Date istorice seculare
Spre deosebire de multe parti ale Vechiului Testament care contin in mod frecvent un cadru de material genealogic si referinte cu privire la anumite evenimente datate, Noul Testament nu este construit pe o structura cronologica exacta. Elementele sale cu privire la timp trebuie determinate in cea mai mare parte din referinte accidentale despre evenimente cunoscute in istoria seculara si din mentionarea ocazionala a unor perioade de timp. Urmatorul studiu al dovezilor disponibile este mai degraba scurt decat exhaustiv.
Exista mai multe evenimente istorice mentionate in Faptele apostolilor si in epistolele pauline care sunt de folos in stabilirea unei cronologii. Totusi, deoarece aproape toate acestea nu au o datare exacta, orice schema cronologica construita pe ele trebuie sa ramana doar aproximativa. Aceste evenimente sunt urmatoarele: domnia lui Areta in Damasc, moartea lui Irod Agripa I, foametea din Palestina din timpul domniei lui Claudiu, exercitarea functiei de proconsul a lui Galion in Ahaia si ajungerea lui Festus in functia de procurator al Palestinei. Pe langa acestea, care sunt toate mentionate in Noul Testament, mai sunt si anumite intamplari din timpul domniei lui Nero care, esi nu sunt mentionate nici in Faptele apostolilor si nici in epistole, cu siguranta ca au avut o influenta asupra cronologiei Noului Testament.
Domnia lui Areta in Damasc.-In 2 Corinteni 11,32 Pavel da indicii ca in momentul in care el a scapat din Damasc (vezi Faptele apostolilor 9,25) Areta domnea in Damasc sau cel putin nabataenii, printr-un etnarh sau reprezentant. Areta IV a fost rege al nabataenilor cam de la anul 9 i.Hr. pana la aprox. 40 d.Hr. Totusi, dovezi de pe monezi indica faptul ca Damascul se afla sub stapanire romana in timpul domniilor lui August si Tiberiu, deci Areta poate sa fi avut autoritate acolo inainte de moartea lui Tiberiu in anul 37 d.Hr. Prin urmare, perioada domniei lui Areta in Damasc este intre anii 37 si 40 d.Hr. Astfel scaparea lui Pavel trebuie sa fi avut loc in acel timp.
Moartea lui Irod Agripa I.-Faptele apostolilor 12,1-23 asaza, dupa cate se pare, moartea lui Iacov, fiul lui Zebedei si intemnitarea lui Petru imediat inainte de moartea lui Irod Agripa I. Agripa a urmat la tron in teritoriile lui Filip tetrarhul la scurt timp dupa ce Caligula a ajuns imparat in anul 37 d.Hr. (Iosif Antiquities xviii. 6. 10; War ii. 9. 6 [18]). Cu putin timp inainte de moartea sa in ianuarie anul 41 d.Hr., Caligula a adaugat Galileia teritoriilor lui Agripa (Antiquities xviii. 7. 2), si curand dupa ajungerea la tron a urmatorului imparat, Claudiu, Agripa a primit si Iudea (idem xix. 5. 1; War ii. 11. 5 [215]). Iosif (Antiquities xix. 8. 2) declara ca Agripa a domnit asupra Iudeii timp de trei ani si a implinit sapte ani de domnie la data mortii sale. Astfel data mortii lui Agripa ar fi 44 d.Hr. Fapte 12,3.19 arata ca aceasta s-a petrecut la vremea Pastelui si astfel primavara. Vezi Palestina sub Irodieni.
Foamete in Palestina.-Faptele apostolilor 11,28 relateaza ca Ahab, un profet din Antiohia, a prezis o foamete in Palestina care a avut loc in timpul domniei lui Claudiu (41-54 d.Hr.). Ca raspuns la aceasta profetie, Saul si Balnaba au fost trimisi de catre biserica din Antiohia sa duca un ajutor crestinilor din Iudea (vers. 29,30). Iosif relateaza o foamete in Palestina in timpul stapanirii ca procurator a lui Fadus si Alexandru (Antiquities xx. 5. 2; cf. idem 2. 5) care, cel mai probabil, trebuie identificata cu foametea mentionata in Faptele apostolilor. Avand in vedere ca Fadus a fost numit in Iudea in locul lui Agripa I, care a murit in anul 44 d.Hr, este rezonabil a data inceputul domniei sale cu acest an.
Data exacta a sfarsitul perioadei de procurator al lui Fadus si venirea succesorului sau, Alexandru, nu poate fi stabilita. Totusi Iosif, (idem 5. 2), relatand despre moartea lui Irod din Calcis ca petrecandu-se in anul al optulea al domniei lui Claudiu (probabil candva in perioada din toamna lui 47 d.Hr. pana in toamna lui 48 d.Hr.; conf. Mishnah Rosh Hashanah 1. 1; Soncino ed. Talmud, p. 1), indica de asemenea ca acest eveniment a avut loc in timp ce era procurator Cumanus, care a fost succesor al lui Alexandru. In consecinta, perioada lui Alexandru trebuie sa fi durat nu mai tarziu de anul 48 d.Hr. De aceea pare normal de concluzionat ca foametea mentionata in Fapte 11 a avut loc candva intre anii 44 si 48 d.Hr., si deoarece a cazut in perioada ambilor procuratori, pare mai mult ca probabil sa fi avut loc mai degraba mai devreme in cadrul acestei perioade decat mai tarziu.
Expulzarea iudeilor din Roma.-Cand Pavel a ajuns in Corint in cea de-a doua sa calatorie misionara, el a gasit acolo pe Acuila si Psicila, un cuplu iudeu care plecase recent din Roma cand Claudiu ii expulzase pe iudei din cetate (vezi Fapte 18,1,2). Singurul scriitor antic care mentioneaza o data pentru acest eveniment este istoricul din secolul cinci Orosius (History vii. 6. 15). El da Iosif ca sursa a sa pentru plasarea expulzarii iudeilor de catre Claudiu anul al noualea al acelui imparat (48-49 d.Hr.). Desi nu exista un text al lui Iosif care sa relateze acest lucru, nu exista motiv a concluziona ca afirmatia lui Orosius este neaparat gresita.
