Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

Depasind ura

Scris la: 15 aprilie 2009

Il asteptam pe Domnul .  Asteptam ploaia tarzie.  Impotmoliti in ghemul pacatelor, incercand sa ne desfacem din stransoarea lui, dar incurcandu-ne parca tot mai mult.  Nu stim de unde si cu ce sa incepem…poate sa ne lasam de carne, sau poate sa ne lasam de audiovideomundo, sau poate sa ne suavizam un pic tinuta…

Autoarea Ellen White  prin inspiratie divina ne da o pista – EGOISMUL – cap de lista al pacatelor ( Marturii, volumul 4, cap. 29).

Exista ceva esential in viata unui crestin, un lucru pe care egoismul nu ne va permite niciodata sa-l obtinem, la care datorita lui, nu vom avea niciodata sansa sa ajungem – iertarea!   A IERTA  si A FI IERTAT ! Sarea crestinismului. Rugaciunea Tatal nostru ne invata ca avem nevoie sa iertam si sa fim iertati. Si raportul este foarte clar, masura este stabilita.  Biblia este plina de istorii si exemple in acest sens: David, cu psalmii sai sfasietori intr-un sens foarte literal, Esau si Iacov fiecare in parte experimentand un schimb radical de atitudine in urma „luptei cu Dumnezeu”,  Saul – un caz nefericit, in care sentimentul de ura a distrus propria sa viata spirituala, psihica si in final - ca o consecinta – moartea fizica ,  si lista poate continua;

Dar avem o veste buna: nu este rau sa te superi!  „Maniati-va si sa nu pacatuiti”. (Efeseni 4,26). Exista un timp si un loc unde mania, supararea, indignarea nu sunt emotii pacatoase, ele pot fi semnul unei personalitati sanatoase , un indiciu precum durerea ca ceva nu functioneaza bine;  doar ca textul continua: „sa nu apuna soarele peste mania voastra”; lasat peste noapte, ca niste gazde bune  vom fi tentati sa alimentam  resentimentul , iar el va fi tentat sa explodeze, ruinandu-ne viata.

Se spune ca razbunarea e chestiune de revansa; poate ca da, dar nu noi trebuie sa ne asumam „restituirea”; facand astfel vom deschide un cerc vicios si ne vom victimiza la nesfarsit; razbunarea e a  Domnului: „Nu zice – ii voi intoarce eu raul!  Nadajduieste in Domnul si El te va ajuta!” (Prov. 20, 22)
 „Doar iertarea ne va elibera de nedreptatea altora!”, arata teologul Romano Guardini.
 Ura nu vine singura,  aduce cu sine  o caravana de probleme:
- cu alimentatia, alcoolul sau droguri, evadarea in aceste „amortizoare” de durere;
- o racire spirituala, acea senzatie de pietrificare a simturilor, neputinta de relaxare, incapacitatea de a simti bucurie sau chiar tristete, de a plange, de a experimenta intimitate;
- probleme dermatologice, iritatii stomacale  sau alte simptome relationate cu stresul;
- tendinta de a pedepsi sau a pune bariere intre cel marcat de ura si copiii sai, familie sau prieteni  cand acestia se manifesta fara respect sau il ignora.

Toate aceste situatii propulseza din nou ura ascunsa si nevindecata. Ura e chestiune de orgoliu ranit; de ce i se acorda altuia ceea ce eu as merita?!  Si ce spune Domnul? Ca noi toti formam un trup si ca fiecare este pretios si valoros la locul sau cu atat mai mult cu cat suntem fideli si responsabili cu ceea ce ni s-a incredintat;  Iertarea nu ignora realitatea ; iertarea preda problema in mainile lui Dumnezeu; iertarea nu este o forma de a permite; este un act de credinta, este dispozitia de a astepta raspunsul Domnului asa cum El va decide sa raspunda;; iertarea ne indreapta spre Calvar; felul in care Dumnezeu ne-a iertat ne comunica faptul  ca nimeni in acest imens univers nu va putea interpreta vreodata in mod eronat ca pacatele  noastre nu sunt reale; sunt fatale; Dumnezeu nu justifica pacatul, nu-l ignora, nu-l acopera, nu-l diminueaza…Dumnezeu  IARTA pacatul, iar asta a insemnat moartea Fiului Sau.

 Nu supradimensiona problema. „Nu investi un milion de dolari intr-o campanie de ranchiuna pentru o problema care nu valoreaza mai mult de 50 de centi.”  Dumnezeu isi aminteste ca nu suntem decat praf. (Psalm 103, 14); poate ar trebui sa facem acelasi lucru in momentul acuzarii, cand piatra ne sta lipita de degete gata sa fie aruncata.
 „Cand iertam  eliberam un prizonier; dupa aceea descoperim ca prizonierul eram noi”
 Alege sa nu te superi cand te calca pe picior un orb; cu siguranta, nimeni nu se poate supara intr-o astfel de situatie; aminteste-ti ca traiesti in mijlocul unei lumi oarbe spiritual.
 Alege sa-i predai ura ta, resentimentul, mania, supararea, durerea  si furia lui Dumnezeu; El  nu va fi surprins, nici confuz, El stie situatia ta si este gata sa caute o solutie.

  Daca vreodata vei fi victima unei nedreptati dusa la capat cu scopuri politice cinice
  Daca invidia altora te va distruge pentru buna ta influenta asupra altora
  Daca vei fi tradat pentru bani de o persoana in care aveai incredere
  Daca un prieten apropiat intr-un moment de risc in loc sa te salveze va nega orice cunoastere de tine
  Daca se va face din tine un obiect de divertisment , batjocura sau tortura
  Daca in ciuda inocentei tale vei fi trimis intr-o zi la moarte
  Daca atunci cand vei agoniza in durere  altii pe langa tine vor vinde sucuri racoritoare si popcorn

AMINTESTE-TI

Isus a trecut inainte pe acest drum! Si acum este cu tine. El a ajuns in capatul acestui drum iertand, iertandu-i pe aceia care chiar in acel moment Il omorau;  si vrea ca tu sa poti ierta la fel. Distanta pe care secole de pacate au pus-o intre oameni ca un zid, Isus a venit sa o anuleze, a venit sa darame acest zid al urii, al egoismului, al neiubirii, a venit sa aduca un nou inceput pentru toti!

„ Dar acum , in Hristos Isus, voi, care odinioara erati departati , ati fost apropiati prin sangele lui Hristos. Caci El este pacea noastra, care din doi a facut unul si a surpat zidul de la mijloc care ii despartea, si, in trupul Lui a indepartat vrajmasia dintre ei…” (Efes. 2, 13, 14, 15).

Material cules, tradus si adaptat de Elena Stanescu
Sursa: „Superando el odio”
Autori: David B. Smith, E. Lonnie Melashenko

______________________________

de David B. Smith, E. Lonnie Melashenko. Copyright © 2007 – Articole Crestine. Toate drepturile rezervate. Folosirea acestui material se poate face urmand instructiunile din Ghidul de folosire.