Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

FIÞI! – O IDENTITATE UITATA

Scris la: 15 aprilie 2009
 
 
FIÞI! O IDENTITATE UITATÃ
Samuel Koranteng – Pipim
Conferinþa Michigan
        Partea I
 
 
  
Suntem obiºnuiþi sã auzim porunca biblicã: “Mergeþi..” ºi “Faceþi.” Dar suntem familiarizaþi cu porunca: “Fiþi”? Dumnezeu nu ne cere doar sã mergem ºi sã facem, ci ºi sã fim!
O trecere în revistã a versiunii King James a Bibliei va descoperi multe pasaje care conþin porunca “fiþi!”, printre care se aflã ºi cele care spune: “Fiþi …. puternici, curajoºi, mântuiþi, curaþi, bucuroºi, desãvârºiþi, înþelepþi, gata, transformaþi, miloºi, urmaºi ai lui Dumnezeu, neclintiþi, împãcaþi cu Dumnezeu, buni unii cu alþii, mulþumitori, rãbdãtori, treji,” ºi altele.
Faptul cã existã aºa de multe porunci care încep cu “fiþi” ar putea sã sugereze cã ceea ce suntem este uneori mai important decât ceea ce facem. Cu toate acestea, tindem sã ne concentrãm mai asupra ultimului aspect. Ne definim chiar identitatea prin prisma poruncilor “Mergeþi” ºi “Faceþi”, în loc de “Fiþi.”
Sã mã explic.
Sã presupunem cã la o întâlnire þi se cere sã te prezinþi unei persoane pe care nu o cunoºti. Ce ai spune? Când am pus aceastã întrebare mai multor tineri, aproape toþi au menþionat patru lucruri importante despre ei, ºi anume:
1.      numele – Smith, Jane, Kofi etc.
2.      locul natal sau reºedinþa – California, Tailanda, Suedia, Zimbabwe etc.
3.      profesia – student, doctor, casnicã, pastor, arhitect, profesor etc.
4.      hobiurile sau lucrurile care îi plac – muzica, fotbalul, merele, lectura etc.
Probabil cã ºi noi am da aceleaºi rãspunsuri pentru a ne descrie. Totuºi, observaþi din aceste rãspunsuri cã, în afarã de nume ºi hobiuri, suntem tentaþi sã ne definim în termenii naþionalitãþii (Sunt român, american, mexican, chinez etc) sau ai profesiei (Sunt student, doctor etc.)
Cu alte cuvinte, identitatea noastrã tinde sã fie exprimatã din prisma ideii exprimate în poruncile “Mergeþi”ºi “Faceþi” – adicã de unde venim ºi ce facem – în loc de “Fiþi”, care ar explica ce suntem de fapt. Chiar ºi atunci când ne folosim de categoria “Fiþi” pentru a ne descrie ca ºi creºtini, adesea lipseºte de pe listã un aspect important al identitãþii noastre.
 
Categoria “Fiþi” lipseºte
Sã presupunem cã la aceeaºi întâlnire unde þi se cere sã te prezinþi, þi se cere ºi sã alegi un adjectiv ca sã te descrii. Ce cuvânt crezi cã ar descrie mai bine ceea ce eºti?
Iatã câteva din mulþimea de cuvinte pe care studenþii mei le-au ales pentru a se descrie: amabil, vesel, fericit, înþelegãtor, milostiv, inteligent, nebunatic, leneº, de treabã, sincer, curajos, deosebit, independent, visãtor, profund, introvertit etc.
E interesant de observat faptul cã adjectivele pozitive din listã tind sã le includã pe cele din poruncile biblice care încep cu “Fiþi”, dar nu ºi opusele acestora.
ªi mai grãitor este faptul cã atunci când ne descriem propriile calitãþi, lipseºte în mod vizibil cuvântul “sfânt.”
Gândiþi-vã un moment: Când a fost ultima oarã când aþi auzit pe cineva sã se descrie ca “sfânt”. “Sfânt” este adjectivul pe care îl aplicãm “Scripturii”, “Sfintei Cine”, “Sabatului”, “nopþii când S-a nãscut Hristos” ºi chiar unui “pãmânt” cu atracþie turisticã din Orientul Mijlociu. Dar foarte puþini s-ar simþi confortabil sã se descrie prin acest cuvânt.
Totuºi, Biblia ne porunceºte: “Fiþi sfinþi” (1 Petru 1:15, 16).
           
