Consacrare deplina sau comoditate ?
„Nu putem sluji lui Dumnezeu cu o inimă împărţită.” (H.L.L. cap. 31, p.313)
Oare slujirea lui Isus implică angajament total sau comoditate. Astăzi, mulţi oameni nu vor să se dedice complet lui Dumnezeu deoarece li se pare că acest lucru cere prea mult din partea lor. Hai să fim sinceri: consacrarea devine responsabilitatea altuia atunci când intră în conflict cu planurile noastre!
Conform DEX-ului „consacrare” înseamnă „a oferi în întregime”. Consacrarea faţă de Isus este mai mult decât o definiţie; ea cere viaţa mea, fiinţa mea, întreaga mea existenţă! Şi nu doar o dată sau de două ori pe săptămână, ci tot timpul!
Priveşte numai la cruce: Isus a fost consacrat salvării tale până la capăt.
Mulţi nu sunt consacraţi lucrării lui Dumnezeu ci doar acelor lucruri care nu atentează la comoditatea lor. Un exemplu elocvent al acestui stil de viaţă sunt cuvintele: „Merg la biserică Sâmbătă de dimineaţă. Nu e destul?”
DEX-ul defineşte cuvântul „comod” astfel: „de care te poți folosi ușor și cu plăcere”.
Oare viaţa pe care noi o trăim pentru Isus este croită după propriul nostru confort? Ne place oare să fim consacraţi atâta vreme cât ne este uşor? Cum ar fi fost dacă Isus s-ar fi decis să nu moară pentru păcatele noastre pentru că i s-ar fi părut prea incomod? Ce s-ar fi ales de viaţa noastră veşnică?
Ce înseamnă să fim consacraţi total lui Dumnezeu? Acest fel de consacrare este ceva ce ar trebui să fie parte din viaţa noastră de zi cu zi, nu ceva ce facem atunci când este convenabil sau confortabil pentru noi.
Comoditatea slujirii de sine
Slujirea egoistă are în centrul său sinele nu pe Dumnezeu. În Matei 19:16, un tânăr vine la Isus şi cere să i se spună ce trebuie să facă pentru a obţine viaţa veşnică. Însă slujirea egoistă trebuie să renunţe la ceva ca să poată urma pe Dumnezeu.
În versetul 21, Isus spune, „Dacă vrei să fii desăvârşit, …du-te de vinde ce ai…”. Mulţi sunt neconsacraţi cu privire la posesiunile lor interesându-i mai degrabă menţinerea acestora decât cultivarea unei atitudini pline de dărnicie.
În versetele 21 şi 22, Isus continuă, „dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer! Apoi vino, şi urmează-Mă. Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat, pentru că avea multe avuţii.” Această poruncă nu se aplică doar banilor. Se poate referi la fel de bine şi la timpul, energia, şi posesiunile materiale cu care ar trebui să-L slăvim pe Dumnezeu. Pentru mulţi dintre noi nu banii sunt idolii vieţii noastre. Ci pot fi munca, emisiunile sportive, etc. Isus îi spune tânărului bogat (şi nouă) să scăpăm de astfel de lucruri şi să ne concentrăm atenţia pe slujirea lui Dumnezeu căutând a-L urma necondiţionat.
Marcu 8:36, 37 Spune, „ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?”
Tânărul conducător bogat vroia să-L urmeze pe Hristos, dar vroia ca acest lucru să fie convenabil pentru el. Dar despre mine şi despre tine, ce putem spune? Acest tânăr căuta o cale mai bună ca să obţină ceea ce-l interesa. Şi interesul lui nu era ca Dumnezeu facă din el un om mai bun. Oare şi noi căutăm să obţinem mai degrabă ceea ce ne dorim decât să ne dorim ca Domnul să facă din noi creştini mai buni?
Dumnezeu nu renunţă totuşi la cei obişnuişi a se sluji pe sine, indiferent de situaţia sau faptele noastre trecute. Dumnezeu permite întoarceri de 180 de grade. Azi chiar tu poţi face schimbarea de 180 de grade în viţa ta.
Faptele tale vorbesc mai puternic decât cuvintele tale!
Te-ai întrebat vreodată: „A cui este datoria de a sluji pe Dumnezeu?” Nu ţi s-a întâmplat ca tot tu să răspunzi „Ei bine, asta este treaba pastorului. El se va îngriji de slujire din moment ce este plătit pentru asta.” Dacă acesta este răspunsul tău, te minţi pe tine însuţi. Vă invit să citim ce spune Biblia cu privire la slujirea lui Dumnezeu.
În primul rând vreau să vă întreb pentru ce există Scriptura (citeşte 2 Tim. 3:16, 17). Ni se cere tuturor să lucrăm pentru Dumnezeu! Toţi suntem oamenii lui Dumnezeu! În al doilea rând care este lucrarea ce trebuie făcută? Matei 28:19 spune, „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.” Ar trebui să predicăm Evanghelia tuturor. Mai întreb pentru ultima dată, cine ar trebui să slujească lui Dumnezeu? (citeşte Iosua 24:15) A fi consacrat slujirii trebuie să fie datoria cea mai înaltă a fiecărui membru al bisericii. Uneori faptele vorbesc mai puternic decât cuvintele, iar Dumnezeu este atent atât la fapte cât şi la cuvinte. Câtă vreme suntem aici pe Pământ, putem sluji Domnului astfel încât El să fie mulţumit de noi.
Câtă vreme nu eşti mort, timpul în slujba lui Dumnezeu nu s-a încheiat.
Cum poţi fi consacrat complet slujirii lui Dumnezeu?
Vrei să fi dedicat în întregime slujirii lui Dumnezeu? Atunci ia-ţi angajamentul ca cel mai important lucru pentru tine să fie relaţia cu Hristos, nu altele!
„Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mamă-sa, şi pe noră de soacră-sa. Şi omul va avea de vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui.” (Mat. 10:35,36).
Cei consacraţi au atenţia îndreptată pe negarea propriului sine şi urmarea lui Hristos şi nu pe iubirea propriei persoane. „Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine, nu este vrednic de Mine.” (Mat 10:38). Cei consacraţi se străduiesc să descopere Sursa Vieţii, evitând slujirea egoistă. „Cine îşi va păstra viaţa, o va pierde, şi cine îşi va pierde viaţa, pentru Mine, o va câştiga.” (Mat 10:39). Vieţile celor consacraţi lui Dumnezeu strălucesc înaintea lui Isus! Şi iarăşi vă întreb, atunci cui ar trebui să fim consacraţi?
Consacraţi lui Dumnezeu (Mat 22:37). Isus a răspuns, „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău. Aceasta este cea dintâi, şi cea mai mare poruncă.”
Consacraţi bisericii (Evrei 10:24, 25). „Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune. Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie.”
Trebuie să fim consacraţi lucrării bisericii! E comod să participăm la serviciile bisericii o dată pe săptămână, dar consacrarea înseamnă să slujeşti indiferent de situaţie şi oricând. Pe parcursul vieţii pot apărea obstacole, greutăţi, dar Domnul nu îngăduie ca asupra noastră să vină greutăţi mai mari decât putem duce.
CONCLUZIE
Eşti tu consacrat în întregime lui Dumnezeu în fiecare aspect al vieţii tale, sau I te dedici atât cât ţi se pare convenabil pentru confortul şi liniştea ta? Isus este consacrat în întregime relaţiei cu noi. Dorim şi noi să-I fim consacraţi pe deplin?
Sursa: http://resursepredici.blogspot.com
