Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

Fa-ti un bilant spiritual

Scris la: 15 aprilie 2009

Cei mai multi dintre noi daca avem un business, avem un avocat care ne ajuta sa nu intram sau daca intram in conflict cu legea, un doctor care ne ajuta sa fim sanatosi si un contabil care ne ajuta sa facem un bilant, dar mai ales ne ajuta in sezonul taxelor. Dar nu avem pe nimeni care sa ne ajute sa ne evalum starea spirituala. Asta m-a determinat sa ma gandesc la un «bilant spiritual», in primul rand in dreptul meu si apoi probabil si in dreptul celorlalti. in cei doi sau trei ani care au trecut, am adunat doisprezece intrebari pe care mi le pun. Sper ca vei fi incurajat sa iti faci propriul bilant spiritual daca il consideri folositor.

 

1.      Sunt multumit cu evolutia mea?

Ma apropii eu din ce in ce mai mult de ceeace  voi fi in cele din urma? Sunt multumit cu ce voi fi?

Trebuie sa fim siguri ca profesia noastra nu ne umbreste personalitatea spirituala. E important sa fim mai mult decat sa facem sau sa avem.

De asemenea, pe masura ce imbatranim, trebuie sa trecem de la putere la intelepciune. Cei care incearca sa aiba putere prea mult timp nu sunt persoane placute. Chiar si parintii care incearca sa ii stapaneasca pe copiii lor isi pierd dragostea acestora. Cu toate acesta, cand suntem capabili sa renuntam la putere la momentul potrivit si sa devenim intelepti, atunci suntem folositori, onorati si respectati.

Cu siguranta ca atunci cand avem putere suntem ofensivi, in timp ce atunci cand avem intelepciune ii sfatuim pe altii – cei care au nevoie de ajutor vin la noi, nu mergem noi la ei. Asadar, ma intreb: Renunt eu la putere, devenind un om al intelepciunii?

 

2. Devin eu mai putin religios si mai mult spiritual?

Diferenta dintre religie si spiritualitate este in esenta o problema de control. Eu definesc religia ca o experienta pe care o pot stapani, in timp ce spiritualitatea este o experienta care ma stapaneste pe mine. Marturisesc ca dupa multi ani de implicare in religia organizata, simt adesea cat de superficiala este aceasta experienta, restrictia regulilor si, cu sufletul flamand, tanjesc dupa o spiritualitate adevarata in relatia cu Hristos.

Nu demult, un prieten care se afla la sfarsitul vietii sale, a venit din alta tara doar ca sa ma viziteze. Fusese un om renumit in domeniul afacerilor si in cercurile religioase. Avusese audiente la Papa si a primit multe onoruri in lumea religioasa.. Totusi, era flamand spiritual. Apropiindu-se de sfarsitul vietii, dorea sa aiba parte de caldura spiritualitatii, nu de formalismul religiei. inainte de moarte dorea sa faca ceva maret si impresionant cu averea mare pe care o avea.

imi doream ca el sa simta personal, ca un copilas, dragostea divina, iar acest lucru sa il elibereze de simtamantul ca este responsabil sa-L impresioneze pe Dumnezeu.

 

3. Observa familia mea autenticitatea spiritualitatii mele?

Cei apropiati mie vad cum sunt eu cu adevarat. Mi-ar placea sa cred – si trebuie sa cred – ca daca cresc din punct de vedere spiritual, familia mea va observa lucrul acesta.

Odata, raposatul Ray Steddman, fost pastor in California, i-a chemat pe cei mai importanti sfatuitori la un Conciliul al Expozitiei Biblice. Au participat in jur de saptesprezece pastori, printre care si eu, ca prieten al lui Ray. in timp ce serveam masa de pranz, Stephen Olford a spus: "Fratii mei, sunt satul de religia de celebritate. Am primit destule onoruri, dar cand voi muri, daca familia mea nu va spune: “Este un om al lui Dumnezeu”, atunci am esuat."

 

Atunci am tacut cu totii, cercetandu-ne.

 

4. Sunt eu ca un riu care  curge?

Biblia spune: «Cine crede in mine, din inima lui vor curge rauri de apa vie.» Numai apele curgatoare sunt dulci. Izvorul de la munte este dulce, mlastinile sunt statatoare.

