Cum a ajuns Moise cel mai bland om ?
După zeci de ani de slujire publică în condiţii de hărţuială şi ameninţare permanentă, Moise este uimit de propriul său calm şi afirmă fără falsă modestie că nu cunoaşte un om mai liniştit şi mai stăpân pe sine decât el însuşi.
Să fim serioşi, (ar putea să-i dea cineva replica fără drept de apel) cum de era el aşa de calm, cand în faţa stâncii s-a pierdut cu firea în aşa hal în cât a devenit proverbial prin eroarea care l-a costat nu numai dreptul de a păşi dincolo de Iordan, ci chiar viaţa.
Ei bine! Unei asemenea acuzaţii aş răspunde foarte liniştit făcând câteva remarci.
În primul rând, Moise nu afirmă despre sine că este absolut perfect, ci doar că dintre oamenii pe care-i ştie el de pe toată faţa pământului, nu este nimeni aşa de blând ca el. Deci să nu-i atribuim lui Moise că ar fi spus despre sine ceea ce n-a spus. Dacă dintr-o mie de provocări, Moise îşi pierde controlul o singură dată, procentul de 1/1000 sau 0,1% mi se pare o reală performanţă.
De unde scoţi matale o mie de provocări, (s-ar putea ţine scai avocatul răului)?
Hai să socotim, (zic eu ştiind mai dinainte cât va fi scorul). Înmulţim 40 de ani cu 365 de zile şi avem un total de 1460 de zile. Nu se poate ca Moise să nu fi fost provocat mai puţin de căteva ori pe zi aşa că matematica ne scoate din impas.
Eliberat din chingile criticii, imi continui pledoaria nestingherit.
În al doile rând, greşeala fatală pare să fie foarte bine pregătită de Satana, din moment ce eceasta devine argumentul suprem pentru a preveni învierea lui Moise. Cuvântul de mustrare din partea Domnului este relevant în ceea ce priveşte bunăvoinţa divină. Eu zic că din moment ce Dumnezeu este dispus să-i treacă cu vederea păcatul, după ce-l pune să plătească paguba, şi noi să facem la fel şi să ne întoarcem la chestiunea principală. Deci: Cum a ajuns Moise cel mai blând om al generaţiei sale?
Trebuie să fim de acord ca Moise nu a primit în şcoală o educaţie a blândeţii şi a bunăvoinţei. Cu toate se ocupa şcoala egipteană de toate gradele, numai cu aceste trăsătuior de caracter străine puternicilor zilei, nu avea timp să-şi piardă timpul.
Atunci trebuie să căutăm sursa nobleţii sale în altă parte. Să începem de exemplu cu influenţa primită de la mama sa. (Atacantul se repede să spună că a fost prea scurtă perioada celor trei luni după naştere, dar îi fac semn să aibă răbdare şi să adauge câţiva ani buni cât Iochebet la dădăcit pe Moise la palat. Procurorul de ocazie se înmoaie şi închide gura înainte de a scoate vreun sunet strident, aşteptând o ocazie mai bună de atac.)
Deci influenţa unei mame care a învăţat să supravieţuiască în condiţii de nesiguranţă extremă, aşează în sufletul lui Moise primele noţiuni de blândeţe. Oricum, Mântuitorul subliniază că blândeţea porumbelului şi înţelepciunea şarpelui sunt cam singurele tehnici de supravieţuire a minoritâţii în faţa majorităţii opresoare.
Dar cursurile cele mai extinse pentru dobândirea răbdării au fost luate de Moise în cei 40 de ani de pastoraţie naturală. Turmele socrului au funcţionat ca cel mai bun material inductiv, iar grija faţă de ele, a fost cel mai eficient exerciţiu.
Cursurile intensive de bunătate şi îndurare au fost petrecute în cele 40 de zile cât a stat Moise cu Yahwe pe Sinai. Acolo a auzit el în mod explicit că Dumnezeu se îndură până la al miilea neam de cei ce Îl iubesc şi păzesc poruncile Sale, şi că El este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat. (Exod 34,6.7)
În prezenţa divină slava caracterului divin s-a imprimat nu numai pe faţa sa care nu mai putea fi suportată de popor, ci şi inima sa a fost profund transformata în vederea împlinirii slujbei sale unice de conducător spiritual. Cea mai eficientă lecţie de bunătate din viaţa lui Moise, aparţine acestei perioade intensive.
Am mai putea enumera încă două surse de bunătate pentru Moise. Una este legătura sa personală cu Dumnezeu după Sinai, şi alta este exerciţiul zilnic a bunătăţii divine în condiţii de stres si permanentă provocare. Deci, am enumerat cel puţin cinci surse clare şi verificate: mama, pustia, Sinaiul, devoţiunea permamemtă şi exerciţiul continuu. Iată deci cum a ajuns Moise cel mai blând om de pe pământ. (Prietenul meu pus pe harţă se pare că a obosit de aşteptare, aşa că s-a retras deja înainte să-mi termin de enumerat ideile.)
Aşa că rămas singur mă pot bucura de liniştea necesară pentru a identifica şi adăuga încă două surse de maturizare spirituală a lui Moise. Mă gândesc la stresul din timpul plăgilor şi negocierilor cu faraon şi la consilierea lui Ietro care-l încurajază să-şi organizeze astfel munca şi să delege responsabilitaţile pentru a putea conduce poporul în mod confortabil şi eficient. Oricine poate şti că munca sistematică te face calm şi încrezător, liniştit şi disponibil. Aşa dar şapte izvoare de bunătate care pot fi încercate de oricine este interesat de subiect.
În concluzie: Şapte factori care au influenţat pozitiv caracterul lui Moise
1. Influenţa maternă în copilăria timpurie
2. Anii petrecuţi în Madian ca pastor al turmelor lui Ietro
3. Stresul negocierilor cu faraon şi cele zece plăgi
4. Perioada intensivă de 40 de zile petrecută pe Sinai
5. Devoţiunea continuă care a urmat în toţi anii pustiei
6. Exerciţiul permanent de rabdare în relaţiile publice
7. Organizarea eficientă a muncii personale, sugerată de Ietro
Ion Buciuman