Galion proconsul in Ahaia.-Candva in perioada sederii lui Pavel in Corint in cea de-a doua sa calatorie misionara, Galion era proconsul in Ahaia (vezi Faptele apostolilor 18,12). In contrast cu procuratorii, care detineau o functie dupa placerea imparatului, proconsulii, care erau desemnati de Senatul Roman, guvernau in mod normal numai un an, desi uneori puteau sta doi ani. Prin urmare, Galion nu a fost probabil prea mult timp in Ahaia. Un fragment de pe o inscriptie a lui Claudiu din Delfi, Ahaia, face referire la Galion ca proconsul; alte inscriptii din aceeasi domnie ajuta la fixarea datei ca fiind anul 51 sau 52 d.Hr. (vezi nota cronologica a lui Lake in The Beginnings of Christianity, Part I: The Acts of the Apostles editat de F. J. Foakes Jackson si Kirsopp Lake, vol. 5, pp. 460-464). Deoarece in mod normal proconsulii isi preluau slujba la inceputul verii, se pare ca Galion a fost proconsul in Ahaia fie de la mijlocul lui 51 d.Hr. pana la mijlocul lui 52 d.Hr, fie de la mijlocul lui 52 d.Hr. pana la mijlocul lui 53 d.Hr. Daca a fost proconsul doi ani, guvernarea sa trebuie sa fi cuprins toata aceasta perioada.
Guvernarea lui Festus.-Faptele apostolilor 24,27 pana la 25,12 indica faptul ca intemnitarea timp de doi ani a lui Pavel la Cezarea s-a sfarsit la scurt timp dupa ce Festus a urmat lui Felix ca procurator roman in Iudea. Sursele existente nu permit o datare exacta a acestui transfer de guvernare. Data cea mai timpurie poate fi determinata prin faptul ca, cu doi ani inainte (cap. 24,27), cand Pavel a fost arestat in Ierusalim, razvratitul egiptean cu care a fost confundat apostolul dupa cate se pare doar recent isi pusese la cale revolta si a fugit (vezi cap. 21,37. 38).
Iosif afirma ca acest lucru a avut loc in timpul domniei lui Felix (Antiquities xx. 8. 6; War ii. 13. 5 [263]) si arata ca Nero era imparat la data aceea (Antiquities xx. 8. 4,5). Cum Nero a urmat la tron in octombrie anul 54 d.Hr., arestarea lui Pavel, care a avut loc de cincizecime, nu a putut avea loc mai devreme de inceputul verii anului 55 d.Hr. Arestarea lui spre a fi dus la Roma a putut avea loc, cel mai devreme, candva la mai mult de un an dupa aceea („cei doi ani” ai lui Luca, Faptele apostolilor 24,27; vezi Vol. II, pag. 136,137), in toamna anului 56 d.Hr. Cum Festus de abia sosise la data aceea, anul 56 d.Hr. este, dupa cate se pare, data cea mai timpurie posibila pentru inceputul guvernarii sale.
Data cea mai tarzie posibila pentru sosirea lui Festus trebuie dedusa din faptul ca succesorul lui Festus, Albinus, era procurator in timpul sarbatorii corturilor in toamna anului 62 d.Hr., „cu patru ani inainte de razboi” (Josephus War vi. 5. 3 [300]; Loeb ed., vol. 2, p. 463). Deoarece este probabil ca Festus nu a domnit mai putin decat doi ani, data cea mai tirzie care poate fi desemnata in mod rezonabil pentru inceputul guvernarii sale este 60 d.Hr.
Intre cele doua extreme, anul 56 d.Hr. si 60 d.Hr., pentru transferul de putere de la Felix la Festus, mai plauzibila ar parea o data catre ultima parte a acestei perioade. Numirea lui Festus a avut loc, dupa cate se pare, cu ceva timp inainte de moartea lui Claudiu si a fost confirmata de catre Nero cand a urmat la tron ca imparat (54 d.Hr.; idem ii. 12. 8 [247]; 13. 2 [252,253]). Faptul ca Pavel, mai mult de un an inainte de venirea lui Festus, s-a referit la Festus ca „fiind de mai multi ani judecatorul acestui neam” (Faptele apostolilor 24,10) constituie o indicatie ca guvernarea sa cu greu s-ar fi putut incheia cu mult inainte de anul 60 d.Hr. De aceea pare sigur a data venirea lui Festus in Palestina cam la anul 60 d.Hr.
Date din Noul Testament
Mai mult decat majoritatea scriitorilor din Noul Testament, Luca, in Faptele apostolilor este constient de cadrul cronologic al prezentarii sale. Prin urmare, pe langa evenimentele discutate mai sus, pe care el le sincronizeaza mai mult sau mai putin cu evenimentele din istoria seculara, Luca furnizeaza si alte elemente cu referire la timp in descrierea sa care sunt de folos in reconstruirea unei cronologii. In plus, Pavel insusi face mai multe afirmatii din cand in cand care aduc si alte informatii.
Pavel apare pentru prima data in cartea Faptelor la momentul omorarii cu pietre a lui Stefan. Nu exista o dovada istorica directa legata de data mortii lui Stefan. Totusi, anumite consideratii teologice sugereaza o anumita data. Cele 70 de saptamani din profetia lui Daniel au inceput la anul 457 i.Hr. (vezi comentariul la Daniel 9,25, si Vol. III, pag. 97-104), si s-au incheiat la anul 34 d.Hr. Aceasta perioada de timp, in conformitate cu cele spuse de inger lui Daniel, a fost “hotarata pentru poporul tau” (v. 24).
A fost o perioada de timp speciala pusa deoparte iudeilor dupa care, este de la sine inteles a presupune ca iudeii nu aveau sa mai fie considerati poporul ales al lui Dumnezeu. Din evenimentele raportate in Faptele apostolilor, martirizarea lui Stefan de catre Sinedriu este poate cea mai clara si reprezentativa respingere oficiala de catre iudei a crestinismului. Desi apostolii au continuat dupa aceea sa caute si sa converteasca dintre iudei, si desi nu s-au dus imediat la neamuri cu evanghelia, la scurt timp tocmai dupa acest eveniment a fost botezat Pavel, apostolul proeminent pentru neamuri.
