Căutarea Monedei Pierdute
Sau ce femeie, având zece monede de argint, dacă pierde o monedă, nu aprinde o lampă, mătura casa și caută cu atenție până când o găsește? Și când a găsit-o, își cheamă prietenii și vecinii împreună, spunând: „Bucură-te cu mine, căci am găsit piesa pe care am pierdut-o!” La fel, îți spun, există bucurie în prezența îngerilor din Dumnezeu peste un păcătos care se pocăiește ”(Noua versiune a Regelui Iacov, Luca 15: 8-10).
Când studiem pasaje familiare, cum ar fi parabolele din Luca 15 – oaia pierdută, moneda pierdută și fiul risipitor, anumite pasaje ne pot fi atât de familiare încât nu mai căutăm adevăruri noi în pasajele, deja cunoscute. În schimb, așteptările noastre ne determină să beneficiem de lecțiile spirituale trase din pasajele menționate, astfel să obţinem noi binecuvântări obținute din citirea Scripturilor familiare, cu inima deschisă la călăuzirea Duhului Sfânt.
În timp ce citim parabolele din Luca 15, există o serie de „concluzii prejudiciate” pe care le facem adesea. De exemplu, vedem că, deși oaia știe că este pierdută, moneda ignoră starea ei pierdută. De asemenea, oaia se pierde în afară, în timp ce moneda se pierde în casă. Interacțiunea acestor comparații apare și în pilda fiului risipitor: fiul mai tânăr care știe că este pierdut în afara casei tatălui său, în timp ce fratele mai mare nu știe că, în ciuda anilor săi de loialitate aparentă, el însuși a fost pierdut în interiorul casei tatălui său. Ambii frați sunt pierduți și trebuiesc salvați.
Colectiv, cele trei parabole dezvăluie două teme comune: 1) biserica, care este reprezentată de stână, casele femeii și, respectiv, ale tatălui, este un refugiu pentru cei pierduți și 2) indiferent de poziția cuiva în raport cu biserica, toţi sunt pierdut și au nevoie de mântuire.
Deși in versetul original nu este menționat explicit, tipul de monedă pierdută de femeie – o dracmă, o monedă greacă aproximativ echivalentul unui dinar roman, în valoare de salariul de pe zi – a fost folosit adesea într-o zestre de căsătorie. Preocuparea femeii pentru monedă a rezultat probabil nu numai din pierderea unei zecimi din averea ei, ci și din pierderea eligibilității pentru căsătorie. Deși găsirea monedei în sine este o întâmplare fericită, este mai probabil refacerea zestrei și, odată cu ea, eligibilitatea pentru căsătorie, ceea ce aduce femeii ocazie pentru sărbătoare.
Trecând dincolo de oile pierdute, moneda pierdută și cei doi fii pierduți, nu trebuie să trecem cu vederea situația femeii în sine. Spre deosebire de oile pierdute și cei doi fii pierduți, moneda nu s-a pierdut singura. Femeia a eșuat cumva în responsabilitatea sa de a-și proteja bunurile. În această parabolă, nu numai moneda este pierdută, dar femeia însăși trebuie să schimbe ceea ce face pentru a nu mai pierde moneda. Să examinăm pilda monedei pierdute dintr-o perspectivă nouă; să citim acest pasaj din perspectiva femeii care a pierdut moneda.
În aplicațiile profetice, o femeie reprezintă biserica (Ieremia 6: 2; 2 Corinteni 11: 2). Când este aplicată parabolei monedei pierdute, această analogie dezvăluie o serie de lecții spirituale:
1. Casa este întunecată: Femeia și-a pierdut moneda în parte, deoarece lampa ei este aprinsă. Lumina cuvântului lui Dumnezeu, care este o lampă pentru picioarele tale și o lumină pentru calea ta (Psalmul 119: 105), nu strălucește cu puterea așa cum ar trebui.
2. Casa este murdară: o lampă aprinsă dezvăluie al doilea motiv pentru care moneda este pierdută – casa conține murdărie care trebuie eliminată. O renaștere a adevărului prezent aduce cu sine o mustrare a murdăriei în biserică – păcatul și influențele lumești – a căror înlăturare va produce o reformă. Biserica trebuie să lucreye pentru a da deoparte fiecare păcat, pentru ca să fie curată.
3. Biserica trebuie să caute cu atenție pentru a recupera „monedele pierdute” în casa lui Dumnezeu. Mulți dintre membrii bisericii lui Dumnezeu nu știu că s-au pierdut. Aceștia nu sunt doar oamenii lui Dumnezeu din biserică, care încă nu s-au trezit pe deplin în responsabilitățile lor date de Dumnezeu; aceștia sunt și oamenii rămășiței „invizibile” din afara bisericii, care trebuie chemați din lume.
„Hristos locuind în suflet, ne dă putere spirituală și ne face canale de lumină. Cu cât avem mai multă lumină, cu atât putem să le oferim celor din jur. Pe măsură ce Îl vedem în curăția Sa, discernem mai clar propriile noastre greșeli de caracter. Tânjim după El și pentru acea plinătate care este în El și care strălucește în desăvârșirea caracterului Său ceresc; și, privindu-l, devenim schimbați în chipul Lui ”(Alb, Ridică-L, p. 266). Când Hristos locuiește în noi, devenim canale ale luminii Lui, văzându-L pe El ne discernem greșelile noastre și devenim schimbați după chipul Lui și dăm lumină şi altora.
Femeia din parabola monedei pierdute ne amintește de o altă femeie, o biserică, căreia îi lipsește și trei lucruri. „Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curatit în foc, ca să fii bogat; și haine albe, ca să nu se dezvăluie rușinea goliciunii tale; și ungeți-vă ochii cu alifia pentru ochi, ca să vedeți ”(Apocalipsa 3:18).
Cele trei elemente care lipsește bisericii din Laodicean se corelează cu cele trei acțiuni pe care femeia trebuie să le facă în pilda monedei pierdute:
1. Cu discernământ spiritual – biserica va vedea cu adevărat lumina adevărului lui Dumnezeu.
2. Când casa va fi curățată, biserica își va păstra hainele albe. Ea se va îmbrăca în veșmântul alb al neprihănirii lui Hristos.
3. Având adevăratul aur al credinței, biserica va lucra cu sârguință pentru cei pierduți.
După ce biserica va îndeplini aceste trei sarcini, ea, ca și femeia din parabolă, va fi gata pentru căsătoria ei. Ea va fi cu adevărat pregătită pentru întoarcerea triumfală a mirelui ei, Iisus Hristos, Domnul nostru.
19 noiembrie 2015 Ken Mindoro
