Crucea fără Hristos: opiul poporului
Religia este opiul poporului, declara socialistul Karl Marx. Religia este intemeiată pe teama celor mai mulţi şi pe isteţimea celor puţini (Stendhal). Aceste afirmaţii brute transmit totuşi un sâmbure de adevăr. Să mă explic. Luăm în discuţie doar sărbătoarea botezului. În cele mai multe biserici se practică pedobaptismul (botezul pruncilor), deşi Mântuitorul ne-a lăsat un exemplu botezându-se la o vârstă matură.
În clipa în care copilul este introdus în cristelniţa cu apă, preotul chestionează pe naş în numele viitorului neofit – pruncul: „Ce ceri de la Dumnezeu? ” Tradiţia bisericească spune că naşul sau copilul [sic!] răspunde: „Credinţă! „În acest trialog al surdo-muţilor urmează o altă întrebare: „Ce îţi aduce credinţa?” Tot naşul răspunde: „Viaţă veşnică! „
Nu îmi dau seama de ce nu se botează naşul ca să îşi poată asuma o viaţă transformată de Cuvântul lui Dumnezeu. Naşul sau naşa ajunge cu copilul acasă şi rostesc părinţilor de trei ori: Mi-ai dat un păgân, ţi-am adus un creştin. Apoi sting lumânarea în tocul uşii în formă de cruce.
Dacă din ritualul acesta absurd, care nu apare în Scriptură, putem sintetiza un legământ atât de solemn, atunci Marx avea perfectă dreptate. Credinţa adevărată te luminează, nu te îndobitoceşte.
Am ajuns la isteţimea celor puţini, care nu se droghează cu opium. 6 ianuarie 2010. Zi fatidică, zi cu noroc! Unul de 10 milioane! Patru tineri cu vârste între 21 şi 30 ani, din municipiul Giurgiu, au sărit în Dunăre, miercuri la pranz, pentru a aduce la mal crucea sfinţită aruncată în apă de Episcopul de Giurgiu, Preasfinţitul Ambrozie.
Potrivit organizatorilor, niciunul dintre tineri nu a mai sărit vreodata în Dunăre de Bobotează, toţi făcând pariu cu prietenii lor că vor ieşi teferi din apa a cărei temperatură a fost, la ora 13.00, de 3,8 grade Celsius, transmite corespondentul NewsIn. Cel care a prins crucea, un tânăr de 21 de ani, a primit ca premiu bani din partea Episcopiei Giurgiu şi a Primăriei Municipiului, fiind vorba despre suma de 10 milioane de lei.
„Ei leagă sarcini grele şi anevoie de purtat, şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le miste.” Matei 23:4. Există destui ”curajoşi”. Circul e făcut, pâinea e gata! Mergem ”inainte” de 2000 de ani! Pe Domnul Îl mai găsim doar în negura vremurilor, a fost lăsat deoparte. Ce nevoie mai avem de El dacă avem crucea? Şi dacă mai avem şi preoţi? Ne botează, ne iartă, ne asigură de viaţa veşnică.
Gata cu Hristos! Avem de toate! Creştinismul are un singur adversar: tradiţia!
Niţulescu Daniel