            Necunoscutul “a fi”
            Învãþãturii biblice despre sfinþenie i se acordã astãzi prea puþinã atenþie sau atenþie negativã. Ori nu vorbim despre sfinþenie, ori, dacã vorbim despre ea, discuþiile noastre sunt confuze, dacã nu cu totul greºite. (1)
            Dintre multele cãrþi creºtine, “Cum sã fii sfânt” lipseºte vizibil din lista beststellurilor.
            Cei necredincioºi, când aud cuvântul sfânt îºi imagineazã cãlugãri ºi mãicuþe care lâncezesc în mãnãstiri întunecate, triste. Pentru alþii chemarea la sfinþenie evocã imaginea unei fiinþe cereºti rãzbunãtoare, neînduplecate, arbitrare ºi gata sã îi pedepseascã pe pãmânteni pentru cea mai micã încãlcare a legilor morale. Astfel, cultura hedonistã ºi relativistã din ziua de astãzi nu vrea sã audã pe nimeni vorbind despre sfinþenie.
            În afarã de cei necredincioºi, mai sunt ºi creºtini care detestã învãþãtura biblicã despre sfinþenie, crezând cã aceasta anuleazã asigurarea mântuirii sau a îndreptãþirii prin har. Când se gândesc la sfinþire îºi imagineazã oameni ciudaþi sau rigizi, cu haine ºi coafuri demodate, sau chiar persoane care sunt înclinate sã îi judece pe toþi cei care nu se ridicã la standardele lor. Conform acestei concepþii, sfinþirea este sinonimã cu formalismul (o supunere exterioarã faþã de reguli) sau chiar cu perfecþionismul sau legalismul (care înseamnã a face lucruri pentru a câºtiga favoarea divinã.)
            Din nefericire, chiar ºi în rândurile noastre sun adventiºti cãrora nu le place doctrina biblicã despre sfinþire. În minþile adventiºtilor “liberali” (care este noua etichetã datã adventiºtilor decãzuþi), învãþãtura biblicã despre sfinþire este o urmã a “moºtenirii victoriene, care s-a pãstrat foarte bine în scrierile lui Ellen White.” Pentru ei, oricine îndrãznesºte sã vorbeascã despre sfinþire este automat greºit sau catalogat drept “fundamentalist”, “legalist” sau chiar “fariseu.”
           
            Înþelegerea greºitã a poruncii
            Drept urmare a înþelegerii greºite a acestei învãþãturi biblice importante – sfinþirea –, mulþi adventiºti bine intenþionaþi sunt confuzi cu privire la acest subiect. Aceasta a reieºit ºi din rezultatul urmãtoarelor întrebãri pe care le-am pus mai multor grupuri de adventiºti – adulþi ºi tineri:
            Câþi credeþi cã sfinþirea este posibilã în lumea noastrã pãcãtoasã? Pot niºte fiinþe slabe, pãcãtoase, pline de tendinþe pãcãtoase moºtenite ºi dobândite, sã fie sfinte în lumea de astãzi?
            Rãspunsurile la întrebarea de mai sus au fost în majoritate covârºitoare afirmative. Majoritatea celor întrebaþi au declarat cã sunt de pãrere cã sfinþirea este posibilã. Dar când am detaliat întrebarea, rãspunsurile au fost triste. Am întrebat:
            Eºti sfânt?
            Observaþi cã întrebarea nu este Crezi în sfinþenie?, nici Speri cã vei fi într-o zi sfânt? Problema pusã este mult mai importantã decât ce crede sau simte cineva cu privire la problema sfinþeniei sau dacã Biblia vorbeºte despre persoane sfinte. Întrebarea este: Eºti sfânt sau nu? Eºti sfânt în clipa de faþã? Dacã crezi cã eºti sfânt, ridicã mâna.
            Ca de obicei, vãd doar câteva mâini ridicate. Când examinez mai bine cauzele ezitãrii de a rãspunde afirmativ la întrebare, descopãr cã sunt trei categorii de persoane. Îi clasific în urmãtoarele categorii: (a) lãudãroºii – cei care pretind cu aroganþã cã sunt sfinþi; (b) scepticii – cei care neagã faptul cã Dumnezeu vrea ca poporul Sãu sã fie sfânt ºi (c) cei nesiguri – care nu ºtiu ce sã rãspundã.
            Primele douã categorii sunt greºiþi, iar ultima categorie este nenorocitã. În continuare voi da un rãspuns fiecãrei categorii.
           
