Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

De ce trebuie sa iertam si sa uitam?

Scris la: 15 aprilie 2009
                                       Din pricina lui Ionatan:                          
                              De ce trebuie sa iertam si sa uitam?
Samuel Koranteng-Pipim, PHD
Director, Public Campus Ministries,
Conferinta Michigan
Autor, Patience in the Midst of Trials and Afflictions
 
Ce este iertarea adevarata?
 
Se spune ca oamenii cei mai iertati ar trebui sa fie oamenii cei mai iertatori. Totusi, lucrul acesta este mai usor de spus, decat de facut. Unii dintre noi sunt prea raniti ca sa-i ierte pe aceia care i-au ranit.
 
De ce trebuie sa iertam si sa uitam? Biblia ne ofera mai multe motive pentru care ar trebui sa-i iertam pe aceia care ne-au gresit. Din cauza lipsei de spatiu, voi exprima concis ce consider a fi motivul cel mai convingator pentru care trebuie sa iertam si sa uitam – si anume, pentru Hristos. Aceasta motivatie este surprinsa frumos in povestirea aflata in 2 Samuel.
 
 
David si Mefiboset
 
O cautare plina de hotarare. Capitolul 9 incepe cu intrebarea staruitoare pusa de regele David: „A mai ramas cineva din casa lui Saul, ca sa-i fac bine din pricina lui Ionatan?” (v.1). David este in cautarea cuiva din casa lui Saul, vrajmasul sau cel mai inversunat. Regele vrea sa arate bunatate fata de urmasii lui Saul „din pricina lui Ionatan”. Desi pare sa nu fie nici un raspuns imediat la intrebarea lui, David nu renunta.
 
Se fac cercetari, iar fostul slujitor al regelui Saul, tiba, ii raspunde lui David, care repeta intrebarea si explica natura bunatatii pe care vrea sa o manifeste fata de urmasii lui Saul. „imparatul a zis: ‘Nu mai este nimeni din casa lui Saul, ca sa ma port cu el cu o bunatate ca bunatatea lui Dumnezeu?’” (v.3).
 
Lucrul pe care David nu il cunoaste este ca ramasese numai un singur urmas al lui Saul. Era un olog pe care il chema Mefiboset, un fiu al lui Ionatan si nepot al lui Saul. La data cand David intreprindea aceasta cautare, Mefiboset era deja casatorit si locuia in exil, intr-un orasel indepartat, numit Lodebar. Biblia prezinta doar un raport succint al felului in care ajunsese olog.
Accidentul si exilul. intr-o zi, pe cand Mefiboset avea doar cinci ani, la palat sosise vestea ca regele Saul a fost ucis la Izreel, in razboiul dintre izraeliti si filisteni. Printul Ionatan de asemenea fusese ucis. De fapt, toti copiii si nepotii lui Saul fusesera realmente stersi de pe fata pamantului. Saul a avut o familie considerabil de numeroasa (vezi 1 Cronici 8,33), dar fusese realmente stearsa de pe fata pamantului peste noapte.
 
Biblia relateaza succint istorisirea in 2 Samuel 4,4: „Ionatan, fiul lui Saul, avea un fiu olog de picioare, si in varsta de cinci ani; cand a venit din Izreel vestea mortii lui Saul si a lui Ionatan, doica lui l-a luat si a fugit, si fiindca se grabea sa fuga, a cazut si a ramas olog; numele lui era Mefiboset”.
 
Accidentul acela l-a lasat olog pe viata. De-a lungul anilor, vrajmasii lui David l-au indemnat pe Mefiboset sa cultive dusmanie fata de David, pe care il caracterizau drept un uzurpator (vezi Patriarhi si Profeti, p.713) si l-au adapostit in exil in Lodebar, la est de Iordan.
 