Unii dintre noi vor sa fie un lac, nu un rau. Vrem sa adunam inainte de a lasa sa curga prea mult. Totusi, ca si crestin, trebuie sa las binecuvantarile sa curga prin mine.

Cu siguranta ca asta inseamna mai mult decat partea financiara in sine. Atunci cand a laudat-o pe vaduva care a dat un banut, nu-i asa ca Hristos aprecia sacrificiul ei, nu darul in sine? S-ar putea ca Dumnezeu sa aprecieze doar lucrurile pe care le facem ca un sacrificiu? Nu a spus David: «Nu voi aduce Domnului, Dumnezeului meu, arderi de tot care sa nu ma coste nimic»?  (2 Samuel 24:24)

Daca am fost binecuvantat cu darul de a fi un leader, binecuvantarea asta ar trebui sa curga din mine. Un prieten impresar din Colorado a dezvoltat un program, «Sfat si capital», pentru a-i ajuta pe pastorii care au necazuri. El le analizeaza problema si face o lista de lucruri, in ordine, pe care trebuie ei sa le faca. in mod normal primele zece din cele douazeci de lucruri nu costa bani, ci reorganizare. Dupa ce au facut acele lucruri care costa bani, ii ajuta sa obtina capital pentru a face celelalte lucruri. Prietenul meu are o filozofie de «curgere» in ce priveste darul sau de leader.

intr-un weekend, facand o iesire in afara orasului Fresno, am petrecut trei zile cu cateva sute de membri laici. Spre surprinderea mea, nu mai fusese invitat niciun alt vorbitor, asa ca a trebuit sa vorbesc de vineri la pranz pana sambata la pranz. (I-am acuzat de faptul ca au tinut un program ieftin, doar cu un vorbitor, care nu a fost platit.) Duminica dupa amiaza, ma aflam in avion spre Dallas cand mi-am dat seama ca sunt cu totul relaxat.  Asta nu e logic. Dupa acel efort intens, ar fi trebuit fie sa ma inalt ca un zmeu, fie sa fiu doborat la pamant

Dintr-o data mi-am dat seama: in timpul conferintei Duhul Sfant fusese cu adevarat prezent. Eu fusesem teava, nu pompa. teava nu oboseste niciodata. Dumnezeu fusese pompa. Cat de obosit as fi fost daca as fi incercat sa fiu si pompa, si teava.

           Atunci cand stavilim binecuvantarile din viata noastra, ne plafonam, ca o apa statatoare, devenim cinici, ticalosi. Trebuie sa rupem stavila si lasam binecuvantarea sa curga precum un rau, deoarece numai apele curgatoare sunt dulci. Este crestinismul meu ca un rau care curge?

 

5. Exista in viata mea un centru linistit?

Mentorul meu, Francois Fenelon, care a umblat cu Dumnezeu in urma cu trei sute de ani, a spus: «Pacea este lucrul pe care il vrea Dumnezeu pentru tine indiferent ce se intampla.»

Pun accentul pe lucrul acesta deoarece este important in viata mea. «in viata Dommnului nostru nu a fost nicio graba cauzata de vreuna din activitatile frenetice pe care noi le consideram atat de importante, iar ucenicul trebuie sa fie ca invatatorul sau.»

Exista o diferenta importanta intre un pas rapid si unul frenetic. Nu este voia lui Dumnezeu ca eu sa fiu frenetic.

Raposatul capelan al Senatului, Dick Harison, mi-a fost de mare ajutor cand mi-a sugerat faptul ca Domnul Isus nu avea o agenda a zilei, El pur si simplu «facea peste tot bine.» in drumul spre casa unde trebuia sa invieze un copil, El S-a oprit sa o ajute pe o femeie care avea o scurgere de sange. El nu a considerat ca invierea copilului avea prioritate fata de ajutarea unei persoane bolnave. El pur si simplu a ajutat-o pe femeia pe care a intalnit-o.

Domnul Isus avea acel centru linistit. Eu il am? Pacea vine de la Dumnezeu.

 

 

6. Mi-am definit eu misiunea?

Stiu eu care sunt lucrurile pe care le pot face in mod eficient? Nevoia este intotdeauna mai mare decat o poate satisface vreo persoana, deci misiunea mea este sa implinesc acea parte a nevoii care imi revine mie.

in afaceri am subscris la aceasta intelepciune: «Oportunitatea nu este niciodata un mandat.» Doar pentru ca am avut oportunitatea de a face ceva nu a insemnat ca a trebuit sa fac asta.

