de Marvin Moore, Semnele Timpului
Sunt adventist de ziua a șaptea. Păzesc sâmbăta ca Sabat, ceea ce este cam ciudat în cultura noastră. Sâmbăta biserica mea este aproape singura a cărei parcare este plină. Iar duminica este aproape singura a cărei parcare este goală. De ce adventiștii nu sunt în rând cu majoritatea? De ce sunt altfel? La urma urmelor, ce importanță are o zi?
Răspunsul cel mai concis este: „Biblia spune așa, eu cred ce spune Biblia și punct.“ Iar porunca a patra spune: „Să lucrezi șase zile și să-ți faci lucrul tău. Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău.[…]“ (Exodul 20:9, 10) Dacă arunci o privire asupra oricărui calendar (din Statele Unite, n.tr) vei vedea care este ziua a șaptea, iar conform enciclopediei, ciclul săptămânal a rămas neîntrerupt de câteva mii de ani – cel puțin de pe vremea lui Hristos. Așadar, dacă ziua a șaptea a fost valabilă pentru Isus, este și pentru mine.
Acesta este răspunsul scurt la întrebarea pusă mai sus.
Răspunsul detaliat
Dar există și un răspuns detaliat, pentru care ar fi nevoie să scriem o carte, dar ne vom mulțumi cu un rezumat al acesteia.
Cu câțiva ani în urmă, au fost publicate articole despre Sabat în trei reviste seculare, printre care și Hemispheres (revista companiei aeriene United Airlines), Forbes și USA Weekend. Aceste articole nu pun accentul pe ziua a șaptea, bineînțeles. De fapt, dat fiind pluralismul religios din ziua de azi (musulmanii se închină vinerea, adventiștii, alte câteva grupări creștine și iudeii sâmbăta, iar majoritatea celorlalți duminica) aceste reviste nu pun accentul pe nicio zi, ci doar declară că indiferent de ziua pe care o ții, ține-o – chiar dacă e lunea sau miercurea. Ideea este că fiecare trebuie să își facă timp pentru odihnă.
Wayne Muller, autorul articolului publicat în USA Weekend, spune pe bună dreptate: „Ca națiune, nu putem trăi așa, într-o grabă fără sfârșit, fără să ne luăm timp pentru a ne bucura de binecuvântările pe care ni le oferă familia și prietenii, incapabili de a gusta din bucuriile vieții. Să ne oprim, doar pentru o zi, din goana după mai mult și să ne luăm timp pentru binecuvântările pe care le-am primit deja și să mulțumim pentru ele.“
Îmi place! Ideea este că și duhul nostru are nevoie de odihnă, de o încetare a muncii pentru existență, de încetinire, un timp pus deoparte pentru valorile cele mai importante ale vieții. Dumnezeu a știut asta și de aceea ne-a dat porunca a patra.
Mă bucur că lumea începe să recunoască importanța Sabatului. Dar poate fi acesta oricare zi a săptămânii?
Într-un fel, da. Odihna și legătura cu Duhul Sfânt poate avea loc oricând, în orice zi, la orice oră. E nevoie doar să te decizi să îți iei timp pentru asta. De aceea, într-un fel sunt de acord cu cei care spun: „Tu alegi ziua, iar Dumnezeu va veni să Se întâlnească cu tine.“ Cu siguranță că va veni! Dacă pui deoparte o zi de miercuri, de pildă, pentru a fi cu Creatorul, El va petrece timp cu tine și vei fi binecuvântat.
Așadar, ce importanță are ziua a șaptea? Voi menționa două motive pentru care ziua a șaptea este importantă ca Sabat.
Evitarea haosului social
Primul motiv ține de o problemă extrem de practică. Să urmăm pentru o clipă argumentul conform căruia nu are importanță care zi din cele șapte o alegem.
Compania XYZ produce instrumente. Nu orice fel de instrumente, ci instrumente din lemn. Iar acestea au devenit foarte populare în societate, astfel încât fiecare vrea să aibă unul! Și tocmai de la Compania XYZ.
Dar jumătate dintre muncitorii de la Compania XYZ, inclusiv vicepreședintele secției de producție, au hotărât că cea mai bună zi pentru a se odihni și a se închina lui Dumnezeu este miercurea. Alți 25% dintre muncitori preferă joia, iar restul sunt tradiționali și optează pentru ziua de duminică.
