pe care spera sa o perpetueze in chip magic dupa moartea sa, prin eficacitatea acestor tablouri murale. Pentru noi, tablourile sunt de mare importanta, deoarece ii ilustreaza viata de la leagan la mormant si reprezinta o sursa principala de cunostinte cu privire la cultura egipteana.

Incepand cu Regatul de Mijloc si dupa aceea, (de la 2000 i.Hr. mai departe) cele mai multe morminte au fost sapate in stancile din pustie. De obicei, ele constau din tuneluri si incaperi de diferite forme si constructii. Intrarea era un portic sapat direct in stanca, cu coloane care sustineau acoperisul. O sala ingusta ducea la una sau mai multe capele si, de acolo, intr-un loc in spatele caruia se afla camera mortuara care continea corpul imbalsamat al proprietarului mormantului. El era asezat intr-un sicriu facut din scanduri groase de lemn, pictat din abundenta. Toate zidurile camerei mortuare, capelele si salile aveau fie picturi, fie basoreliefuri care, de asemenea, erau pictate.

In timpul vietii sale, fiecare proprietar al unui astfel de mormant se ingrijea ca toate randuielile cultului mortuar sa continue dupa incetarea sa din viata. El isi inzestra mormantul cu terenuri agricole si cu slujitori care trebuiau sa aduca recolta la preotii mortuari. Acesti preoti urmau sa indeplineasca ritualurile zilnice si sa aduca jertfele necesare ca alimente, bautura si tamaie, astfel incat decedatul sa se bucure de viata de dupa moarte, asa cum ar fi dorit sa o faca, daca ar fi fost inca viu. In vremuri de ordine si prosperitate, cultul mortuar pentru unele morminte a fost continuat fara intrerupere timp de secole, dar in alte perioade, grija pentru morminte si pentru indeplinirea datoriilor mortuare a fost neglijata la foarte scurt timp dupa moartea proprietarului.

Egipteanul bogat avea, de asemenea, o mica flotila din corabii pe Nil, de care avea nevoie pentru a calatori. Egiptul nu avea drumuri. Nilul era artera de comunicatie. Cand un slujbas oficial trebuia sa faca o calatorie pentru a vizita curtea imparateasca sau tinutul peste care stapanea, avea o corabie cu cabine, in care gasea o parte din confortul caminului sau. Alte corabii il urmau, purtand provizii si slujitori. Una avea o bucatarie, unde erau pregatite mancarurile sale si alta o bucatarie de la care obtinea delicatesele.

Pentru distractie, egipteanul nobil practica pescuitul si vanatoarea, asa cum arata multe tablouri din morminte. Pescuitul se facea cu ajutorul unor sulite de pe corabii cu platforma, iar vanatoarea de pasari prin aruncarea unor bete sau cu ajutorul unor capcane facute din plase, care se strangeau cu o sfoara in mlastini.

Adunarile sociale nu erau rare in familiile celor bogati. Prietenii erau invitati pentru a privi performantele de lupta intre barbati si de acrobatie a femeilor. O orchestra formata din 22 de harpe cu corzi, 6 lire cu corzi, 3 lute cu corzi, fluiere duble de trestie si tamburine produceau o muzica vesela, pe care dansau fete imbracate in vesminte subtiri. Toti oaspetii, slujitorii si executantii purtau pe cap un con cu parfum care se topea si umplea vesmintele tuturor celor prezenti si aerul cu un parfum pronuntat. Buchetele de flori proaspete se vedeau pretutindeni si o armata de slujitori ii serveau pe oaspeti nu numai cu toate delicatesele pe care le putea produce Egiptul, dar si cu mari cantitati de bere si vin. La sfarsitul unor astfel de petreceri, oaspetii trebuiau sa fie sprijiniti sau chiar purtati pe brate pana acasa.

Sclavii. – In Egiptul antic, sclavii nu aveau un rol la fel de mare ca in alte tari. Totusi, sclavii se gaseau in toate gospodariile egiptenilor nobili si bogati. Razboaiele in strainatate aduceau in Egipt multi prizonieri care deveneau sclavi. In general, multi din ei o duceau bine in Egipt, iar ca robi de casa aveau o viata mai usoara decat cea pe care o avusesera in calitate de cetateni liberi in propria tara. De fapt, multi din ei aveau o viata mai usoara decat taranul egiptean, unii ajungand la bogatie si onoare. Regii dinastiei a douazecisidoua din secolul al X-lea, de exemplu, erau descendentii unor sclavi din Libia, care mai intai ajunsesera la treapta de cetateni cu toate drepturile, apoi conducatori locali si comandanti militari si, in cele din urma, la ocuparea tronului.

