Articole Creştine » Tineret

Tanar pentru infinit

loribalogh — Fri, 29 Oct 2010 19:29:46 +0000

“TANAR PENTRU INFINIT”

Era o zi ploioasă din 1939. În bucătărie, băiatul îşi făcea temele la biologie, dar cu urechea trăgea la conversaţia din sufragerie: „Tii, ce-aş vrea să mai am încă o dată 15 ani, ca Johnny al vostru! Aş şti cum să-mi ordonez viaţa, să am un scop şi să trăiesc cu adevărat…” Vocea plângătoare a unchiului îl înfioră pe Johnny. Băiatul rămase pe gânduri. Deodată, închise cartea, rupse o foaie mare din caiet şi începu hotărât să scrie:
„Ţintele vieţii mele:
1. să explorez Nilul;
2. să escaladez Everestul;
3. să scriu repede la maşină;
4. să cobor cu batiscaful în fundul oceanului;
5. să învăţ jujiţu;
6. să vizitez Polul Nord şi Polul Sud;
7. să sar cu paraşuta;
8. să învăţ spaniola şi araba;
9. să zbor cu balonul;
10. să cânt la pian Sonata lunii;
11. să fac ocolul pământului;
12.să călăresc un elefant şi un struţ…” …Şi tot aşa, până la sfârşit:
„…125. să citesc Biblia din scoarţă în scoarţă;
126. să mă însor şi să am copii;
127. să trăiesc ca să prind secolul XXI.”

După 5 ore, John Goddard avea ţintele vieţii sale pe hârtie. De-atunci, în fiecare dimineaţă, se oprea câteva minute în faţa hârtiei prinse pe perete. Ca să devină realitate, John începu să pună termene, mai întâi, pentru ţintele care-i stăteau la îndemână, apoi, pentru cele ascunse în viitor.
Şi lucrul uimitor: la 61 de ani, dintre cele 127 de ţinte, avea deja realizate 108! La un interviu TV, el spunea: „Ai nevoie de-un plan pentru orice lucru: fie că vrei să ridici o catedrală, fie o găinărie”…
Atunci, la 15 ani, John Goddard intra în maturitate. Trecerea de la copilărie la maturitate este marcată de apariţia scopului în viaţă. Copiii n-au ţinte. De aceea, n-au nici viitor. Ei consumă prezentul cu joaca. Dar prezentul în sine nu duce nicăieri. Ceea ce-i dă sens este tocmai viitorul care se naşte doar prin apariţia unui scop în viaţă.

Ţinta în viaţă este acea forţă ce transformă un băiat într-un om al destinului. La 12 ani, Steven Jobs, cel ce avea să devină fondatorul companiei „Apple Computer” (sau McIntosh), l-a sunat pe Bill Hewlett, patronul lui Hewlett-Packard, ca să-i ceară nişte… componente electronice… Pe când alţii se jucau de-a hoţii şi vardiştii, Steven avea deja o pasiune: computerul. El spune: „Cine ştie încotro merge, află şi cum să ajungă acolo!”
Ţintele sunt… „vise cu termen”. Când gândim, noi creăm. Orice vis puternic are şansele să devină realitate. Definirea ţintei este 50% din realizarea ei. Orice lucru care poate fi conceput şi crezut de mintea ta poate fi realizat! Peter Drucker, părintele managementului, spunea: „Cel mai bun mod de a controla viitorul este de a-l crea!”
Uraganul care doarme

Ţintele au ceva fantastic în ele: au o forţă care se descătuşează atunci când creierul are ţinte clare, specifice şi o direcţie în care-şi canalizează energia minţii. Ţintele activează o putere unică în minte, pe care psihologii au numit-o „sistemul de reţele ale subconştientului”. Să zicem că îţi doreşti… o combină stereo nouă. De îndată ce ţi s-a fixat ţinta, în subconştient se produce un proces straniu: oriunde mergi, vezi doar combine stereo; orice ziar ai răsfoi, zăreşti numai combine stereo. Din orice conversaţie, surprinzi doar informaţii despre ele… Ce se întâmplă? Reţeaua subconştientului o dată activată, te trezeşti fără să vrei în febra vânării de date care, până atunci, nici nu ştiai că există.
Această funcţie a creierului se cheamă „sistemul activator reticular” (SAR). Ori de câte ori apare vreun mesaj semnificativ pentru ţinta stabilită, mănunchiul de neuroni trimite prin tot creierul semnale de tipul „Trezeşte-te!”. Ce produce această vigilenţă? Sistemul-reţea a subconştientului. El acţionează ca o plasă imensă pe care o tragi după tine pe oriunde mergi şi care lasă să scape toate datele, cu excepţia celor legate de ţinta ta. Acest sistem declanşează forţa extraordinară ce transformă visele în realitate.

Un caz: în 1966, Lou Holtz şedea pe bordura trotuarului, şomer, fără bani şi fără viitor. Mai credea totuşi că avea resurse pentru ceva în viaţă. Visător, şi-a scos pixul, o foaie de hârtie şi a listat 107 ţinte. Chiar când scria, multe îi păreau imposibile, ba chiar ridicole, ca de exemplu: să fie invitat la micul dejun la Casa Albă, să apară în cel mai popular talk show pe canalul 1 de televiziune… Azi, peste 90% dintre ele au fost realizate.
El spune: „Nu fii spectator; nu lăsa viaţa să treacă pe lângă tine! Chiar dacă n-ai nici o idee de cum vei realiza scopul, trebuie să ţi-l pui totuşi. O dată ce ai ţinta, te trezeşti motivat. Şi atunci găseşti şi căile. Inima îţi spune ce eşti capabil să faci. Motivaţia te pune pe treabă. Iar atitudinea hotărăşte cât de bine o faci!”.

Scrisul cu efect magic

În 1953, o echipă de cercetători a realizat un sondaj printre absolvenţii universităţii Yale, una dintre cele mai renumite din lume. Absolvenţii au fost întrebaţi dacă şi-au stabilit ţintele lor de viaţă şi dacă le-au aşternut pe hârtie. Mai puţin de 3% aveau ţinte scrise.
După 20 de ani, aceeaşi echipă a cercetat realizările absolvenţilor din 1953. Şi ce să vezi? 83% câştigau un salariu mediu, cu totul sub nivelul lui Yale. 14% câştigau de 3 ori mai mult decât cei 83%. Iar ultimii 3 % câştigau de 10 ori mai mult decât ceilalţi 97% la un loc.
Explicaţia? Cei 83% erau cei care au plecat din facultate fără ţinte clare în viaţă; cei 14% îşi stabiliseră ţinte, dar nu şi le scriseseră; succesul aparţinea exact acelei categorii de 3% care, încă din facultate, şi-au fixat în scris ţintele!
Cercetarea a mai arătat că aceştia din urmă erau mai bine adaptaţi emoţional şi social. Aveau o viaţă de familie mult mai stabilă. Dovedeau o atitudine mai pozitivă, erau mai fericiţi şi mai echilibraţi.

În 1976, renumitul jurnalist Steve Chandler lua cuiva un interviu la întâmplare, în sălile de aşteptare din Hollywood. Respectivul se chema Arnie. Era un tip deformat de culturism, care vorbea cu un accent austriac neplăcut. La întrebarea: „Ce vrei să devii?”, Arnie a răspuns calm: „Am să devin starul nr.1 al Hollywood-ului”. Chandler s-a forţat să-şi ascundă zâmbetul. Primele încercări ale lui Arnie au fost eşec total. Şi totuşi, tipul n-avea de gând să renunţe: „Mă bazez pe aceeaşi metodă pe care am folosit-o la culturism. Mai întâi, îţi creezi o imagine a ceea ce vrei să devii; apoi, trăieşti ca şi când viziunea a devenit realitate”. Cuvintele sale sunau ridicol de simplu. Chandler şi-a amintit de vorbele lui abia când Arnie a devenit Arnold Schwarzenegger.

Puterile generaţiei Z dorm paralitice.

Inspiraţia a ridicat Speranţa în rândul celor trei forţe vitale ce croiesc destinul: „Credinţa, speranţa şi dragostea” (1 Corinteni 13,13). Speranţa? Nu e decât consecinţa unei ţinte! De o ţintă în viaţă depind şi viitorul, şi speranţa, şi fericirea ta. Lipsit de ţintă, te resemnezi, te piperniceşti şi încetezi să mai exişti.
Psihiatrii au descoperit că cei mai mulţi pacienţi se află într-o stare nefericită pentru că n-au găsit un scop în viaţă, în momentul în care îşi pun o ţintă – pentru un an sau cinci -, cei mai mulţi se vindecă rapid! Dacă îţi pui o ţintă ai creat un viitor!
Totul e s-o doreşti cu putere! Şi-atunci, „Domnul îţi va da tot ce-ţi doreşte inima” (Psalm 37,4-5). Căci „El împlineşte dorinţele celor ce se tem de El!” (Psalm 145.1

Tehnica stabilirii idealurilor

Simţi că parcă ai luat foc! Dorul după un sens în viaţă te mistuie. Te întrebi: „Cum să-mi găsesc ţinta? Ce trebuie să fac?”
Ţintele lui John Goddard, la drept vorbind, sunt ţinte puerile, ca ale unui puşti de „15 ani”. În viaţă, sunt lucruri mult mai importante decât să miroşi Polul Nord sau să te bălăceşti în Yang-Tze.
Atunci când îţi pui ţinte, decizi ce vrei să realizezi în viaţă. Stabilirea idealurilor îţi oferă ocazia să alegi unde vrei să ajungi. Ia-ţi o foaie de hârtie. Roagă-te singur în cămăruţă. Apoi, scrie-ţi obiectivele mari: ce vrei să realizezi în viaţa ta. Împarte acum aceste ţinte, care se întind pe zeci de ani, în câteva etape intermediare. Acum împarte-le în arcuri mai mici… Apoi, şi mai mici, şi tot aşa, până când ajungi să-ţi faci o listă de obiective pentru astăzi. Ţi-ai dobândit astfel o viziune pe termen lung, cât şi o motivaţie pe termen scurt. Ştii acum în ce domenii trebuie să dobândeşti cunoştinţe; ştii ce resurse ai, cum să ţi le organizezi şi cum să te eliberezi de „distracţii” (cuvântul vine de la „a distrage”, a te abate de la ţintă).
Ah, distracţiile… Când am intrat la Conservator, visam să devin cel mai bun violonist din lume. Din primul an, mi-am dat seama că, în calea realizării mele, stătea o distracţie îndrăgită şi irezistibilă, televizorul. Dar pentru că aveam o ţintă, am avut puterea să iau hotărârea cea mai dramatică: să nu mai privesc nici un minut la el. Eu dormeam chiar în camera cu televizorul! totuşi mi-am luat măsuri de rigoare: în timp ce ai mei şedeau pe pat, făcând un zid între mine şi TV, eu mă întorceam cu spatele şi, cu capul între perne, dormeam dus. Această biruinţă repetată mi-a dat putere să lupt şi încredere că voi atinge ţinta!
Realizarea ţintelor mici, pe termen scurt, îţi dă convingerea că poţi atinge ţinte mai înalte şi mai grele.

