Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

CAT DE DESAVARSIT TREBUIE SA FIU?

Scris la: 15 aprilie 2009
CÂT DE DESÃVÂRªIT TREBUIE SÃ FIU?
de Clifford Goldstein
Signs, decembrie 2007
 
Scriptura ne spune cã doar un mic procentaj din populaþia pãmântului – rãmãºiþa – vor fi gata sã Îl întâmpine pe Hristos când va veni pe norii cerului. În încercarea de a face parte din acel grup, unii au adoptat unele obiceiuri ciudate.
În secolul al XV-lea, de pildã, grupuri de creºtini hoinãreau prin oraºe, pedepsindu-se cu biciuri ºi lanþuri. Cunoscuþi drept flagelanþi, ei credeau cã cei care îºi chinuie trupurile vor fi gata sã Îl întâmpine pe Hristos, ºi cã singura modalitate de chinuire a trupului este sã îl batã foarte tare.
În Anglia, Bãrbaþii celei de-a Cincea Monarhii susþineau cã singura modalitate de pregãtire pentru întoarcerea lui Hristos era o revoluþie sângeroasã – pe care au ºi încercat sã o provoace. Tremurãtorii, la începutul istoriei Americii, spuneau cã cei neprihãniþi trebuie sã practice celibatul. Faimoasa sectã Skoptsi din secolul al XIX-lea, din Rusia, a dus la extremã aceastã gândire, pretinzând cã doar prin castrare puteai sã intri în rândurile rãmãºiþei finale. Dintr-un motiv sau altul, grupurile care au astfel de idei tind sã disparã!
Alþii, de-a lungul istoriei creºtinsmului, au crezut cã ascetismul extrem este secretul aparþinerii de rãmãºiþã. Drept urmare, mulþi s-au închis în mãnãstiri sau peºteri – în unele cazuri chiar abþinându-se de la hranã pânã la moarte.
Chiar dacã, într-adevãrt, Scriptura spune cã doar un grup mic de oameni vor fi gata sã Îl întâmpine pe Hristos la revenirea Sa, a intra în rândul lor nu este aºa de complicat cum ºi-au imaginat majoritatea oamenilor. De fapt, în câteva versete scurte, cartea Apocalipsei descrie cum vor fi cei care vor face parte din poporul lui Dumnezeu de la sfârºitul timpului. ªi, din fericire, nici flagelarea, nici castrarea sau flâmânzirea nu sunt printre caracteristicile enumerate.
 
Apocalipsa descrie rãmãºiþa
Descrierea din Apocalipsa se gãseºte la capitolul 12. În doar 17 versete, capitolul acoperã esenþa planului de mântuire (chiar dacã nu neapãrat în ordine cronologicã). Povestirea include expulzarea lui Satana din cer (vezi versetul 9), naºterea lui Hristos (versetul 4) ºi perioada îndelungatã în care biserica lui Dumnezeu a trebuit sã fugã de persecuþie (versetul 14). Se terminã cu descrierea rãmãºiþei: “ªi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus sã facã rãzboi cu rãmãºiþa seminþei ei, care pãzesc poruncile lui Dumnezeu ºi þin mãrturia lui Isus Hristos.” (versetul 17)
Mai târziu, Apocalipsa vorbeºte despre cei care “se închinã fiarei ºi icoanei ei” (Apocalipsa 14:11), simbol spiritual al apostaziei din ultimele zile. ªi imediat dupã aceea, îi descrie pe cei care, în mijlocul apostaziei, Îi sunt credincioºi Domnului: “Aici este rãbdarea sfinþilor, care pãzesc poruncile lui Dumnezeu ºi credinþa lui Isus.” (versetul 12)
Deºi întreaga cartea ar putea fi (ºi a fost) scrisã despre aceºti oameni, Apocalipsa spune douã lucruri simple despre ei. Spune cã sunt douã lucruri care îi face ca acest grup de bãrbaþi ºi femei din fiecare naþuine, rasã ºi culturã, sã fie gata sã Îl întâmpine pe Hristos la revenirea Sa: în primul rând ei au “credinþa lui Isus”. Asta înseamnã cã ei acceptã prin credinþã ce spune Scriptura cã a fãcut Hristos pentru ei, prin sacrificiul Sãu pe cruce. În al doilea rând, ei “pãzesc poruncile lui Dumnezeu”. Deci, ca reacþie la ceea ce a fãcut Hristos, ei ascultã poruncile Sale.
Desigur cã aceste caracteristici nu sunt o noutate. Atât Vechiul cât ºi Noul Testament vorbesc despre credinþã ºi ascultare ca douã caracteristice specifice ale poporului lui Dumnezeu din toate veacurile.
De la Abel, care a sacrificat un animal ca simbol al credinþei sale în jertfa înlocuitoare a Mântuitorului care avea sã vinã, pânã la cuvintele apostolului Ioan: “cãci dragostea de Dumnezeu stã în pãzirea poruncilor Lui.” (1 Ioan 5:3), credinþa ºi ascultarea au marcat întotdeauna viaþa celor care Îi aparþin Domnului. Fãrã îndoialaã cã aºa stau lucrurile ºi la sfârºitul istoriei pãmântului, când asupra celor credincioºi se vor exercita presiuni, ca sã se alãture apostaziei universale a celor care “se închinã fiarei.”
Din aceste douã trãsãturi, “credinþa lui Isus” este cea mai importantã, pentru cã din ea izvorãºte ºi îºi are sensul cealaltã, a pãzi “poruncile lui Dumnezeu”. Aspectul cel mai important al celor care alcãtuiesc aceastã rãmãºiþã finalã, care îi deosebeºte de ceilalþi, este acelaºi aspect care i-a deosebit pe toþi urmaºii adevãraþi ai lui Dumnezeu din toate veacurile: ei au fãcut din Evanghelie centrul vieþii lor. Oricât de intense sunt zbuciumul ºi lupta din ultimele zile ale isotiei, când aproape toatã lumea va fi înºelatã de amãgirile copleºitoare ale lui Satana, oamenii care vor trãi în ultima perioadã se vor confrunta cu aceeaºi problemã cu care s-au confruntat toþi de-a lungul istoriei: S-au predat ei lui Isus Hristos, au acceptat neprihãnirea Sa în locul pãcãtoºeniei lor ºi au trãit, drept urmare, printr-o credinþã care este doveditã prin ascultarea de poruncile lui Dumnezeu?
Cei care au fãcut aºa sunt rãmãºiþa descrisã în Scripturã. Cei care nu au fãcut aºa, nu fac parte din ea. Este simplu.
 