Religia. – In acest context putem sa tratam doar pe scurt credintele religioase ale egiptenilor. Egiptenii erau politeisti, crezand in existenta unei multimi de zei despre care se presupunea ca indeplinesc diferite functii. Zeul soare, Ra, mai tarziu Amon-Ra, statea in fruntea zeilor. Secretarul lui, Thoth, inregistra faptele oamenilor. Ceilalti zei isi aveau indatoririle impartite intre ei, unul fiind patronul Nilului, un altul al pamantului, unul era zeul mortilor, un altul era patronul femeilor insarcinate. Totusi, zeul conducator in Egipt era o fiinta omeneasca, faraonul, numit “zeul cel bun, Horus”. El era considerat a fi fiul trupesc al lui Ra, domnind peste Egipt ca reprezentant vizibil al familiei invizibile a zeilor. Despre toti zeii se credea ca au trasaturi omenesti si erau in stare sa urasca si sa iubeasca, sa raneasca si sa omoare si, la randul lor, sa fie raniti si omorati. Multi dintre zei erau zugraviti ca avand infatisarea unor animale si, de aceea, animalele cu care zeii erau asemanati erau considerate sfinte in locurile unde acesti zei isi aveau templele. Pisica, de exemplu, o reprezenta pe zeita Bastet, Amen era reprezentat printr-un berbece, Hathor printr-o vaca, iar Heket printr-o broasca.

Datoriile religioase ale egiptenilor constau din a ajuta la construirea si pastrarea in buna stare a templelor, din sustinerea numerosului personal si din suportarea cheltuielilor zilnice cu jertfele, sarbatorile si procesiunile sacre. Toate actiunile vietii erau conduse de sperantele si temerile legate de viata lor din “apus”, adica viata de apoi. Se considera ca orice fapta buna facuta pentru binele unui decedat era folositoare nu numai pentru primitorul darului, dar mai tarziu chiar pentru cel care a indeplinit datoria pioasa mortuara.

Era evident ca egipteanul antic era constient de obligatiile sale morale fata de semenul sau si fata de zeii sai. Lucrul acesta este evident din confesiunile negative continute in Cartea Mortilor, un document magic care era asezat in sicriul celui decedat si care era privit ca un pasaport pentru lumea cealalta. Egipteanul credea ca dupa moarte va trebui sa treaca pe dinaintea a 42 de judecatori, care cercetau daca era pregatit sa intre in lumea mortilor fericiti. Pregatirea aceasta era determinata de felul vietii sale de pe pamant. Se presupunea ca este pregatit sa dea raspunsuri corecte celor 42 de judecatori, deoarece ducea cu el raspunsurile scrise pe papirus. Primului judecator ii spunea: “N-am savarsit pacat”, celui de-al doilea: “N-am furat”, celui de-al treilea: “N-am inselat”, etc. In cursul profundei sale examinari, el nega ca ar fi ucis, furat, folosit cantare si greutati false, ca ar fi fost certaret, ca ar fi savarsit fapte imorale, sau ca ar fi facut ceva contra templului sau unui zeu, cu alte cuvinte, ca a fost neprihanit.

Faptul ca viata egipteanului nu era in armonie cu cunostinta sau etica sa morala este cunoscut din plangerile saracilor si din referintele documentare ocazionale cu privire la tot felul de nedreptati care se savarseau pretutindeni. Cu toate acestea, egipteanul credea ca acea Carte a Mortilor, cu formulele ei magice, ii oferea o rezolvare pentru pacatele lui si ii garanta admiterea in lumea mai buna. De asemenea, se credea ca cultul mortilor, cu darurile si ingrijirea corpului, avea un efect magic asupra bunei stari a celui decedat.

Egipteanul nu credea in invierea trupului. El credea totusi ca ingrijirea corpului in lumea aceasta, aducerea de daruri si savarsirea unor ritualuri erau folositoare pentru mort in lumea cealalta. Se luau masuri pentru a garanta bunastarea celui decedat pentru cazul cand cei vii isi neglijau datoriile in aceasta privinta. Daruri imitate erau sapate pe peretii mormantului si toate dorintele decedatului erau inregistrate in inscriptii. Se considera ca, in caz de nevoie, aceste reliefuri, picturi si texte ar fi inlocuitoare suficiente pentru orice ritualuri mortuare care lipseau.

