Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

Când sa ignori criticismul

Scris la: 15 aprilie 2009
 
            Atunci cand oamenii arunca cu pietre.
 
            Cuvinte brutale produse de ganduri brutale ………… si o alta victima este biciuita catre o moarte sfasietoare de inima. De sigur, urmasii Domnului ar trebui sa se astepte la un tratament nedrept. Este parte a vietii de crestin. Apostolul Pavel i-a reamintit lui Timotei:
„Tu, insa, ai urmarit de aproape invatatura mea, purtarea mea, hotararea mea, credinta mea, indelunga mea rabdare, dragostea mea, rabdarea mea, prigonirile si suferintele cari au venit peste mine in Antiohia, in Iconia si in Listra. Stii ce prigoniri am rabdat; si totus Domnul m-a izbavit din toate. De altfel, toti ceice voiesc sa traiasca cu evlavie in Hristos Isus, vor fi prigoniti.“ (2 Timotei 3:10-12).
in cea mai faimoasa predica a Sa, Isus a declarat: „Ferice de cei prigoniti din pricina neprihanirii, caci a lor este imparatia cerurilor! Ferice va fi de voi cand, din pricina Mea, oamenii va vor ocari, va vor prigoni, si vor spune tot felul de lucruri rele si neadevarate impotriva voastra!“
Din moment ce inclinatia de a critica va descreste si pe masura ce crestem in asemanarea cu Domnul nostru si acceptam chemarea Sa, trebuie sa existe o metoda mai buna de a ne raporta la felul cum ceilalti isi dau frau liber cuvintelor.
 
Terapie pentru un Suflet Lovit
Exista o solutie biblica. Pavel a fost adesea prada limbilor ascutite, si nu doar din partea necredinciosilor. Una din cele mai bolnave biserici l-a etichetat pe apostolul Pavel ca un esec total.
·         Pavel, tu nu stii sa vorbesti.
·         Pavel, tu nu esti un adevarat apostol.
·         Pavel, tu nu esti foarte talentat.
·         Pavel, tu nu esti un lider bun.
·         Pavel, cu handicapul tau, lasi o impresie proasta.
·         Pavel, atunci cand te comparam cu altii, nu te ridici la inaltimea asteptarilor. Pur si simplu nu esti eficace.
Zvonuri de felul acesta trebuie sa fi ranit, mai ales de la oameni pe care Pavel ii condusese la Domnul si pentru care dedicase mult timp sa-i incurajeze in noua credinta.
Corintenii au indrugat verzi si uscate despre Pavel. Era ca o clasa de biologie, iar el era subiectul disecat verbal. Asezandu-l pe masa laboratorului, murdara de sange, ei au decretat: „Esti un esec, Pavel, si trebuie s-o stii…………. , un esec total.“
El nu stia asta si nu avea nici o intentie sa stie. Citeste raspunsul sau:
„Iata cum trebuie sa fim priviti noi: ca niste slujitori ai lui Hristos si ca niste ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu. incolo, ce se cere de la ispravnici, este ca fiecare sa fie gasit credincios in lucrul incredintat lui. Cat despre mine, prea putin imi pasa daca sunt judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecata. Ba inca, nici eu insumi nu ma mai judec pe mine. Caci n-am nimic impotriva mea; totusi, nu pentru aceasta sunt socotit neprihanit: Cel ce ma judeca este Domnul. De aceea, sa nu judecati nimic inainte de vreme, pana va veni Domnul, care va scoate la lumina lucrurile ascunse in intuneric si va descoperi gandurile inimilor. Atunci, fiecare isi va capata lauda de la Dumnezeu.“ (1 Corinteni 4:1-5).
Politicos, dar la subiect: „Nu imi pasa.“ Cand a devenit evident ca detractorii nu erau mesageri ai cerului, apostolul a alungat orice sentimente apasatoare: „imi pasa foarte putin daca sunt judecat de voi sau de vreun oricare alt tribunal omenesc.“
 