Iată 8 reguli de succes în realizarea ţintei:

1.Scrie-ţi ţinta cea mare pe care ţi-ai pus-o. Cât timp n-o scrii, ţinta rămâne doar o dorinţă. Iar dorinţele sunt neputincioase. Expresia „aş dori să…” poartă cu sine o parte negativă nerostită: un „dar…”. Scrie ţinta şi pune-o la vedere, ca s-o priveşti cât mai des!

2.Stabileşte-ţi paşii pe care trebuie să-i parcurgi până la ţintă. Cu alte cuvinte, „rupe” obiectivele mari în ţinte mai mici, şi din nou, în ţinte şi mai mici… până când obţii obiective clare, concrete şi realizabile pentru termen scurt.

3.Pune termene-limită pentru fiecare ţintă mare sau mică. Stabileşte-ţi un orar pe ani, pe luni, pe zile… Când te disciplinezi să te mişti în cadrul unui orar stabilit, scapi de simţământul poverii şi al obligaţiei.

4.Scrie-ţi şi motivele pentru care ţi-ai pus ţinta aceasta. Poţi realiza orice, atâta timp cât găseşti suficiente motive de a o face. Cu trecerea timpului, adaugă noi şi noi motive, prin care ţinta devine tot mai atrăgătoare, mai valoroasă şi mai vrednică de atins.

5.Implică-i pe cât mai mulţi în planurile tale. Împărtăşeşte cât mai multor persoane ce ai tu de gând. În acest fel, creşte nivelul tău de dedicare pentru ţinta respectivă. Faptul că şi alţii ştiu ţintele tale aproape că te forţează să fii perseverent în atingerea lor.

6.Nu-ţi dispersa forţele către prea multe ţinte. Nu patina pe toate planurile deodată. Stabileşte-ţi trei sau cinci priorităţi pentru anul acesta. Una dintre trăsăturile-cheie de caracter pe care trebuie să le dezvolţi este să devii o persoană „ţinto-centrică”.

7.Identifică obstacolele în calea ţintei. Listează-le. Apoi, alcătuieşte pentru fiecare obstacol câte o strategie de depăşire a lui. Aşa se nasc ţintele pe termen scurt.

8.Ajustează-ţi din mers ţintele şi termenele, ori de câte ori constaţi că există alternative mai bune pentru realizarea ţintei finale. Nu te sfii să-ţi rescrii întregul plan mai cristalizat şi mai realist. Este normal ca dezvoltarea personalităţii tale să se reflecte în strategia ta de viaţă.
Stabilirea idealurilor este cea mai bună metodă de a-ţi clarifica priorităţile în viaţă, de a te rupe de tot ce te distrage, de a te motiva pentru izbândă şi de a-ţi consolida încrederea în Dumnezeu şi în tine, robul Lui.

Ah, obstacolele!

Toţi ştim să visăm. Doar că unii sunt favorizaţi de soartă, în timp ce majoritatea sunt dezavantajaţi prin naştere, educaţie, lipsuri materiale… Aşa crezi. Este însă surprinzător că biografiile celor care au schimbat lumea ne descoperă oameni cu posibilităţi de rând, ba chiar sub media contemporanilor. Ceea ce i-a transformat au fost tocmai ţintele în care au crezut şi în care au investit totul! Un autor spunea: „Toţi oamenii sunt creaţi egali, dar ambiţia de a realiza o ţintă sau lipsa ei îi desparte curând: de-o parte, biruitorii – cei care şi-au stabilit nişte ţinte clare. De cealaltă parte, învinşii – consumatorii, fără ţinte şi ineficienţi în toate.”
Cei mai mulţi dintre oamenii mari ai lumii au pornit cu handicapuri pe un drum cu obstacole de netrecut. George Washington era un general fără armată şi boicotat de parlament; sărăcia, lipsa de educaţie şi nenorocirile nu i-au obstrucţionat lui Abraham Lincoln visul; paralizia infantilă nu l-a împiedicat pe Franklin D. Roosevelt să devină preşedintele SUA, nici pe Iţhak Perlmann să devină violonist celebru; originea nenorocită şi surzenia nu l-au oprit pe Beethoven să compună, aşa cum nici mizeria unei familii cu 18 copii,pe Enrico Caruso să devină tenorul lumii; incapacitatea mentală din timpul şcolii nu l-a doborât pe Albert Einstein. Dimpotrivă, dificultăţile au stimulat saltul înainte. E ca şi cu broasca ţestoasă: înaintează doar dacă îşi împinge gâtul înainte.
Cunosc istoria a doi copii defavorizaţi (negri şi handicapaţi), cu soartă asemănătoare: Glenn Cunningham şi Wilma Rudolph. În pruncie, ambii au fost loviţi de cele mai crunte nenorociri: Glenn a suferit arsuri extreme care l-au infirmizat pe viaţă, iar Wilma a fost atinsă de paralizie. Urma să devină cerşetori. Dar ambiţia de a redeveni oameni normali a declanşat în ei forţe extraordinare. Mai întâi, târându-se, apoi mergând în 4 labe, apoi în cârje sau ţinându-se de gard, ambii reuşesc să umble scâlciat, apoi să alerge caraghios. Şi, incredibil, Glenn şi Wilma devin doi dintre cei mai formidabili atleţi: în 1934, Glenn Cunningham bate recordul mondial la alergare la 1 milă; iar, în 1960, Wilma Rudolph devine prima atletă din lume care câştigă 3 medalii olimpice consecutiv: 100 m, 200m şi ştafeta 4x100m alergare. E incredibil! Dar este adevărat şi posibil pentru oricine!
Naturalistul Michael Grinard a publicat o ştire care a intrat în Guiness Book: în fundul unui puţ de mină, el a descoperit o plantă care a încolţit şi care, în strădania ei de a ajunge sus la lumină a crescut 40 de metri înălţime, cu toate că specia ei nu poate depăşi 15 cm. E incredibil, dar e adevărat. Şi e posibil şi pentru tine!

Ţinte – Da! Dar de care?

„Să fii cap de afiş!” „Să conduci cea mai bogată firmă din lume!” „Să înconjuri pământul de 10 ori!” „Să fii cel mai puternic bărbat!” „Să fii cea mai admirată fată!” Ţinte fascinante, nu?
Cu puţin timp înainte de a muri, pe când juca cu prietenii o partidă de „Ce-ai face dacă…”, umoristul şi dramaturgul George Bernard Shaw a fost pus să răspundă la întrebarea: „A cui viaţă ţi-ai dori s-o trăieşti, dacă ţi s-ar mai da ocazia?”. Trist, el a zis: „Aş alege să fiu omul care ar fi putut fi George Bernard Shaw, dar care n-a fost niciodată…” Ce fel de om?

Toată viaţa lui, marele Albert Einstein a cultivat o admiraţie fără hotar pentru modelele sale, Newton şi Maxwell. Portretele lor atârnau de-o parte şi de alta a biroului său. Către sfârşitul vieţii, Einstein le-a înlocuit cu alte două portrete: Gandhi şi Albert Schweitzer. „De ce, maestre?” l-a întrebat cineva. Şi bătrânul a replicat încet: „A venit vremea să înlocuiesc faţa succesului cu imaginea slujirii!”

Ţinte – sunt multe de jur împrejur. Dar în ziua socotelilor, vor rămâne doar acelea care se aliniază unei singure direcţii: Hristos!

Marele Goethe spunea că ar trebui să ne străduim pentru binele cel mai înalt. Isus Hristos, în schimb, ne îndeamnă să ne străduim pentru cea mai umilă slujire. Aceia care I-au călcat pe urme, au găsit împlinirea supremă.

„Un lucru ştiu” – spunea doctorul Albert Schweitzer – „că singurii dintre noi care ajung cu adevărat fericiţi sunt cei care au căutat şi au găsit cum să slujească!”. Era prin anii ’50, în Viena. Elita oraşului se strânsese să-l asculte pe Albert Schweitzer vorbind despre leproşii săi din Lambarene. În sală era şi o epavă la jumătatea vieţii, celebra Marion Mill. Pacientă a spitalului de nebuni, fosta actriţă şi soţia vestitului Otto Preminger şi-a ruinat viaţa cu petrecerile, alcoolul şi drogurile. Mişcată de cele auzite, Marion l-a implorat pe doctor s-o lase să meargă cu el la leproşi… Spre mirarea tuturor, Schweitzer o acceptă. Curând, cea născută în mătase a învăţat să spele puroiul, să lege răni fioroase, să-i slujească pe ultimii oameni. Acolo, lângă leproşi, Marion s-a vindecat pe deplin şi a trăit încă mult în Africa, unde a scris cartea: „Tot ce-am vrut eu e Totul!”
Revista Time îi citează un pasaj: „Există doar două feluri de oameni: cei ce-ajută şi cei ce n-ajută. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a îngăduit să devin o slujitoare. Şi, ajutându-i pe alţii, am găsit Totul!”.

Slujirea – ţinta neştiută de lume, cea care poate umple viaţa de fericire! Singura ce rămâne!

Între masaii evanghelizaţi din Kenia, trăieşte Kimiti Ole Rerente. N-a fost niciodată la şcoală, dar ştie pe de rost cam jumătate din Scriptură. Omul predică prin sate, îi învaţă pe copii adevărul şi a câştigat pe mulţi pentru Hristos. Misionarii îl caută ca traducător şi sfetnic. Kimiti trăieşte numai ca să slujească. Dar am scăpat un amănunt: omul e orb!

…Oricât ar fi de fascinant, nici o ţintă nu poate motiva ca slujirea! Nici una nu face dintr-un handicapat o dinamită! Aş dori, dragul meu, acum când te aşezi înaintea foii albe, să-L fixezi bine pe Isus cel Unic! Vrei să fii fericit şi să realizezi lucruri mari? E bine! Atunci, nu uita:
„Cine va voi să-şi scape viaţa o va pierde. Dar cine-şi va pierde viaţa, pentru Mine şi pentru Evanghelie, o va câştiga!”

Lucian Cristescu

Îmbracamintea: un subiect pe inima mea

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:31 +0000

Ce vad oamenii cand se uita la mine? Adesea imi pun aceasta intrebare. Ce-i atrage mai intai? Culoarea parului meu, coafura, hainele? Sau stralucirea fetei? Un element exterior sau ceva care straluceste din interior? Lumea noastra pune prea mare accent pe frumusetea exterioara a femeii. Suntem mereu invitate sa purtam cele mai la moda haine, sa ne aranjam parul dupa ultimul racnet si sa purtam cele mai scumpe podoabe. Suntem tentate sa credem ca daca nu facem asa, nu vom fi niciodata multumite de noi insine. Nu ne va observa nimeni niciodata. Nu vom gasi niciodata dragostea adevarata si nu ne vom bucura de admiratia pe care o dorim – si o meritam.

Totusi, Scriptura spune ca nu machiajul, bijuteriile si hainele la moda sunt lucrurile pe care Dumnezeu doreste sa le vada. El nu este asa de preocupat de ceea ce atrage admiratia superficiala, cat de dorinta de a vedea „omul ascuns al inimii, in curatia nepieritoare a unui duh bland si linistit, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu.“ (1Petru 3:3,4). Ceea ce apreciaza El sunt frumusetea adevarata a modestiei si virtutea.

Frumusetea interioara. Tanara fiind eram destul de preocupata de aspectul meu exterior. Vroiam sa arat bine. Vroiam ca parul sa imi stea perfect si hainele sa fie ca ale prietenelor mele. Asadar in mare parte valoarea pe care mi-o acordam provenea din ideea pe care o aveam despre felul in care trebuie sa arat. Aratam ca ceilalti? imi amintesc de ziua in care i-am spus mamei mele ca nu mai vreau sa ma imbrac ca ea. Doream sa port haine elegante, ca prietenele mele. ii multumesc lui Dumnezeu ca am o mama inteleapta, care mi-a spus:

-Staci, inainte de a lua o hotarare importanta, trebuie sa il intrebam pe Dumnezeu ce parere are El. Vreau sa meditezi singura la acest subiect si apoi sa imi spui ce ti-a aratat Dumnezeu.

Surpriza! Cand am inceput sa studiez ce spune Biblia si Spiritul Profetic cu privire la imbracaminte, nu eram convinsa ca Dumnezeu era prea preocupat cu privire la felul in care ma imbrac eu. Dar pe masura ce studiam, am inceput sa imi dau seama ca El are instructiuni foarte clare in ce priveste stilurile de imbracaminte care sunt si care nu sunt potrivite pentru mine ca tanara crestina. Am fost surprinsa de cat de multe sfaturi erau date. Totusi, mai mult decat orice, am inceput sa recunosc ca problema imbracamintei era o problema pe inima mea. Ma concetrasem asupra exteriorului, pe cand Isus Se concentra asupra interiorului – relatia mea personala cu El. imi amintesc de lupta pe care am dus-o discutand cu Dumnezeu daca ii place sau nu imbracamintea mea. Rugandu-ma, El a inceput sa umple inima mea cu dorinta de a fi frumoasa cu adevarat, permitandu-I sa imi ofere frumusete interioara.

imbracamintea in Biblie. inca din Gradina Eden, imbracamintea a reprezentat mai mult decat doar acoperirea pielii. inainte de a pacatui Adam si Eva erau imbracati intr-un vesmant de lumina alba. „Acest vesmant de lumina era un simbol al hainelor lor spirituale, de nevinovatie. Daca ar fi ramas credinciosi lui Dumnezeu, acest vesmant ar fi continuat sa ii invaluie mereu. Dar cand a intrat pacatul in lume, ei au rupt relatia cu Dumnezeu si lumina care ii acoperise s-a indepartat. Goi si rusinati, au incercat sa inlocuiasca vesmantul divin cu frunze de smochin, care sa ii acopere.“ (Parabolele Domnului Hristos, p. 311) Aceste frunze de smochin simbolizau propria lor neprihanire. „Frunzele de smochin reprezinta argumentele folosite pentru a acoperi neascultarea.“ (Review and Herald, 15 noiembrie 1898).

Dumnezeu stia ca aceste vesminte indecente nu erau potrivite ca imbracaminte, asa ca a croit pentru perechea vinovata haine din piele (Geneza 3:21). Deoarece un miel a trebuit sa moara pentru asta, aceste haine simbolizau neprihanirea care putea sa le apartina lor prin credinta in Mantuitorul.

Firul albastru obligatoriu. in vremea Exodului, hainele purtate de israeliti aveau o insemnatate simbolica speciala. Lui Moise i s-a poruncit sa-i spuna poporului sa-si „faca din neam in neam un ciucure la colturile vesmintelor lor si sa puna un fir albastru peste ciucurele acesta din colturile vesmintelor… sa va uitati la el si sa va aduceti aminte de toate poruncile Domnului, ca sa le impliniti.“ (Numeri 15:38,39). Firul albastru simboliza angajamentul poporului de a-I fi ascultatori lui Dumnezeu.

Dumnezeu a dat instructiuni foarte precise cu privire la vesmintele purtate de Aaron, marele preot. „Dumnezeu a specificat fiecare detaliu in ce privea imbracamintea celor care slujeau inaintea Lui. Astfel, suntem invatati ca El are preferinte cu privire la hainele celor care ii slujesc. in privinta imbracamintei lui Aaron s-au dat instructiuni foarte detaliate, deoarece imbracamintea sa era simbolica.“ (Marturii pentru comunitate, 6:96). Hainele lui declarau ca el fusese pus deoparte si consacrat pentru o lucrare sfanta.

in cele din urma, cartea Apocalipsei infatiseaza doua femei, o fecioara si o desfranata, care reprezinta doua sisteme de inchinare, unul adevarat si altul fals. Ioan le descrie prin vesmantul lor, care le simbolizeaza doctrina.

UN SIMBOL

Biblia ne numeste „o semintie aleasa, o preotie imparateasca, un neam sfant, un popor pe care Dumnezeu Si L-a castigat ca sa fie al Lui.“ (1 Petru 2:9). Asadar imbracamintea noastra este simbolica. Vorbind despre natura simbolica a vesmintelor lui Aaron, Ellen White scrie: „Asadar, imbracamintea urmasilor lui Hristos ar trebui sa fie simbolica. Noi trebuie sa fim in toate lucrurile reprezentantii Lui. Aspectul nostru ar trebui sa fie caracterizat de curatie, modestitate si neprihanire.“ (Ibid, sublinierea ne apartine.)

Ce simbolizeaza imbracamintea noastra? in primul rand, simbolizeaza starea inimii noastre. Daca in inima locuiesc mandria, vanitatea sau razvratirea, atunci lucrul acesta se va vedea prin haine tipatoare sau indecente. Pe de alta parte, o inima umila si predata lui Dumnezeu va alege un stil de imbracaminte modest, simplu si potrivit. „imbracamintea este un indicator al mintii si al inimii. Exteriorul arata ce este inauntru.“ (Minte, caracter si personalitate, 1:289). Am descoperit ca atunci cand ii permit lui Dumnezeu sa imi examineze imbracamintea, il invit sa imi cerceteze inima si sa vada daca in ea se afla ceva rau (Psalm 139: 23, 24). „Cand inima este convertita, va disparea orice lucru care nu este in armonie cu Cuvantul lui Dumnezeu.“ (Evabghelizare, p. 272)

De asemenea, imbracamintea pe care o purtam arata ca Dumnezeu este Stapanul vietii noastre. La fel cum tivul albastru al hainelor israelitilor le spunea tuturor celor care ii vedeau ca ei sunt un popor care pazesc poruncile, tot asa si imbracamintea noastra poate spune celor necredinciosi ca noi suntem copiii lui Dumnezeu, il ascultam si urmam standardul Sau, nu al lumii. Felul in care ne imbracam este una din principalele cai prin care ar trebui sa ne recunoasca lumea ca poporul – ramasita al lui Dumnezeu si sa fie atrasi catre Hristosul care traieste in noi. Cred ca acesta este motivul pentru care El ne-a dat asa de multe sfaturi cu privire la acest subiect!

„Reforma imbracamintei este tratata de unii cu mare indiferenta si de altii cu dispret, deoarece de ea este legata o cruce. ii multumesc lui Dumnezeu pentru aceasta cruce. Este exact ceea ce avem nevoie pentru a-l deosebi si separa de lume pe poporul lui Dumnezeu, care tine legile Sale. Reforma imbracamintei este pentru noi ceea ce era firul albastru pentru vechiul Israel.“ (Marturii pentru comunitate, 3:171).

„Dupa ce au iesit din Egipt, copiilor lui Israel li s-a poruncit sa aiba un fir albastru la marginea hainelor lor, care sa ii deosebeasca de popoarele din jurul lor si care sa arate ca ei erau poporul special al lui Dumnezeu. Acum copiiilor lui Dumnezeu nu li se mai cere sa aiba un semn deosebit pe hainele lor. Dar in Noul Testament se face adesea referire la vechiul Israel ca exemplu. Daca Dumnezeu a oferit poporului Sau din vechime instructiuni asa de precise cu privire la imbracaminte, nu vrea El oare ca poporul Sau din aceasta perioada a istoriei sa se imbrace asa cum doreste El? Nu ar trebui sa se deosebeasca imbracamintea lor de cea a lumii? Nu ar trebui copiii lui Dumnezeu, care sunt comoara Sa deosebita, sa caute sa il glorifice chiar si in imbracamintea lor?“ (Ellen G. White in Comentariile Adventiste de Ziua a Saptea, 1:1114, sublinierea imi apartine).

Cu inima curata. Cand ne dam seama ca imbracamintea noastra arata daca inima noastra a fost sau nu supusa Domnului ca Stapan al nostru, incepem sa vedem diferit si alte probleme, cum ar fi modestia. Consideram modestia in imbracaminte ca o modalitate de a ne exprima dragostea pentru Hristos si fratii nostrii.

UN COMPLIMENT DRaGUt

Nu demult m-am intalnit cu un prieten la biblioteca Universitatii Andrews. Dupa ce ne-am salutat, el m-a intrebat daca poate sa-mi faca un compliment. M-am inrosit si am spus:

-Bine.

Atunci el a zis:

-Staci, vroiam sa iti multumesc pentru felul in care te imbraci. Este asa de placut sa vezi o tanara imbracata modest. Dupa-amiaza asta in cantina a trebuit sa evit sa ma uit la cateva tinere care stateau la masa mea, caci imbracamintea lor era prea sumara. Cand sunt langa tine nu trebuie sa fac asta si apreciez mult acest lucru la tine.

Cuvintele lui m-au surprins putin, dar in acelasi timp m-au bucurat. Ele au intarit in mintea mea un principiu pe care Domnul mi-l aratase cu cativa ani in urma – ca eu sunt pazitorul inimii fratelui meu.

Traim intr-o societate in care se accepta mai multe grade de nuditate. Majoritatea hainelor, mai ales cele de vara, nu lasa decat putin loc imaginatiei. Eu nu sunt barbat, dar am avut destule discutii cu baietii pentru a-mi da seama ca asupra unui barbat imaginea trupului unei persoane de sex opus are un impact cu totul diferit decat asupra unei femei. in timp ce Dumnezeu le-a creat pe femei sa fie excitate de atingere si tandrete, barbatii au adesea nevoie de un stimul vizual.

Sa ii ajutam pe baieti! Nu demult am stat de vorba pe aceasta tema cu unul din amicii mei apropiati, discutie care m-a luminat. Ma durea inima cand imi vorbea despre lupta pe care el si alti barbati evlaviosi o duc atunci cand vad femei care pretind ca sunt crestine imbracate provocator. Din nefericire, ei nu pot vorbi cu nimeni altcineva despre aceasta problema, deoarece se tem ca se va crede ca au minti pervertite. „Nu este deloc asa,“ mi-a spus el. „Ma rog mereu ca Hristos sa ma ajute sa am o inima curata. Dar atunci cand merg langa o tanara care are un decolteu mare sau o fusta stramta, ma simt foarte incomod. Ma simt exploatat! Cred ca ea habar n-are cat de greu imi este sa ma uit la ea.“ Auzind rugaciunea lui, prin care il implora pe Dumnezeu sa il salveze din ispita poftei, mi-am spus ca nu imi voi mai cere niciodata dreptul sa ma imbrac asa cum imi place!

Psalmistul a pus o intrebare importanta: „Cine va putea sa se suie la muntele Domnului? Cine se va ridica pana la locul Lui cel Sfant? Cel ce are mainile nevinovate si inima curata.“ (Psalm 24:3,4). Numai cei cu inima curata il vor vedea pe Dumnezeu (Matei 5:8).

Tinerelor, noi suntem responsabile sa ii ajutam pe fratii nostrii sa aiba inima curata. Nu ar trebui sa purtam vreodata ceva care ar fi incitant pentru ei, caci daca prin hainele noastre impingem pe cineva sa pacatuiasca, chiar si cu gandul, suntem responsabile, cel putin in parte. (Vezi Matei 5:27, 28). „Nu stiti ca trupul vostru este Templul Duhului Sfant, care locuieste in voi si pe care L-ati primit de la Dumnezeu? Si ca voi nu sunteti ai vostri? Caci ati fost cumparati cu un pret. Proslaviti dar pe Dumnezeu in trupul si in duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.“ (1 Corinteni 6:19, 20). Expunandu-ne privirii altora trupul sau anumite parti ale acestuia, noi nu il proslavim pe Dumnezeu.

Modestia in imbracaminte reflecta modestia inimii. Femeia care incearca sa castige atentia unui barbat isi etaleaza sexualitatea prin imbracamintea sa sau prin lipsa ei. Totusi, o femeie morala isi va expune trupul unui singur barbat – cel pe care Dumnezeu i-l ofera ca sot. Puritatea din inima ei se va vedea in puritatea felului in care se imbraca si actioneaza. Ma rog mereu ca Dumnezeu sa ma ajute sa ma imbrac in asa fel incat sa il onorez pe viitorul meu sot si sa ii protejeze pe barbatii pe care Dumnezeu ii aduce intre timp in viata mea. Este privilegiul meu sa ii ajut sa aiba inima curata. Cred ca asta se include in porunca lui Hristos: „sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.“ (Matei 22.39)

Dezamagirea. Din nefericire, moda din zilele noastre nu se bazeaza pe dragostea pentru altii, ci pe dragostea de sine. Cartea Fashion and the Unconscious (Moda si inconstientul) revela unele lucruri surprinzatoare despre cele patru principii care influenteaza designul hainelor din zilelor noastre. Primul este principiul utilitatii, activitatea pentru care este destinata, cum ar fi hainele sportive sau uniformele. Al doilea este principiul ierarhic, care apeleaza la mandria umana, cel care poarta hainele respective simtindu-se mai mandru si arogant. Principiul autonomiei este destinat sa ofere un simtamant de totala libertate de exprimare. in cele din urma, exista si principiul seductiei, sau atractia sexuala, folosit in special in designul hainelor pentru femei.

in aceasta carte se mai declara ca multi din cei mai de seama designeri barbati sunt homosexuali, care creeaza „moda pedeapsa“ pentru femei. Motivul pentru asta este ca designerul fie se teme de femei, fie le uraste, creand astfel haine incomode sau atat de provocative incat ea devine victima a crimelor sexuale. Cu ani in urma, Dumnezeu a avertizat impotriva acestor mode: „Satana inventeaza mereu noi stiluri de imbracaminte, care se vor dovedi vatamatoare pentru sanatatea morala si fizica; si tresalta de bucurie cand vede persoane care pretind ca sunt crestini acceptand cu bucurie modele inventate de el.“ (Marturii pentru comunitate, 4:634).

Doamnelor si domnisoarelor, daca ne imbracam conform modei din zilele noastre, nu dam dovada de modestie. Aceasta este special destinata sa incite sexualitatea, fie ca asta este intentia noastra sau nu. Orice haina care ne pune in evidenta formele si ne lasa dezbracate partial nu trebuie sa aiba loc in garderoba unei femei care pretinde ca este evlavioasa. Printre acestea se pare ca se numara fustele scurte, decolteurile mari, bluzele fara maneci, hainele transparente sau stramte, sa nu mai vorbim de costumele de baie cu bikini. Noi trebuie sa ne purtam decent, chiar daca lumea nu o face. S-ar putea sa nu ni se para mare lucru, dar daca ducem pe un frate mai slab in ispita, nu putem sustine ca suntem nevinovate!

Goliciunea. Pentru ca simturile noastre au fost desensibilizate de veacul acesta al goliciunii in care traim, cum putem hotari ce este modest si ce nu este? Biblia trebuie sa fie standardul nostru, nu tendintele unei societati in continua schimbare. in Biblie goliciunea este intotdeauna un semn al pacatului si al degradarii. Dupa ce au pacatuit, Adam si Eva si-au dat seama ca sunt goi, fara vesmantul de lumina care ii acoperea complet. in Isaia 47:1-3 Dumnezeu o descrie pe fiica fecioara a Babilonului intr-o stare de goliciune si rusine. Picioarele ii sunt goale si coapsele neacoperite.

Goliciunea este rezultatul pacatului si al razvratitii fata de Dumnezeu, dar odata ce o persoana este convertita, rezultatul este acoperirea completa a trupului. Dupa ce indemoniatul L-a intalnit pe Hristos si spiritele rele au iesit din el, s-a asezat „la picioarele lui Isus, imbracat si in toate mintile“ (Luca 8:35). Suntem sfatuiti sa cumparam de la Domnul „haine albe, ca sa te imbraci cu ele si sa nu ti se vada rusinea goliciunii tale.“ (Apocalipsa 3:18). Aceasta este haina neprihanirii lui Hristos, care ne acopera total pacatele. Vedem si aici natura simbolica a hainelor nostre. Un barbat sau o femeie evlavioasa nu isi vor dori sa poarte nimic care le arata goliciunea, ci doar imbracaminte care le acopera corespunzator corpul, simbolizand vesmantul spiritual pe care l-au primit in Hristos.

Distinctia intre sexe. Totusi, majoritatea hainelor fac mai mult decat doar sa ne acopere goliciunea. Ele sunt si o exprimare a deosebirii pe care a lasat-o Dumnezeu intre barbat si femeie, atunci cand ne-a creat. La inceput Dumnezeu le-a oferit barbatului si femeii roluri diferite, pentru a se completa reciproc si pentru a-I servi lui Dumnezeu in armonie. Totusi, Satana uraste planul divin si s-a straduit sa stearga distinctia dintre sexe creand mode si coafuri unisex. El i-a determinat pe barbati si pe femei sa dispretuiasca rolurile pe care le au si sa adopte moda creata de el.

„Exista o tendinta crescanda a femeilor de a se imbraca si de a arata cat mai asemanator cu sexul opus si de a-si croi hainele ca cele barbatesti, dar Dumnezeu numeste asta uraciune.“ „Dumnezeu a planuit sa existe o distinctie clara intre imbracamintea barbatilor si a femeilor si a considerat ca problema asta este suficient de importanta pentru a da instructiuni specifice in aceasta privinta; caci daca ambele sexe ar purta aceeasi imbracaminte ar exista confuzie si ar creste crima.“ (Marturii pentru comunitate, 1:457, 460). Are oare cresterea numarului de homosexuali si a perversiunilor sexuale legatura cu pierderea distinctiei dintre imbracamintea femeilor si a barbatilor?

Costumul american. Dumnezeu a vorbit impotriva unui stil de imbracaminte care era la moda in 1850, deoarece acesta stergea distinctia dintre sexe. Cand Elizabeth Smith Miller a lansat miscarea de reforma a imbracamintei, pentru a le elibera pe femei de tirania hainelor nesanatoase, ea a adoptat o fusta scurta peste pantaloni, stil cunoscut mai tarziu drept costumul american. Costumul ei a facut furori in Seneca Falls, NY, unde verisoara ei, Elizabeth Cady Stanton, si o vecina, Amelia Jenks Bloomer, i s-au alaturat in aceasta miscare. Ceea ce a inceput ca o reforma pentru imbunatatirea sanatatii femeilor a devenit in curand o problema de drepturi feminine si parte a miscarii feministe in crestere. Desi la inceput a intampinat multa opozitie, cu timpul acest stil de imbracaminte a devenit mai popular, iar in cele din urma fusta a fost eliminata, ramanand doar pantalonii.

„Reforma in imbracaminte a fost mult mai mult decat o schimbare a modei. A fost o miscare sociala organizata, care a atacat una din structurile fundamentale ale societatii, si anume cea a imbracamintei ca un indicator important al pozitiei sociale a femeilor si a barbatilor…. Reforma in imbracaminte a fost, evident, o incalcare a feminitatii adevarate, deoarece ataca imbracamintea femeii, din care emana feminitatea ei. in plus, noul stil propunea pantalonii pentru femei, propunere care a avut parte de o dezaprobare vehementa.“

in timp ce, in comparatie cu imbracamintea care era la moda in acele vremuri, costumul american era mai putin daunator pentru sanatate, Dumnezeu S-a impotrivit din doua motive principale: era indecent si era facut dupa modelul hainelor barbatesti. Ellen White scria: „Am vazut ca ordinea lasata de Dumnezeu a fost inversata si ca instructiunile Lui speciale au fost neglijate de catre cei care au adoptat costumul american. Mi s-a atras atentia asupra pasajului din Deuteronom 22:5: ’Femeia sa nu poarte imbracaminte barbateasca si barbatul sa nu se imbrace cu haine femeiesti; caci oricine face lucrurile acestea este o uraciune inaintea Domnului, Dumnezeului tau.‘ Dumnezeu nu vrea ca poporul Sau sa adopte asa zisa imbracaminte de reforma. Este indecenta, total nepotrivita pentru urmasii umili ai lui Hristos.“ (Marturii pentru comunitate, 1:421). in schimb, Dumnezeu a dat poporului Sau un stil de imbracaminte care este atat sanatos, cat si modest, insa care nu se aseamana cu hainele purtate de barbati.

Una din avertizarile date de Dumnezeu cu privire la costumul american era in legatura cu spiritul asociat acestuia. „in ce priveste asa-zisa imbracaminte de reforma, este caracterizata de un spirit de usurinta si impertinenta. Se pare ca modestitatea si retinerea dispar de la multi pe masura ce acestia adopta acest fel de imbracaminte.“ (Ibid., 422)

Fetele din taberele de vara. Fiind consilier in cateva tabere de vara, am experimentat asta direct. Regulamentele taberelor permiteau pentru fete doar fuste sau rochii modeste. Am observat de mai multe ori ca atunci cand in tabara veneau fete indraznete si obraznice, carora le place sa flirteze, imbracate in blugi stramti, si se schimbau in hainele de campus, atitudinea lor se transforma imediat. incepeau sa se poarte ca tinerele decente si sa fie mai rezervate in preajma baietilor. Vazand lucrul acesta m-am minunat dandu-mi seama ca Dumnezeu vorbise despre asta cu mai mult de un secol in urma! imbracamintea Sa pentru femei le scoate in evidenta feminitatea si le determina sa se poarte gratios si demn.

intr-o lume in care tendintele modei sunt urmate mai mult decat sfatul biblic, Dumnezeu cheama un popor care sa aiba o inima curata, exemplificata printr-o imbracaminte modesta, simpla si potrivita. El stie ca imbracamintea noastra arata starea inimii si acesta este motivul pentru care ne cere tuturor: „Fiule [fiico], da-mi inima ta si sa gaseasca placere ochii tai in caile Mele“ (Proverbe 23:26). Cand ma consider o printesa frumoasa, o fiica a imparatului, vad ca o bucurie si onoare sa il glorific prin imbracamintea mea.

„Multi se imbraca la fel ca cei din lume pentru a avea o influenta asupra lor, dar aici ei fac o greseala trista. Daca vor sa aiba o influenta adevarata si salvatoare, atunci sa traiasca la inaltimea credintei pe care pretind ca o au, sa isi arate credinta prin fapte neprihanite si sa faca deosebire clara intre crestini si cei lumesti. Cuvintele, hainele, faptele lor ar trebui sa dea marturie despre Dumnezeu. Atunci o influenta sfanta se va revarsa peste cei din jurul lor si chiar si cei necredinciosi vor cunoaste ca ei au fost cu Isus.“ (Marturii pentru comunitate, 4:633)

inca ma mai intreb: Ce vad oamenii cand se uita la mine? Ma rog ca hainele mele sa nu distraga in niciun fel de la pacea si bucuria care radiaza pe fata mea – o reflectare a lui Hristos cel viu, care mi-a cucerit inima.

Adventists Affirm – cu permisiune

Traducere de: Monica Constantinescu

______________________________

Un alt fel de curtare

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:31 +0000

Varianta lui ⁄ varianta ei

Kirk si Rahel Schafer

Chiar de la inceput, Rahel si Kirk au convenit ca relatia lor sa fie diferita de cea a prietenilor lor.

VARIANTA LUI KIRK:

Ce usurare!

Cand am discutat prima data despre simtamintele pe care le aveam unul pentru altul si despre intentia noastra de a avea o prietenie mai profunda, Rahel si cu mine am convenit ca vrem sa pastram orice fel de intimitate fizica profunda pentru dupa nunta, fie ca aveam sa ne casatorim unul cu altul sau nu. Domnul pusese asta pe inima Rahelei la o clasa de studiu biblic din academie, iar eu citisem despre acest principiu in cartea I kissed dating Goodbye, de Josh Harris, si l-am apreciat. De fapt fusese o usurare pentru ambii sa stim ca aceasta fusese dorinta noastra personala inainte de a conveni impreuna asupra ei. Am hotarat ca cea mai buna si usoara granita avea sa fie trasa la nivelul sarutului si am fost de acord ca vom amana sarutul si orice alt tip de atingere senzuala pentru dupa nunta.

Am avut cateva motive sa ne dorim ca relatia nostra sa fie lipsita de continut sexual sau chiar senzual. in primul rand, doream sa il onoram pe Dumnezeu in toate aspectele relatiei noastre si, din punct de vedere fizic, stiam ca Domnul era multumit daca noi ne protejam darul puritatii pe care El ni-l oferise. in loc sa ne concentram asupra tuturor intimitatilor fizice la care eram hotarati sa nu ajungem, am cautat modalitati de a ne bucura de puritatea fizica si sexuala. Am observat ca in societatea in care traim si in relatiile pe care le au prietenii si cunostintele noastre sexualitatea pare o lupta, mai degraba un blestem decat o binecuvantare. Am vrut sa ne asiguram ca acest dar frumos din partea lui Dumnezeu este ceva pastrat cu drag pentru casatorie.

in plus, nu doream doar sa ne protejam puritatea, ci si sa dam dovada de cel mai profund respect pentru curatia celuilalt si granitele pe care doreste el sa le pastreze. Credeam ca abstinenta de la orice tip de sexualitate in prietenia noastra este o modalitate pozitiva de a ne demonstra respectul profund pe care il avem unul pentru altul. Nesarind peste granite, am sperat ca voi da pe fata acel tip de comportament reponsabil prin care Rahel avea sa isi dea seama ca sunt serios in a o cunoaste, respecta si iubi.

Implicatii pentru viitor. De asemenea, protejarea sexualitatii noastre avea implicatii importante pentru viitorul relatiei noastre. Niciunul dintre noi nu era interesat sa „zboare din floare-n floare“, si nici doritor de relatii trecatoare. Eram atrasi unul de altul pentru ca vedeam la celalalt calitatile pe care ni le doream de la viitorul partener de viata si doream o relatie care sa ne pregateasca pentru casnicie. Celebrand puritatea si refuzand sa ne implicam sexual, ii demonstram Rahelei ca putea sa aiba incredere in mine in prezent si ca sexul extramarital nu avea sa fie niciodata o optiune pentru mine in viitor.

Desi ne-am dat seama ca aceste decizii nu rezolvau toate problemele cu care aveam sa ne confruntam in relatia noastra, eram convins ca ele aveau sa puna o baza care ne permiteau sa ne bucuram de prietenia noastra la un nivel profund si sanatos si ca ne ofereau unitate in ce priveste scopurile, lucru care faceau orice problema de rezolvat. in plus, vorbindu-le despre relatia noastra multor cunostinte si prieteni curiosi, am putut sa ii dam glorie lui Dumnezeu, implinind astfel cea mai importanta prioritate: sa-I dam slava lui Dumnezeu, care ne oferise asa de multe lucruri.

Kirk

VARIANTA RAHELEI

O alternativa incredibila

Cand eu si Kirk am discutat prima data despre faptul ca ne placem unul pe altul si ca voiam sa avem o relatie, am avut o dorinta foarte puternica ca prietenia noastra sa nu fie ca a multor altora. Eram sigura ca nu voi gasi niciodata baiatul care sa simta la fel ca mine, dar Dumnezeu m-a condus catre Kirk. De fapt, timp de cateva luni nici nu am spus ca suntem impreuna. Ne numeam „amici glorificati“, o scorneala de-a mea, pe care Kirk a acceptat-o cu ingaduinta. Am convenit sa nu avem o relatie doar ca sa ne simtim bine sau pentru ca cealalta persoana este atractiva, desi ambele lucruri erau adevarate. Chiar de la inceput am urmarit o prietenie in care discutasem despre faptul ca intr-o zi s-ar putea sa ne casatorim. Lucrul acesta era important pentru mine, deoarece cred ca a-ti gasi un partener de viata este o problema importanta, care merita multa rugaciune si atentie.

Probleme de inceput. La inceput a fost dificil sa definim cum anume avea sa fie prietenia noastra diferita, dar Dumnezeu ne-a dat multe idei si activitati interesante. Am simtit amandoi ca este important sa nu ne risipim banii si ⁄ sau sanatatea pe prea multe cine la restaurant si ca filmele din ziua de azi sunt pline de imoralitate, asa ca am gasit alternative la intalnirea traditionala cina-film. Am descoperit ca niciunul dintre noi nu stia sa mearga bine pe role, asa ca am invatat impreuna asta si alte lucruri noi, cum ar fi observarea pasarilor si anumite stiluri de inot. Amandoi ne iubim familiile si am descoperit ca exista multe lucruri pe care le putem face impreuna cu membrii familiei, cum ar fi sa mergem la concerte, sa jucam tenis, sa mergem in drumetie, sa vizitam parcuri si gradini frumoase, sa ne plimbam pe plaja si sa ne dam cu sania. De fapt, chiar daca ne placea mult sa fim singuri, am descoperit ca relatia noastra se imbunatatea daca ii implicam si pe prieteni si pe membrii familiilor noastre in activitatile pe care le desfasuram. Am putut sa observ cum interactioneaza Kirk cu o varietate de oameni si am ajuns sa-i cunosc familia mult mai bine decat as fi putut sa o cunosc altfel.

Probabil ca activitatea cea mai benefica pentru relatia noastra a fost slujirea impreuna. De multe ori dupa-amiezile de Sabat ne gaseau in Benton Harbor, unde ajutam la lucrarea cu copiii sau cantam la vreun sanatoriu si ii vizitam pe cei internati acolo. Vara fiecare slujea intr-o tabara de tineret. Desi taberele la care mergeam fiecare se aflau departe una de alta, puteam sa ne impartasim felul in care ii invatam pe copii despre Isus. Eu fac parte dintr-un club de exploratori, iar Kirk venea cu noi in camporei si ne ajuta unde era nevoie. Mi-a placut asa de mult sa le slujesc altora alaturi de Kirk si simt ca relatia noastra a fost folosita de Dumnezeu in beneficiul altora.

Uneori singuri. Cand aveam timp sa fim singuri, ne concentram asupra impartasirii idealurilor, a visurilor si vorbeam despre lucurile pe care le invatasem la cursuri in ziua respectiva. in fiecare seara ne rugam impreuna, practica ce ne-a ajutat mai mult decat orice altceva ca centrul relatiei noastre sa fie Dumnezeu. Unii s-ar putea sa creada ca relatia noastra nu a fost una normala, dar noi nu am da-o pe nimic in lume si speram sa ii convingem si pe altii sa ia in calcul alternativa asta minunata prin care ne-a condus Dumnezeu.

Rahel

DECLARAtIE COMUNa

Ne-am casatorit? Da, bineinteles ca ne-am casatorit.

Am pastrat primul sarut pentru nunta? Da, cu siguranta!

A meritat asteptarea? Ar fi bine sa ne credeti ca a meritat!

Suntem fericiti? Extrem de fericiti. Dorim ca toti sa aiba o casnicie la fel de fericita ca a noastra.

Adventists Affirm – cu permisiune

Traducere de – Monica Constantinescu

______________________________

De ce unii pleaca, iar eu raman

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:31 +0000

De ce unii pleaca, iar eu raman

Scott M. Bennet

Student intr-un an terminal

ii vor tine distractia si inovatiile pe tineri in biserica?

Evenimente incredibile au zguduit lumea in ultimele cateva luni. Atentate in scoli, parinti care isi omoara copiii, copii care isi ucid parintii, caderea celor doua turnuri de la World Trade Center, brutalitatea din Orientul Apropiat, posibilitatea de omorare in masa, prin arme biologice. Chiar si natura pare ca a iesit de sub control. Ce mai trebuie ca sa ne dam seama ca aceasta lume se apropie de un cataclism cosmic? Totusi, rata cu care tinerii parasesc Biserica Adventista de Ziua a Saptea este si mai alarmanta. inaintede a explica de ce eu sunt inca in biserica, trebuie sa prezint adevarul despre cauza pentru care multi o parasesc.

Cum era inainte

Cu zece ani in urma, cand mergeam la Scoala de Sabat, serviciul divin sau ora de rugaciune, in majoritatea bisericilor ma gaseam intr-un loc sacru de inchinare. Eram inconjurat de credinciosi piosi. Erau acolo din doua motive: sa comunice cu Creatorul si sa se intareasca spiritual unul pe altul. Astazi, cand merg la Scoala de Sabat, la serviciul divin sau ora de rugaciune, in multe biserici parca sunt intr-un teatru, la un concert rock sau la o petrecere, inconjurat de persoane in cautare de senzational si iubitori de distractie. Ce s-a intamplat?

Nu ne permite spatiul sa discutam despre directia pe care a luat-o Biserica Adventista de Ziua a Saptea. Dar, ca sa facem un rezumat, in unele locuri biserica se pare ca a pierdut din vedere puterea mesajului sau evanghelic unic si puterea Duhului Sfant de a atrage pacatosii la Hristos si a hotarat sa urmeze exemplul lumii, folosind publicitate, elemente care sa atraga privirea, stiluri de inchinare distractive si chiar inselaciune pentru a aduce oamenii in biserica. in loc sa ii scoatem pe oameni din lume si sa-i aducem in biserica folosindu-ne de mesajul divin, am adaptat Evanghelia (care nici macar nu este a noastra pentru a o adapta) la dorintele lumii. Este destul de trist ca acum ii trimitem pe oameni afara din biserica, in lume.

De ce pleaca lumea din biserica

Acestea fiind spuse, sa discutam despre motivele pentru care tinerii pleaca din biserica. Mai intai, multi vad comportamentul necrestinesc al parintilor, al pastorilor si al prietenilor lor. Chiar daca se trambiteaza adesea ca am fi oameni risipiti, instabili si nechibzuiti (ceea ce este partial adevarat), nu suntem orbi la incercarile false ale multor leaderi si prieteni de a „actiona“ ca adventisti. Iata ce spune Ellen White:

„Din istoria lui Daniel si a tovarasilor sai se pot invata lectii de o importanta nemaipomenita. Acesti tineri au fost uniti in legatura sacra a tovarasiei crestine. Numele lui Daniel este amintit primul deoarece el a exercitat o influenta puternica asupra celorlalti trei, care il considerau ca un conducator. Daca nu ar fi stat ferm pentru adevar, daca si-ar fi permis sa cocheteze cu pacatul, si tovarasii sai ar fi esuat. Povestea lor nu ar mai fi ajuns pana la noi, ca exemple de tineri care au fost onorati in mod vadit de Dumnezeul cerurilor.“ (Manuscript Releases, 4:129).

Dezamagire. Tinerii care sunt ca Sadrac, Mesac si Abednego ii vad in jurul lor pe cei care se numesc crestini, dar sunt nesiguri de calea lor sau nu au o experienta crestina reala. Asta s-ar putea sa insemne un dezastru pentru tinerii sinceri, care se lupta pentru o viata de credinta. Desi aceasta nu este o scuza, este o realitate dura faptulca in anumite stadii ale umblarii lor crestine unii au nevoie de sprijinul altor crestini. Daca Dumnezeu a pus pe cineva care sa ii sprijine, iar acel „cineva“ nu il reprezinta corect macar un moment, ei pleaca din biserica. Ea nu li se mai pare autentica.

in al doilea rand, biserica pare sa simta mai degraba nevoia de a-i distra pe tineri decat de ii invete sensul inchinarii. Cum s-a mentionat mai devreme, biserica se pare ca a inceput sa comercializeze Evanghelia, pentru a aduce tineri din lume si pentru a-i „inflacara“ pe tinerii din biserica. Din nefericire, aceasta forma de „raspandire a Evangheliei“ inseamna dezastru, din mai multe motive.

De multe ori tinerii din lume vin in biserica datorita a ceea ce eu numesc „curiozitate trimisa de cer.“ inainte ei gaseau un loc de odihna, de dragoste si pace, nepatat de nimic din ceea ce poate oferi lumea. Ei doreau un taram care sa fie cu totul diferit de lume si atractiile ei. Aceasta este o dovada suficienta ca exista o Prezenta Divina, nu doar in biserica, ci si in oameni.

Tinerii care fusesera afectati de multi ani petrecuti in lume gaseau in biserica noastra un loc unde puteau incepe o noua viata in Hristos. Daca erau ispititisa fumeze, puteau avea incredere in membrii bisericii. Daca erau tentati sa mearga la concerte rock, aveau posibilitatea sa vina la serviciile divine si sa fuga de ispita. Daca erau tentati sa mearga la petreceri care ii duceau in pacat, puteau gasi, la orele de rugaciune, putere pentru a invinge aceasta ispita.

Deloc diferit. Astazi, cu acceptarea noilor stiluri de inchinare mentionate mai sus, tinerii din lume intra in biserica noastra si spun: „Nu aveti sa ne oferiti nimic diferit.“ Biserica este implicata in prea multe practici lumesti si, de aceea, nu mai este un loc diferit, care sa schimbe vieti. Tinerii lumesti vor privi la biserica si nu vor mai gasi nicio ocazie ca sa isi schimbe total viata. Si daca asta este ceea ce i-a adus in primul rand in biserica (dorinta de a-si schimba viata, de ceva mai bun) si nu gasesc aceasta posibilitate, pentru ca biserica noastra a imbratisat lumea atat de mult, vor pleca.

in loc sa fie invatati sa aiba reverenta pentru Dumnezeu, sa duca o viata curata si sa raspandeasca Evanghelia, in biserica tinerii au adesea parte de distractie. Ei au nevoie de o biserica si o Scoala de Sabat spirituale, asa incat sa vina in fiecare saptamana, iar frecventa va creste. Ideea „incercarii de a face biserica interesanta“ este o prostie. Daca biserica nu este diferita de lume, atunci care este stimulul pentru ca tinerii sa ramana in biserica? Daca biserica se concetreaza pe distractie, fiti siguri ca lumea o poate face MAI BINE!

Serviciul divin foloseste cantece praise cu soft-rock, dar in lume se gasesc muzicieni mai buni, instrumente mai bune si sisteme de sunet mai bune, cu un soft-rock mai bun decat cel pe care-l poate oferi Biserica Adventista de Ziua a Saptea. Lucrul acesta este valabil si pentru „iluziile magice“ de la amvon sau intalnirile sociale fara vlaga, pe care le numim Scoala de Sabat. Lumea este mai buna la capitolul acesta. Cu exceptia Evangheliei adventiste, lumea are toate lucrurile pe care le avem noi, si inca mult mai bune. Biserica si stilurile ei de inchinare dezvolta la tineri un apetit pentru distractie. Atunci cand tinerii adventisti vad prin „padure“ in lumea aceasta si devin constienti de faptul ca distractia de acolo este superioara, se lasa de credinta.

Indiferent cat de inflacarate ar fi rugaciunile inaltate pentru ei, indiferent cat de puternica ar fi influenta parintilor tematori de Dumnezeu, a pastorilor si a parintilor, indiferent cat de mult le-ar impresionat Duhul Sfant constiinta, toti tinerii au o vointa libera si vor face in cele din urma asa cum aleg ei. Responsabilitatea pentru orice tanar pierdut nu este a parintilor, a prietenilor sau a liderilor, ci a tinerilor insisi. in unele cazuri, singura noastra optiune este sa mijlocim pentru ei cu toata sinceritatea. Este trist cand se intampla asta, insa ne aminteste de faptul ca lumea aceasta este pacatoasa, si ca diavolul „da tircoale ca un leu care racneste, si cauta pe cine sa inghita.“ (1 Petru 5:8)

Adventist Affirm – Cu permisiune
Traducere de: Monica Constantinescu

______________________________

Imbracamintea Mondena

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:31 +0000

imbracamintea mondena

Marturia unui fost foto-model

de Gween Shorter

Ce se intampla cand moda de inalta clasa il intalneste pe inaltul imparat al cerurilor?

Strazile orasului New York, cu forfota lor, luminile stralucitoare si milioanele de locuitori erau locul ideal! „Ce incatator!” mi-am spus eu, in timp ce alergam fluturandu-mi portofoliul de la un birou la altul, unde aveam programate intalnirile pentru audienta,. Eram foto-model in capitala mondiala a modei, iar imbracamintea mondena era in mare competitie.

Foto-modelele stabilesc standardele pentru tot ce majoritatea femeilor numesc „frumusete”. Se obisnuieste ca televiziunea, revistele, ziarele, spectacolele, etc., sa defineasca stilurile. Oricine poate sa se imbrace cum doreste, dar foto-modelele trebuie sa se imbrace in asa fel incat sa atraga si sa alerteze simturile. Ele trebuie sa vanda haine si sa se vanda pe ele insele. Asa eram eu si eram cu totul implicata in aceasta situatie. Cunosteam puterea de influenta a unei femei imbracate bine si la moda si voiam sa folosesc puterea aceasta spre a urca pe scara show-busines-ului.

in acea perioada purtam fuste foarte scurte, pantaloni si pulovere mulate pe corp, tricouri si orice altceva ma ajuta sa atrag atentia. „Poti sa privesti, dar nu atinge!” – acesta era motoul meu.

imi placeau pantofii mei! De fiecare data cand cumparam o rochie noua trebuia sa cumpar si o pereche de pantofi noi. Realmente, pulsul mi se accelera de incantare, doar cand priveam o pereche de pantofi atragatori. Pur si simplu, stiam ca erau facuti pentru mine – erau exact stilul meu! Daca era necesar, as fi putut sa renunt la mancare, ca sa cumpar hainele pe care le doream.

Manichiura si pedichiura imi erau intotdeauna ingrijite pana la desavarsire ca fie in ton cu „frumusetea” mea. Aveam borcanele, sticlute si cutiute cu tot felul de amestecuri, de la masti faciale, lotiuni, tonifiante, fonduri de ten, farduri pentru pleoape, creioane cosmetice, rujuri, creioane pentru contur, pudra pentru corp si pudra pentru fata, parfumuri, lac de unghii, solutie pentru indepartat lacul de unghii, agrafe de par scumpe, gene false, toate ustensilele de depilare, etc. Am cheltuit sute de dolari doar ca sa tin pasul cu standardele mele.

imbracatul la moda nu era complet fara bijuterii. in ochii mei, acele bijuterii si ornamente din aur si argint ar fi facut pe oricine sa arate splendid. Cutia mea de bijuterii era supraincarcata de tot felul de cercei, lantisoare, bratari, brose si inele. Ca sa fiu sincera, eu adoram bijuteriile! Fara ele, ma simteam ca si cum as fi dezbracata si, dincolo de acest fapt, ele ma faceau sa arat bine, indiferent daca purtam imbracaminte de gala sau imbracaminte de strada!