Din fericire am putut sa imi definesc misiunea unica timpuriu in viata, asa incat nu am trecut prin schimbarile inerente varstei de mijloc. in tinerete, m-am asezat odata la o piatra de mormant si am hotarat ce vroia sa scrie pe mormantul meu: EL I-A INFLUENtAT PE ALtII. Si nu m-am razgandit niciodata.

Este important sa imi definesc lucrarea mea unica, deoarece ti se cer multe lucruri pentru care e nevoie de timp si energie. Daca nu stii care sunt acele lucrurile pe care le poti face bine, vei ajunge sa faci multe lucruri in mod superificial, doar pentru a-i multumi pe altii. Definirea si disciplina sunt esentiale.

 

7. Se imbunatateste viata mea de rugaciune?

 

Cu ani in urma, cand punea bazele proiectului Tineri pentru Hristos, Torrey Johnosn m-a invitat la camera lui de la un hotel din Memphis, pentru a sta de vorba. La sfarsitul discutiei mi-a spus: «Sa ne rugam.» Apoi a inaltat o rugaciune asa cum nu mai auzisem niciodata. Eram obisnuit cu rugaciunile formale, dar Torrey a inceput astfel: «iti multumesc, Tata. Stii ca suntem doar niste tineri care am stat de vorba impreuna…..»

Am deschis un ochi si m-am uitat in camera, deoarece eram sigur ca mai era o prezenta in camera. Nu am vazut pe nimeni, insa acea rugaciune m-a impresionat. Acum mi se intampla uneori sa aud pe cineva rugandu-se rugaciunea realitatii. Unele din aceste rugaciuni sunt asa de pamantesti incat as putea sa le scriu pe hartie, cu toate acestea sunt sigur ca ele ajung la Tronul divin.

Nu pot sa stiu cand sunt cu adevarat un om al rugaciunii, insa pot observa progresul atunci cand il fac, este singurul lucru la care pot sa sper in privinta cresterii mele spirituale.

O metoda de testare a vietii mele spirituale este aceasta: Iau eu hotarari bazate pe rugaciune sau pe dorintele mele, iar apoi, in mod fatarnic, sa amintesc in ceea ce numesc eu rugaciune?

 

8. Mi-am pastrat eu adorarea fata de Dumnezeu?

Niciodata nu am simtit ca as putea sa imi exprim adorarea fata de Cel Prea inalt pe o bara de protectie a unui automobil. Adorarea ma inspira, ma copleseste, imi intimideaza umanitatea si ma conduce la inchinare. Ea nu se invata, ci se experimenteaza. De exemplu, sunt cuprins de adorare in noptile senine, in Muntii Colorado sau in padurile de pin din estul Texasului. Asta mi se intampla de obicei atunci cand sunt singur in natura sau cand vad cum viata unui om este schimbata de Dumnezeu.

Odata, dupa ce am tinut o conferinta la Anaheim, indreptandu-ma spre iesirea cladirii, l-am intalnit pe Dr. Gerhard Dirks, marele expert german in ce priveste computerele. Nu ne mai vazuseram de ani de zile, asa ca ne-am imbratisat, iar eu l-am intrebat: «Gerhard, ce te impresioneaza?»

            Cu ochii umezi, mi-a spus: «Maretia lui Dumnezeu.» Apoi mi-a zis: «Fred, iti imaginezi cat de inteligent trebuie sa fie Cel care a inventat ADN-ul?»

            Nu imi imaginez. Maretia lui Dumnezeu – imi dau eu seama de ea?

           

            9. Este umilinta mea sincera?

          Pentru mine nimic nu este asa de arogant ca falsa umilinta. Odata am fost rugat sa vorbesc in fata unui grup, iar inainte sa imi incep cuvantarea a cantat o tanara talentata. M-am intors catre ea si i-am spus incet: "Ai voce frumoasa."

            Asta a socat-o. Si-a cuprins trunchiul cu bratele si s-a aplecat inainte, spunand cu o voce isterica: «Nu ma laudati pe mine. Slava I se cuvine lui Dumnezeu.»

            Am vrut sa ii scutur putin falsa umilinta, asa ca am spus: «Nu El a cantat, ci tu.» Apoi am zis: «Nu am spus ca a fost divin, ci ca a fost frumos.»

            Ce mult mi-ar placea sa fi petrecut ceva timp spunandu-i sa-si accepte darul, care era punctul ei tare, cu recunostinta. Ar fi fost eliberator pentru ea sa fi putut spune: «Multumesc foarte mult. Ma bucur pe deplin de darul meu. Apreciez orice ocazie in care pot sa cant spre slava lui Dumnezeu.» Atunci nu si-ar fi negat darul si nici complimentul pe care i l-am facut (Fenelon spunea: «Accepta complimentul de la o persoana de valoare ca din partea lui Dumnezeu.»)

            «Umilinta nu inseamna sa negi puterea pe care o ai, ci sa recunosti ca ea vine prin tine, nu de la tine.»

            Nu trebuie sa ne rugam pentru a primi umilinta; la rugaciunea aceasta raspunul ar trebui sa fie necazul. Ni se porunceste sa ne umilim singuri. Fac eu lucrul acesta?

 

            10. Ma hranesc eu bine din punct de vedere spiritual?
            
Am incetat sa mai numesc lectura mea spirituala "devotiune", ci mai degraba "timp de hranire", deoarece atunci sufletul se hraneste. Mi-a luat multi ani sa ajung in cele din urma sa am un menu care sa se potriveasca nevoilor mele.

          Nu putem sa purtam toti aceiasi ochelari, si nici nu putem sa luam toti aceleasi medicamente. Avem personalitati si trasaturi de caracter diferite, care trebuie sa se dezvolte sau sa se diminueze. Asta inseamna ca trebuie sa ne hranim spiritual intr-un mod care sa ni se potriveasca.

            in momentul de fata citesc din sapte sau mai multe surse. Pentru mine este ca si cum as manca paine facuta din sapte feluri de cereale. Fiecare sursa contribuie cu ceva de care am nevoie, in ce priveste prevenirea, mentinerea sau dezvoltarea. Printre aceste surse se afla Biblia, diferite scrieri ale sfintilor si scurte predici ale marilor predicatori din trecut. imi dau seama ca ma hranesc mai bine cu acele lucruri care au rezistat testului timpului si i-au format pe oamenii pe care ii admir cel mai mult.

 

            11. A devenit pentru mine un reflex ascultarea in lucrurile mici?
            incerc eu sa ma tocmesc cu Dumnezeu sau sa ii explic anumite lucruri? Dupa nasterea din nou ascultarea determina in mare masura relatia mea cu Hristos. El spune ca sunt prietenul Lui daca il ascult. De aceea, trebuie sa ascult. Intentiile mele bune nu conteaza prea mult.

            il pot asculta pe Dumnezeu din frica sau din dragoste. Dar atat, eu cat si El preferam a doua varianta.

           De asemenea, ce fac atunci cand nu ascult? Aduc scuze sau imi recunosc vina? Sunt eu cumva asa de neintelept incat imi port vina sau ma pedepsesc singur pentru ceea ce doar Dumnezeu poate – si vrea – sa ierte?

 

            12. Am eu parte de bucurie?

          Mi se promite bucurie. Am eu bucurie in suflet? Daca relatia cu Dumnezeu este autentica, atunci voi avea bucurie interioara.
         
Avand credinta in suveranitatea absoluta a lui Dumnezeu, bucuria este facuta desavarsita. indoiala diminueaza bucuria.

            Am eu bucurie in suferinta? Suferinta mea inseamna maturizarea mea. Chiar si perioadele grele produc perseverenta, care este pacuta lui Dumnezeu. De aceea, sunt bucuros pentru ca sunt pe placul lui.

 

Motivul meu

Cel mai important element in ce priveste bilantul meu este motivul pentru care doresc sa mi-l fac. Caut eu progresul sau fac asta din mandrie?  Prea adesea, din ambele motive.Daca este asa, viata mea este o amestecatura.

Nu pot sa dau o nota bilantului meu, dar bilantul face mai mult decat sa arate care este conditia mea. El de asemenea indica potentialul meu spiritual.

______________________________

de Autor necunoscut. Copyright © 2007 – Articole Crestine. Toate drepturile rezervate. Folosirea acestui material se poate face urmand instructiunile din Ghidul de folosire.