            Lãudãroºii
            Prima mare greºealã cu privire la sfinþenie este sã ne lãudãm cã am atins-o. Contrar acestei pãreri greºite, Biblia învaþã cã adevãraþii creºtini nu se vor lãuda niciodatã cã ar fi sfinþi, perfecþi ºi fãrã de pãcat. Când înþelegem pe deplin natura spiritualã a legii morale a lui Dumnezeu, ne vom descoperi propria pãcãtoºenie – cât de departe suntem de aºteptãrile lui Dumnezeu – ºi cât de mult trebuie sã ne pocãim ºi sã cerem ajutorul divin.
            Apostolul Ioan scria: “Dacã zicem cã n-avem pãcat, ne înºelãm singuri ºi adevãrul nu este în noi… Dacã zicem cã n-am pãcãtuit, Îl facem mincinos ºi Cuvântul Lui nu este în noi.”(1Ioan 1: 8, 10).
            Ellen White de asemenea ne-a avertizat cã este periculos sã ne mândrim cã am ajuns la sfinþenie: “Cei care sunt înclinaþi sã declare cã sunt sfinþi ar fi bine sã se uite în oglinda legii divine, care ne descoperã defectele de caracter. Cei care vãd cât de cuprinzãtoare sunt cerinþele legii lui Dumnezeu, care îºi dau seama cã ele cuprind gândurile ºi intenþiile inimii, nu vor îndrãzni sã se laude cã nu au pãcat ºi nu se vor încumeta sã declare: <Sunt desãvârºit, sunt sfânt.>” <Dacã zicem>, spune Ioan, incluzându-se în aceeaºi categorie cu fraþii sãi, <cã n-avem pãcat, ne înºelãm singuri ºi adevãrul nu este în noi.> <Dacã zicem cã n-am pãcãtuit, Îl facem mincinos ºi Cuvântul Lui nu este în noi.> <Dacã ne mãrturisim pãcatele, El este credincios ºi drept ca sã ne ierte pãcatele ºi sã ne curãþeascã de orice nelegiuire.> (2) Ellen White scrie din nou: “Nimeni care înþelege Legea lui Dumnezeu nu va pretinde cã are un caracter sfânt. Singura atitudine sigurã este aceea de pocãinþã ºi mãrturisire a pãcatelor înaintea lui Dumnezeu. … Când lupta vieþii se va sfârºi, când armura va fi aºezatã la picioarele lui Isus, când sfinþii vor fi glorificaþi, doar atunci vom putea sã declarãm cã suntem salvaþi ºi fãrã pãcat. Adevãrata sfinþire nu va face pe nimeni sã pretindã cã este sfânt, fãrã pãcat ºi desãvârºit. Lasã-L pe Domnul sã spunã cum este caracterul tãu. ” (3)
            Aceste declaraþii nu sunt menite sã punã la îndoialã siguranþa mântuirii – care se bazeazã doar pe meritele lui Hristos. Ci ele sunt mai degrabã o avertizare împotriva teoriei “odatã mântuit, mântuit pentru totdeauna.” Cu cât te apropii mai mult de Domnul, cu atât îþi vezi mai bine pãcãtoºenia. Când a vãzut gloria Domnului, profetul Isaia a exclamat: “Vai de mine! Sunt pierdut, cãci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate ºi am vãzut cu ochii mei pe Împãratul, Domnul oºtirilor!” (Isaia 6:5)
            Un adevãrat creºtin va recunoaºte întotdeauna cã noi oamenii “am ajuns ca niºte necuraþi ºi toate faptele noastre bune sunt ca o hainã mânjitã.” (Isaia 64:6) De aceea, Ellen White spune cã “apropiindu-te tot mai mult de Isus, te vei vedea tot mai pãcãtos, pentru cã vei vedea mai clar, iar nedesãvârºirile tale vor apãrea în contrast evident cu natura Sa desãvârºitã. Asta dovedeºte cã iluziile Satanei ºi-au pierdut puterea.” (4)
            Aºadar, creºtinul nu are cum sã se laude cã este perfect sau fãrã de pãcat. Dacã a existat cineva care putea sã pretindã cã e sfânt sau perfect, ar fi trebuit sã fie apostolul Pavel. În 2 Corinteni 12 ni se spune cã i s-a oferit privilegiul unic de a fi ridicat la cer pentru a vedea ºi auzi lucruri din al treilea cer. El însuºi a scris cã duce o viaþã sfântã, dreaptã ºi fãrã prihanã. (1 Tesaloniceni 2:10) Cu toate acestea, în Filipeni 3: 12 acest apostol slãvit mãrturiseºte cã nu a atins perfecþiunea: “Nu cã am ºi câºtigat premiul sau cã am ºi ajuns desãvârºit; dar alerg înainte, cãutând sã-l apuc, întrucât ºi eu am fost apucat de Hristos Isus.
            Ellen White scrie: “Atitudinea lui Pavel trebuie adoptatã de toþi urmaºii lui Hristos, pentru cã trebuie sã þintim mereu cãtre coroana nemuririi. Nimeni nu poate pretinde cã este desãvârºit. Îngerii raportori sã scrie istoria luptelor ºi a conflictelor sfinte ale poporului lui Dumnezeu, sã le înregistreze rugãciunile ºi lacrimile, dar Dumnezeu sã nu fie dezonorat prin declaraþii de genul: <Sunt fãrã de pãcat. Sunt sfânt.> Buzele sfinþite nu vor rosti niciodatã asemenea cuvinte arogante. Pavel fusese luat în al treilea cer, auzise ºi vãzuse lucruri care nu pot fi rostite ºi cu toate acestea declarã cu modestie: <Nu cã am ºi câºtigat premiul sau cã am ºi ajuns desãvârºit; dar alerg înainte.> Fie ca îngerii cerului sã noteze victoriile pe care le-a avut Pavel luptând vestea cea bunã a credinþei. Fie ca Cerul sã se bucure de alergarea sa, privind înainte la premiul pentru care toate celelalte le considerã o pierdere. Fie ca îngerii sã se bucure vorbind despre victoriile lui, dar Pavel sã nu se laude singur cu propriile realizãri.” (5)
            De fapt, dacã cineva pretinde cã este sfânt sau desãvârºit, asta este cea mai clarã dovadã a cã nu este. Iov scrie: “Oricâtã dreptate aº avea, gura mea mã va osândi; ºi oricât de nevinovat aº fi, El mã va arãta ca vinovat. Nevinovat! Sunt; dar nu þin la viaþã, îmi dispreþuiesc viaþa.
           