Viata in lumea cealalta era considerata a fi o continuare a vietii de pe pamant, cu deosebirea ca toate experientele neplacute ale vietii anterioare, cum ar fi boala, dezamagirile sau nenorocirile nu se vor repeta. Din acest motiv toate experientele placute din viata zilnica a proprietarului mormantului si a familiei sale erau descrise cu amanuntime cu ajutorul picturilor si al basoreliefurilor, dar niciodata nu era zugravita vreo boala sau imprejurare nefavorabila care i-au aparut pe calea vietii. De exemplu, din papirusurile chirurgicale si din dovezile prezentate de mumii, stim ca chirurgii egipteni antici faceau tot felul de operatii, dar niciuna nu era zugravita intr-un mormant sau templu, cu exceptia circumciziunii care se pare ca era considerata ca o performanta religioasa, ca la izraeliti.

Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania

Reconstituirea modului de viata in lumea antica cere adunarea de dovezi din mai multe surse diferite. In Egipt, tablourile in culori din morminte sau basoreliefurile descriu in mod viu obiceiurile oamenilor din toate domeniile vietii, imbracamintea, uneltele, mobilierul, casele, precum si diferitele ocupatii. In Mesopotamia, sursa materiala este de o natura mai limitata. Tablourile de pe sigiliile cilindrice, statuile si basoreliefurile ofera o parte din informatia necesara pentru o descriere a deprinderilor si obiceiurilor acelei tari. Alte dovezi provin din documentele legale, religioase sau de afaceri. De mare valoare, de asemenea, sunt obiectele pastrate in ruinele din Orientul Apropiat, cum ar fi vasele de gospodarie, uneltele, armele, obiectele de toaleta, bijuteriile si alte obiecte de uz zilnic.

Descrierea urmatoare se bazeaza pe aceste multiple izvoare. Trebuie totusi sa retinem ca dovezile pentru unele perioade sau regiuni sunt mai bogate ca altele si ca tot mai raman unele goluri in cunostintele noastre. Cand vorbim despre obiceiurile si deprinderile oamenilor din epoca patriarhala, intelegem timpul de la aproximativ 2000 la 1500 i.Hr. Obiceiurile nu au fost intotdeauna aceleasi in decursul acestor 500 de ani si nici nu erau aceleasi in fiecare regiune. Totusi, lumea antica nu a experimentat schimbari asa de drastice cum s-a intamplat cu lumea moderna ca rezultat al remarcabilelor inventii si descoperiri ale ultimelor doua secole.

Desi sunt de observat mici schimbari in cultura diferitelor perioade ale antichitatii, viata a fost esential aceeasi in decursul multora. Daca un om din secolul al XV-lea d.Hr. s-ar ridica astazi din mormant, cu greu ar recunoaste lumea in care a trait candva. El ar observa schimbari radicale in fiecare amanunt al vietii, in sistemele de transport, comunicatie, modul de a scrie, timpul, treburile gospodaresti, conditiile de trai, imbracamintea, ingrijirea medicala si conditiile sociale. In Orientul antic lucrurile nu erau asa. Un om din secolul al XX-lea i.Hr. plasat deodata in secolul al XV-lea i.Hr. ar vedea desigur unele lucruri curioase pe care nu le cunoscuse, cum ar fi calul si carul si cateva arme si unelte, dar ar fi in stare sa se adapteze la noua situatie in cateva ore. De fapt, el nu s-ar simti scos din mediul sau in unele locuri ale Orientului antic nici astazi. Din acest motiv, descrierea vietii de toate zilele a oamenilor care au trait in epoca patriarhala, asa cum este prezentata in capitolul prezent se aplica oarecum uniform la intreaga perioada in discutie. Insa, intrucat cele doua culturi principale ale antichitatii, egipteana si mesopotamiana, difera categoric una de alta, ele urmeaza sa fie tratate separat.

Palestina si Siria nu au furnizat mult material ca sursa pentru subiectul in discutie, din cauza lipsei aproape complete a dovezilor pictografice. Descrierea vietii zilnice in aceste tari in timpul epocii patriarhale depinde, deci, in cea mai mare masura de dovezile arheologice si de analogiile dintre Egipt si Mesopotamia, care, din fericire, au pus la dispozitie picturi si descrieri ale palestinienilor.

Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania