Şi clipe vin, dar trec prea iute
Lăsând amprente peste noi;
Deşi frumoase nu-s prea multe
Am vrea să vină înapoi.

Apar doar noi necunoscute
Şi am putea sa ne dorim
Să fie bune şi plăcute,
Cu Domnul noi să le menim.

Să fim mai plini de sănătate,
Mai bucuroşi şi fericiţi…
La masa plină de bucate
Să fim cu-ai noştri dragi uniţi.

Dorim ca pe a vieţii mare
Să fie cât mai mult succes,
Iar de-i răscruce pe cărare
S-alegem ce-i mai bun de-ales.

Ajute Domnu-n mântuire
(Pe care n-o primim cu bani);
Iar când va reveni-n mărire,
Să fim în ceruri… „la mulţi ani!”

© Viorel Dascalu 2010
Sursa:www.vioreldascalu.ro

Se-ntâmplă multe pe pământ
Şi speriat e omul,
Dar nu ascultă din Cuvânt:
E semn că vine Domnul!

Cutremure se înmulţesc
Pământu-i o ruină
Şi molime se înteţesc:
Da, Domnul vrea să vină!

Pământu-a devenit steril
Nu-şi dă verdeaţa rodul
Iar omul moare de copil
E semn că vine Domnul!

Războaie-apar pe continent
De-opreşte sânge-n vine
Şi se produce armament:
E semn că Domnul vine!

Iubirea toată s-a răcit,
Prea mulţi ridică tonul.
Şi crimele s-au înmulţit:
E semn că vine Domnul!

Copii n-ascultă de părinţi
Ce le vor numai bine,
Iar alţii şi-au ieşit din minţi:
E semn că Domnul vine!

Chiar clima toată s-a schimbat
Se tulbură tot anul.
Şi lunile s-au încurcat:
E semn că vine Domnul!

Şi ură este peste tot,
Nu mai auzi de bine,
Se naşte oricând un complot:
E semn că Domnul vine!

Mergând şi pe la procuror
Se zbuciumă tot omul,
Durerea-i partea tuturor:
E semn că vine Domnul!

De bani, se-aude-n orice loc
Că n-ar ajunge bine,
Chiar casele se pierd în foc:
E semn că Domnul vine!

S-a dus respectul pentru şef
Nu mai contează rolul
Munceşte cine are chef:
E semn că vine Domnul!

Se-adună toţi şi-o spun deschis:
Pământul nu mai ţine!
Dar nu vorbesc de Paradis:
E semn că Domnul vine!

Despre Isus se va vesti
Să fie mărturie.
Şi-un adevăr se va rosti:
Că Domnul o să vie!

Când asta s-o sfârşi de spus
Şi fi-vom doar lumină,
Ca să ne ia la Sine sus
Chiar Domnul o să vină!

© Viorel Dascalu 2010

Sursa: vioreldascalu.ro

Răbdarea nu creşte uşor, de la sine;
Ea trebuie-ntâi ca să fie sădită
Cu grijă udată, la timp chiar prăşită;
Şi-atunci va rodi şi va duce la bine.

Răbdarea îşi are izvorul la Domnul
Şi curge mereu pentru cel care-o cere
Cu gând ca să facă din ea o avere
Şi-astfel să reziste-n furtună ca pomul.

Cum poţi rezista într-o lume nebună
De nu ai răbdare şi n-ai nici credinţă?
Crezi tu că ajungi să obţii biruinţă
De nu ai răbdare pe timp de furtună?

Tu cere răbdare şi Domnul ţi-oferă
Căci El de-ndurare e plin, de iubire
Va da tot ce vrei, va turna făr’ oprire
Şi vei fi scăpat de a grabei holeră.

Vei fi răbdător cum n-ai fost niciodată
Vei şti să aştepţi pentru toate o vreme
Iar Domnul curând va striga să te cheme
Intra-vei în cer preamărindu-L pe Tată.

© Viorel Dascalu 2010
Sursa: www.vioreldascalu.ro

Aşteaptă oamenii de toate
Şi stau cu ochii prin ferestre
Când timpul trece ca pe roate
Iar privitorii … n-au prins veste.

Copiii-aşteaptă tinereţea
Şi anii cei frumoşi ca visul,
Dar se-ntâlnesc cu bătrâneţea
Când toate le-a-nghiţit abisul.

La pensie râvnesc adulţii
Gândind că fi-va mult mai bine
Şi n-au timp să mai vadă munţii
De unde ajutorul vine.