Dupa cite se pare, cam la aceeasi data l-a botezat Petru pe sutasul roman, Corneliu (Faptele apostolilor 10,44-48). Toate acestea par a sugera ca uciderea cu pietre a lui Stefan constituie semnalul dramatic al sfarsitului celor 70 de saptamani (Vezi GC 328). Pe aceasta baza, anul 34 a fost considerat de catre acest comentariu ca data de referinta pentru uciderea cu pietre a lui Stefan. Convertirea lui Pavel trebuie sa fi avut loc la scurt timp dupa aceea.
Dupa convertirea sa, probabil in anul 35 d.Hr., Pavel a ramas in Damasc “multe zile” (cap. 9,23). Intrucat urmatoarea sa calatorie raportata in Faptele apostolilor a fost la Ierusalim dupa ce a reusit sa scape din Damasc printr-un cos (Faptele apostolilor 9,25,26; cf. 2 Corinteni 11,32), retragerea sa in Arabia (vezi Galateni 1,17) trebuie sa fi avut loc inainte de acest eveniment deoarece in acel moment el nu vizitase inca Ierusalimul dupa convertirea sa. Prima sa vizita la Ierusalim a fost “la trei ani” de la convertirea sa (Galateni 1,18), si astfel poate fi datata cam la anul 38 d.Hr.
Probabil in acel timp a avut loc viziunea raportata in Faptele apostolilor 22,17-21. Dupa vizita sa la Ierusalim, Pavel s-a dus la Tars (vezi cap. 9,30). Aici l-a gasit Barnaba cativa ani mai tarziu si l-a invitat sa il ajute in lucrarea din Antiohia. Pavel a ramas in Antiohia “un an intreg” (vezi cap. 11,25.26). “In acele zile” profetul Agab a proorocit foametea din Iudeea iar biserica din Antiohia i-au trimis pe Pavel si Barnaba la Ierusalim cu daruri (vezi vers. 27-30). “Cam in acel timp” (vezi cap. 12,1; probabil in timp ce Pavel se afla in Antiohia si nu dupa vizita sa la Ierusalim cu Barnaba; vezi Note suplimentare la Fapte 12, nota 2) Irod l-a ucis pe Iacov si l-a intemnitat pe Petru (vezi vers. 1-3), si a murit curand dupa aceea, in anul 44 (vezi pag. 98).
La sfarsitul acelui an al sau de sedere in Antiohia, cam pe la anul 44-45, Pavel si Barnaba au pornit in prima calatorie misionara. Cat de mult a durat acest tur nu se stie, insa la intoarcerea lor Pavel a ramas in Antiohia “mult timp” (Vezi Faptele apostolilor 14,28). Cand s-au iscat disensiuni cu privire la acceptarea nemaurilor in biserica fara circumciziune, Pavel, Barnaba si altii au mers la Ierusalim, unde problema a fost rezolvata intr-un consiliu cu apostolii (cap. 15).
Aceasta vizita la Ierusalim pare probabil a fi cea pe care Pavel o mentioneaza in Galateni 2,1 ca avand loc “la patrusprezece ani dupa aceea” intrucat problema in discutie in ambele cazuri era circumciziunea (Vezi Nota Aditionala la Faptele apostolilor 15). Totusi, contextul nu indica clar evenimentul de la care trebuie socotiti acesti patrusprezece ani. Ei pot fi intelesi ca incepand fie cu convertirea lui Pavel (Galateni 1,15,16) fie cu prima sa vizita la Ierusalim ce a avut loc trei ani mai tarziu (v. 18). Prin urmare, trebuie ingaduita larghete in datarea consiliului de la Ierusalim, insa acesta poate fi asezat cam la anul 49 d.Hr.
“La cateva zile” (Fapte 15,36) dupa intoarcerea lui Pavel in Antiohia, acesta i-a propus a doua calatorie misionara lui Barnaba, iar cand intre cei doi s-au ivit discutii, Pavel a pornit impreuna cu Sila. Dupa ce au predicat in Frigia, Galatia si Misia, ei au ajuns in Troa. De aici au mers cu corabia in Macedonia si au predicat in Filipi, Tesalonic si Berea.
Apoi Pavel s-a dus la Atena si dupa experienta sa de la colina lui Marte, el s-a oprit in Corint unde a ramas “un an si sase luni” (cap. 18,11). Dupa cate se pare, in ultima parte a acestei perioade, sau posibil la sfarsitul ei, a avut loc infatisarea inaintea proconsulului Galion, care a fost stabilita mai sus ca avand loc candva intre vara lui 51 d.Hr. si 53 d.Hr. “Pavel a mai ramas destul de multa vreme acolo” (v. 18) si apoi a pornit spre Palestina. In armonie cu aceasta dovada, reintoarcerea lui Pavel din a doua calatorie misionara poate fi stabilita cam la anul 52 d.Hr.
Inainte de a incepe cea de-a treia sa calatorie misionara, care a durat probabil de la anul 53 la 58 d.Hr., Pavel a petrecut din nou “ceva timp” in Antiohia (cap. 18,23). Apoi a calatorit prin Galatia si Frigia apoi mai departe spre Efes, unde a petrecut “trei ani” (cap. 20,31). Apoi s-a dus prin Macedonia in Grecia, petrecand trei luni acolo (vers. 3) si s-a intors iarasi prin Macedonia cam pe la vremea Pastelor (primavara) in Troa, Asia Mica, de unde a mers cu corabia la Milet si apoi in Palestina, sosind acolo primavara tarziu sau la inceputul verii cam de rusalii, probabil in anul 58.