Desavarsit?

Ma uitam intotdeauna in oglinda si incercam tot felul de combinatii de imbracaminte, pentru ca totul trebuia sa fie desavarsit. Ritualul meu de fiecare zi pentru gatire si aranjare lua aproape doua ore inainte de a fi pregatita sa ies in public. Cand ieseam sa intampin ochii publicului, voiam sa culeg toate acele atentii, fluieraturi discrete si capete intoarse din partea barbatilor. Ma faceam ca nu-i aud si ca nici macar nu-i vad. Motoul meu era: „Priveste, dar nu atinge!”

Prima cearta pe care am avut-o cu sotul meu, Rick (inainte de a fi casatoriti), a fost legata de fustele mele mini si de decolteurile pe care le purtam. I-am spus deschis ca, daca nu-i place, „sa gaseasca pe altcineva”, si am vorbit serios. Nu aveam nici o intentie de a ma schimba, iar el nu a mai adus in discutie subiectul niciodata. Nu admiteam sa ma schimb pentru nimeni. Pana la urma, ce sa schimb? Eu cunosteam doar un singur fel de a fi, felul meu – stilul meu de a ma imbraca elegant.

La inceputul anilor 1970, lucram ca foto-model pentru una dintre cele mai prestigioase agentii de modeling din New York City, iar onorariul meu era de 60 de dolari pe ora si 30 de dolari pe ora numai ca sa incerc hainele si sa le aranjez in asa fel incat sa se potriveasca. Cu greu ar exista ceva in lume care sa favorizeze mandria si vanitatea mai mult decat faptul de a sta in fata camerei de luat vederi!

Factorul „maxi”

Machiajul era factorul cel mai important in asa-zisa mea frumusete. Nu era ceva neobisnuit pentru mine sa cheltuiesc regulat intre 40 si 50 de dolari pentru machiaj. De obicei, cea mai mare parte a machiajului se concentreaza asupra ochilor. Se depune un efort hotarat pentru a face ochii sa arate cat mai seducatori si mai fermecatori cu putinta. Pentru ca rezultatul sa para cat mai „natural”, este nevoie de multa indemanare si precizie, dar toti stiu adevarul gol golut. Ideea este sa faci ochii sa para mari, pometii obrajilor inalti, nasul subtire, buzele subtiri, obrajii sa radieze de roseata (o imagine falsa de sanatate), sprancenele trebuie sa para subtiri si arogante. Aceasta imagine favorizeaza vanitatea, mandria si auto-amagirea. Iar Biblia spune ca aceia care iubesc minciuna, sau mint, nu se vor afla in cetate (Apocalipsa 22,15).

Machiajul are scopul de a atrage. Totusi, ce atrage nu este intotdeauna vrednic de dorit. De multe ori, in cariera mea ca foto-model, actrita si cantareata in cluburile de noapte, nu-mi luam jos machiajul zile in sir. imi era groaza sa stau fata in fata cu adevarul despre infatisarea mea reala. Asa ca, eu stiu din experienta ca machiajul formeaza intr-o modalitate subtila un simtamant de nesiguranta, sau face o persoana care deja are un simtamant de nesiguranta sa se simta si mai rau. Am vazut cat de falsa ajunsesem sa fiu. Deja depasisem masura , dar nu stiam cum sa ma intorc de pe calea aceasta. Ma intrebam daca voi fi acceptata fara machiajul meu. Aceasta era o mare intrebare in mintea mea.

Vieti curate

in calitate de crestini, viata noastra trebuie sa fie curata si limpede precum cristalul. Nu avem nimic de ascuns si nimic de care sa ne fie rusine. infatisarea noastra – parul, fata, stilul de imbracaminte si incaltaminte – trebuie sa exprime simplitatea naturala a frumusetii. Dupa ce am ajuns crestina si am renuntat la toate bijuteriile (aveam un inel pe aproape fiecare deget, brose, cercei, bratari si lantisoare), la sprancenele arcuite, la unghiile vopsite si la machiaj, a trebuit literalmente sa ma obisnuiesc inca o data cu noua mea infatisare.

A fost o lupta cu eul pana la capat. Numai cu ajutorul lui Hristos, am fost in stare sa inving obsesia aceasta dupa lucrurile lumesti. Ellen G. White a avut dreptate: „Viata a noua zecimi din aceia care sunt dedicati modei este o minciuna. Amagirea si frauda sunt practica lor de zi cu zi, pentru ca ei doresc sa para ce nu sunt (Message to Young People, p.359). Lucrul cel mai important de retinut cu privire la machiaj, portul bijuteriilor si cu privire la tot ce are ca scop sa atraga atentia asupra sinelui este ca acestea fac o persoana sa para ce nu este! Lucrul acesta este ca „un dusman in tabara”.

A fi crestin

Prin urmare, doriti sa fiti crestini? Anumite lucruri va ajuta si anumite lucruri sunt impotriva voastra. Nu veti birui niciodata mandria, daca nu renuntati pe deplin la toti acesti „vrajmasi din tabara”. Machiajul este ca o samanta rea semanata intr-un pamant bun. Ea va aduce roade si nu va va placea recolta. Prin harul lui Dumnezeu, hotarati-va categoric sa nu aveti nimic de a face cu acesti vrajmasi, iar daca veti proceda astfel, veti incepe cu adevarat sa va acceptati pe voi insiva asa cum v-a facut Dumnezeu! in lupta aceasta crestina avem nevoie de tot ajutorul pe care putem sa-l obtinem, ca sa nu deschidem usa larg si sa-l invitam pe dusman sa intre!

Iata doisprezece motive pentru care machiajul si portul bijuteriilor nu sunt in armonie cu o viata crestina consacrata:

1. Sunt o risipa de bani.

2. Favorizeaza mandria si vanitatea.

3. Nimicesc simplitatea si modestia comportamentului si a infatisarii.

4. Ascund frumusetea naturala – asa cum te-a creat Dumnezeu.

5. Dezvolta simtamintele de nesiguranta (crezi ca nu arati bine fara ele).

6. Sunt o risipa de timp (pentru machiaj). Timpul (fiecare minut) este un talant de la Dumnezeu.

7. Te vor obliga sa intri in tovarasia unor persoane frivole si necrestinesti.

8. Sunt nesanatoase, deoarece inchid porii si maresc riscul de a afecta ochii, din cauza substantelor si a colorantilor chimici.

9. Au scopul de a atrage si, ca urmare, ai putea atrage persoane nepotrivite.

10. Sunt o minciuna, iar Satana este tatal minciunii.

11. Nimicesc dragostea pentru realitatile vesnice.

12. Tatalui tau ceresc nu-i plac.

Isus a schimbat totul

Cunoasterea Domnului Isus a fost ca o minune. Tot ce am dorit in viata – dragostea, acceptarea si pacea sufleteasca – am gasit in El. Nu a trebuit sa ma schimb pentru El, ci dragostea Sa m-a schimbat! Nu stiam ca pot sa am o experienta personala cu Mantuitorul meu. Nu stiam ca El ma iubea asa de mult – ca si cand as fi fost singura fiinta de pe intregul pamant. Nu stiam ca Isus urma sa vina curand pentru a doua oara.

Cand am aflat aceste lucruri, nimeni nu a trebuit sa-mi spuna: „Renunta la machiaj, bijuterii si imbracaminte lipsita de modestie”. Dupa ce I-am consacrat viata mea lui Isus, cand m-am uitat in oglinda, nu mi s-a mai parut ca infatisarea mea arata la fel ca inainte. Ce crezusem ca era frumos arata urat, fals, arogant si plin de mandrie! Am fost ca una dintre fiicele ingamfate ale Sionului, pe care le descrie profetul in Isaia 3,16-26.

Renuntarea

Nimeni nu a trebuit sa-mi spuna ca portul bijuteriilor era nepotrivit pentru un urmas umil al lui Isus. Cand am citit acele texte biblice despre bijuterii, am inceput sa renunt la micutii mei idoli pretiosi pe care-i purtam din cap, pana in picioare. Ce eliberare! Nu mai era nimic intre mine si Mantuitorul meu! „Vreau, de asemenea, ca femeile sa se roage imbracate in chip cuviincios, cu rusine si sfiala; nu cu impletituri de par, nici cu aur, nici cu margaritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor cari spun ca sunt evlavioase” (1 Timotei 2,9.10).

„Podoaba voastra sa nu fie podoaba de afara, care sta in impletitura parului, in purtarea de scule de aur sau in imbracarea hainelor, ci sa fie omul ascuns al inimii, in curatia nepieritoare a unui duh bland si linistit, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu” (1 Petru 3,3.4).

Nimeni nu a trebuit sa-mi spuna sa arunc fustele mini, pantalonii si hainele cu decolteuri mari. intr-o zi, le-am impachetat pe toate, si le-am dus la o consignatie. De ce? Pentru ca am stiut ca Domnului Isus nu-I vor placea si am vrut sa fac totul spre a fi pe placul Aceluia care m-am salvat de la moarte si nimicire. A trebuit sa-L rog pe Domnul sa ma ierte, deoarece stiam ca ii facusem pe multi barbati sa pacatuiasca in inima lor, din cauza felului in care ma imbracam.

Am renuntat la imbracamintea sumara, pe care o purtam pretinzand ca fac lucrul acela pentru soare, apa si amuzament! Acel costum de baie colorat pe care obisnuiam sa-l port pe plaja mi s-a parut dintr-o data ca arata nepotrivit (asemenea femeii descrise in Proverbe 7,10).

Stiu acum ca Dumnezeu i-a facut pe barbati cu o natura sexuala foarte diferita de aceea a femeilor. Natura sexuala a barbatilor este asa de sensibila, incat poate fi aprinsa doar prin vederea unei femei imbracate sumar si seducator. Fustele scurte sau stramte, bluzele cu decolteu, ciorapii de dama, puloverele mulate pe corp, pantalonii, toate aceste lucruri distrag mintea majoritatii barbatilor spre ganduri nesfinte. O privire neatenta, impreuna cu dorinta, pot sa nimiceasca un barbat – dar si o femeie! Acea infatisare ciudata poate sa insemne pierderea vietii vesnice nu numai a unui singur om, ci a unei intregi ostiri.

inainte, ma imbracam spre a atrage atentia asupra mea. Acum, vreau sa fiu ascunsa in Isus. inainte, am risipit sute de dolari si de ore din timpul de proba cel pretios, incercand sa ma fac frumoasa dupa standardele lumii. Acum, petrec acele ore in studiul Cuvantului lui Dumnezeu si in rugaciune. imi dau seama acum ca frumusetea adevarata consta in a avea un caracter ca al Domnului Hristos. inainte, imi placea sa imbrac haine de gala si haine de zi cu zi – facand parada cu imbracamintea de lux, inghesuind tot mai multe haine in dulapul meu deja supraaglomerat si incercand sa tin pasul cu moda aflata mereu in schimbare. Acum, imi evaluez garderoba dupa Cuvantul lui Dumnezeu. inainte, ma simteam in nesiguranta. Nu as fi lasat pe nimeni sa ma vada fara „machiajul” meu. Acum, sunt eu insami, linistita si multumita sa fiu un copil al imparatului. Ma simt in siguranta, pentru ca stiu ca Isus ma iubeste asa cum sunt si, din acest motiv, am curajul sa impartasesc aceasta marturie despre adevar cu toti aceia care o vor asculta.

Dupa ce povara mea a fost ridicata si idolii mei au fost daramati, ma bucur de o pace nespus de placuta! Schimbarea aceasta s-a petrecut cu mai bine de 25 de ani in urma. inca imi place sa ma imbrac frumos, dar numai cu haina frumoasa a neprihanirii lui Hristos, si sa renunt a purta tot ce nu este pe placul Sau.

[Adaptat dupa Thy Nakedness: Lord, What Shall I Wear? (Earlton, N.Y.: Homeward Publishing, 1997).]

Adventists Affirm – Cu permisiune
Traducere. Valentin Rusu

______________________________

Un minidictionar al intelepciunii (1)

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:30 +0000

"Natura si educatia sunt asemanatoare. Intr-adevar, educatia transforma pe om, si transformandu-l ii da o a doua natura."

"Cel care se foloseste de indemn si de convingere pentru a indruma spre virtute, va izbuti mai bine decat acela care recurge la lege si la constrangere. Caci cel care-i impiedicat de lege ca sa faca rau, va pacatui probabil in ascuns, pe cand cel care-i calauzit prin convingere spre datorie e de presupus ca nu va savarsi ceva nepotrivit, nici pe ascuns, nici pe fata."

"Exista cu siguranta tineri cu judecata si batrani fara minte; caci nu timpul ne invata sa gandim, ci o educatie timpurie si predispozitia."

"E mai bine sa fie tinuti in frau copiii prin sentimentul rusinii si prin ingaduinta decat prin frica."

"Datoria unui tata este sa-l deprinda pe copil sa mearga de la sine pe calea cea buna si nu de frica cuiva."

"Buna crestere a tineretului este garantia cea mai sigura a fericirii unui stat."

"Corpul nostru seamana cu animalele, iar sufletul nostru seamana cu ingerii. Trebuie sa alegem bine imaginile pe care le vom intipari in el; caci nu trebuie sa turnam intr-un vas atat de mic si de pretios decat lucruri alese."

"Mintea unui copil este o pagina alba, pe care putem scrie aproape tot ce voim ; dar o data ce am scris, cerneala aproape ca nu se mai poate sterge."

"Gelozia se naste totdeauna odata cu dragostea, dar nu moare totdeauna odata cu ea."

"Un invatat este acela care a invatat mult ; un geniu e acela de la care omenirea invata ceea ce el n-a invatat de la nimeni."

(Theofil Simenschy)

______________________________

Avantaje si capcane online pentru tinerii crestini

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:30 +0000

„Cautati mai intii imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui, si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.“ (Matei 6:33)

Internetul si multele tehnologii inrudite cu el ne-au oferit o varietate de avantaje, dar si de capcane.

Internetul se transforma, creste si se maturizeaza. Vedem noi mijloace de prezentare mass-media si un amestec al mijloacelor mai vechi, cum ar fi cele audio, video sau scrise, combinate, consumatorul putand sa directioneze fluxul de informatii. Un lucru este sigur: internetul nu va intra in declin si nici nu va disparea prea curand.

Evaluarile realizate de Neilson in septembrie 2003 arata ca in Statele Unite 125.846.143 de oameni au acces la internet si ca in medie fiecare persoana din acest grup intra pe internet de 31 de ori pe luna. in medie, o persoana petrece lunar mai mult de 26 de ore online. Asta inseamna ca foarte multi intra regulat pe internet. Ceea ce inseamna, de asemenea, ca este foarte probabil ca si dumneavoastra, care cititi aceste randuri, sa aveti cumva acces la internet.

Fiind asa de multi cei care petrecem timp pe internet, este bine sa ne gandim la ceea ce accesam. De obicei violenta de la cinema este considerata nepotrivita pentru un crestin. Este aceeasi violenta mai acceptabila la televizorul de acasa? Dar pe un calculator, prin internet? in privinta informatiilor pe care le primim pe cale senzoriala, trebuie intotdeauna sa evaluam ceea ce privim, conform principiilor prezentate de Pavel in Filipeni 4.8: „incolo, fratii mei, tot ce este adevarat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice fapta buna si orice lauda, aceea sa va insufleteasca.“

As dori sa spun ca internetul, in sine, este un sistem de transmitere a informatiilor, iar noi, crestini fiind, ar trebui sa ne asumam responsabilitatea de a „filtra“ continutul de informatii carora le permitem sa intre in mintea noastra, indiferent ca acestea provin din surse audio, video sau scrise. Trebuie sa pastram in minte textul din Filipeni 4:8 si sa il folosim adesea, ca parte a criteriilor de filtrare. Spre deosebire de televiziune, unde alegerile sunt mai mult o chestiune de „apasare pe buton“, ca reactie la fluxul de informatie unidirectional, internetul ne permite sa facem o deviere sau sa ne redirectionam cautarea. in cazul internetului, putem sa participam mai usor si mai activ in procesul de filtrare.

Capcane ale internetului. Cea mai importanta sursa de castig pe internet este legata de pornografie. Folosirea discreta a internetului, acasa, poate permite accesul usor la un continut nepotrivit. Unii psihologi sugereaza ca barbatii sunt mai predispusi la tentatiile vizuale, iar Satana foloseste internetul pentru a-i ademeni pe baieti si pe barbati.

Pornografie nesolicitata. tineti cont de faptul ca imaginile din e-mail, care contin pornografie, pot aparea pe ecranul nostru fara sa le fi solicitat. Satana ne prezinta acest continut chiar daca noi nu il cautam. Putem reactiona astfel: fie stergem e-mailul cu pricina, fie anulam experienta noastra crestina. Declaratia asta s-ar putea sa vi se para exagerata, Dar nu uitati ca daca Eva nu s-ar fi invartit in jurul pomului oprit si nu si-ar fi lasat privirea sa poposeasca asupra fructului, probabil ca am fi fost cu totii in Eden acum.

Pentru familiile cu copii, sugerez sa se aseze calculatorul care are acces la internet in camera de zi sau intr-un loc unde parintii pot sa vada ce acceseaza copiii. Pentru familiile cu adolescenti, e nevoie sa se discute despre pericolul pornografiei la un consiliu de familie.

Scopul acestui articol nu este sa se arate clar care sunt pericolele pornografiei, dar acestea sunt reale. Le spun adesea tinerilor: „Decideti dinainte cum veti proceda in aceasta privinta, si cereti-I lui Dumnezeu sa va dea putere sa constientizati cand primiti acest tip de material nepotrivit.“

Timp prea mult. O alta capcana ar putea fi timpul prea mult petrecut pe internet, mai ales daca acesta este investit in a cauta de relatii virtuale, cu pretul pierderii contactului interpersonal direct.

Dupa ce am vazut care sunt unele din capcanele internetului, sa recunoastem ca acestea nu au legatura doar cu internetul. Satana se va folosi intotdeauna de mijloacele actuale de comunicare pentru a avea acces la mintea oamenilor. Luand in calcul cat de multi oameni petrec timp pe internet, nu ar trebui sa fim surprinsi ca Satana a castigat teren in aceasta privinta. Dar are Dumnezeu vreun loc in spatiul cibernetic?

Avantajele internetului

Rugaciunea instantanee. Astazi am primit un e-mail in care mi se cerea sa ma rog pentru o familie de misionari din Laos. Sotia misionarului se imbolnavise de malarie si avea complicatii grave. Sustinandu-i mereu in rugaciune, am avut ocazia sa ma rog pentru aceasta familie in momente de criza. Fara e-mail nu as fi aflat despre aceasta nevoie a lor decat la mult timp dupa ce problema s-ar fi rezolvat. Acesta este un exemplu al felului in care internetul este o binecuvantare globala.

Cum putem sa folosim internetul pentru Isus? Cum putem sa-i incurajam pe altii sa se apropie mai mult de El? Bisericile locale care folosesc internetul ca un mijloc de comunicare intre membri au rezultate remarcabile si demne de lauda. S-a realizat un studiu asupra felului in care internetul si e-mailul ajuta bisericile si s-a descoperit ca:

83% dintre respondenti au spus ca folosirea internetului a imbunatatit viata bisericii;25% spun ca internetul a fost de mare folos in aceasta privinta;
81% spun ca e-mailurile pastorilor, ale conducatorilor si ale membrilor bisericii au ajutat intr-o oarecare masura la viata spirituala a bisericii; 35% spun ca acestea au ajutat foarte mult;
91% spun ca e-mailul i-a ajutat pe membrii bisericii si pe cei de la conducerea acesteia sa pastreze legatura unii cu altii; 17% spun ca acesta a ajutat foarte mult.

Studiile biblice prin internet devin din ce in ce mai populare. Postul de televiziune It is written are un program online activ de studiu al Bibliei, cu instructori care ii ajuta in direct pe studenti, raspunzand la intrebari din Scriptura. Postul Amazing facts si multe altele au instrumente de studiu al Bibliei si lectii online. Poate ca ati dori sa pregatiti o serie de studii biblice pentru o anumita categorie de oameni. Oportunitatile sunt foarte multe, iar tinerii pot fi implicati direct in aceasta lucrare (scopul tehnologiei este sa faca mai simpla initierea prin internet. Instrumente cum ar fi www.SimpleUpdates.com usureaza posibilitatea ca o biserica sa mentina un site activ si actualizat.)

Concluzie

in concluzie. Cantitatea de informatii care este disponibila acum pe internet depaseste cu mult ceea ce detineau in trecut oamenii acasa sau chiar la bibliotecile publice. Data fiind aceasta oferta in crestere, trebuie sa fim mereu constienti de nevoia de a filtra ceea ce intra in mintea noastra. Putem sa avem fiecare partea noastra in a transforma internetul intr-o experienta in care sa se simta prezenta divina. Asta se poate face printr-un e-mail de incurajare trimis altei persoane sau prin alte mijloace pe care vi le sugereaza Dumnezeu.

Adventists Affirm – cu permisiune

Traducere de: Monica Constantinescu

______________________________