Aşteaptă unii ca să facă
Garajul la maşina nouă,
Şi se tot plimbă pe la bancă
Nevrând să-mpartă pâinea-n două.

Aşteaptă alţii vremi mai bune
De pace, linişte sau soare
Şi cred c-atunci or să adune
Comori… din cele pieritoare.

Cei mulţi ar vrea o casă nouă
Să locuiască viaţa toată
Şi-ncep c-o cameră sau două
Sfârşind în vilă-ntortocheată.

Aşteaptă mult… şi-aşteaptă multe
Deşi cei mulţi nu ştiu ce vine
Şi cei ce ştiu… primesc insulte
Când zic că nu va fi mai bine.

Tu, omule, ce-aştepţi în viaţă
Şi ce doreşti să se întâmple?
Priveşti spre Cer, îl ai în faţă?
Clepsidra-i gata să se umple.

Aştepţi pe Domnul; sau nu-ţi pasă;
Eşti preacurat; sau ai vreo vină?
Eşti pregătit să-L ai la masă
Că El e gata să revină.

© Viorel Dascalu 2010

Sursa: www.vioreldascalu.ro

Te-am aşteptat Isus să vii
Să iei acas’ ai Tăi copii
Dar timpul s-a tot strecurat;
Isuse, Doamne, ne-ai uitat?

Zilele trec pe lângă noi
Nu-naintăm, dăm tot’napoi,
Ca să trăim, n-avem dorinţi,
Isuse, Doamne, ne dai minţi?

Să înţelegem, ne’nţeles
Noi am fugit, Tu ne-ai ales,
Noi Te-am respins, dar Tu ne-ai vrut;
Isuse, Doamne, … ce-nceput!?

Suntem chemaţi şi-apoi trimişi,
Suntem bătuţi, dar nu învinşi,
Avem dureri… în bucurii;
Isuse, Doamne, când revii?

Suntem miloşi şi egoişti,
Ne veselim, dar suntem trişti
Ne credem marii „vai de ei”;
Isuse, Doamne, ne mai iei?

Ne pregătim făcând nimic
Iar graba nu ne e amic,
Te aşteptăm, dar nu acum;
Isuse, Doamne, mai eşti bun?

Am face mult, dar nu acum,
Am face foc, dar iese fum,
Ne-am încălzi, dar stăm afar’;
Isuse, Doamne, ne dai har?

Vrem să plecăm, dar vrem să stăm,
Suntem atei, dar ne-nchinăm,
Ne pocăim, dar stăm aşa;
Isuse, Doamne, vom mai sta?

Vrem sus în cer, dar pe pământ,
Ne ridicăm, dar tot căzând,
Vrem bucurii, dar vrem dureri;
Isuse, Doamne, ce mai ceri?

Avem Scripturi, nu le citim,
Căci nu vrem tot mai mult să ştim.
Suntem creştini, cu idolaşi;
Isuse, Doamne, ne mai laşi?

Avem bănuţi, suntem calici,
Ne tot nălţăm, dar suntem mici,
Stăm pe uscat, dar tot în bărci;
Isuse, Doamne, când Te-ntorci?

Eşti bun să vii când vrem şi noi,
Chiar de nu vrem să vii’ napoi,
Ne mai rugăm, dar tot mai rar:
Isuse, Doamne, vin-o iar!

© Viorel Dascalu 2010

Cu permisune

Sursa: www.vioreldascalu.ro

Pe drumul de piatră ce cată spre cruce
Un om, obosit, o povară îşi duce.
Să urce îi cere un glas care pare
Nu ţine în seamă ce are-n spinare.

Iar calea e grea şi nu poate să urce
Deşi e marcată, tot poate s-o’ncurce.
E drumul cu piedici şi cu povârnişuri
Ce are prăpăstii, dar şi grohotişuri.

Şi piatra e dură cu talpa-i cea goală,
Mai cade pe jos, dar degrabă se scoală
Căci vrea sa ajungă mai iute la cruce
S-arunce povara şi-un jug să apuce.

E grea şi e dură povara din spate
Căci omu-a umplut-o cu grave păcate
Şi-ar vrea să le-arunce în valea uitării.
Dând astfel răspuns la solia chemării.

E greu de urcat povârnişul Golgotei
Căci e de luptat ca să faci faţă poftei
De-a merge cu alţii pe calea cea largă
Ce merg la pierzare. Ba chiar unii-aleargă.

Chiar de sunt ispite pe calea neblândă
Şi pofte-n răscruci, pe cărare, abundă
Se uită spre Domnul, căci El îl ajută
Să aibă puteri şi credinţă mai multă!

Da, … omul e tare-n a sa hotărâre
Şi nu se întoarce. Nu vrea coborâre.
Simţind că nu poate ca singur s-ajungă,
Plecat pe genunchi, disperarea-şi alungă.

El cere de sus o putere-ndoită:
Să aibă şi el firea sa răstignită,
Să nu mai cârtească nicicând pe cărare
Şi Domnul să-i dea mult dorita iertare.

De simţi chiar acum că eşti tu călătorul
Şi de al tău Domn te-a cuprins tare dorul,
De vrei ca Isus de povară s-apuce
Să mergi înainte pe drumul de cruce!

Mai stai doar o clipă, priveşte spre cruce
Căci Domnul iertare şi pace-ţi aduce
Te-ajută să mergi către cer, înainte
Te face mai bun, dar şi mult mai cuminte.

© Viorel Dascalu 2010

Cu permisiune

Sursa: www.vioreldascalu.ro

Am aşteptat Isus să vii la mine
Şi Te-am cătat privind în depărtări.
Am vrut ca să-mi aduci ceva cu Tine
Ce să-mi ajute-n grele disperări.

Am vrut ca să-mi ajuţi în toate cele,
Să-mi fii aproape şi să mă iubeşti.
Te-am căutat în clipele prea grele
Să-mi dai un sfat şi să mă sprijineşti.

Te-am tot strigat când nu aveam ieşire
Să-mi dai soluţii şi să mă descurci,
Să mă salvezi din groapă de pieire
Şi pe cărare iarăşi să m-aduci.

Aş fi dorit să-mi vindeci suferinţa
Căci Tu eşti Medic Bun şi Priceput
Şi ce conta că-n mine-i necredinţa,
Doar ştii c-aşa a fost de la-nceput.

Voiam Isuse multe de la Tine
Căci Tu eşti Bun şi mult prea iertător
Eu nu Te-am vrut când îmi era mai bine
Căci şi aşa Ţi-aş fi rămas dator.

Da, eu am vrut să-nving cu-a mea putere
Să nu Te deranjez la ce-i mărunt.
De-aş fi avut cu Tine-asociere
Aş fi putut pe toate să le-nfrunt.

Sunt păcătos şi vrednic de pedeapsă
Căci nu am vrut să fiu de partea Ta.
Mai dă-mi, Te rog, acum, a doua şansă
Şi vei vedea ce mult mă voi schimba.

Voi cere sfaturi numai de la Tine,
Am să ascult orice s-ar întâmpla,
De-acum voi face la toţi numai bine
Şi-o să-i iubesc, când nu-s de partea mea.

Mă pocăiesc în sac şi cu cenuşă,
Mă-ntorc la Tine-acum, de mă ajuţi;
Ba n-am să Te mai ţin deloc la uşă
Spunând iubirea Ta la cei mai mulţi….

…Aşa promitem noi, jucând cu harul,
Căci vrem să trecem bine de-ncercări.
Ne dă Isus şi şansa, dar şi darul
Iertării şi-a nespusei vindecări.

Să nu mai cerem înc-o zi de „mâine”
Căci astăzi este ziua de ajuns.
„Isuse, acum ne-ntoarcem către Tine”!
E singurul şi ultimul răspuns!

© Viorel Dascalu 2010

Cu permisiune

Sursa: www.vioreldascalu.ro

Se-ocupă omul cu de toate
Făcând ce-i bine şi ce-i rău,
De-odihnă nu mai are parte
Şi uită-ades de Dumnezeu.

Nu a mai dat pe la Biserici
Să-nveţe despre Dumnezeu,
Şi a vorbit de rău pe clerici
Scuzând astfel păcatul său.

S-a tot luptat să fie-n frunte
Iubit de toţi şi respectat,
A şi făcut concesii multe
La Legea de nelepădat.

A neglijat pe cei de-aproape
Ce-aveau nevoie chiar de el,
Ba, a uitat să mai îngroape
Măscuţa … cea cu chip de miel.

A încercat să se descurce
Făr-ajutor venit de Sus
Şi L-a suit, prea des, pe cruce
Pe Bunul Domn, Hristos Isus.

S-a chinuit ca să împace
Credinţa şi plăcerile
Şi nu mai are pic de pace
De când îi cresc averile.

Se tot făleşte cu averea
Ce-a căpătat-o cu mult chin
Chiar neglijând, uitând durerea,
Mascând păcatul pe deplin.

Ar vrea să fie-n cer cu Domnul
Şi pe pământ cu-ai lui amici.
La rele nu-l apucă somnul
De-l chemi la bine, … nu-i aici.

Te-ntrebă acum şi tu, … creştine
De eşti spre cer, pe drum pornit:
Făcut-ai tu, în toate bine
Sau şi cu rău te-ai mulţumit?

De ai restanţă la credinţă,
La bine, sau la dragoste
Te-ntoarce acum, în umilinţă,
Cazi pe genunchi şi roagă-te!

© Viorel Dascalu 2010

Cu permisiune

Sursa: www.vioreldascalu.ro

Pe drumuri troienite de planuri şi de vis
Porneşte-acum creştinul ţintind la Paradis.
El vrea să meargă iute căci drumul pare-uşor
Şi fiindcă e cu DOMNUL păşeşte-ncrezător.

Dar drumul nu-i cum pare privit din depărtări
Ci-i plin de mari surprize ascunse pe cărări.
Iar omul ce porneşte cu mult elan si-avânt
Nu se împotmoleşte că-i tare în CUVÂNT.

El nu se înspăimântă când drumu-i cam pustiu
Şi ştie din Scriptură că timpu-i prea târziu.
Se luptă cu Speranţă şi crede ne-ncetat
Că singur nu sporeşte de nu e AJUTAT

Pe calea către ceruri e trudă din belşug
Iar cei ce-s uşuratici se sperie şi… fug
Creştinul, pentru-odihnă, nu vrea oriunde-a sta
El trece pe la CRUCE pe dealul GOLGOTA.

Ispite-s la tot pasul şi piedici mari roiesc,
Iar cei pierduţi pe cale blestemăţii rostesc.
Când vor ca să-l întoarcă… şi vin cu plecăciuni
El sus la cer priveşte şi-nalţă RUGĂCIUNI

Când nu se vede ţinta căci noaptea de oţel
Şi-apare disperarea… ea-i ştearsă doar de ţel.
Iar când e drum nesigur şi ceaţă-i peste tot
Creştinu-înaintează căci LEGEA e pilot.

Când alţii cad în luptă şi se retrag din drum
Creştinul nu se-opreşte ci merge chiar prin fum
Deşi îl doare tare când alţii pe drum pier
El nu se împotmoleşte. CREDINŢA e de fier.

Dar timpu-i pe sfârşite şi pasu-i plumb, e greu
Şi multe, mari ispite… îl chinuie mai rău;
Când ţinta e aproape şi drumu-i tot mai sus
Creştinul se-ntăreşte trăind doar prin ISUS.

© Viorel Dascalu 2010

Cu permisiune

Sursa: www.vioreldascalu.ro

Cand cerul vietii tale-i plin de nori,

Iar sufletul ti-e trist , indurerat,

Priveste-n sus, caci dincolo de zari

E Domnul ce nicicand nu te-a uitat.

Cand ceata se aseaza peste tine

Si face ca lumina sa n-o vezi,

Deschide ochii, Domnu-i langa tine !

Ramane doar atat: ca tu sa crezi.

Cand cerul parca ti s-a naruit,

Iar drumul ti-a fugit de sub picioare,

Iisus Mesia, Prieten neclintit,

Iti e aproape; stie ca te doare.

Cand  singur esti in a lumii gloata

Si viata parca n-are niciun rost,

Tu nu uita ca-n ceruri ai un Tata

Ce-ti poarta grija si ti-e adapost.

Cand lupti cu greul si cu suferinta

Si-ai vrea sa-i spui cuiva a ta durere,

‘Naintea Domnului te pleaca-n ruga;

El pace iti va da si mangaiere.

Cand coplesita inima-ti se frange

De-o grea povara care-o tot apasa,

Iisus cu tine impreuna plange,

Iti da iertare si te-mbratiseaza.

Ascunde-te-n cetatea de scapare

Cand valurile grele bat in tine,

Caci Domnul este turnul tau cel tare;

La umbra aripilor Lui e bine.

Ramai zidit in stanca neclintita

Ce sta de veacuri si in veci va sta,

Si vei primi coroana stralucita

Cand va veni Iisus in slava Sa.

18 martie 2010