            Scepticii
            A doua concepþie greºitã cu privire la sfinþire este negarea faptului cã Dumnezeu cere ca poporul Sãu sã fie sfânt. Contrar unei asemenea pãreri, Biblia aratã clar cã Dumnezeu vrea ca cei credincioºi sã fie sfinþi, sfinþiþi sau desãvârºiþi. Aº vrea sã împãrtãºesc cu voi câteva pasaje biblice:
            1. Sfinþirea este necesarã pentru mântuire. “… sfinþirea, fãrã de care nimeni nu va vedea pe Domnul.” (Evrei 12:14)
            2. Sfinþirea este voia lui Dumnezeu pentru viaþa noastrã. “Voia lui Dumnezeu este sfinþirea voastrã.” (1 Tesaloniceni 4:3)
            3. Sfinþirea este poruncitã de Domnul.Ci, dupã cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiþi ºi voi sfinþi în toatã purtarea voastrã. Cãci este scris: <Fiþi sfinþi, cãci Eu sunt sfânt.>” (1 Petru 1: 15, 16) “Voi fiþi dar desãvârºiþi, dupã cum ºi Tatãl vostru cel ceresc este desãvârºit.” (Matei 5: 48)
            4. Isus a murit ca noi sã putem fi sfinþi.Deci, fiindcã avem astfel de fãgãduinþe, preaiubiþilor, sã ne curãþim de orice întinãciune a cãrnii ºi a duhului ºi sã ne ducem sfinþirea pânã la capãt, în frica de Dumnezeu.” (2 Corinteni 7:1) “… cum a iubit ºi Hristos Biserica ºi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinþeascã, dupã ce a curãþit-o prin botezul cu apã prin Cuvânt.” (Efeseni 2: 25, 26) “El S-a dat pe Sine Însuºi pentru noi, ca sã ne rãscumpere din orice fãrãdelege ºi sã-ªi curãþeascã un norod care sã fie al Lui, plin de râvnã pentru fapte bune.” (Tit 2:14)
            5. Sfinþirea înseamnã pur ºi simplu evlavie sau un caracter ca al lui Hristos, într-o lume pãcãtoasã. Apostolul Pavel scrie: “ Cãci Dumnezeu este Acela care lucreazã în voi ºi vã dã, dupã plãcerea Lui, ºi voinþa ºi înfãptuirea. Faceþi toate lucrurile fãrã cârtiri ºi fãrã ºovãieli, ca sã fiþi fãrã prihanã ºi curaþi, copii ai lui Dumnezeu, fãrã vinã, în mijlocul unui neam ticãlos ºi stricat, în care strãluciþi ca niºte lumini în lume,” (Filipeni 2: 13-15)
            Observaþi cã pentru a trãi o viaþã sfântã într-o lume pãcãtoasã trebuie sã fim “fãrã prihanã ºi curaþi” ºi “fãrã vinã în mijlocul unui neam ticãlos ºi stricat”. Trebuie sã strãlucim ca o luminã în mijlocul întunericului moral care ne înconjoarã.
            6. Sfinþirea este pregãtirea de care avem nevoie pentru a doua revenire a lui Hristos.Cãci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toþi oamenii, a fost arãtat ºi ne învaþã s-o rupem cu pãgânãtatea ºi cu poftele lumeºti, ºi sã trãim în veacul de acum cu cumpãtare, dreptate ºi evlavie, aºteptând fericita noastrã nãdejde ºi arãtarea slavei marelui nostru Dumnezeu ºi Mântuitor Isus Hristos. El S-a dat pe Sine Însuºi pentru noi, ca sã ne rãscumpere din orice fãrãdelege ºi sã-ªi curãþeascã un norod care sã fie al Lui, plin de râvnã pentru fapte bune.” (Tit 2: 11-14)
            7. Sfinþirea îi va împarte pe oameni în ultimele zile. Cartea Apocalipsei de asemenea aratã cã înainte de a Doua Venirea a lui Hristos va avea loc o crizã, un test final care îi va împãrþi pe oameni în douã categorii: cei neprihãniþi ºi cei nelegiuiþi, cei evlavioºi ºi cei neevlavioºi, cei sfinþi ºi cei nesfinþi. La sfârºitul testului escatologic, Isus va declara: “Cine este nedrept sã fie nedrept ºi mai departe; cine este întinat sã se întineze ºi mai departe; cine este fãrã prihanã sã trãiascã ºi mai departe fãrã prihanã. ªi cine este sfânt sã se sfinþeascã ºi mai departe!” (Apocalipsa 22: 11)
            La baza acestei divizãri de la sfârºitul timpului va sta sfinþenia. Ea a început deja în bisericã. Adventiºtii de ziua a ºaptea o numesc procesul de cernere.
  • În timp ce într-unul din grupuri are o loc o redeºteptare a credinþei simple ºi a evlaviei, în celãlalt dominã spiritul lumesc.
  • În timp ce în unul oamenii se pocãiesc din inimã ºi se consacrã, celãlalt este caracterizat doar de distracþie ºi frivolitate.
  • În timp ce unul din grupuri cautã sã aibã ca bazã a credinþei ºi a practicii învãþãturile Cuvântului lui Dumnezeu , celãlalt are un stil de viaþã ºi concepþii lumeºti.
  • ªi în timp ce unul din grupuri este caracterizat de evlavie, manifestatã prin roada Duhului, celãlalt are doar “o formã de evlavie, dar tãgãduindu-i puterea.” (2 Timotei 3:5).
 
Pe zi ce trece diferenþa dintre aceste douã grupuri devine tot mai evidentã ºi mai mare. În timp ce în trecut lucrurile nu erau aºa de clare, astãzi prãpastia dintre adevãr ºi eroare, dintre evlavie ºi spiritul lumesc, dintre luminã ºi întuneric este tot mai vizibilã pentru toþi. De fiecare datã când auzi de o divizare în bisericã, asta este o dovadã cã are loc cernerea. ªi fiecare dintre noi va trebui sã aleagã dacã sã aparþinã unui grup sau altuia. Nu poþi fi neutru.
      Iatã cum descrie Ellen White cele douã grupuri în cartea Tragedia veacurilor:
Puterea evlaviei a fost aproape îndepãrtatã din multe biserici. Picnicuri, spectacole bisericeºti, bazare, case luxoase, etalarea persoanei au alungat gândurile de la Dumnezeu. Pãmânturi, bunuri ºi preocupãri lumeºti absorb mintea, iar lucrurile de interes veºnic primesc doar o atenþie trecãtoare. (6)
            Citiþi ºi urmãtoarele propoziþii:
            Cu toatã decãderea larg rãspânditã a credinþei ºi a evlaviei, în aceste biserici sunt ºi urmaºi adevãraþi ai lui Hristos. Înainte de revãrsarea finalã a judecãþilor lui Dumnezeu peste pãmânt, în mijlocul poporului lui Dumnezeu va avea loc o aºa reînviorare a evlaviei de la început, cum nu s-a mai vãzut din timpurile apostolice. (7)
            De aceea este încurajator faptul cã în ciuda spiritului lumesc care se rãspândeºte în biserici în ziua de azi, existã totuºi ºi evlavie. Mulþi membri ai bisericii ºi mulþi tineri cautã, prin harul lui Dumnezeu, redeºteptarea evlaviei simple care îi va caracteriza pe copiii lui Dumnezeu din vremea sfârºitului.
 
            Cei nesiguri
            Poate cã vã aduceþi aminte cã am spus cã foarte puþine mâini se ridicã atunci când pun întrebarea: “Sunteþi sfinþi sau nu? Sunteþi sfinþi în momentul de faþã?” În afarã de primele douã motive greºite care stau la baza celorlalte douã rãspunsuri date, celãlalt rãspuns are la bazã faptul cã mulþi pur ºi simplu nu sunt siguri cum sã rãspundã la o astfel de întrebare.
            Dar nu trebuie sã ne îndoim cu privire la învãþãtura biblicã despre sfinþenie. Avem asigurarea, din Cuvântul lui Dumnezeu, cã în ciuda trecutului nostru, Dumnezeu poate sã ne ia, aºa pãcãtoºi cum suntem – necinstiþi, imorali, mândri, fricoºi, violenþi ºi necumpãtaþi – ºi sã ne transforme complet, astfel încât sã reflectãm caracterul unui Dumnezeu sfânt! Dumnezeu ne poate curãþi ºi ajuta sã rãmânem aºa (Iuda 24, 25; Filipeni 2: 13-15). Asta este sfinþenia.
            Procesul prin care pãcãtoºii devin sfinþi se numeºte sfinþire, Agentul divin responsabil de aceasta transformare miraculoasã fiind Duhul Sfânt (Tit 3: 3-5). El poate sã facã asta pentru cã El Însuºi este sfânt!
            Sfinþirea creºtinã este aºadar învãþãtura conform cãreia, în limitele umanitãþii noastre, harul uimitor al lui Dumnezeu ne ajutã sã ne învingem tendinþele pãcãtoase, atât cele moºtenite cât ºi cele cultivate, ºi sã trãim astfel o viaþã creºtinã de biruinþã, cu ajutorul puterii transformatoare a Duhului Sfânt. Aceasta este vestea bunã!
            Aceastã scurtã introducere ar trebui sã ne facã sã dorim sã studiem mai mult despre sfinþirea biblicã, fãrã sã fim speriaþi de acest cuvânt. În a doua parte a articolului vom oferi rãspunsuri biblice pentru cei care sunt nesiguri, explorând alte aspecte importante.
           
            NOTE
            1. În afarã de lucrarea Ellenei White, Viaþa sfinþitã, am mai gãsit urmãtoarele lucrãri foarte bune cu privire la sfinþire: John Charles Ryle, Holiness: Its Nature, Hindrances, Difficulties, and RootsSfinþirea: natura ei, piedicile, dificultãþile ºi baza ei, (Greenwood, S.C.: The Attic Press, Inc., 1977; publicatã pentru prima oarã în 1879); James I. Packer, Rediscovering Holiness – Redescoperind sfinþirea (Ann Arbor: Servant Publications, 1992); Nancy Leigh DeMoss, Holiness: The Heart God Purifies – Sfinþirea: Inima pe care o curãþã Dumnezeu (Chicago: Moody Publishers, 2004).
            2. Semnele Timpului, 23 mai 1895, sublinierea îmi aparþine.
            3. Semnele Timpului, 16 mai 1895,sublinierea îmi aparþine.
            4. Calea cãtre Hristos, p. 64.
            5. Semnele Timpului, 23 mai 1895, sublinierea îmi aparþine.
            6. Marea luptã, pp. 463, 464
            7. Ibid, p. 464.

______________________________

Copyright © 2007 – Articole Crestine. Toate drepturile rezervate. Folosirea acestui material se poate face urmand instructiunile din Ghidul de folosire.