Cei de la departamentul de livrări au ales toți lunea. (Măcar s-au pus de acord cu privire la ziua de odihnă!) Cei de la depozit vor toți ziua de marți, cu excepția câtorva care au ales duminica. Și dacă vrei să iei salariul în avans, să nu vii miercurea la serviciu așteptându-l să îl primești, căci cei de la contabilitate au ales miercurea pentru a se închina lui Dumnezeu.
Îți dai seama în ce constă problema?
Și scenariul acesta se repetă și la alte companii. Jumătate din firmele din oraș le permit angajaților să își ia orice zi de odihnă vor, inclusiv cei de la firma de cherestea, care furnizează materia primă Companiei XYZ. Cei care livrează cheresteaua au ales toți vinerea, iar șoferii de camion și-au luat joia ca zi liberă.
Să analizăm problema:
Departamentul de livrări al companiei de cherestea are vinerea liber.
Șoferii companiei de cherestea au joia.
Departamentul de recepție al Companiei XYZ este liber lunea.
Cei de la depozitul Companiei XYZ au ales marțea.
Așadar miercurea este singura zi din săptămână când toți angajați de la ambele companii sunt la lucru și pot încărca lemnele în camioane, le pot transporta la Compania XYZ, iar Compania XYZ le poate primi și depozita. Dar miercurea toți cei de la departamentul de finanțe al Companiei XYZ sunt liberi, așadar dacă șoferii companiei de cherestea vor să ridice personal chitanțele, trebuie să se vină vinerea (căci ei nu lucrează joia, dacă vă aduceți aminte.)
Acum să ne închipuim că situația se repetă în tot orașul și în toată țara, și ne dăm seama cu ce problemă ne-am confrunta dacă fiecare are avea libertatea să aleagă în ce zi a săptămânii vrea să se odihnească și să se închine. Ar fi un haos social!
Din fericire, chiar la începutul istoriei acestui pământ, Dumnezeu a prevăzut această problemă și a oferit soluția. Nu a spus: „Tu alegi ziua“, ci a ales-o El pentru noi. Biblia spune că „în ziua a șaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui.“ (Geneza 2:2). Câteva milenii mai târziu, a repetat lucrul acesta, pentru a fi sigur că nu vom uita: „Adu-ți aminte de ziua de odihnă.“ (Exodul 20:8, sublinierea ne aparține.)
Un memorial al creațiunii
Totuși, când a numit o anumită zi Sabat, El a avut în vedere mai mult decât evitarea unui haos social, oricât de important ar fi acest aspect. Dumnezeu a vrut să ne amintim că El a creat lumea în care trăim și pe noi. Porunca a patra exprimă clar acest lucru: „Căci în șase zile a făcut Domnul cerurile, pământul și marea, și tot ce este în ele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit: de aceea [datorită creațiunii] a binecuvântat Domnul ziua de odihnă și a sfințit-o.“ (Exodul 20:11, sublinierea ne aparține.)
Gândește-te o clipă la ziua ta de naștere. În ce zi cade? Indiferent de ziua în care cade, presupun că nu uiți niciodată această dată, la fel cum nu se uita ziua de 25 decembrie, de pildă.
Ce ai zice dacă cineva ți-ar propune să îți muți ziua de naștere cu o zi mai târziu sau în aceeași dată a următoarei luni?
„Nici vorbă!“ ai spune. „E ziua mea de naștere!“
Același lucru este valabil pentru ziua de naștere a planetei noastre, care este în fiecare săptămână. Pentru a fi cu adevărat o aniversare a Creațiunii, trebuie să fie în a șaptea zi a săptămânii, nu în prima sau a cincea.
Asta nu înseamnă că te închini lui Dumnezeu doar în ziua a șaptea a săptămânii. (Sper că o faci în fiecare zi.) Nu înseamnă că doar sâmbăta poți merge la biserică. (Sper că mergi și la serviciile de închinare din timpul săptămânii.) Dumnezeu însă a făcut ziua a șaptea diferită de celelalte. A pus-o deoparte pentru un scop special.
Dumnezeu ne cere să ne amintim de această zi – pe care a numit-o Sabat – ca ziua de naștere a planetei noastre.
Simplu, nu-i așa? Acesta este răspunsul concis pe care l-am oferit la începutul articolului: „Biblia spune așa, eu cred ce spune Biblia și punct.“