In Ierusalim Pavel a fost atacat de o gloata, a fost intemnitat si curand dupa aceea a fost luat in Cezareea, unde a ramas timp de “doi ani” (cap. 24,27) pana ce Festus, curand dupa venirea sa, (anul 60 d.Hr., vezi pag. 99), l-a trimis la Roma ca sa se prezinte in fata Cezarului. Pavel si tovarasii lui au calatorit cu corabia toamna, dar nu au reusit sa-si incheie calatoria din cauza unui naufragiu si au fost obligati sa ierneze pe insula Malta (vezi cap. 27,12,14-44; 28,1). “Dupa trei luni” (cap. 28,11) ei au putut sa-si continue calatoria si au sosit la Roma probabil devreme in primavara urmatoare, anul 61 d.Hr. Aici Pavel a fost prizonier cam doi ani. Avand in vedere ca Luca raporteaza despre aceasta perioada ca fiind “doi ani intregi” (cap. 28,30), au fost probabil mai mult de doi ani si probabil intre anii 61-63 d.Hr.
In acest punct se incheie relatarea din Faptele apostolilor si in continuare cronologia poate fi construita doar ipotetic, pe baza dovezilor circumstantiale gasite in epistolele de mai tarziu ale lui Pavel. Cele doua epistole, 1 Timotei si Tit ofera un tablou al calatoriilor lui Pavel si tovarasilor lui de calatorie care nu intra in cadrul relatarii din Fapte (vezi vol. V, pag. 183-185).
De aceea, este drept a concluziona ca Pavel a fost eliberat dupa “doi ani intregi” de temnita la Roma si ca aceste calatorii despre care relateaza el au avut loc dupa aceasta eliberare. Nu putem sti cat timp a fost el in libertate. Daca a fost eliberat in anul 63 d.Hr. este posibil sa nu fi fost in cetate in timpul persecutiei lui Nero care a urmat dupa marele incendiu din acea cetate din iulie, anul 64 d.Hr. Calatoriile sale din aceasta perioada l-au purtat cel putin la Creta (Tit 1,5), si la Efes (1 Tim. 1,3), probabil in Macedonia (1 Tim. 1,3) si Grecia (2 Tim. 4,20), si poate in Spania (Romani 15,24,28; cf. traditiei relatate de Clement din Roma, ca Pavel a ajuns la “marginea de vest” [The First Epistle of Clement to the Corinthians 5 ANF, vol. 1, p. 6]).
Dupa cate se pare, cindva in timpul acestor calatorii a mai fost arestat o data, probabil la Troa (vezi 2 Tim. 4,13), si a fost dus la Roma. In 2 Tim. el este prozonier acolo, si de data aceasta el se astepta sa moara curand (cap. 4,6). Avand in vedere ca osandirea sa nu a avut loc inainte de o alta audiere in fata lui Nero, si cum Nero a plecat din Roma in septembrie anul 66 d.Hr., judecarea lui Pavel trebuie sa fi avut loc cam in acel timp. Apoi moartea sa trebuie sa fi avut loc la scurt timp dupa aceea, probabil in anul 67. d.Hr.
Tentativa de cronologie a Faptelor Apostolilor
Ani dupa Hristos
31 Rastignirea, Inaltarea, Rusaliile (vezi Vol. V, pp. 251-254).
34 Stefan ucis cu pietre; biserica persecutata; evanghelia dusa in Samaria.
35 Convertirea lui Pavel.
35-38 Pavel in Damasc si Arabia.
38 Pavel scapa din Damasc in timpul domniei lui Areta; viziteaza Ierusalimul “dupa trei ani” (Galateni 1,18); merge la Tars.
44 Iacov fratele lui Ioan martirizat; Petru intemnitat in timpul Pastelui; moare Agripa.
44-45 Barnaba il aduce pe Pavel in Antiohia; Pavel ramane acolo “un an intreg” (Fapte 11,26).
45 Barnaba si Pavel duc daruri celor afectati de foamete la Ierusalim.
45-47 Prima calatorie misionara a lui Pavel; la intoarcere Pavel ramane in Antiohia “nu putin timp”. (Faptele apostolilor 14,28, RSV).
49 Consiliul din Ierusalim, “la patrusprezece ani dupa aceea” (Galateni 2,1).
49 Pavel incepe a doua calatorie misionara; predica in Frigia, Galatia si vine in Europa.
51 Pavel soseste in Corint unde ramane un an si jumatate.
52 Sfarsitul celei de-a doua calatorii misionare; Pavel “ceva timp” in Antiohia (Faptele apostolilor 18,23).
53-58 Cea de-a treia calatorie misionara a lui Pavel: calatoreste prin Asia Mica, sta trei ani in Efes, calatoreste prin Macedonia, sta trei luni la Corint.
58-60 Pavel intemnitat la Cezareea “doi ani” (Faptele apostolilor 24,27); pleaca toamna.
60-61 Calatoria lui Pavel la Roma, sosirea acolo primavara
61-63 Pavel prizonier la Roma “doi ani intregi” (Faptele apostolilor 28,30).
63-66 Pavel calatoreste in Creta, Asia Mica, Macedonia
67 Moartea lui Pavel si Petru.
Incercare de cronologie a epistolelor lui Pavel
Cronologia lucrarii lui Pavel constituie baza pentru o aranjare cronologica a scrisorilor sale existente. O cronologie absoluta a vietii si lucrarii lui Pavel nu se poate totusi alcatui, deoarece sursele de materiale disponibile sunt fie prea fragmentate, fie ambigue. De aceea, pentru majoritatea evenimentelor vietii sale este posibil a se sugera mai mult decat o singura data (vezi pag. 97-101). Prin urmare, este imposibil a stabili cu precizie exacta data scrierii diferitelor sale scrisori.
Totusi, marja de eroare in ce priveste datele prezentate in acest articol nu poate fi mare. In timp ce datele reale pot fi cu cativa ani mai devreme sau mai tarziu decat cele sugerate aici, nu poate fi pus la indoiala faptul ca datele prezentate in continuare, care se bazeaza pe resursele existente, sunt aproape foarte corecte. Daca ar fi descoperite date cronologice fix definite privind administratiile lui Felix, Festus sau Sergiu Paulus, atunci ar fi posibil a aseza cronologia lui Pavel pe o baza mai solida. Insa atat timp cat acest lucru nu se poate face, orice schema cronologica nu poate fi decat o incercare.
De aceea, schema prezentata aici nu are pretentia de finalitate privind cronologia scrisorilor lui Pavel, insa ea prezinta rezultatele unui efort onest de a gasi o solutie pentru toate datele disponibile, inspirate sau seculare, biblice si ne-biblice, care au aruncat lumina asupra subiectului in discutie. Epistolele sunt examinate in presupusa lor ordine cronologica. (Vezi de aemenea introducerea la fiecare).
1 Tesaloniceni. -Aceasta este prima epistola pastrata a lui Pavel, insa probabil nu prima epistola catre o biserica, deoarece la data aceea el se pare ca era deja cunoscut ca un autor de scrisori. Acest lucru este sugerat de avertizarea pe care o da cu privire la falsele epistole care poarta numele lui, care se poate sa fi fost in circulatie la scurt timp dupa aceea, in timpul cand a fost scrisa cea de-a doua epistola catre Tesaloniceni (2 Tesaloniceni 2,2).
Faptul ca in acelasi timp Pavel atrage atentia la semnatura lui personala ca fiind un semn caracteristic al “fiecarei epistole” a lui (cap. 3,17), sugereaza de asemenea ca circulau scrisori falsificate cu numele sau in biserici. Asemenea scrisori ar fi putut sa aiba succes numai daca Pavel era deja cunoscut ca un om care isi exprimase frecvent parerea sa in scrisori catre diferite biserici sau persoane. Pare probabil ca un numar de scrisori pierdute sa fi precedat 1 Tesaloniceni.
Biserica din Tesalonic, careia i-a fost adresata epistola 1 Tesaloniceni, a fost intemeiata de Pavel in timpul celei de-a doua calatorii misionare (49-52 d.Hr). Tesalonic, capitala Macedoniei, era guvernata de mai multi politarhi sub un prefect, si avea o populatie de aprox. 200.000. Nu se stie cat de mult a stat Pavel acolo inainte ca tulburarile starnite de iudei sa-l oblige sa paraseasca cetatea si sa-si continue calatoria. Pare ca a fost scurta sederea sa, din moment ce el isi exprima dorinta de reveni in Tesalonic cat de curand cu putinta pentru a incheia lucrarea despre care socotea ca are nevoie de atentie din partea sa.
Din Tesalonic Pavel s-a dus mai intai in Berea si apoi la Atena, lasand de fiecare data cand pleca convertiti in urma lui. De la Atena Pavel l-a trimis pe Timotei in Tesalonic, fiindca el insusi nu s-a putut duce (1 Tesaloniceni 2,17 la 3,6). Cand Pavel s-a intors cu Sila, Pavel s-a dus mai departe la Corint (Faptele apostolilor 18,5), unde Pavel i-a relatat despre starea spirituala a bisericii din Tesalonic. Pavel, dandu-si seama ca anumite neintelegeri cu privire la invataturile sale aveau nevoie de atentie imediata acolo, a scris o scrisoare cunoscuta ca 1 Tesaloniceni.
Se pare, de aceea, ca 1 Tesaloniceni a fost scrisa la scurt timp dupa sosirea lui Pavel in Corint. Potrivit cu incercarea de cronologie a lucrarii lui Pavel acceptata in acest comentariu, aceasta ar fi in anul 51 d.Hr. (vezi pag. 100,102).
2 Tesaloniceni.-Aceasta scrisoare nu poate fi scrisa la mult timp dupa prima, deoarece continutul lor este asemanator si aceiasi tovarasi ai lui Pavel, Sila si Timotei sunt mentionati la inceputul scrisorii (2 Tesaloniceni 1,1; cf. 1 Tesaloniceni 1,1). Aceasta a doua scrisoare a fost ocazionata probabil de intoarcerea in Tesalonic a purtatorului primei epistole, de la care Pavel a aflat ca cuvintele sale cu privire la iminenta celei de-a doua veniri au fost intelese gresit si aplicate gresit de anumite elemente din biserica. De aceea Pavel da invataturii sale cu privire la a doua venire a lui Hristos in aceasta noua expunere un puternic ton profetic, descoperind cititorilor sai ca anumite evenimente mari, in special domnia lui Antihrist, vor precede revenirea lui Hristos.
Aceste consideratii constituie baza pentru datarea celei de-a doua epistole catre Tesaloniceni la scurt timp dupa prima, fie in ultimile luni ale anului 51 d.Hr., fie in primele luni ale anului 52 d.Hr., in timp ce Pavel era angajat in zidirea bisericii din Corint, care fusese adusa la existenta prin eforturile sale.
1 Corinteni.-Aceasta scrisoare a fost scrisa din Efes (1 Corinteni 16,8), unde apostolul Pavel a lucrat cam trei ani (54-57 d.Hr.) in timpul celei de-a treia calatorii misionare (Faptele apostolilor 20,31; cf. AA 291). Mai devreme Pavel trimisese o scrisoare in Corint in care sfatuise pe cititorii sai sa nu aiba de a face cu curvarii (1 Corinteni 5,9). De aceea, asa-zisa prima epistola catre Corinteni este in realitate cea de-a doua epistola adresata acelei biserici. A fost ocazionata in primul rand de rapoarte primite de Pavel cu privire la anumite stari deplorabile din Corint (cap. 1,11; 5,1) care necesitau urgent atentie (cap. 1 la 6), si in al doilea rand de un numar de intrebari puse apostolului de catre corinteni (cap. 7,1; 8,1; 12,1; 16,1). Acestea necesitau raspunsuri detaliate.
Scrisoarea a fost scrisa nu la mult timp dupa plecarea apostolului din Efeseni Pavel planuise sa plece din cetate la scurt timp dupa Rusalii (1 Corinteni 16,8), insa dupa cate se pare, izbucnirea unei rascoale, descrisa de Luca in Faptele apostolilor 19,23-41, l-a obligat sa plece mai devreme. Aceste circumstante istorice, la care se face referire in scrisoarea sa, fac posibila datarea epistolei in primavara lui 57 d.Hr., in ajunul plecarii sale din Efeseni Daca a fost trimisa prin grija lui Tit, nu este sigur, dar este posibil.