Trebuie sa stii cine esti
 
Perspectiva adesea hotareste rezultatul. Si asta se intampla mai ales atunci cand esti tinta criticismului care iti este azvarlit in fata. Parerea noastra despre sine hotareste cat de bine trecem peste cuvintele aspre.
Pavel cunostea aceasta perspectiva. Desi raspunsul lui Pavel la criticism din 1 Corinteni 4 nu este galeria initiala a gandurilor lui Dumnezeu cu privire la ai Sai, exista cateva portrete de neuitat, ca cele din versetul 1: „Iata cum trebuie sa fim priviti noi: ca niste slujitori ai lui Hristos, si ca niste ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu.“
Si ca un slujitor autentic al lui Isus Hristos, tu vaslesti. Nu ca o favoare, ci pentru ca asta e locul tau. Nu se ofera alegeri, nu se urmaresc cariere, ci se indeplinesc sarcini si datorii. Cu dragoste, de sigur, dragoste pentru Stapan, cu toata inima, tot sufletul si toata puterea – insa o dragoste ce isi gaseste expresia pe genunchiul plecat. Faci ceea ce ti se spune, chiar daca nimeni nu mai face asta. O faci cand nimeni nu ar indrazni. O faci fara sa fii recunoscut. Fara sa fii apreciat. O faci pur si simplu pentru ca esti slujitorul Sau, la cheremul Lui. Daca exista lauri pentru ceea ce s-a cerut, tu stii Cine ii merita cu adevarat. Dacaexista ceva neplacut …….daca e sa te gandesti, nu esti surprins, asta este parte a statutului de slujitor. Isus a spus: „Tot asa si voi, dupa ce veti face tot ce vi s-a poruncit, sa ziceti: ‹‹Suntem niste robi netrebnici, am facut ce eram datori sa facem.››“ (Luca 17:10)
Asadar, ce te deranjeaza?
Te clatini cumva, socat de criticismul fara scrupule? E de inteles. Dar, ajustandu-te la realitatea de „acum“, mai este ceva care te-a facut sa te indoi? Te chinuie ecoul parerilor celorlalti? Te ingrozeste gandul de a sta in fata oamenilor care au auzit lucruri care pur si simplu nu sunt adevarate? Te temi ca vorbele care au strapuns te vor costa progresul, profesia, sa nu mai vorbim de prieteni, si tu pur si simplu nu poti sa te debarasezi de asta? De asemenea, este de inteles sa te clatini din cauza socului. Dar a te clatina de la ceva mai mult decat socul inseamna ca nu poti sa spui impreuna cu Pavel: „imi pasa foarte putin“, deoarece esti o persoana onesta.
Slujitorilor nu le pasa prea tare pentruca ceea ce fac, ei fac datorita Stapanului. Este responsabilitatea Stapanului sa se ocupe de consecinte. Este povara Sa, nu a slujitorului, sa controleze critica si sa se lupte cu urmarile.
Asadar, si ce daca ai fost decurajat si chiar ai plans din cauza criticilor, care ti-au smuls o bucata din piele? Nu tu ai ales sa le slujesti celor care te critica, ci Dumnezeu. Alegerea ta a fost sa fii un slujitor. El ti-a desemnat sarcina de a sluji cuiva despre care El stia ca va musca mana care il hraneste. Si, ca un slujitor nedemn, tu doar ti-ai facut datoria. Ai facut ce ti s-a spus.
Unde traiesc eu inca se mai merge in partea din spate a camionului. Oprindu-se la fiecare casa din drum, cei doi oameni fac ceea ce putini mai vor sa faca. Uneori aduna un capat de masa, un taburet, poate o banca….. lucruri care mi se par destul de bune. Alteori strang obiecte care miros ingrozitor. Dar cei doi fac ceea ce trebuie sa faca, chiar daca trebuie sa adune ceva acoperit cu viermi. Ca angajati ai companiei de salubritate, acestor oameni nu prea le pasa.
Iar eu?! Cand merg prin cartierul meu, se stie despre mine ca ma uit la un balansoar de la bordura trotuarului, la floriile din fata caselor, la masinile sau la culorile cu care sunt decorate casele, doar sa vad daca e ceva ce as putea sa admir. Dar gunoiul? Gunoiul infestat cu viermi? in nici un caz. Sunt foarte selectiv. Altcineva poate sa se ocupe de asa ceva. Din moment ce nu sunt un angajat al salubritatii, sunt foarte mofturos.
