Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

Standarde si dileme morale

Scris la: 15 aprilie 2009
 
‚Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gandeam ca un copil; cand m-am facut om mare am abandonat ce era copilaresc.’1Cor 13,11.

‚Hrana tare este pentru oamenii mari,  pentru cei a caror judecata s-a deprins, prin intrebuintare,  sa deosebeasca binele si raul.’ Evr 5,14.

 
Fiinta umana este sfasiata intre maretie si decadere. O vizita la Auschwitz sau Buchenwald unde au existat lagarele mortii din timpul holocaustului, si faptul ca din aceeasi natiune si, nu la distanta prea mare in spatiu sau in timp, se gasesc casele memoriale ale unor Goethe, Luther si Bach, simbolizeaza versatiliatea fiintei umane oferind, atat caracterul distructiv si diabolic al firii decazute, cat si potentialul grandorii de care este capabila aceasta.[1]
Exista factori psihologici, sociali si spirituali complecsi implicati in distanta care separa convingerile despre noi insine ca persoane morale si religioase si, comportamentul nostru efectiv. Desi comportamentul moral pare sa fie profund influentat de religie, totusi uneori persoane nonreligioase se dovedesc a fi mai morale in comportament decat cele religioase. Cum poate fi inteles comportamentul moral? Exista o relatie intre comportamentul moral si religie care poate fi inteleasa in mod logic, cauzal, motivational, etc.?[2]
Un alt aspect este constatarea ‘paradoxului consecventei’: desi indivizii au trasaturi de personalitate masurabile si recognoscibile, comportamentul unui individ intr-o situatie particulara este departe de a fi previzibil. Barbatul care dovedeste un curaj de exceptie intr-o situatie incendiara, se poate dovedi las in conflict cu sotia sa; femeia care este un stalp in biserica sa, poate, in calitate de trezorier al firmei unde lucreaza, s-o jefuiasca pentru a-si sustine financiar iubitul; evanghelistul TV care peroreaza impotriva racilelor si imoralitatii este surprins facand vizite regulate unor prostituate; omul de casa model, poate sa intretina o amanta, sau poate fi unul din obisnuitii homosexuali ai wc-urilor publice.[3]