Adevãrul simplu
Este aºa de simplu pentru cã evanghelia este simplã. Scriptura, atât Vechiul cât ºi Noul Testament, învãþã un adevãr de bazã: cum cã toþi suntem pãcãtoºi. Toþi am încãlcat legea lui Dumnezeu. În Noul Testament, Pavel scrie: “Nu este nici un om neprihãnit, nici unul mãcar. Nu este nici unul care sã aibã pricepere. Nu este nici unul care sã caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toþi s-au abãtut ºi au ajuns niºte netrebnici. Nu este nici unul care sã facã binele, nici unul mãcar.” (Romani 3: 10-12) Când scria aceste cuvinte, Pavel pur ºi simplu cita Vechiul Testament (vezi Psalmi 14:1-13; 53:1-3)
Dar vestea bunã a Evangheliei este cã Dumnezeu ne iubeºte oricum, în ciuda pãcatelor noastre – ºi prin moartea lui Hristos pe cruce, putem fi acceptaþi ca ºi cum nu am fi pãcãtuit niciodatã. De ce? Pentru cã pe cruce Hristos a plãtit pentru noi. Mânia lui Dumnezeu cauzatã de pãcatele noastre a fost revãrsatã asupra lui Isus, aºa încât noi sã nu trebuiascã sã o suportãm niciodatã. ªi nu doar atât, dar când acceptãm moartea lui Hristos în locul nostru, Dumnezeu ne oferã neprihãnirea desãvãrºitã a Mântuitorului. Prin urmare, când se uitã la noi, Dumnezeu vede desãvârºirea lui Hristos, nu pãcatele ºi defectele noastre.
Aceasta este singura speranþã pe care o avem cu privire la mântuire. “Cãci, pe când eram noi încã fãrã putere, Hristos, la vremea cuvenitã, a murit pentru cei nelegiuiþi. Pentru un om neprihãnit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefãcãtorul lui poate s-ar gãsi cineva sã moarã.” (Romani 5:6-8)
Scriptura ne spune cã suntem prea pãcãtoºi ca sã ne mântuim singuri. De aceea Hristos a venit sã ne mântuiascã. Acest adevãr despre Isus trebuie înþeles prin credinþã. Rãmãºiþa finalã îl înþelege prin credinþã, ºi de aceea ei sunt descriºi ca rãmãºiþa care are credinþa lui Isus.
Deci nu putem fi mântuiþi prin pãzirea poruncilor. Dar Biblia nu susþine cã putem sã le neglijãm. Prin Hristos, putem sã fim iertaþi de crimã, adulter, blasfemie, minciunã ºi orice alt pãcat. Dar putem sã facem în continuare lucrurile care ne-au adus condamnarea? Nicidecum! În schimb, avem o nouã viaþã în Hristos – o viaþã în care, prin harul lui Dumnezeu, pãzim poruncile, aºa cum a fãcut Isus.
Într-adevãr, în Apocalipsa 14:4 rãmãºiþa este descrisã astfel: “Ei Îl urmeazã pe Miel oriunde merge El. Au fost rãscumpãraþi dintre oameni, ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu ºi pentru Miel.
Cei care compun rãmãºiþa sunt descriºi ca cei care, prin dragoste ºi credinþã, Îl urmeazã (ascultã) pe Miel, Isus Hristos. Ascultarea lor nu este o încercare de a câºtiga mântuirea, care ar fi în zadar. În schimb, ei Îl urmeazã pe Miel pentru cã au deja mântuirea; ei Îl urmeazã pe Cel care le-a oferit-o.
Hristos Se va întoarce. ªi când va veni, o rãmãºiþã credincioasã va fi gata sã Îl întâmpine. Cine va forma aceastã rãmãºiþã? Nu cei care îºi chinuie trupul sau care se abþin de la mâncare pânã mor. Nu. Biblia spune cã ea va fi alcãtuitã din cei care κi aratã credinþa în Hristos prin ascultarea de poruncile lui Dumnezeu.

______________________________

de Clifford Goldstein. Copyright © 2007 – Articole Crestine. Toate drepturile rezervate. Folosirea acestui material se poate face urmand instructiunile din Ghidul de folosire.