2 Corinteni.-Data acestei scrisori poate fi stabilita cu usurinta, deoarece a fost scrisa in Macedonia la scurt timp dupa ce Pavel a parasit Efesul in anul 57 d.Hr. Intrucat eforturile dinainte ale lui Pavel de a remedia relele existente in acea biserica fusesera fara succes (2 Corinteni 2,1; 12,21), apostolul s-a hotarat sa mai faca o incercare de reconciliere prin Tit, ajutorul sau mai tanar in lucrare.
Tit a plecat din Efes catre Corint probabil primavara devreme in anul 57 d.Hr., si este posibil sa fi dus cu el asa-zisa prima epistola catre Corinteni. Dupa cate se pare, la plecarea lui Tit, cei doi barbati au cazut de acord ca Tit, dupa ce-si va fi indeplinit misiunea in Corint, sa plece spre Troa, unde Pavel planuise sa-l intalneasca (cap. 2,12. 13). Mare a fost dezamagirea apostolului cand, sosind la Troa, a aflat ca Tit nu sosise inca.
Desi a gasit perspective bune de a lucra in Troa, el si-a continuat calatoria in Macedonia si a fost mult usurat cand s-a intalnit cu Tit intr-una din cetatile Macedoniei. Bucuria de a-l fi intalnit pe Tit a fost cauzata in special de raportul primit de Pavel cu privire la schimbarea din inima membrilor gresiti din Corint care, nu doar ca l-au acceptat cu bucurie pe Tit ca reprezentant al lui Pavel, dar au acceptat si solia lui de mustrare si au indreptat relele existente (cap. 7,5-7).
Cand Pavel a aflat ca lucrarea plina de tact a lui Tit a avut succes mai presus de asteptari, el i-a cerut tanarului sa se intoarca in Corint si sa continue lucrarea buna pe care o incepuse deja (cap. 8,16-18,22-24), in timp ce Pavel a petrecut mai mult timp in bisericile din Macedonia. Pavel i-a dat lui Tit o a doua scrisoare, epistola 2 Corinteni, in care si-a exprimat elocvent bucuria legat de vestile bune pe care le primise cu privire la biserica din Corint. El i-a anuntat de asemenea despre planul sau de a veni in Corint dupa o scurta sedere in Macedonia (cap. 12,14; 13,1). Iata de ce data acestei scrisori poate fi stabilita ca fiind probabil vara anului 57 d.Hr.
Galateni si Romani.-Cercetatorii au doua puncte de vedere cu privire la data scrisorii catre Galateni. Majoritatea cercetatorilor cred ca aceasta scrisoare a fost scrisa in timpul primei vizite a lui Pavel la Corint, aproximativ cam in acelasi timp cu scrierea celor doua epistole catre Tesaloniceni. Stabilirea acestei date se bazeaza pe propria declaratie de surprindere a lui Pavel cum ca Galatenii au parasit “atat de curand” evanghelia sa, schimband-o cu o alta (Galateni 1,6). Dupa cate se pare, in epistola sa Pavel relateaza experienta lui personala doar pana la data consilului din Ierusalim (vezi Galateni 1,15 la 2,10; Faptele apostolilor 15), care a precedat evanghelizarea sa in Galatia in cadrul celei de-a doua calatorii misionare (Faptele apostolilor 16,6).
De aceea, sustinatorii acestui punct de vedere concluzioneaza ca referinta lui la apostazierea lor “atat de curand” implica faptul ca Pavel le scria la scurt timp dupa vizita lui acolo in cadrul celei de-a doua calatorii. Intre vizita sa la bisericile din Galatia la inceputul celei de-a doua lui calatorii misionare (Faptele apostolilor 16,6) si prima sa sedere in Corint au trecut probabil mai putin de doi ani, o perioada pe care el a putut s-o caracterizeze ca fiind “atat de curand”. Pe de alta parte, cei care sustin o data mai tarzie, scot in evidenta faptul ca cuvantul “curand” din Galateni 1,6 nu poate fi interpretat ca asezand vreo limita definita asupra timpului implicat. Cuvantul “curand” s-ar putea referi foarte bine la un scurt interval de timp dupa vizita sa acolo in a treia calatorie.
Un alt punct de vedere plaseaza scrierea catre Galateni in timpul sederii de trei luni a lui Pavel in Corint in cadrul celei de-a treia calatorii misionare, cam la anul 58 d.Hr. Acesta se bazeaza pe faptul ca cele doua scrisori, catre Galateni si Romani sunt atat de asemanatoare in ce priveste subiectul incat pare probabil ca ele sa fi fost scrise cam in acelasi timp. Scrierea epistolei catre Galateni a fost determinata de o controversa doctrinara care a miscat profund sufletul lui Pavel. Epistola catre Romani prezinta o amplificare a aceleiasi teme si de aceea este posibil sa fi fost scrisa curand dupa scrierea celei catre Galateni.
Cauza ce a dus la scrierea epistolei catre Galateni provine din apostazia de care a aflat din bisericile din provincia cu acel nume. Sub influenta iudaizantilor, acesti crestini cautau mantuirea prin fapte (vezi p. 33). Pavel a fost atat de socat de gravitatea situatiei, potrivit rapoartelor pe care le primise in aceasta privinta, incat a scris Galatenilor cea mai aspra scrisoare din cele care sunt pastrate de la el. Avand in vedere ca el insusi intemeiase bisericile din provincia Galatiei si acestea ii erau in mod special dragi inimii sale, iar apostazia lor ii cauzase atat de multa durere, nici un efort nu ii parea prea mare pentru a indrepta raul existent. Acest comentariu inclina spre data de la urma, adica aprox. anul 58 d.Hr.
Cam in acelasi timp, in timp ce inima lui Pavel era plina de subiectul indreptatirii prin credinta, se pare ca el a scris si epistola sa catre Romani (vezi AA 373,383).