Deciziile morale sunt o necesitate de la cele mai sfasietoare si generale probleme ale omenirii (holocaust, genocid, prapastia bogati/saraci, bioetica medicala (eutanasie, inseminare in vitro, transplant de organe, clonare), violenta familiala, infidelitate – adulter, abuz – incest, planing familial si avort, separare – divort, tulburari de orientare sexuala, corectitudinea in afaceri, etc.) si pana la aspectele cotidiene cele mai marunte. 
Exista mai multe modalitati prin care comportamentul moral pare sa fie influentat de religie:
1. Judecati; 2. Atitudini, emotii si dispozitii, 3. Actiuni, toate aflandu-se sub influenta continua a Spiritului Sfant, in masura in care este acceptat.
Judecatile morale sunt elemente constituive ale comportamentului moral, fiind mijloace de evaluare launtrica prin care noi identificam ceea ce este corect sau incorect sub aspect moral si tendinta de a ne conforma in functie de aceasta evaluare. Aceste rationamente sunt conectate cu starea de bine a fiintelor umane, individuale sau in grup. Exista tendinta, atat printre filosofi, cat si printre psihologi, de a separa judecatile morale de convingerile religioase si a le conferi autonomie. Credinciosii raman convinsi ca aprecierile si alegerile morale sunt determinate in acelasi timp logic, cat si religios.
Atitudini, emotii si dispozitii. Afectivitatea ne afecteaza judecata si discernamantul moral, ca si spiritul, modalitatea de a pune in practica aceste judecati si hotarari. Cunoasterea anterioara, simpatiile, atasamentul vor influenta deciziile noastre dincolo de simtamantul purei datorii. Scoala sociologica a lui Durkheim si Skinner considera ca dat fiind rolul important pe care mediul social il joaca in formarea personalitatii, religia este un factor important in forjarea atitudinilor si dispozitiilor noastre. Conceptia psihanalitica a dezvoltarii psihosexuale, considera ca elementele biogenetice sunt importante si vede religia mai degraba ca un factor frenator sau inhibitor, in timp ce acorda importanta atitudinii suportive a parintilor fata de nevoile fiecarui stadiu de dezvoltare al copilului. O orientare psihologica mai recenta combina cele doua pzitii in asa numita conceptie ‚interactionala’, care considera dispozitiile si motivatiile noastre sunt rezultatul combinarii factorilor maturizarii organismului cat si factorilor socio-culturali. (Kohlberg, Kogan, Fowler). in aceasta viziune, simbolurile, crezurile si ritualurile religioase au efecte diferite in functie de gradul de maturizare biologica, psihica, sociala si culturala a unei persoane.
La aceste pozitii trebuie adaugat ca fiecare persoana este un agent moral liber care aduce, ea insasi propria formulare si intelegere, putand da o forma personalizata raspunsurilor sale morale, fie ele si circumstantializate.
Rolul religiei in comportamentul moral efectiv. Cercetarile lui Allport asupra relatiei dintre afilierea religioasa si prejudecati au aratat ca persoanele care frecventeaza o biserica par sa aiba tendinte si prejudecati etnico-rasiale mai pronuntate, cu alte cuvinte sa fie mai intoleranti decat cei mai putin religiosi. Desi aceasta atitudine nu poate fi consecinta directa a convingerilor religioase, care sunt prin excelenta altruiste si generatoare de iubire, totusi ele pot fi urmare a unor factori motivationali extrinseci.
Freud, care datorita unor complexe personale (apartinea etniei iudaice, traind intr-o mare crestina si ariana, in plina ascensiune a national-socialismului) considera convingerile religioase o forma de nevroza sociala, ca apartenentii la un grup religios se gratifica cu idealuri morale inalte, beneficiaza de apartenenta, partasie dar, ca o compensare negativa, manifesta ostilitate in afara fata de nemembri, sau confesiuni crestine surori, indreptatire de sine, intoleranta, etc., care sub aspect moral sunt regretabile. Totusi aceste tendinte sunt considerate mai degraba reflexe omenesti cu determinatii sociale, psihologice firesti si neavand legatura cu crezul si practica religioasa propriu-zisa.
Comportamentul moral nu este totdeauna consecvent cu judecatile, atitudinile si dispozitiile noastre morale. Deseori, oamenii accepta logica si bunul simt al unor asertiuni, dar pregeta sa le puna in practica. Pornind de la coeficientul de inteligenta – IQ – s-ar putea vorbi despre coeficientele de emotionalitate, moralitate si nu in ultimul rand de spiritualitate (EQ, MQ, SQ).
Dupa 1970 exista o pletora de cercetari, tot mai documentate statistic si stiintific care au constatat ca participarea la serviciile divine influenteaza pozitiv caracterul moral, atitudinea fata de droguri, starea de sanatate, speranta de viata, starea de fericire si bine general.
Dezvoltarea morala
Se refera la schimbarea judecatii morale care apare in copilarie, adolescenta si la adult in formularea si deciziile asupra dilemelor morale.[4]
Activitatea de pionerat a lui Jean Piaget in domeniul dezvoltarii morale s-a concretizat in lucrarea The Moral Judgment of Child (1933), leaga dezvoltarea morala de dezvoltarea cognitiva si distinge doua tipuri de rationament moral, bazate pe intelegerea diferita a respectului, corectitudinii si pedepsei:
a. Moralitatea heteronoma este bazata pe respectul unilateral pentru autoritati si regulile prescrise de ele. Din perspectiva heteronoma, corectitudinea este inteleasa ca supunere fata de autoritati si conformitate fata de regulile lor, considerate sacre; consecintele sunt intelese ca daune obiective concrete care sunt mai relevante decat intentiile; pedeapsa ispasitoare este favorizata ca mod de a face dreptate si reparatie.
b. Moralitatea autonoma este bazata pe respect reciproc, echitate si egalitate. Corectitudinea este inteleasa ca un acord reciproc asupra cooperarii si schimburilor reciproce; intentionalitatea este inteleasa ca relevanta la concurenta cu consecintele faptelor. Pedeapsa prin reciprocitate este favorizata.
Lawrence Kohlberg extinde cele doua tipuri de moralitate la sase si trece de la dezvoltarea morala a copilului la cea a adultului, analizand modul de rezolvare a dilemelor socio-morale.[5] Succesul lucrarilor sale consta in faptul ca a facut pentru prima data o aplicare a problemelor fundamentale ale eticii la aspectele dezvoltarii. Kohlberg a adunat si sistematizat aceste date, utilizand un chestionar privind dilemele morale ipotetice. Una dintre aceste situatii morale dilematice a devenit celebra prin dificultatea ei:

‚Undeva in Europa, o femeie se afla intr-o stare terminala, fiind bolnava de cancer. Exista un medicament despre care medicii cred ca ar putea-o salva, descoperit de un farmacolog din acelasi oras. Noul medicament are deja un pret de cost ridicat, dar drogheristul a ridicat acest pret de zece ori: de la 200$ la 2000$. Sotul femeii bolnave a alergat peste tot sa se imprumute, dar n-a reusit sa stranga decat 1000$. El s-a rugat de farmacist sa-i vanda medicamentul cu jumatate de pret, caci sotia lui care e pe moarte ar putea fi salvata, sau sa-i permita sa-l plateasca mai tarziu, dar acesta a refuzat, spunand ca el a investit bani in aceasta afacere pe care trebuie s-o extinda, ca cheltuielile de retehnologizare, impozitele, etc. sunt mari, asa ca pretul medicamentului trebuie platit.