Cautarile. David traieste in siguranta unei intronari pline de succes in Israel, iar Biblia il descrie ca avand o preocupare prioritara. Preocuparea lui nu este aceea de a-si consolida puterea, ci de a acorda o onoare deosebita oricarui urmas al vrajmasului sau, Saul. Pana la aceasta data, Mefiboset se casatorise deja si avea un fiu. De la accidentul pe care il avusese pe cand era de cinci ani trecusera destul de multi ani.
 
intalnirea. Raportul biblic al intalnirii dintre Mefiboset si David da pe fata felul in care ura a fost biruita de iubire si teama a fost inlocuita cu increderea. Merita sa citim pasajul in intregime:
 
„Si Mefiboset, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, a venit la David, a cazut cu fata la pamant si s-a inchinat. David a zis: ‘Mefiboset!’ Si el a raspuns: ‘Iata robul tau!’ David i-a zis: ‘Nu te teme, caci vreau sa-ti fac bine din pricina tatalui tau Ionatan. iti voi da inapoi toate pamanturile tatalui tau Saul, si vei manca totdeauna la masa mea’. El s-a inchinat, si a zis: ‘Cine este robul tau, ca sa te uiti la un caine mort ca mine?’ imparatul a chemat pe tiba, slujbasul lui Saul, si i-a zis: ‘Dau fiului stapanului tau tot ce era al lui Saul si tot ce avea toata casa lui. Tu sa lucrezi pamanturile pentru el, tu, fiii tai, si robii tai, si sa strangi roadele, ca fiul stapanului tau sa aiba paine de mancare; si Mefiboset, fiul stapanului tau, va manca totdeauna la masa mea’. Si tiba avea cincisprezece fii si douazeci de robi. El a zis imparatului: ‘Robul tau va face tot ce porunceste imparatul, domnul meu, robului sau’. Si Mefiboset a mancat la masa lui David, ca unul din fiii imparatului. Mefiboset avea un fiu mic, numit Mica, si toti cei ce locuiau in casa lui tiba erau robii lui Mefiboset. Mefiboset locuia la Ierusalim, caci manca totdeauna la masa imparatului. El era olog de amandoua picioarele” (2 Samuel 9,6-13).
 
Evanghelia mantuirii. Felul in care David l-a tratat pe Mefiboset ne invata cateva lectii importante. in primul rand, aceasta este una dintre cele mai semnificative ilustrari ale Evangheliei. Ea descopera ceva despre bogatiile harului lui Dumnezeu manifestate in convertirea pacatosilor fugari.
in aceasta istorisire adevarata, David il reprezinta pe Dumnezeu Tatal, sezand pe scaunul Sau de domnie si cautand sa arate bunatate fata de noi, cei pacatosi. Desi il uram, rastalmacim intentiile si planurile Sale fata de noi, totusi El continua sa ne iubeasca si cauta cu insistenta cai de a ne salva. „Vedeti ce dragoste ne-a aratat Tatal, sa ne numim copii ai lui Dumnezeu! Si suntem. Lumea nu ne cunoaste, pentru ca nu L-a cunoscut nici pe El (1 Ioan 3,1).
 
Mefiboset ne reprezinta pe noi – omenirea pierduta, schilodita de pacat. Asemenea nepotului lui Saul, noi am cazut in gradina numita Eden (Geneza 3). Din cauza acelei caderi, nu putem sa „umblam” drept, nici sa savarsim vreun lucru drept. Noi il uram pe Dumnezeu, nu avem incredere in El si nu credem in Cuvantul Sau. Traim in exilul pacatului, departe de casa Tatalui. Biblia declara: „Caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu” (Romani 3,23). Desi am fost creati dupa chipul lui Dumnezeu si, ca urmare, apartinem Familiei Regale, noi suntem asa de degradati de pacat, incat ne simtim ca niste „caini morti”. Meritam cu adevarat moartea, pentru ca „plata pacatului este moartea” (Romani 6,23pp). Cu toate acestea, observati ca acest text nu se incheie aici. El continua astfel: „dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 6,23up).
 