Epistola catre Romani contine un numar de afirmatii clare cu privire la timpul cand a fost scrisa. Pavel planuise sa-si continue lucrarea in vest, in special in Spania (Romani 15,24. 28), tara in care spera sa ajunga in viitorul apropiat. Totusi, la inceput trebuia sa faca o scurta calatorie la Ierusalim, deoarece simtea ca o datorie de onoare din partea sa sa duca personal saracilor din Ierusalim fondurile pe care le stransese pentru ei in bisericile din Grecia si Macedonia (vers. 25-27). In drumul spre planificata vizita in Spania el spera sa-si indeplineasca una din dorintele sale de multi ani de zile, si anume vizitarea bisericii din Roma (cap. 1,8-11; 15,23,24).
Afirmatiile cu privire la planurile de calatorie ale lui Pavel arata cu claritate ca scrisoarea catre Romani a fost scrisa la scurt timp inainte de plecarea sa din Corint spre Ierusalim. Deoarece Pavel a parasit Corintul inainte de vremea Pastelui in anul 58 d.Hr., (vezi Faptele apostolilor 20,16), dupa ce petrecuse trei luni in Grecia (v. 3), se poate concluziona ca epistola catre Romani a fost scrisa in lunile de inceput ale anului 58 d.Hr. Iar epistola catre Galateni a scris-o probabil cu putin timp inainte de aceasta, adica fie la sfarsitul lui 57 d.Hr., fie la inceputul anului 58.
Epistolele din temnita.-Epistolele scrise in temnita sunt cele catre Efeseni, Filipeni, Coloseni si Filimon. Faptul ca aceste epistole au fost scrise in timpul unei intemnitari a apostolului este indicat cu claritate in urmatoarele pasaje : Efeseni 6,20; Filipeni 1,13,14; Coloseni 4,18; Filimon 1,9.
Faptul catre scrisorile catre Efeseni, Coloseni si Filimon au fost scrise aproximativ in acelasi timp este evident din faptul ca Pavel numeste aceleasi persoane in diferite epistole. Pavel ii trimisese pe Tihic si Onisim cu scrisorile in Efes, Colose si la Filimon (Efeseni 6,21; Coloseni 4,7-9). Onisim era un sclav fugit de la Filimon, pe care Pavel il convertise in timpul intemnitarii apostolului si care era acum gata sa se intoarca la Filimon, stapanul sau din Colose (Filimon 10,11). Pavel a scris epistola catre Filimon ca o nota de recomandare catre stapanul lui Onisim.
Inca de timpuriu Roma a fost considerata ca fiind locul din care au fost expediate epistolele scrise in temnita. De obicei ele au fost datate in ultima parte a intemnitarii apostolului acolo, deoarece el isi exprima in acestea dorinta de a fi eliberat, pentru care el trebuie sa fie avut un anumit motiv (Filipeni 2,24; Filimon 22). Intemnitarea lui in Roma a durat doi ani (Faptele apostolilor 28,30), din primavara anului 61 d.Hr. pana in 63 d.Hr., in conformitate cu cronologia lucrarii apostolului Pavel adoptata in acest comentariu. De aceea, Efeseni, Coloseni si Filimon pot fi datate cam la anul 62 d.Hr.
Unii cercetatori atribuie aceste episole celor doi ani de intemnitare a lui Pavel in Cezarea (probabil din primavara lui 58 pana in toamna lui 60 d.Hr.), sau chiar unei perioade necunoscute de intemnitare in Asia Mica. Ei sustin ca continutul acestor scrisori ar necesita o apropiere geografica mai mare intre Pavel si destinatarii scrisorilor sale decat in cazul cand acestea ar fi fost scrise din Roma. Aceste argumente nu sunt totusi foarte convingatoare iar ipoteza datarii epistolelor scrise in inchisoare, fie in perioada de temnita in Cezarea, fie intr-o alta intemnitare necunoscuta, au gasit doar in mica masura un raspuns favorabil din partea cercetatorilor Noului Testament in general.
Scrisoarea catre Filipeni este probabil ultima dintre espistolele scrise in inchisoare. Aceasta implica faptul ca Pavel fusese la Roma pentru catva timp, si ca vazuse deja ceva roade ale eforturilor sale (vezi Filipeni 1,12-14). Mai mult decat atat, intreaga atmosfera a scrisorii este una de bucurie. Dupa cate se pare, Pavel astepta un raspuns favorabil la apelul sau facut Cezarului (Faptele apostolilor 25,10-12), ceea ce i-ar fi permis inca o data sa viziteze biserica sa iubita din Filipi (Filip. 2,24). In acelasi timp, cuvintele sale nu lasa nici o indoiala in mintea cititorilor sai cum ca o decizie nefavorabila nu l-ar fi gasit pregatit (Filipeni 1,19,20,22-25). De aceea se poate trage concluzia ca epistola catre Filipeni a fost scrisa probabil in anul 63 d.Hr.
Evrei.-Asa-numita “epistola lui Pavel catre Evrei” este diferita de celelalte treisprezece scrisori pauline prin aceea ca textul acesteia nu cuprinde nicaieri numele autorului. Pavel isi prezinta numele in introducerea fiecareia din epistolele sale cunoscute (cf. celor scrise la Romani 1,1). Inca din vremurile de inceput ale crestinismului au fost discutii cu privire la faptul daca Pavel este cu adevarat autorul acestei epistole. Concluzia acestui comentariu este ca, desi este posibil ca nu Pavel sa fi formulat cuvintele scrisorii catre Evrei, aceasta contine totusi invataturile sale si asadar poate fi numarata printre epistolele sale (pentru o discutie mai larga asupra acestei probleme vezi Introducerea la Epistola catre Evrei , Vol. VII).
Totusi acceptarea faptului ca Pavel este autorul epistolei catre Evrei nu rezolva problema legata de locul si data originii acesteia. Nu se stie unde a fost scrisa epistola, desi cuvintele “Cei din Italia va saluta” (Evrei 13,24), chiar daca sunt ambigue, sugereaza ca ar fi vorba de Italia.
Si cu privire la data scrierii epistolei catre Evrei exista tot atata incertitudine. Clement din Roma cunostea scrisoarea pe la anul 95 d.Hr., pentru ca, scriind Corintenilor la acea data, el a citat Evrei 1,3-14 (Clement The First Epistle of Clement to the Corinthians 36). Aceasta dovedeste nu numai ca scrisoarea era cunoscuta in Roma inainte de sfarsitul primului secol, dar si faptul ca originea sa trebuie cautata in perioada apostolica. De fapt, sunt dovezi care sugereaza ca epistola a fost scrisa inainte de distrugerea Templului din Ierusalim in anul 70 d.Hr.
