CINE SUNT E

 

Cine sunt eu ? Cum am aparut pe lume ? Si care este scopul plenar al existentei mele ?  Cu aceste trei intrebari,    a inceput acum cateva luni  calatoria noastra spre  spiritualitate.  Pana aici am aflat ca sursa noastra de spiritualitate, nu sta in persoana unui om, ci in Dumnezeu – Creatorul si Prietenul nostru , care,  atunci cand a venit la noi, a purtat ca si noi, un nume si un prenume de pamantean:  Isus Hristos. Dar El nu a fost doar un om,  ne spune Ioan in primul verset la evangheliei sale: „La inceput era Cuvantul, si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu.”

 Dacaa aceste cuvinte enunta un adevar autentic, care este acel adevar? Noteaza te rog !

Viata Lui, faptele, si minunile care au insotit trairea lui Isus Hristos printre noi , cum sunt : intruparea Sa in familia omeneasca, caracterul Sau  Divin , evenimentul mortii  Sale minunate in folosul nostru, invierea Sa glorioasa, inaltarea Lui la cer,  fagaduinta revenirii Sale in vederea reintegrarii noastre in familia cea mare a Imparatiei Universale a lui Dumnezeu … Toate acestea sunt niste dovezi extraordinare ale divinitatii lui Isus Hristos, si totodata cele mai mari teme de contemplare si meditatie privind persoana Sa.

Spiritualitatea – aceasta experienta esentiala pentru viata noastra , este de fapt  destinul nostru pentru care am fost creati . Aceasta experienta a spiritualitatii, asa cum am comparat-o intr-unul din eseurile anterioare, vrea sa  fie asemenea unei calatorii zilnice prin viata, de mana cu  Creatorul nostru, precum un parinte cu copilul sau. Un copil, stii bine,  ca nu da mana oricui, si nici nu numeste la intamplare, pe oricine, „tata”. El stie in mod instinctiv, cat si  faptic, care este identitatea lui, si cui ii apartine.

Astazi doresc sa-ti prezint un nou argument  in favoarea identitatii noastre  la familia lui Dumnezeu.

  El suna astfel:

” Daca eu  detin   capacitatea de a gandi,  si de a ma exprima , atunci   trebuie sa existe in Marele Univers o Fiinta Suprema in intelepciune, Careia Ii corespund si cu care pot comunica”. 

Daca din nefericire, geneza vietii noastre ar fi depins pur si simplu de intamplare , cred ca nimeni si nimic nu ne-ar fi putut asigura capacitatea de a gandi, intr-un Univers fara Dumnezeu. Cred ca esti de acord, nu-i asa ?

Priveste putin la lumea animalelor. Ele nu au fost inzestrate cu intelepciune, ci doar cu capacitatea de a invata tot ce le trebuie, pentru a fi in stare sa-si apere viata si sa o intretina.

Ajutate de instictele lor, cat si de  anumite conditii  si solicitari  externe  existentei lor, ele au exersat si au acumulat de la o generatie la alta tot felul de capacitati care,  ne lasa in mare impresia ca si animalele gandesc. Cu toate acestea, numai la  om se poate  aplica marca divina:  „creat dupa chipul si asemanarea Lui” a Creatorului . 

Prin creatiune, Dumnezeu  ne-a inzestrat cu aceste doua capacitati extrem de  reprezentative pentru ceea ce inseamna  asemanarea noastra cu El: gandirea si graiul. Prin aceste capacitati, El ne-a ridicat  cu totul deasupra fiintelor necuvantatoare, si ne-a aseazat in cercul intim al familiei Lui. Vorbind intr-un anumit context spiritual, apostolul Pavel, avea sa scrie intr-una din epistolele sale urmatoarele cuvinte pline de semnificatie. CITEZ, din epistola catre Efeseni , din capit. 3, de la vers. 14 „Iata de ce, zic, imi plec genunchii inaintea Tatalui Domnului nostru Isus Hristos, din care isi trage numele orice familie, in ceruri si pe pamant”. Intelegi acum ? Prin creatiune, eu si tu, impreuna cu toti ceilalti oameni apartinem  aceleiasi familii …  Dumnezeu este Tatal nostru, al tuturor. O, daca noi ca oameni, am intelege acest adevar sublim, acest privilegiu!

Prin gandire si vorbire am fost inzestrati cu tot ce aveam nevoie ca sa putem comunica si intretine o relatie si cu Dumnezeu. Gandeste-te ce instrument perfect  este creierul nostru – sediul mintii noastre in activitate. Priveste putin la structura incredibil de complexa a creierului uman.

Creierul unui adult cantareste aproape 1500 de grame si contine 10 miliarde de celule functionale, numite neuroni – ei fiind unitatea de baza. Acum, fiecare din cele 10 miliarde de neuroni, au niste ramificatii fibroase, numite dendrite, care leaga neuronii intre ei. Fiecare neuron este legat de alti 10 mii de neuroni, asa incat totalul conectiilor intre neuroni este de 1.000 de trilioane. Daca aceste conectii de trilioane ar fi asezate cap la cap, lungimea lor ar fi suficienta ca sa inconjoare pamantul de peste 4 ori.

Ca sa ai o idee despre capacitatea de functionare a creierului, ea se poate compara cu aceea a unui supracomputer.  Viteza de lucru a unui supracomputer este de 10 la puterea 9 unitati pe secunda, in timp ce viteza de lucru a unui creier este de 10 la puterea 15 pe secunda, adica 1000 de trilioane pe secunda. Capacitatea de inmagazinare a unui creier este de 1000 de ori mai mare decat a unui supracomputer.

Roger Penrose, profesor la Oxford, si autorul unei carti cu titlul „Noua minte a Imparatului”, atentioneaza pe cititorii cartii ca orice comparatie dintre un computer si un creier uman este cat se poate de improprie, pentru ca in final un computer nu poate gandi.  CITEZ „Tocmai acest fapt – spune prof. Penrose (care ca orientare este evolutionist- „ca mintea ne conduce spre adevaruri care nu pot fi computerizate, este ceea ce ma convinge ca mintea nu va putea fi imitata.”

Isaac Asimov,  cel mai prolificic autor stiintific, s-a exprimat foarte semnificativ pentru un evolutionist: CITEZ „In om, creierul lui de 1500 de grame este, atat cat stiu eu, cea mai complexa si mai organizata forma a materiei, din tot Universul.”

In volumul lui reprezentativ, cu titlul „Evolutia – O Teorie in Criza”, Michael Denton, si el evolutionist, ofera un fel de analogie a celor 1000 de trilioane de legaturi dintre neuronii din creier. CITEZ „Numere ca acestea de 1000 de trilioane sunt desigur total dincolo de puterea noastra de a concepe. Pentru aceasta, imagineaza-ti jumatate din suprafata SU, de 1 milion de mile patrate, acoperita de paduri a cate 10.000 de copaci pe fiecare mila patrata. Daca fiecare copac ar avea 10.000 de frunze, totalul numarului de frunze, de pe jumatate din suprafata S.U. ar putea fi egala cu numarul tuturor legaturilor din creierul uman”.

Ce vrea de fapt sa spuna acest autor, care nu crede in creatiune, este ca, sansa haotica a intamplarii nu va putea niciodata sa produca o  retea de legatura asa de extraordinar de complexa ca aceea a creierului uman.

Denton, continua sa spuna ca, daca ar fi ca inginerii lumii sa asambleze un agregat asemenea creierului omenesc, potrivit expresiei lui, „le-ar trebui o vesnicie” …

Acest incredibil Design, potrivit cu Legea Cauzalitatii, ne trimite la Marele Designer Creator.

Fara Dumnezeu, nimic nu ar putea fi in Universul Infint. Iar aici , pe Pamant, fara a avea creier, nu am avea nici o sansa sa ne conectam cu Dumnezeu. Fara creier,  am fi ca o societate de orbi surdo-muti, izolata pe o planeta in Univers, fara nici o constienta personala de noi insine, si fara nici o capacitate de comunicare intre noi. Cred ca nu se poate ceva mai disperat decat o asa existenta.

Iata ce exclama pe vremuri, imparatul lui Israel- David, intr-unul din psalmii lui. „Te laud ca sunt o faptura asa de minunata. Minunate sunt lucrarile Tale, si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta !”

Sunt de-a dreptul incantat, ca si psalmistul David , sa apartin  unui asemenea Creator, care ne-a intocmit intr-un chip asa de minunat. In eseurile care vor urma pentru catva timp, voi aborda subiectul : „Comunicarea cu Dumnezeu”.

PE DATA VIITOARE

Octavian Cureteu