Trebuie sa fim priviti ……….. ca niste ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 4:1). Cine sunt „ispravnicii“? Gandeste-te la un agent de bursa, responsabil de banii altcuiva sau la o stewardesa care are grija de nevoile pasagerilor – aceasta este ideea din spatele afirmatiei lui Pavel. Acesta este al doilea portret din galeria apostolului. Pentru el, bunurile incredintate – hrana adevarului – erau „tainele lu Dumnezeu“ administrate pentru Stapan. A hrani gospodaria Stapanului era o responsabilitate coplesitoare, bucatarul neindraznind sa improvizeze retetele desemnate. Nu era cina proprie a lui Pavel, pe care sa o falsifice. Totul ii apartinea lui Dumnezeu – hrana, darurile pentru a o pregati, priceperea de a sluji asa cum trebuie, atunci cand trebuie, pentru oamanii care trebuie. Toate acestea erau de la Dumnezeu. De aceea, Pavel i-a raspuns Lui, si nu criticilor.
Aminteste-ti cine sunt cei din jurul tau. Tu iti traiesti viata ta, iti folosesti darurile tale spirituale, slujesti ca un servitor, iar audienta ta consta intr-Unul singur. La urma urmelor, ii vei da socoteala doar Lui. El, si numai El, hotareste ce este si ce nu este succesul.
Asta nu inseamna ca oamenii nu ar trebui sa dea socoteaala in fata altora. Din contra. Domnul aseaza in viata noastra oameni care sunt imputerniciti de El pentru a ne trage la raspundere in sferele lor diferite de influenta. Ei sunt, ca sa dam cateva exemple, supraveghetori, invatatori, pastori, prezbiteri, diaconi, oameni din conducere si reprezentantii statul.
Dar sunt unii care pur si simplu isi asuma rolul acesta. Ei cred ca toate problemele – greselile, succesele, munca prost facuta, cat si cea de calitate, cele spuse si cele nespuse – trebuie sa se afle pe biroul lor. Sunt altii care pe drept au datoria de a supraveghea, dar abuzeaza de ea. Ei nu ii trag pe oameni la raspundere, ci ii executa.
Cand ti se spune, fie de catre uzurpatorul puterii, fie de cel care abuzeaza de ea, „Asta nu poti sa o tai“, trebuie sa iti amintesti cine face taieturile, la urma urmei. Daca facem asta, putem spune impreuna cu Pavel: „prea putin imi pasa daca sunt judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecata“ (1 Corinteni 4:3).
Una din cele mai mari greseli pe care le poti face in lucrarea de slujire este sa crezi ca lucrezi pentru altcineva.
·         Lucrez pentru cei de la conducere.
·         Lucrez pentru prezbiteri ∕ diaconi.
·         Lucrez pentru pastorul mai in varsta.
·         Lucrez pentru biserica in general.
·         Lucrez pentru confesiunea religioasa careia ii apartin.
·         Lucrez pentru scoala.
      Si cea mai mortala este atitudinea impresarului spiritual: „Lucrez pentru mine insumi.“
              Nu! Tu esti un slujitor al viului Dumnezeu si, pe deasupra, un slujitor nedemn. Tu lucrezi pentru El. Dumnezeu isi aseaza slujitorii in diferite locuri, pentru a-Si implini scopurile. Desi trebuie sa ne supunem, cu o atitudine pozitiva si cu toata puterea, celor carora li s-a oferit autoritate asupra noastra, noi de la EL vom auzi cuvintele: „Bine, rob bun.“
                De ce, atunci, sa ne influenteze criticismul nefondat? Te-ai folosit de capacitatile imprumutate de catre cer pentru a-ti indeplini sarcinile desemnate tie de catre Domnul? Le-ai indeplinit cu o sarguinta inflacarata? Ai fost si mai esti docil? Mai esti dispus sa fii corectat daca nu ai dreptate sau daca ti se arata o cale mai buna?
               Daca ai spus „Da“? Atunci, prietene, scapa de sentimentele apasatoare!
 
 

______________________________

de Culegere si prelucrare de: Ionica Raceala. Copyright © 2007 – Articole Crestine. Toate drepturile rezervate. Folosirea acestui material se poate face urmand instructiunile din Ghidul de folosire.