Altfel ar parea ca un autor care accentueaza nulitatea si inutilitatea vechiului legamant si a serviciilor tipice ale acestuia, asa cum face autorul epistolei catre Evrei, cu siguranta ca ar fi vorbit despre incetarea ritualurilor legate de acea slujba daca Templul ar fi fost deja distrus. Aceste evenimente, daca ar fi avut loc in trecut, ar fi accentuat argumentele autorului epistolei catre Evrei atat de convingator incat aproape cu siguranta el le-ar fi folosit pentru a sprijini punctul lui de vedere.
Totusi, deoarece el subintelege ca serviciile de la Templu inca se desfasurau (vezi cap. 9,6) si ca vechiul legamant era “aproape de pieire” (cap. 8,13), pare probabil ca Templul nu fusese inca distrus cand a fost scrisa epistola catre Evrei. Aceste consideratii fac posibil a data originea scrisorii catre Evrei in timpul vietii lui Pavel, a carui moarte a avut loc cam pe la anul 67 d.Hr.
Anul 63 d.Hr. a fost luat ca data a scrierii epistolei catre Evrei iar Roma ca fiind locul de origine, fara a prejudicia prin aceasta alte date sau locuri care se potrivesc cu modul de interpretare urmat in acest comentariu. Acesta ar plasa epistola la incheierea primei intemnitari la Roma a lui Pavel.
Epistolele pastorale.-Epistolele catre Timotei si Tit sunt numite “epistolele pastorale” pentru ca ele se ocupa in mare masura cu indatoririle slujbasilor bisericii si cu probleme de administratie bisericeasca. In acest sens, ele ar putea fi numite cele mai timpurii manuale ale bisericii. Ele sunt adresate catre doi dintre conlucratorii mai tineri ai lui Pavel. Pare clar ca ele isi au originea in timpul lucrarii apostolului care a urmat primei sale intemnitari la Roma (vezi pag. 30,183-185). Deoarece aceasta parte a vietii lui Pavel nu este inclusa in Faptele apostolilor, se cunosc doar foarte putine lucruri cu privire la experientele si calatoriile sale din acest timp.
Nu se cunoaste ce perioada de timp a cuprins ultima calatorie a lui Pavel. Cu toate acestea, este aproape sigur ca viata sa a luat sfatsit in timpul lui Nero, la Roma. Intrucat Nero a murit in anul 68 d.Hr., moartea lui Pavel nu se poate sa fi avut loc mai tarziu, si este posibil sa fi avut loc cu un an mai devreme. Ultima lui intemnitare, care a continuat pe timpul iernii (2 Timotei 4,21), poate fi de aceea datata in anii 66-67. Daca Pavel a venit pentru prima data in anul 61 d.Hr. la Roma, intemnitarea sa de doi ani ar fi luat sfarsit in anul 63 d.Hr. Astfel ar mai fi cam trei ani pentru ultima sa calatorie, intre 63-66 d.Hr.
Avand in vedere ca Pavel a indicat in epistolele sale scrise in temnita ca era nerabdator sa vada cat de curand posibil bisericile din Asia si Macedonia (Filipeni 2,24; Filimon 22), se poate presupune ca el a calatorit spre acele regiuni din est la scurt timp dupa eliberarea sa. El a vizitat Efesul, cetatea principala a provinciei Asia, inainte de a fi pornit spre Macedonia (1 Timotei 1,3), unde era situata biserica din Filipi pe care o iubea mult. Prima epistola catre Timotei a fost scrisa dupa aceste vizite, asa ca poate fi datata cam la un an de la eliberarea lui, probabil 64 d.Hr.
Scrisoarea catre Tit se pare a fi scrisa ceva mai tarziu, desi aceasta trateaza probleme foarte asemanatoare celor discutate in prima epistola catre Timotei. Aceasta se refera la lucrarea lui Pavel pe insula Creta care trebuie sa fi avut loc in ultima sa calatorie misionara (Tit 1,5). Totusi, cand scrisoarea a fost scrisa, Pavel parasise deja insula si se dusese probabil in Grecia, lasandu-l pe Tit sa se ocupe de lucrarea din Creta. Informandu-l pe Tit de planurile sale de a petrece iarna urmatoare la Nicopole pe coasta de vest a Greciei, el a cerut tanarului sau conlucrator sa-l intalneasca acolo (cap. 3,12). Daca se ingaduie un an pentru calatoria lui Pavel in Asia Mica si Macedonia si ceva timp pentru lucrarea lui din Creta si Grecia, scrisoarea lui catre Tit poate fi datata cam la anul 65 d.Hr.
Urmatoarele calatorii ale lui Pavel l-au dus pe apostol probabil in Corint, in Milet (sud de Efes), si la Troa (2 Timotei 4,13. 20), si fara indoiala si in alte cetati. Se pare ca Troa a fost cetatea in care a fost din nou arestat.
Dupa arestarea sa, probabil in anul 66 d.Hr., Pavel a mai fost transportat o data la Roma. In timpul cand a scris a doua epistola catre Timotei, se pare ca a fost deja audiat o data dar nu fusese inca condamnat (2 Timotei 4,17). Desi, dupa cate se pare, avea slaba speranta intr-un verdict favorabil (v. 6), se pare ca se gandea ca era posibil sa petreaca cel putin urmatoarea iarna la Roma (v. 21), posibil din cauza ca stia deja din experienta cat de greu lucrau curtile de justitie romane.
Daca aceasta asteptare s-a dovedit a fi adevarata, si Pavel a murit in anul 67 d.Hr., a doua epistola catre Timotei poate fi datata in toamna anului 66 d.Hr. Dupa cate se cunoaste, aceasta scrisoare a incheiat lucrarile literare ale lui Pavel. Epistolele existente ale lui Pavel acopera o perioada de aproximativ 15 ani, 51-66 d.Hr.
Sursa:Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania
