Articole Creștine » Versuri

Prima zi de vesnicie

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:32 +0000

Prima zi de vesnicie

de Tabita CHIRIAC-MERLEA

Buna dimineata, Isuse !

Cum, m-ai chemat si pe mine ?

Din acea vale de plans si suspine ?

Ce era scris in dreptul numelui meu ?

Iertat ?

Prin sangele Tau sfant rascumparat ?

Si de ce imi oferi o coroana

Cu asa multe stele ?

O coroana cum nici n-am visat…

Si nici n-am vazut vreodata…

Sunt meritele mele ?

C-am lucrat pentru Tine ?

Ca multe suflete sa se afle aici,

Pe plaiuri divine?

O, nu Isuse,

Nu eu,

Ci Tu meriti onoarea cea mare,

Coroana de stele,

O depun la picioarele Tale,

Si Tie Ti-aduc osanale!

Caci istoria vietii mele,

Doar Tu o stii,

E scrisa pe palmele Tale

Si va ramane sapata,

In vesnicii!

Iar haina

Ce imi acopera corpul schimbat

Cat a costat?

O cruce si o jertfa pe Calvar?

Cusuta cu neprihanire si cu har?

Isuse scump, Te preamaresc,

Si-Ti multumesc,

Mi-era asa de dor sa te-ntilnesc…

Si fata-n fata sa vorbesc cu Tine…

De-acum, vom fi-mpreuna totdeauna

Si niciodata nu va mai fi maine…

Caci astazi se intinde-n vesnicie,

Si totdeauna va fi azi cu Tine!

Dar unde sunt Isuse, ai mei toti?

Tu i-ai trecut prin mila Ta,

Prin vama ce se cheama rastignire

Si i-ai adus aici, cu mine,

Dincoace de porti?

Ii recunosc, Isuse, Osanale !

Tu ne-ai adus din necazul cel mare !

Si ei, isi aseaza

Coranele lor,

La picoarele Tale.

Sunt fratii mei, surori, copiii si parintii!

Ne unim vocile sa-ti intonam

In ceas de inceput de vesnicie

Un imn al biruintei…

Iar miile de ingeri au iesit

Sa ne intampine-n prag?

Si sa ne spuna „bine ati venit”?

Tu, Doamne,

Ai inchis in urma noastra portile suferintei?

Portile mortii si neputintei?

Portile amintirilor dureroase,

Portile plansului

Si ale caii spinoase?

Ai inchis valea umbrei mortii,

Neagra si rece?

Si ai pus semnul „oprit”,

„Pe aici nu se mai trece”?

Te-ai ingrijit Tu de toate aceste detalii marunte?

Iti aduc laude Doamne,

Alaturi de sfinti si de ingeri.

Mi-ai scris un nume nou pe frunte?

Tesut din Golgota si din spini?

Aleluia, Aleluia, Aleluia, marire !

Osanale aduc Tatalui si Fiului si Sfantului Duh,

De-acum pana in veci de vecii!

Preamarire!

Amin

______________________________

Soarele si Luna

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:32 +0000

Soarele si Luna
Titu Zamfir

Vorbea odata Soarele cu luna

( Caci vezi, se intalnesc intotdeauna)

Luase soarele cuvantul:

“De-atatea mii de ani iti dau lumina

De esti o secera, ori de esti plina,

Si totusi n-ai, De ce?

Nu o pastrezi. Deci unde e?”

“DA” ii raspunse luna;

“Tu-mi dai mereu, eu risipesc intr-una

Lumina care o primesc

Eu altora o daruiesc;

Lumina pe pamant

E ziua de la tine;

Iar noaptea tu ii luminezi

Prin mine”

Raspunse soarele prea multumit:

“Fiindca-o folosesti cum se cuvine,

Mereu primi-vei raze de la mine”.

Titu Zamfir

______________________________

Revolta unei Maimute

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:31 +0000

REVOLTA UNEI MAIMUtE

Odata, o maimuta din neamul anecdotic,

Venind la sfat pe-o creanga de arbore exotic,

A zis: Atentiune!

Sunt foarte afectata!

Ca circula prin lume o vorba, deloc adevarata,

Ca omul ar descinde din buna noastra rasa.

insasi ideea aceasta imi pare odioasa!

Ati pomenit vreodata divorturi printre noi?

Copii lasati pe drumuri sau strigat de razboi?

Cine-a vazut in hoarda la noi bolnavi mintali?

Drogati, lacomi de carnuri sau homosexuali,

Escroci, banditi, gherile sau vre-o tutungerie?

in neamul nostru nobil nu vezi asa prostie!

Noi n-avem mafii crude in stirpea noastr-aleasa,

Nici teroristi, nici dogme, nici luptele de clasa.

Cat am batut eu jungla…Scuzati, n-am observat,

in obstea maimuteasca, cocotier privat,

Nici garduri si nici paznici, nici pui murind de foame

Sau omorati in taina de asa-zise mame.

Nu veti vedea vreodata cat soarele si luna

O minte de maimuta dospind in ea minciuna.

Si chiar de-as fi silita in vreun laborator,

Nu mi-as trada confratii, n-as fi informator.

Si iata inc-un lucru din lumea mea de jos:

La noi nu se intampla razboi religios,

Nici sfinte inchizitii, nici libertati in lanturi

Nici chefuri dupa care sa ne culcam in santuri,

Nici ordini mondiale si nici nationalism,

Si nici vre-o indoiala ce duce-n ateism.

E-adevarat ca omul a coborat LA noi,

Dar va rog, fiti rezonabili,

N-a coborat DIN noi!

Autor Necunoscut

______________________________

Alb

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:30 +0000

Ploua peste noi cu alb…
Alb peste albastrul apelor;
Alb sub albastrul infinit al cerului
Si chiar si in blanita catifelata a mielului…

Si voalul padurii este voal de mireasa;
Tot albe sunt si pasarile de pe casa,
Caciulile stalpilor, imparatia florilor Gerarului
Si iglul polarului.

Alb peste tot…
Niciodata, fluturii norilor, nu au alta culoare;
Nici firele care cresc din lutul tamplelor,
Nici rugaciunile nascute la usa, uneori incuiata,
a Templelor.

Doamne, in fiecare an ne trimiti albe ploi,
Doar ca …, ne iarta…,
Mai putin alb creste in noi!
Crinii gandului nu infloresc intotdeauna
Iar nufarul intelepciunii isi pierde uneori cununa.

Si, Doamne…, iarta- ne
Pentru putinul alb adunat in cuvinte,
Si pentru ca avem mult negru pe "incaltaminte"…
Pentru ca adunam bani albi pentru banca lumii
Si investim enorm in casa humii.

Si… cand ne gandim,
Ca visam la acea intalnire cu Marele Bine!
Da, Doamne!… La intalnirea cu Tine!…
Cand ne gandim ca vei arunca mult alb peste vina,
Si atata lumina,

Cand ne gandim ca pregatesti pentru noi
Haine moi,
De culoarea zapezii, a laptelui, a crinilor,
Ne vine sa intram in pamant -
Doamne sfant!…

Dragostea Ta, alba, este prea minunata!
Si pentru ca nu o meritam, Te rugam,
Iarta-ne Tata!…

______________________________

Betelul nostru

admin — Wed, 15 Apr 2009 07:24:30 +0000

Betelul s-a nascut de mii de ani
In Canaan istoric si-n Cuvant;
Exemplu de traire printre oameni
A unui Dumnezeu de trei ori Sfant.
Dar inca Dumnezeu ne mai uimeste
Asa cum stie-a face numai El,
Facand sa creasca-n fiecare tara
Si-n fiecare suflet un Betel.

In mila Lui suntem cuprinsi si noi
Acesti pribegi, pe drum de implinire,
Ca ne-a creat si noua un Betel,
De doua ori, spre cant si fericire:
Acum un veac, cand a-ncoltit samanta,
Ce a cazut in noi din vesnicie
Si-acum vreo zece ani cand Neemia
A asezat aici o temelie.

E vreme de popas si amintire,
E vreme pentru cant si rugaciune,
E vreme de zidit Eben-Ezerul…
Sa spunem adevarului pe nume!

Sa recunoastem: nu puterea noastra
Ne-a ancorat Betelul nostru-n piatra
Ci Dumnezeu prin hotarare sfanta!
Puterea Lui, iubirea Lui de Tata!
Cu ani in urma nici n-am fi-ndraznit
Sa desenam o schita, un proiect,
Azi nu avem o schita ci un Templu
In care-L preamarim pe Arhitect.

Si au trecut doar zece ani de-atunci…
Nu e aceasta o minune pura?
Nu e Betelul nostru o minune
Ca cele amintite de Scriptura?

Prieteni! Daca azi avem o casa
Doar Dumnezeu sa fie laudat!
El ne-a facut… istoria ne scrie
Si ne sustine, inca, ne-ncetat.
El e izbanda noastra, e puterea
Pe care altii inca n-au aflat-o
Sau poate ca, manati de pofta firii,
Au rastignit-o si-au abandonat-o.
Noi sa ramanem totdeauna treji
Pazind Betelul ca pe o comoara
Pana cand Domnul, ce-a creat Betelul,
Va reveni pe nori, a doua oara.

Azi, stand in umbra crucii lui Hristos,
Sa facem legamantul inc-o data,
Sa facem juruinte de dreptate,
De dragoste si inima curata,
Si sa dorim ca viata de credinta
Sa arda-n rasarit, nu in apus,
Ca viitoarea noastra sarbatoare
Sa fie in Betelul lui Isus!

***************************

JDAlex. 05 Octombrie 2005

______________________________