Ionatan il reprezinta pe Domnul Isus Hristos. Singura cale prin care noi, cei asemenea lui Mefiboset, putem sa fim mantuiti este prin Isus. Numele Ionatan inseamna „darul lui Dumnezeu”. Nu este surprinzator faptul ca Darul cel mai mare pe care Dumnezeu l-a dat omenirii este Fiul Sau. „Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica (Ioan 3,16).
 
Astfel, cand citim in raportul din 2 Samuel 9 expresia „din pricina lui Ionatan”, intelegem ca inseamna, in realitate, „din pricina lui Hristos”. Singurul motiv datorita caruia Dumnezeu arata bunatate fata de noi, prin faptul ca ne iarta pacatele si ne face fii si fiice ale Sale, este din pricina lui Hristos. „Va scriu, copilasilor, fiindca pacatele va sunt iertate pentru Numele Lui” [sau, „din pricina Lui”, nota traducatorului](1 Ioan 2,12).
 
Cauza faptului ca noi, cei asemenea lui Mefiboset, suntem adoptati ca fii si fiice ale lui Dumnezeu este „pentru Numele lui Hristos”: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1,12). De asemenea, tot din pricina lui Hristos, avem siguranta vietii vesnice, fagaduinta Duhului Sau care va locui inauntrul nostru si nadejdea ca vom trai pentru totdeauna alaturi de Dumnezeu (1 Ioan 5,13; conform cu Romani 8,14-39).
 
Obligatia noastra etica fata de ceilalti. A doua lectie pe care o invatam din raportul cu privire la felul in care David l-a tratat pe Mefiboset este obligatia noastra etica fata de ceilalti. De ce a fost David asa de dornic sa arate bunatate fata de Mefiboset?
 
Raspunsul se gaseste in 1 Samuel 20,11-17. Acolo, citim ca David i-a facut lui Ionatan o promisiune, si anume ca intr-o zi va rasplati bunatatea de care el insusi beneficiase din partea lui Ionatan. David ar fi putut sa-si impace glasul constiintei, spunandu-si ca Ionatan era mort, sau ca Mefiboset nu a cerut ajutor niciodata. Dar regele nu a procedat asa, ci a continuat sa cerceteze, pana cand l-a gasit pe Mefiboset.
 
Desi Mefiboset nu a cerut ajutor niciodata, desi il ura pe David si, ca urmare, nu merita ajutorul, totusi David a fost bun cu el „din pricina lui Ionatan”. Mefiboset a primit favoarea pe temeiul meritelor lui Ionatan. Aceasta este lucrarea harului.
 
Motivatia pentru iertare. A treia lectie pe care putem sa o invatam din felul in care David l-a tratat pe Mefiboset este motivatia pentru iertare. De ce a dorit David sa fie bun cu Mefiboset, acordandu-i statutul de fiu al regelui si ingaduindu-i sa manance intotdeauna la masa regelui? De ce a dorit el sa-l adopte ca fiu al sau pe unul care il ura si care ar fi putut sa submineze si sa uzurpeze guvernarea sa? De ce l-a iertat David pe acest nepot al dusmanului sau declarat?
 
Raspunsul afirmat deja de doua ori este: „Din pricina lui Ionatan” (2 Samuel 9,1.7).
in expresia „din pricina lui Ionatan” gasim motivatia cea mai convingatoare pentru a-i ierta pe altii. Asa cum am mentionat anterior, aceasta expresie inseamna „din pricina lui Hristos”. Cu alte cuvinte, daca vom cauta un motiv pentru a ierta si pentru a uita relele pe care le-am suferit din cauza altora, raspunsul se afla in ce a facut pentru noi Isus, Ionatanul nostru divin. Aceia care inteleg pretul pe care Hristos l-a platit pe Golgota pentru pacatele noastre nu vor retine cu incapatanare iertarea pe care ar trebui sa le-o acorde celor ce i-au ranit. Acesta este motivul pentru care persoana cea mai iertata ar trebui sa fie persoana cea mai iertatoare. Desi este dureros sa ierti, Biblia ne indeamna sa facem acest lucru de neconceput din pricina lui Hristos. Sa observam cat de des apare in Noul Testament expresia „din pricina lui Hristos” [sau „pentru Numele lui Hristos”, sau „pentru Hristos” – nota traducatorului].
 
1. Noi trebuie sa ne iertam unii pe altii pentru Hristos. „Dimpotriva, fiti buni unii cu altii, milosi, si iertati-va unul pe altul, cum v-a iertat si Dumnezeu pe voi in Hristos” [din pricina lui Hristos – nota traducatorului](Efeseni 4,32).
 
2. Noi trebuie sa ne rugam unii pentru altii pentru Hristos: „Va indemn dar, fratilor, pentru Domnul nostru Isus Hristos, si pentru dragostea Duhului, sa va luptati impreuna cu mine, in rugaciunile voastre catre Dumnezeu pentru mine” (Romani 15,30).
 
3. Noi trebuie sa ajungem nebuni in ochii altora si sa fim dispretuiti pentru Hristos: „Noi suntem nebuni pentru Hristos: voi, intelepti in Hristos! Noi, slabi; voi, tari! Voi, pusi in cinste: noi, dispretuiti!” (1 Corinteni 4,10).
 
4. Noi trebuie sa predicam adevarul si sa fim niste slujitori adevarati ai lui Dumnezeu pentru Hristos: „Caci noi nu ne propovaduim pe noi insine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi suntem robii vostri, pentru Isus (2 Corinteni 4,5).
 
5.   Noi trebuie sa induram cu rabdare incercarile vietii pentru Hristos: „De aceea simt placere in slabiciuni, in defaimari, in nevoi, in prigoniri, in stramtorari, pentru Hristos; caci cand sunt slab, atunci sunt tare” (2 Corinteni 12,10).
 
6. Noi trebuie sa fim dispusi sa suferim pentru Hristos: „Caci cu privire la Hristos, voua vi s-a dat harul nu numai sa credeti in El, ci sa si patimiti pentru El” (Filipeni 1,29).
 
 7. Noi trebuie sa induram persecutia pentru Hristos: „Ma bucur acum in suferintele mele pentru voi; si in trupul meu, implinesc ce lipseste suferintelor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica” (Coloseni 1,24).
 
8. Noi trebuie sa fim dispusi sa murim pentru Hristos: „Caci noi cei vii, totdeauna suntem dati la moarte din pricina lui Isus, pentru ca si viata lui Isus sa se arate in trupul nostru muritor” (2 Corinteni 4,11).
 
9. Noi trebuie sa ne supunem stapanirii celor care au autoritatea pentru Hristos: „Fiti supusi oricarei stapaniri omenesti, pentru Domnul: atat imparatului, ca inalt stapanitor          (1 Petru 2,13).
 
10. Domnul ne va binecuvanta din belsug si ne va mantui, daca vom indura pana la capat pentru Hristos: „Ferice va fi de voi cand, din pricina Mea, oamenii va vor ocari, va vor prigoni, si vor spune tot felul de lucruri rele si neadevarate impotriva voastra!” (Matei 5,11; conform cu Luca 6,22). „Veti fi urati de toti pentru Numele Meu; dar cine va rabda pana la sfarsit, va fi mantuit” (Marcu 13,13).
 
Din pasajele precedente, este evident ca motivul cel mai convingator pentru a savarsi ce este drept, inclusiv de a-i ierta pe aceia care ne-au ranit, este „pentru Hristos”. Cu cat intelegem mai bine harul uimitor al iertarii lui Dumnezeu, cu atat motivatia noastra pentru a-i ierta pe altii va fi mai mare. Temeiul si motivatia iertarii altora este lucrarea pe care Domnul Hristos a savarsit-o pentru noi.
 
Adventists Affirm – cu permisiune
Traducere de: Valentin Rusu

______________________________

Copyright © 2007 – Articole Crestine. Toate drepturile rezervate. Folosirea acestui material se poate face urmand instructiunile din Ghidul de folosire.