Disperat, sotul femeii bolnave a spart farmacia intr-o noapte si a furat medicamentul necesar sotiei sale. A procedat bine omul acesta?’[6]
Cele sase stadii ale dezvoltarii morale descrise de Kohlberg (1981, 1984) sunt impartite in 3 niveluri, dupa cum urmeaza:
I. Nivelul preconventional – regulile morale sunt percepute sub forma etichetelor bine/rau, corect/gresit, dar sunt interpretate, fie in termenii consecintelor fizice, fie in termeni hedonisti ale actiunii (pedeapsa, premiu).
Stadiul 1. Orientarea supunere – obedienta/pedeapsa. Moralitatea consta in evitarea incalcarii regulior, sa te supui neconditionat de dragul ascultarii si pentru a evita lezarea fizica proprie, a oamenilor sau a proprietatii. Ceea ce determina caracterul bun sau rau al unei actiuni sunt consecintele sale fizice, fara sa conteze valoarea si sensul uman al acestor consecinte. Stadiul 1 al justificarii sau indreptatirii pentru propria conditie morala consta in a evita pedeapsa puterii superioare a autoritatii.
Stadiul 2. Scop instrumental si de schimb. Moralitatea consta in respectarea regulilor pentru a atinge si implini interesul personal imediat, in special in termenii unui schimb imediat egal si echitabil, ca pe o afacere buna. Stadiul doi al justificarii sau indreptatirii consta in a fi moral pentru ca aceasta serveste in primul rand propriilor interese si trebuinte intr-o lume in care fiecare trebuie sa recunoasca ca si ceilalti oameni au, de asemenea, propriile interese. Relatiile umane sunt vazute in termenii relatiilor de piata; sunt prezente elemente ca cinste, reciprocitate, egalitate, dar acestea sunt interpretate doar in sens fizic, pragmatic.
II. Nivelul conventional. Satisfacerea asteptarilor familiei, grupului, colectivitatii, societatii, este valorizata in sine, indiferent de consecintele imediate sau evidente. Atitudinea este conformista, dar contine si loialitate, precum si mentinere activa, sustinere si justificare a ordinii sociale. Are loc identificarea cu persoanele sau grupul implicat in ordinea sociala.
Stadiul 3. Asteptari interpersonale reciproce, relatii bune. Moralitatea consta in a te conforma la ceea ce se asteapta de catre ceilalti din partea ta, sau ceea ce oamenii asteapta in genere de la rolul cuiva ca fiu, sot, sora, pastor, etc. Stadiul trei al justificarii pentru a fi moral consta in concentrarea pe a fi vazut ca fiind bun, dragut si altruist. Este de o importanta vitala sa mentinem increderea interpersonala, loialitatea si aprecierea.
Stadiul 4. Mentinerea sistemului social a ‚legii si ordinii’. Moralitatea consta in implinirea datoriilor reale cu care cineva este de acord, de care este convins. Legile trebuie respectate cu exceptia cazurilor extreme in care acestea vin in conflict cu alte imperative sociale evidente ale momentului. Aceasta pozitie are in vedere in primul rand organismul social, ratiunile ‚superioare’ (de grup, politice, de stat), decat perspectiva interpersonala, fiinta umana concreta, sau constiinta individuala. Sa fii moral presupune propria ta contributie la bunastarea grupului, societatii sau institutiei din care faci parte. Stadiul patru de justificare presupune sa fii moral pentru a face lucrurile sa mearga, sa functioneze mecanismul, sa-ti mentii respectul de sine pentru ca ai indeplinit obligatiile ce-ti revin si pentru a evita bulversari sociale.
III. Nivelul postconventional defineste valorile si principiile morale prin ele insele, nedepinzand neaparat de validarea autoritatii grupului, sau de identificarea individului cu acesta.
Stadiul 5. Contractul social al drepturilor recunoscute ale omului. A fi moral consta in a fi constient ca multe valori si reguli sunt relative grupului apartenent si ca subsumarea acestor valori culturale relative fata de drepturile fundamentale ale omului, ca dreptul la viata, libertate, fericire sunt o prioritate logica a societatii. Astfel de drepturi universale ale omului nu mai sunt relative, ci sunt inviolabile si ar trebui sa constituie temelia edificarii oricarei societati. Acest punct de vedere este mai degraba sociogenetic, decat de mentinere a acesteia. Sistemul social este inteles in mod ideal ca un contract social liber la care trbuie sa adere toti membrii sai. Justificarea morala a acestui stadiu cinci consta in faptul ca contractul social prezerva atat drepturile proprii cat si pe ale semenului, asigura impartialitatea si promoveaza cel mai mare bine pentru cel mai mare numar.
Stadiul 6. Principiile etice universale. Ceea ce este moral este decis la nivelul propriei constiinte prin aplicarea principiilor etice care genereaza decizii prin care este asigurata demnitatea umana, iar persoana este tratata ca scop in sine si nu ca mijloc. Dincolo de contractul social, stadiul sase se concentreaza asupra procesului prin care este atinsa armonia si pacea sociala. Acest punct de vedere este unul moral-juridic, implicand utilizarea deliberata a principiilor dreptatii care se concentreaza asupra egalitatii fata de drepturile omului si asupra salvgardarii demnitatii tuturor fiintelor umane ca persoane libere si autonome in mod egal. Justificarea conditiei morale in stadiul sase consta in convingerea ca in calitate de persoana rationala, propria constiinta dedicata principiilor etico-morale universal valabile este suficienta.
O persoana se afla de regula la un nivel de dezvoltare format dintr-un ansamblu de mai multe stadii, dar niciodata din toate. Este probabil ca intreaga gama de stadii se poate intalni doar la adult. Important de remarcat sunt rezultatele cercetarilor lui Gedo si Goldberg, care constata ca in situatii traumatice, de criza, la limita, indivizii autendinta de a functional la nivelele primitive ale dezvoltarii lor morale.
Ceea ce constituie limita stadiilor lui Kohlberg este insasi convingerea sa ca plafonul moralitatii fiintei umane este insasi constiinta sa, sistemele si institutiile in care este intricat. Este o conceptie antropocentrista. Propunem adaugarea a doua nivele-stadii la scala lui Kohlberg, unul in subsolul si altul in suprastructura acesteia:
Stadiul 0 – anomic, al fiintelor umane alergice la orice criteriu moral, optand constient pentru nelegiuire, razvratite fata de orice sursa si autoritate morala;
Stadiul 7 – teonomic, moral-spiritual, care considera drept sursa si reper al unei moralitati absolute, pe Dumnezeu, accepta solutia Sa la marea dilema moral spirituala a omului – pacatul – si se bizuie pe suportul Sau felurit si complex, prin comuniune personala si providenta, atat in situatii comune cat, mai ales in situatii limita de criza sau dilematice, numite post-etice (Aiken).
Confruntati cu dilemele morale, ne gasim sub presiunea negativa, respectiv pozitiva a:
- tentatiei, ispitei lui Satan
- tendintelor firesti, egoiste, meschine, senzuale, ale mandriei, orgoliilor si vanitatilor, invidiei, etc.
- coruptiva a sistemelor sociale lumesti, culturale, traditionale, etc.
- descoperirea vointei lui Dumnezeu prin Cuvantul Sau
- constiintei personale, luminata de Duhul lui Dumnezeu si experienta cu Dumnezeu, sau tocita de compromisuri
- corectiva a comunitatii crestine, a influentei sfinte prin partasie si exemplu
Exemple ale unor dileme celebre in Sf Scriptura:
Biruinte:
- Iosif, sclav, nu-si apartinea (forta majora): stapana sau Dumnezeu; stadiu teonomic explicit: ‚Cum as putea sa pacatuiesc impotriva lui Dumnezeu…’
- Avraam: sa ucid (porunca, legea…), propriul meu fiu, mostenirea mea, ca si paganii lui Moloh / Dumnezeu, glasul Sau; Rezolvare postetica, supralegalista: Domnul Hristos: Avraam a vazut ziua Mea (Ioan 8,56), gestul sau prefigura Golgota si sacrificiul divin…
- Rahav, minciuna, tradare / viata iscoadelor; de partea Celui Prea inalt, mostenitoare a fagaduintei, partasa la genealogia D Hr.
- Daniel, Cei trei tineri: ascultare sau groapa cu lei, cuptorul de foc…
Esecuri:
- Aaron, Acan, Ghehazi, Robul cu un singur talant, Fratele cel mare, etc.
Confruntari cu esec initial si apoi biruinta:
- David si Batseba, Iona, Petru, Fiul risipitor, etc. Toate biografiile umane ale celor mantuiti…
Consilierea semenului confruntat cu dileme morale
2. Principii procedurale[7]
a.       Aplanati mai intai problemele emotionale: anxietate, depresie, surescitare, resentimente.
b.       Clarificati chestiunea dilematica: evaluarea pozitiei morale, contextul familial, grupal, cultural.
c.       Reflectati impreuna asupra posibilitatilor; consilierul isi pune competenta si experienta la dispozitia consiliatului, ii ofera acceptare, respect, empatie, nu-l judeca si se situeaza la vioara secunda. Explorare, clarificare, orientare.
d.       Oferiti calauzire, interpretare, confruntare (si opinii, in masura in care va sunt (supra)solicitate). Nu retragere dupa confruntare.
e.       Tindeti catre o rezolutie clara, cu posibilitati asupra alternativelor, circumstantelor.
f.         Enumerati exceptiile partiale posibile: urgente; circumstantiale; familie – grup
Geoff Peterson descrie 8 caracteristici ale unei constiinte sanatoase, inteleasa in lumina vietii si invataturii Domnului Isus Hristos. La lista lui Peterson am adaugat ultimele doua trasaturi (9 si 10), considerate de noi fundamentale. O constiinta sanatoasa este o constiinta:
1. pozitiva a libertatii,
2. modelata prin participarea intr-o comunitate crestina,
3. aflata in continua dezvoltare si maturizare,
4. integrata in sensul completitudinii si identitatii fiintei umane,
5. care genereaza simtamantul de suport si sustinere pentru ceilalti,
6. responsabila social,
7. matura, sanatoasa, care nu cultiva criterii de discriminare,
8. orientata catre sustinerea valorilor prioritare ale umanitatii.[8]
9. conectata la revelatia divina
10. calauzita de Duhul lui Dumnezeu.
            Continutul moral al Scripturii: (Kiss)
il descopera pe Dumnezeul dragostei
Contine principii, reguli, norme ale vietii morale
Le aplica in contextul prezentei divine
Ne descopera idealul persoanei umane: Domnul Isus Hristos
Functia Scripturii in definirea datoriei etice:
Instrument de informare si formare: Is 55,10-11
Este autoritara: curte finala: voia lui Dumnezeu, viata lui Hristos
Are putere sfintitoare: Ioan 17,17
Conduce catre Dumnezeu – utila in stadiul postetic.
 
Unde ma aflu, te afli, ne aflam pe scala coeficientului moral? Ce combinatii de rationamente folosim? Ce imprejurari, experiente, incercari foloseste Dumnezeu pentru a ne ridica pe o treapta superioara? Vom rezista nivelului postetic cu care fiecare dintre noi ne vom confrunta?
Secretul biruintei post-etice, teonomice consta in biruinta de azi printr-o relatie profunda cu Dumnezeul si Mantuitorul nostru. Mal 3,10: Testati-Ma, puneti-Ma la incercare si veti vedea daca nu va voi deschide zagazurile cerurilor. Ps 34,8: Gustati si vedeti ce bun este Domnul.
 


[1] Clinebell Howard – Basic Types of Pastoral Care and Counseling, Abingdon Press, London, 1991
[2] Hunter R, DPC&C, Abingdon Press, Nashville, 1990, ‚Comportament moral si religie’, Wallwork, 749
[3] Morton Hunt – The Story of Psychology, Anchor Books, Doubleday, NY, 1993
[4] Hunter R, Dictionary of Pastoral Care & Counseling, Abingdon Press, Nashville, 1990, ‚Dezvoltarea morala’, Snarey, 750
[5] Kohlberg L, The Philosophy of Moral Development, NY, Harper & Row, 1981
[6] Apud: Vander Zanden JW, Social Psychology, McGrow-Hill, NY, 1987
[7] Hunter R, Dictionary of Pastoral Care & Counseling, Abingdon Press, Nashville, 1990, Dilemele morale in perspectiva pastorala, Lapsley, 752
[8] Apud Clinebell Howard – Basic Types of Pastoral Care and Counseling, Abingdon Press, London, 1991

______________________________

de Dr. Sandulache Sorin. Copyright © 2007 – Articole Crestine. Toate drepturile rezervate. Folosirea acestui material se poate face urmand instructiunile din Ghidul de folosire.